Arhivă pentru Martie, 2017

Final Frontier

Pe 1 și 2 aprilie editura Nemira vă invită la Târgul de carte SF&Fantasy Final Frontier, în incinta Casa Artelor (bvd. Mircea Vodă, nr. 5) cu titluri din colecțiile Nautilus, Young Adult și Anticipația. 

Printre noutățile pe care le găsiți la târg la oferte speciale se numără: Cercul de piatră I și II, de Diana Gabaldon (continuarea seriei Outlander), Armada, de Ernest Cline, Soarele umbrit, de N.K. Jemisin, a doua parte din seria Vise întunecate.

La stand vizitatorii pot cumpăra romanul Arhanghelul Raul cu autograful autorului Ovidiu Eftimie. (mai mult…)

31218072 <strong>CENTRAL PARK (EDIȚIE CARTONATĂ)</strong>

Guillaume Musso – Central Park (Central Park, 2014) 360p., HC, 13×20, Allfa, 2016, trad. Liliana Urian, red. Constantin Piștea, 49.9 lei, ISBN 978-606-783-026-2

Nota Goodreads: 3.89 (4442 note)

Cam de multișor n-am mai postat un articol despre un thriller pe blog, nu-i așa? Sau mi se pare doar mie? Da, se numește FanSF, dar sper că nu se supără nimeni dacă mai postez și despre o carte pentru copii, despre una care se adresează adolescenților sau despre un roman mainstream care mi-a plăcut în mod deosebit. În fond, așa cum spuneam și la o întâlnire a Blogosferei SF & F, scriu despre ce îmi place. Și citesc ce-mi place. Bine, mai dau și greș, și nu de puține ori am început să citesc o carte despre care am auzit lucruri bune și m-am trezit că nu mi-a plăcut. Au fost destule cazuri. Suntem diferiți, și la fel sunt și gusturile noastre. Dar cum cu romanele de aventuri a început călătoria mea în lumea fascinantă a cărților, urmate apoi de cărți de popularizare a științei, apoi de acțiune (polițiste, mystery, thriller) și abia apoi de SF, fantasy și horror, nu am cum să nu revin și la o dragoste mai veche. Da, știu, timpul e scurt, cărțile sunt multe și nu le putem citi pe toate. Dar mă străduiesc să aleg ce-i mai bun. Nu-mi iese mereu, dar îmi dau silința. Așadar, să pornim la drum, alături de două din cele mai fascinante personaje cu care am făcut cunoștință anul acesta: pianistul de jazz Gabriel Keyne și polițista franțuzoaică Alice Schäfer. (mai mult…)

18948513 

Cressida Cowell – Cum să-ți dresezi dragonul (How to train your dragon I: How to train your dragon, 2003) 232p., TPB, 13×20, Nemi, 2016, Trad. Cristina Jinga, Red. Laura Câlțea, 20 lei, ISBN 978-606-758-776-0

Nota Goodreads: 3.85 (25143 note)

Probabil că iar o să-mi sară lumea-n cap, dar n-am ce face. Recunosc, n-am văzut nici Cum să-ți dresezi dragonul I, nici II, nici seria animată inspirată de poveștile Cressidei Cowell. Probabil că la un moment dat va trebui să merg la un fel de întruniri de genul AA, numai că pentru cei care n-au văzut încă Game of Thrones, filmele cu Batman (o parte, unele le-am văzut), Breaking Bad sau Prison Break. Ori Orange is the New Black, sau cele patru seriale Marvel scoase de Netflix. Sunt bolnav, dar mă tratez, să știți. Le am pe toate, le va veni rândul și lor. Nu știam, sau poate am uitat, dar primul volum din această serie a mai apărut o dată la noi, scos de Corint și tradus de aceeași Cristina Jinga (o traducătoare excelentă, ascultați-mă pe mine). De fapt au apărut trei, nu doar unul, am aflat ulterior, după ce-am scormonit internetul. Ori au trecut cam neobservate, ori începe să mă lase memoria, ori nu știu ce să mai zic, cert este că încă de când am văzut cartea inclusă în planurile pe termen scurt ale editurii Nemi, mi-am zis că trebuie să o citesc. Da, recunosc, citesc cărți pentru copii. Și pentru adolescenți. Și pentru tineri, bătrâni, citesc cărți care mi se par bune. Iar literatura pentru copii a dat atâtea capodopere, încât e păcat s-o neglijăm după ce-am trecut de anii copilăriei. Cine strâmbă din nas, spunând că nu mai citește cărți pentru copii, ce, am dat în mintea lor, nu știe ce pierde. Dar când ajungi tu însuți să-ți copilașul în brațe, să-l vezi cum crește, cum începe să umble și să vorbească și-ți dai seama că ai uitat poveștile pe care le citeai în copilărie și că n-ai mai fi acum în stare să i le povestești și lui doar din memorie, ei, atunci soluția este să începi iar să citești cărți pentru copii. Acesta e punctul meu de vedere și gata. Dacă mă înșel, și este posibil, că nu există doar punctul meu de vedere pe lumea asta, atunci nu mai am nimic de zis. Ba da, mai am ceva: Cum să-ți dresezi dragonul este o carte atât de amuzantă, încât este imposibil să nu-ți smulgă măcar un zâmbet-două în timp ce-o citești. Pe cuvânt! (mai mult…)

28517263 30755633 34429302

Fabio Geda & Marco Magnone – Berlin I: Focurile din Tegel (Berlin: I fuochi di Tegel, 2015) 192p., HC, 13×20, Corint Junior, 2015, Trad. Geanina Tivdă, Red. Teodora Nicolau, 29.9 lei, ISBN 978-973-128-636-5 

Fabio Geda & Marco Magnone – Berlin II: Zorii din Alexanderplatz (Berlin: L’alba di Alexanderplatz, 2016) 224p., HC, 13×20, Corint Junior, 2016, Trad. Geanina Tivdă, Red. Adelina Boicu-Dragomir, 29.9 lei, ISBN 978-973-128-689-1

Fabio Geda & Marco Magnone – Berlin III: Bătălia din Gropius (Berlin: La battaglia di Gropius, 2016) 224p., HC, 13×20, Corint Junior, 2016, Trad. Geanina Tivdă, Red. Adelina Boicu-Dragomir, 34.9 lei, ISBN 978-973-128-719-5

Pentru fanii distopiilor cu adolescenți și copii care se căsăpesc între ei nu numai pentru supraviețuire și hrană, ci și pentru a dovedi cine e cel mai tare rămas pe planetă după ce un virus misterios și cu comportament anapoda (o temă recurentă des abordată de scriitorii rămași în pană de idei) a eradicat toți oamenii mai mari de optsprezece ani (nu cred că poate exista în natură un virus atât de discreționar, care să se declanșeze doar după ce ai împlinit optsprezece ani, în cazul lumii imaginate de cei doi scriitori italieni, dar mai știi?), editura Corint Junior propune o serie ce va număra șapte volume. Deja au apărut trei în țara de origine și la noi, în timp ce zilele trecute a fost dată publicității și coperta celui de-al patrulea volum, ce va apărea probabil și la noi în primăvară (sper; editura Corint a promis că la anul se va încheia seria, deci vor mai fi două anul acesta și două la anul, cel puțin teoretic). (mai mult…)

Comandă până pe 31 martie pachetul cu seria de autor Robert A. Heinlein la numai 99 de lei și poți câștiga un pachet cu trei dintre titlurile pe care ți le dorești cel mai mult și mai mult de la PALADIN.

slide_1

(mai mult…)

Editura Nemira lansează Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy la care participă via skype scriitori publicați în colecția Nautilus.

Ana Nicolau, coordonatorul colecției Nautilus, va fi moderatorul evenimentelor.

Prima întâlnire are loc luni, 20 martie, de la ora 19.00, la librăria Humanitas de la Cișmigiu, cu scriitorul Ernest Cline, autorul romanelor Ready Player One și Armada.

Următoarea ediție a Serilor Nautilus are loc luni, 24 aprilie, cu îndrăgita autoare de romane fantasy Robin Hobb.

Intrarea la eveniment se face pe baza unei rezervări aici. (mai mult…)

30338881 

Arkadi & Boris Strugațki – Lunea începe sâmbăta (НИИЧАВО I: Понедельник начинается в субботу, 1965) 256p., TPB, 13×20, Nemira, 2017, Colecția Nautilus SF, Trad. Valerian Stoicescu, Red. Raluca Rădulescu, 37 lei, ISBN 978-606-758-729-6

Nota Goodreads: 4.33 (7464 Note)

Am început să citesc SF odată cu romanele cu roboți ale lui Isaac Asimov de la Teora. A urmat apoi colecția Nautilus a editurii Nemira, din care citisem aproape toate romanele din seria Fundația (mai puțin „Fundația și Pământul”, pe care n-o găsisem pe nicăieri) până să intru la liceu, după care un coleg de clasă mi-a pus în brațe chiar romanul cu care a debutat colecția Nautilus: „Visează androizii oi electrice?” a lui Philip K. Dick. După care, la rând, „Seniorii Războiului” a lui Gerard Klein și cel mai bun roman citit de mine al fraților Strugațki, „Picnic la marginea drumului”. M-a impresionat atât de mult încât am citit aproape imediat și „Valurile liniștesc vântul” (care mi s-a părut așa-și-așa), după care am început să răscolesc toate anticariatele din Brăila în căutarea unui alt volum de-al rușilor, „Scarabeul în mușuroi”. Într-un final l-am și găsit, dar n-am ajuns nici până în ziua de azi să-l citesc. Poate o fi o coincidență, poate pe atunci apăreau alt gen de cărți SF, poate acelea îmi erau gusturile la începutul anilor 2000, cert este că dintre toate operele lui Philip K. Dick și ale fraților Strugațki, cel mai mult mi-au plăcut primele romane citite: „Visează androizii oi electrice?” și, respectiv, „Picnic la marginea drumului” (deși cred, în sinea mea, că am avut pur și simplu noroc și am început chiar cu cele mai bune cărți ale autorilor respectivi). (mai mult…)

8752885 Calea dragonului

Daniel Abraham – Calea dragonului (The Dagger and the coin I: The Dragon’s Path, 2011) 540p., HC, 14×21, Paladin, 2016, Colecția Fantasy Masters, Trad. Laura Ciobanu, Red. Iulia Pomagă, Ioana Tudor, 33 lei, ISBN 978-606-8673-17-2

Nota Goodreads: 3.78 (14769 Note)

Și… a sosit vremea recenziei cu numărul 100 pe FanSF. Sincer, nu credeam că voi ajunge vreodată la acest număr, nu când am scris primul articol, acum ceva mai mult de patru ani, despre o carte de Veronica Roth (da, chiar ea, și da, chiar despre „Divergent”), nu când mă descurajasem la un moment dat din cauza reavoinței unora și nu când am devenit conștient că va mai trebui să mai merg ceva ani prin străinătățuri, căci diploma de la facultate nu-mi folosește deocamdată la nimic. Dar am perseverat, încurajat de mulți și de faptul că o parte din cititorii acestui blog consideră că părerea mea, aceea de necritic literar (da, eu consider că trebuie să faci niște studii pe la filologie ca să te poți considera critic literar, nu oricine scrie două articole, aprofundate, e drept, într-o revistă sau la el/ea pe blog, se poate numi critic literar), contează. Și scriu în felul următor: îmi place pentru că, nu-mi place pentru că… Știu, părerea mea este subiectivă, de-asta și rămâne doar o părere; și mai e un lucru: mie nu-mi place să tai în carne vie, ci încerc să evidențiez mai ales părțile bune ale unei lucrări; consider că există destui autori de articole care pot face asta, sau care vor să facă asta, din motive mai mult sau mai puțin obiective; rolul pe care mi l-am asumat este în primul rând să vă conving să citiți o anumită carte pentru părțile sale bune – nu există carte perfectă, așa cum nu există om perfect. Știu, timpul e scurt, la fel și viața, iar banii sunt puțini, așa că trebuie investiți cu mare atenție, de preferat într-o carte bună. Însă la fel ca degetele de la o mână, și gusturile diferă la fel de mult, iar ceea ce-mi poate plăcea mie la o carte, s-ar putea ca altuia să nu-i placă. Iar polemica, zic eu, este sănătoasă pentru cei care înțeleg că nu doar părerea lor e bună, ci și a altora, nu neapărat punctul meu de vedere este bun, ci poate că există și unele diferite, la care eu nu m-am gândit. (mai mult…)

Final Frontier 2017

Posted: Martie 10, 2017 by fansf in Evenimente, Știri, Lansări, Pagina partenerilor
Etichete:,

Crezi tot ce vezi la Final Frontier #6 – singurul Târg de Carte SF&Fantasy pe 1 și 2 aprilie la Casa Artelor

 

În week-endul 1-2 aprilie acceptă provocarea și vino de Ziua Păcălelilor la Final Frontier să descoperi lumile imaginare devenite realitate.  Fără glume, ediția numărul șase a singurului târg de carte SF & Fantasy va avea loc între orele 11:00 și 19:00 la Centrul Cultural Casa Artelor  (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti), partenerul nostru de eveniment. 

Am pregătit pentru tine cele mai noi apariții dar și volume la prețuri speciale de la editurile pasionaților de SF & Fantasy (Nemira, Paladin, Corint, Millenium, Herg Bennet, Tritonic, Crux), board games de la Red Goblin, benzi desenate și figurine de la HAC!BD. Volumele în limba engleză vin de la Books Express iar romane polițiste de la Crime Scene Press. Cei mai cunoscuți autori români de SF&Fantasy vor fi alături de noi cu lansări de carte și paneluri interactive. Invitatul special al târgului Final Frontier #6 este scriitorul Dan Doboș.

(mai mult…)

Image may contain: night

Liviu Surugiu – Acesta este trupul meu (2016), 226p., TPB, 13×29, Tracus Arte, București, 2016, 28 lei, ISBN 978-606-664-763-2

Aveam impresia, până să verific, că prima povestire scrisă de Liviu Surugiu am citit-o într-un Alamanah Anticipația (seria nouă, apărută începând cu 2012 la Nemira). Dar m-am înșelat, cred că am citit-o totuși într-o antologie, însă nu mai știu exact care. Apoi a urmat volumul de povestiri „Rămășițele Viselor”, despre care am scris aici și, anul trecut, un roman intitulat „Eral”, numele pe care-l poartă și fiica scriitorului (ca o curiozitate, o anagramă a cuvântului „real”, am citit acest lucru tocmai în acel roman). Liviu Surugiu scrie mult despre vise și despre visuri. Este o temă recurentă în povestirile sale, prea des întâlnită însă, lucru care te îndeamnă la un moment dat să te întrebi dacă nu cumva denotă o lipsă de inspirație sau o anumită obsesie. Nu știu care este explicația, încă nu am apucat să-l întreb, însă nu este o temă chiar comodă, iar atunci când este disecată, discutată și dezvoltată în cheie fantastică, supranaturală, sau științifică (sau SF), lucru ajutat și de o anumită îndemânare și de finețe a execuției, ce ține mai ales de valoarea scriitorului, aproape întotdeauna poate ieși ceva plăcut ochiului cititorului. Însă faptul că am întâlnit o altă povestire cu oarecum ceeași temă, despre care am aflat că ar reprezenta sursa de inspirație a unui roman de-al autorului pe care îl am de ceva timp pe lista de lecturi, m-a făcut să-mi pun din nou aceleași întrebări: înclinare spre această temă a visului sau o obsesie în devenire? Cumva Liviu este un scriitor care a avut odată o idee bună, pe care acum o învârte, o modifică și-o aduce de-a roata, alterând-o și alternând-o pe ici, pe colo, cu rezultate nu neapărat neplăcute, e adevărat, însă… nu se mai poate și altceva? Ba da, se poate, doar că, din cele două sute douăzeci de pagini, cât are volumul de față, peste șaizeci sunt ocupate de povestea asta. (mai mult…)