Ziua 4 : Lansari

Ziua de simbata am inceput-o cu optimism si-n forta, am fost foarte bucuros sa vad cum se mareste afluxul de vizitatori si sa revad prieteni foarte dragi. In prima parte a diminetii m-am intilnit cu prietenul meu Dragos cu care am fost la o bere si un cola unde am povestit despre sf si despre viata, cred ca a fost singurul moment al zilei de relaxare ca sa zic asa iar apoi a urmat tornada lansarilor, intilnirilor ,iuresul vinzarilor dar si al revederilor.

Mare mi-a fost bucuria sa-l revad pe Liviu Radu la noi la stand si dupa ce am obtinut un „bilet de voie” de la marele Urs am plecat cu nea Liviu la lansarea de la editura Tritonic care din nefericire a fost aminata din cauza ca a vorbit unul atit de mult incit auditoriul casca in draci la o alta lansare de la editura Trei invecinata cu Tritonicul. Intimplindu-se acest lucru si-n criza de timp -incepea lansarea de la Nemira- ne-am indreptat spre standul editurii Nemira nu inainte de-a ma intilni cu cu doi scriitori mari – Aurel Carasel si Bogdan Tudor Bucheru insotit de simpatica lui sotie americana care mi-a devenit si mai placuta cind mi-o spus ca suntem exotici si ii plac sarmalele.La Nemira lume multa si buna , ii multumesc pe aceasta cale domnului Valentin Nicolau pentru cartea daruita si lui Mihai Dan Pavelescu pentru o lansare atit de misto si amuzanta a cartilor Nemira, asa cum stiti cei care ati participat ‘one man show’  a facut o lansare de zile mari pentru final cedindu-i microfonul lui Aurel Carasel care si-a prezentat cartea intr-o nota optimista dar si cu modestie si pe care va invit sa-o cititi pentru ca dupa lectura primelor 20 de pagini suna al naibii de interesant romanul Dumnezeule de dincolo de burta universului. Dupa lansare Nemira si dupa ce i-am „smuls” 🙂 un autograf  lui Aurel Carasel iata-ma plecind spre standul editurii Leda unde nea Liviu a cumparat citeva carti sf si dupa ce l-am lasat pe miinile unei domnite de la Rao am zburat spre stand unde l-am inlocuit pe Bebe si l-am trimis cu viteza sunetului spre Nemira la autograf marca Carasel.Printre revederile dragi mie la Nemira sa nu uit sa-l mentionez pe domnul Postolache si pe Ana Antonescu zimbitoare ca-ntotdeauna iar ca plus intilnirea cu Ioana, o fata adorabila.

Cea mai tare revedere, totusi, a fost cu celebrul MIHAI DAN PAVELESCU, un om extraordinar si nemaipomenit.

Dar cum timpul este mereu marele dusman, cu pasi repezi se apropia lansarea noastra si lumea buna a sefeului se inghesuia  la stand. Cu vocea plina de emotie Horia Nicola Ursu a anuntat inceperea lansarii MILLENNIUM BOOKS  care a debutat cu decernarea premiilor Galileo si apoi cu prezentarea cartilor noi aparute urmata de o sesiune de autografe si un iures in care nu mai pridideam cu vinzarile.. Va promit ca o sa urc pozele mele de la lansare si premii intr-o postare viitoare dar pina atunci accesati aici pozele facute de prietenul nostru drag Assassin CG.

Vreau sa va multumesc tuturor celor care au trecut pe la standul Millennium Books  pentru onoarea si bucuria de a sta de vorba cu voi cititori de bloguri ,comentatori sau bloggeri dar si pentru faptul ca v-am cunoscut in carne si oase, sunteti minunati si draguti.

Dupa lansare facind cu schimbul cind  eu, cind Bebe, am  baut  bere cu prietenii nostri, surpriza faina a fost venirea Capricornului nostru cel atit de drag  de foarte departe, intilnirile faine cu DJ si Feri,cu prietenii dragi DAN POPESCU si VIOREL PIRLIGRAS,  Catalin Badea Gheracostea,Cristina Ghidoveanu, Roxana Petrescu,SAM, DANIEL,Marian Truta ,Danut Ungureanu, EugenLenghel, Stefan Ghidoveanu, Jeje(again), Iulia Anania si multi altii pe care ii rog din suflet sa nu se supere ca nu-i mentionez dar oboseala acumulata in astea 5 zile „toride” mi-a venit aproape de hac.

Spre seara Sam un alt prieten bun mi-a facut o surpriza foarte placuta drept pentru care ii multumesc din suflet si am fost placut surprins sa cunosc un fan Sebastian Corn dar si sf&f.

Spre inchidere dupa potolirea zarvei generale dar si a afluentei vizitatorilor mi-am tras sufletul nitel si dupa ce am baut niste ceai pentru incarcarea bateriilor, iata-ne dupa un bob zabava in drum spre Giotto unde am stat pina spre dimineata in veselie ,amuzament si chef.

Felicitari din inima marelui om OLIVIU CRAZNIC care a primit primul premiu important din viata si a fost cooptat editor in echipa Millennium Books,detalii aici.

Felicitari din inima marelui om COSTI GURGU pentru premiul Galileo dar si pentru minunatul volum de povestiri daruit noua tuturor la tirg , fii mindru ca ne gindim mereu cu drag la tine.

Felicitari din inima marelui scriitor GEORGE ANANIA pentru premiu dar si multa recunostinta pentru opera literara care sta sub semnul calitatii si valorii.Multumiri si marelui scriitor Romulus Barbulescu care asa cum a afirmat d-l Anania, fara el nimic nu s-ar fi intimplat.Eu le multumesc din inima pentru cel mai bestial roman scris vreodata in Romania

Nu ratati sub nici o forma lectura acestui roman.

Fiti cu ochii-n patru pentru ca vor urma concursuri in carti, carti care asteapta sa fie cistigate de voi.

posted by voicunike

Ziua 2 si 3 la tirg

Nici nu stiu cum sa incep dar sa o luam usurel -usurel si sa incepem cu intilnirea de dimineata cind am plecat impreuna cu Horia si cu Maic spre tirg cu un taxi. Pe drum am recuperat trei scaune(mobilierul standului ) de la Moshul sf si uite asa ajunsi la stand am inceput ziua optimisti si plini de sperante de mai bine.

Vreau sa va spun ca desi au fost ceva mai multi vizitatori fata de miercuri totusi atmosfera a fost destul de rarefiata, cred ca omul este acum mult mai dramuitor cu bugetul probabil si din cauza crizei sau cine stie.Printre evenimentele notabile a fost intilnirea cu Oana, unul dintre cistigatorii concursului initiat pe blog in parteneriat cu Nemira, sau cu un alt cititor de bloguri care efectiv ne-a „omorit” cu plecarea la un concert live al formatiei Rush, bine ca am reusit sa opresc la timp dezertarea Ursului care vroia sa plece si el la acel concert :D.

Revelatiei zilei a fost intilnirea cu un tantisor care poate sa concureze pentru locul acordat forever la titlul de SUPER MILF al anului, mi-am clatit atit de mult ochii incit visele mele de acum incolo vor fi mereu bintuite de aceasta femeie perfecta in imperfectiunea ei(citat facut cu permisiunea autorului).

Seara am incheiat-o , oare unde?!  decit la Giotto intr-o formula de cinci crai de la rasarit 🙂 , acolo unde am pus bazele unei noi societati despre care veti auzi cit de curind, partea frumoasa este ca am gasit zidurile intregi  si nedarimate.

Sa ne traiesti Aspoiule wherever you are! Cred ca daca vii la o seara la Giotto atunci chiar s-ar darima zidurile de cheful monstru pe care l-am face.

Ziua a treia am inceput-o cu un dus si doua cafele strong si dupa un drum cu masina 282 iata-ma ajuns la stand si back in bussines.Pot spune ca desi a fost mai multa lume se remarca aceeasi rarefiere a prezentei la tirg.

Dupa o discutie cu „Omul care aduce cartea”, intr-o viitoare emisiune va vorbi si despre cartile Milennium Books lucrurile chiar incepeau sa arate din ce in ce mai bine.Printre intilnirile notabile a fost cea cu Crocodilu si cu Catalin Profi, doi baieti extra dar si cea cu nepotul marelui Adrian Rogoz, mai spre seara a venit si Jenut plina de verva dar putin cam obosita, e de inteles cu jobul asta care ne maninca marea majoritate a timpului.

Tot ieri ne-au venit si ultimele doua carti care arata trasnet, antologia Sfirsitul lumii si Antologia Premiile Galileo, am fost mai mult decit bucuros sa fiu primul care a pus mina pe primul exemplar, si dupa o aventura putintel cam ciudata cu taxiul am adus Premiile Galileo care arata superb,really! si pe care le-am ascuns pentru a nu fi vazute decit astazi cind se vor decerna cistigatorilor.

Printre alte intilniri a fost cea cu pr-ul editurii Litera Georgiana Sandu care mi-o spus ca editura intentioneaza sa ne faca multe surprize pe viitor dar si cu pr-ul editurii All, Anamaria Androne care vrea sa dezvolte la maxim potentialul colectiei Strada Fictiunii.

Seara unde credeti ca s-a incheiat decit la Giotto cu voie buna si antren.

No hai va las ca trebuie sa plec,see you!

posted by voicunike

DEMISIE SI UN ANUNT IMPORTANT

SIMBATA 28 MAI  INCEPIND CU ORA 14 MILLENNIUM BOOKS VA INVITA LA DECERNAREA PREMIILOR GALILEO  SI LA LANSAREA NOUTATILOR SF&F.

NU RATATI SUB NICI O FORMA ACEST EVENIMENT!

DEMISIE

ASTAZI 27 MAI 2011 IMI DAU DEMISIA DIN SOCIETATEA ROMANA DE SCIENCE FICTION SI FANTASY, PENTRU CA ACEASTA SOCIETATE A INCETAT SA MA REPREZINTE .

1.Nu promoveaza, desi este societate romana, nici un autor roman, ba unii sunt chiar membri

2.Daca nu esti agreat esti chemat la ordin adica la birou( curat comunism ,coane) – off topic Cine imi platea deplasarea de la Slobozia la Bucuresti si retur daca ma prezentam cuminte la sedinta de birou?

3.Nu s-a dorit niciodata un regim democratic in societate, esti membru =multumeste-te doar cu asta, sa nu cumva sa zici ceva ca au luat foc membrii fondatori, cu alte cuvinte cine nu este cu noi este impotriva noastra, aviz celorlalti care au ramas in aceasta societate -veti avea viata grea

4.Incepind cu data de astazi sunt un om liber precum am fost  si voi fi prieten cu toata lumea precum am fost si sunt.

Semnat: VOICU NICOLAE                             FANUL SF NO.1

Despre ziua a doua de tirg voi scrie miine de dimineata,promit.

posted by voicunike

Inceput de tirg

M-am trezit in zorii zilei de miercuri bine dispus pe la ora 4 dimineata si dupa o pregatire atenta plus o cafea bauta cu Generalu am decolat cu autobuzul spre Bucuresti la ora 5,30; drumul a decurs fara incidente si pe la 7;45 am fost in capitala la Bebe. Dupa ce am luat legatura cu Maic am plecat spre tirg insotiti de doua sacose uriase pline cu Galileo, mare ne-a fost mirarea cind am ajuns acolo si-am descoperit ca eram printre primii dar si cu standul gol-golut ca un bebelus. Situatia avea sa se remedieze pe la prinz cind a ajuns Horia incarcat ca o albinuta cu mobilierul dar si cu o gramada de carti, cu viteza luminii am pus standul pe picioare si da! eram iarasi in carti si cu multe carti.Partea faina a fost cind au sosit noutatile, o gramada de pachete care au fost carate de je in vreo patru transe.

Oh, doamne si ce misto arata standul aranjat si impodobit cu cele mai noi aparitii pe care va invit neaparat sa-l vizitati dar si sa fiti prezenti simbata cind vom avea cea mai tare lansare de sf romanesc.

Cit despre atmosfera tirgului vreau sa va spun ca mi-s-a parut cam rarefiata si cu mai putini vizitatori fata de anul trecut desi programul impus de organizatori este mai mult decit generos, de la ora 10 ziua la ora 10 seara.

Printre standurile frumos aranjate il remarc pe cel de la Nemira care m-a dat pe spate cu un tron asemanator cu cel din serialul Urzeala tronurilor si pe care si je a facut poze pe care le voi pune dupa tirg si dupa ce le descarc din telefon. Standul editurii Leda dar si Litera va asteapta cu cele mai tari aparitii dar in special cel al editurii MILLENNIUM BOOKS care s-a imbogatir cu un nou membru, o fata tare dulce- Sonia.

La capitolul intilniri il mentionez pe Vlad Puescu care simbata are nunta si ii urez din inima CASA DE PIATRA!, pe Teodora Ivan putin obosita dar vesnic surizatoare, pe Daniel cel vesnic ocupat, pe Georgiana Sandu-pr-ul de la Litera -o fata adorabila dar si o pereche de bloggeri care a venit insotita de fata lor cea mica special pentru a lua noutatile de la Millennium dar si pe cei trei muschetari de la Taraba de Jocuri vecinii nostri de suferinta.

A fost o zi plina cu multe peripetii incheiata dealtfel unde decit la Giotto unde Loredana, Ona si Oliviu au intretinut atmosfera cu buna dispozitie dar si veselie si care s-a incheiat tirziu in noapte.

A relatat de la fata locului fanul sf numarul 1 Voicunike

va urma

Rosu de Rubin si vesti!

Asa cum a promis editura LITERA a venit cu surprize placute din care una am anuntat-o , este vorba de DEAN KONTZ – CU SUFLETUL LA GURA

Cu titlul original Breathlesss, cartea a aparut in anul 2009 si a facut furori.

O alta surpriza foarte misto este cartea de care vorbeam in titlul postarii

Roșu de Rubin
Culorile dragostei

KERSTIN GIER

O călătorie în timp este anunţată de obicei cu câteva minute, ore sau chiar zile înainte, prin senzaţii de ameţeală ce afectează capul, stomacul şi/sau picioarele. Primul salt în timp – numit şi saltul de iniţiere – are loc între al șaisprezecelea şi al șaptesprezecelea an de viaţă al purtătorilor genei. (Extras din Cronicile gardienilor, vol. II, Reguli general valabile)

Uneori poate fi o adevărată povară să trăiești într-o familie cu atât de multe secrete. Cel puțin așa gândește Gwendolyn, o adolescentă de șaisprezece ani, până în ziua în care se trezește brusc în Londra secolului trecut. Atunci își dă seama că s-ar putea ca ea însăși să fie cel mai mare secret al familiei sale, căci a moștenit capacitatea de a călători în timp. Ceea ce nu realizează ea este faptul că n-ar trebui să-ți permiți să te îndrăgostești când te afli prins între două epoci… căci asta poate complica lucrurile și mai tare. Mai ales că nici în trecut lucrurile nu mai sunt cum erau odată…

Dragoste eternă este o trilogie palpitantă, amuzantă și plină de romantism. Urmăriți aventurile tinerei Gwendolyn în volumul al doilea, Albastru de safir.

Incepind de miercuri voi fi prezent la tirgul de carte Bookfest, va astept la standul MILLENNIUM BOOKS!

Cei care au cistigat o carte la Concursul 2 intr-unul, ii anunt cu bucurie ca au plecat cartile spre ei prin posta romana, asa ca fiti cu ochii pe cutiile postale.

Fiti pe faza pentru ca urmeaza sa pun pe blog alte concursuri, fragmente din romane care inca nu au vazut lumina tiparului sau ochiul cititorului, dar si o stire de senzatie(puteti da si cu presupusul iar cel care ghiceste primeste un premiu surpriza,really) plus relatari  de la tirg.

NU RATATI SENZATIONALELE OFERTE DE LA LEDA!

Pentru a va edifica asupra cartilor pe care vreti sa le gasiti la tirg accesati urmatoarea lista.

posted by voicunike

FLASHFORWARD ESTEEEE!

Dupa o indelunga asteptare iata ca cea mai cool carte insotita si de un serial de exceptie a aparut si la noi in Romania la editura LEDA

Robert James Sawyer

Flashforward

Putem să ne schimbăm viitorul? Vrem să o facem?

Imaginaţi-vă că aţi putea „trage cu ochiul” în viitor, pentru a vedea ce se va întâmpla peste 21 de ani. Ce-aţi face dacă nu v-ar plăcea deloc ce vedeţi? Iar dacă v-ar plăcea, v-aţi gândi că e posibil ca până atunci lucrurile să se schimbe în vreun fel? Şi dacă nu vedeţi nimic? Ar însemna că atunci nu veţi mai exista? Şi, în cele din urmă, aţi considera viitorul imuabil, deja stabilit ─ sau v-aţi gândi că l-aţi putea influenţa între timp?

Flashforward oferă un punct de vedere SF captivant şi original asupra liberului-arbitru, al destinului şi sorţii, examinând toate aspectele „sabiei cu două tăişuri a preştiinţei” (SciFi.com).

Acţiunea se petrecela CERN, Geneva, în 2009 (cartea a apărut în 1999). În acceleratorul de particule are loc un experiment ştiinţific; în momentul în care se apasă pe buton, toţi oamenii din lume leşină pentru două minute, timp în care mintea lor este catapultată  cu 21 de ani mai târziu, în viitor. Când omenirea îşi revine, trebuie să facă faţă dezastrelor provocate de cele două minute de amnezie, dar şi informaţiilor oferite de acea privire aruncată în viitor. În plus, fiecare personaj al cărţii încearcă să îşi asigure sau, dimpotrivă, să evite viitorul în care a fost proiectat, întrebându-se dacă acest viitor este prestabilit, sau dacă „viziunea” fiecăruia reprezintă doar una dintre multele posibilităţi.

Bine scrisă, într-un ritm alert, cu o proză viguroasă şi limpede, cu personaje credibile angrenate într-un scenariu captivant – iată reţeta pentru o lectură plăcută.

Super tare frate! Sunt in culmea fericirii!

INVITATIE la SINGUR PE ORMUZA

INVITAŢIE

 

            Ziua de sâmbătă 28 mai este o zi plină la Bookfest, din punctul meu de vedere.

            La ora 12.30 am o lansare a volumului Lumea lui Waldemar, la editura TRITONIC (volumul va fi prezentat publicului în calitate de câştigător al premiului Ion Hobana, acordat de ASB şi SRSFF).

            La ora 14, la editura Millennium Books, va avea loc lansarea volumului de povestiri Singur pe Ormuza.

            Iar la ora 17, la Eagle Publishing House, va avea loc o sesiune de autografe pentru volumule publicate până acum. Voi fi şi eu acolo, pentru cei care doresc autografe pe ediţia a II-a a romanului Trip-tic.

            M-aş bucura ca la aceste evenimente să-i am alături pe prietenii mei.

            Vă aştept,

                                    Liviu Radu

Simbata 28 mai la pavilionul C2 , standul C32 la ora 14.00 va invit sa veniti la standul editurii MILLENNIUM BOOKS unde se vor lansa cele mai tari carti de SF&F din Romania

Cu acordul autorului iata un fragment din antologia de povestiri SINGUR PE ORMUZA  de LIVIU RADU , regele prozei scurte sf romanesti:

Singur pe Ormuza

Nu fuseseră întinse covoare roşii şi nimeni nu chemase vreo fanfară, deşi momentul în sine reprezenta ceva incredibil: un om păşise pe Ormuza! În mod normal, chestia asta ar fi trebuit mediatizată, popularizată, făcută cunoscută întregului univers.

Fiind vorba de mine însă, nu mă mira absolut deloc. Doar eu puteam face un lucru unic, inimaginabil chiar, fără să afle nimeni. De fapt, de ştiut, ştiau destui: şefii mei, conducătorii Ormuzei… Persoane discrete, bine plasate, care vor păstra evenimentul doar pentru ele, după ce-l vor fi înregistrat în arhive secrete la care publicul va avea acces peste o sută de ani. Când nu va mai prezenta interes…

Mă uitam în jur, în timp ce mergeam pe solul pietros, alunecos.

Cât vedeai cu ochii, stânci lustruite de ploile acide între care se strânseseră băltoace care bolboroseau sumbru. Atmosfera ceţoasă abia dacă te lăsa să vezi ceva. Ici, colo, telci izolaţi, arbori cu trunchiuri pietroase, ca nişte excrescenţe ale solului ce încerca, disperat, să se ridice din arsura acidă…

Un loc dezolant…

Chiar după ce am părăsit platoul neted şi am pătruns în canion unde, la adăpostul streşinilor de piatră, se ghemuiseră tufişuri dese, cu ramuri plate, ca nişte centuri argintii, impresia de deznădejde rămăsese. O planetă ce-ţi producea groază şi silă… Nu-i înţelegeam pe ormuzieni. Să fi fost în locul lor, aş fi făcut orice pentru a părăsi acel tărâm ucigător…

M-am întors şi am privit spre podiş. Îi vedeam doar marginea netedă, lustruită, din pietre sticloase. Am testat baliza pe care o instalasem în mijlocul întinderii pustii. Un semnal scurt, cât să nu alarmez inutil naveta rămasă pe orbită. Am primit răspunsul imediat. Aparatura funcţiona, puteam cere oricând să fiu evacuat de pe planeta asta blestemată.

Am oftat şi m-am cufundat în semiîntunericul ceţos al canionului.

X

Zilele de marţi îmi purtau ghinion. Poate era doar o impresie, dar la cei care obişnuiseră odată să-şi pună viaţa în joc, asemenea ciudăţenii apăreau des. Erau doar rezultatul încercărilor stupide de a păcăli soarta sau de a o linguşi

În concluzie, marţea nu făceam nimic important. Păstrasem obiceiul şi după ce părăsisem serviciul de front. Îmi începeam treburile luni de la prima oră, când alţii abia îşi reveneau după oboseala distracţiilor din week-end, aşa că marţi îmi permiteam să tândălesc.

Însă în marţea aceea, lucrurile nu depinseseră de mine.

Stăteam în biroul meu mărunt, de pe staţia POLD-99, şi mă făceam că examinez rapoartele de pe terminal. Uşa s-a deschis brusc. În habitaclu a intrat un ofiţer tânăr, înarmat. S-a oprit în faţa mea. În spatele lui, rămaşi în prag, doi soldaţi cu blasterele pregătite. Ofiţerul (am remarcat că era locotenent) m-a întrebat, cu o voce de gheaţă:

-Căpitanul White Joy?

Nu folosise formula „domnule căpitan”…

M-am uitat întrebător spre el. A repetat ce spusese. În aceeaşi formă.

-Scrie pe uşă, am mormăit, uşor iritat.

-Răspunde la întrebare, s-a înfuriat el.

-Da, căpitane, sunt White Joy.

-Din ordin superior,eşti arestat!

Am înlemnit. Nu cred să mai fi existat în tot universul vreo fiinţă care să nu merite, în nici un fel, să fie arestată! – Nu mai aveam de mult ambiţii, nu comisesem niciodată ilegalităţi, nu făcusem nicicând afaceri veroase şi nu provocasem vreodată scandaluri. Munca mea era doar rutină administrativă şi nu trezea invidii; nu mă intersectasem pe traseu cu şefii cei mari şi nici nu mă lăudasem niciodată, nimăniu, că aş putea pune lucrurile la punct…

Eram un nimeni. Cine dracu’ avea interes să aresteze un nimeni?

-Ridică-te! a urlat inutil tânărul. Predă arma!

-N-am nici un fel de armă.

A rămas ca la dentist. A întrebat, căscând ochii, uimit:

-Cum adică, nu ai armă? De ce nu ai armă?

-Amice, războiul s-a terminat demult. Fac doar muncă de intendenţă, pricepi? Ce-mi trebuie mie să port armă? Cea pe care am avut-o, am predat-o acum trei ani. O găseşti la magazie, dacă te interesează.

Mi-a făcut semn să ies pe coridor. Cei doi soldaţi m-au încadrat urgent şi m-au împins spre ascensor. Peste câteva minute mă aflam pe o navetă, îndreptându-ne spre staţia POLD-01.

Staţia POLD-01 era sediul statului-major.

X

            Tropăiam pe pietrele lustruite de acizi. Mă strecuram printre ceţurile greoaie ale Ormuzei, privind la acele indicatorului fixat pe antebraţ… Noroc că tălpile costumului aveau aderenţa necesară. Nu mai purtasem un costum de desant de… douăzeci de ani? Mda, cam de douăzeci de ani… Nici nu credeam să mai existe asemenea relicve în dotarea armatei…

Douăzeci de ani, o viaţă de om… Nebunia tinereţii, entuziasmul sacrificiului… Umanitatea era în pericol, spuneau buletinele de ştiri şi, fiecare avea datoria s-o apere… Ormuzienii cei criminali, care ne doreau pieirea… Asta spuneau ştirile, iar noi le credeam. Suportam din plin naivitatea vârstei şi propaganda de rigoare. Prostii!

Fusesem printre cei ce se oferiseră victime de bună voie. Carne de tun, asta eram. Nimerisem pe mâna sergentului Witt, care ne fugărise (pe mine şi pe ceilalţi din pluton) până ne scosese idealismul din cap.

Doamne, nu crezusem vreodată că aş putea urî pe cineva atât de cumplit pe cât îl urâsem pe sergentul Witt! Instrucţie cât cuprinde, alergătură cu tot echipamentul în spinare… Şi cât echipament avea de cărat un biet infanterist stelar!

Acum, la atâţia ani după evenimente, cred că am rămas unul dintre puţinii veterani care au luat contact cu armamentul destinat ormuzienilor sub toate formele sale.

La început, echipament relativ uşor: un combinezon ermetic, rezervorul de oxigen şi laserul… Amărâţii care avuseseră ghinionul să-l poarte fuseseră victime sigure. Orice schijă prăpădite, orice fascicul laser le găurea combinezonul iar ei piereau instantaneu, în vidul cosmic sau în atmosfera otrăvită a vreunei plante. Mai mult, un asemenea echipament avea doar o autonomie redusă, de câteva ore…

Mă amuzasem, mai târziu, găsind prin arhive filme şi cărţi din perioada antebelică, de dinaintea expansiunii… Pe atunci, oamenii îşi imaginau că majoritatea planetelor aveau atmosferă respirabilă, că luptele din cosmos semănau cu cele de pe Pământ – fugăreli între navete spaţiale, aidoma bătăliilor aviatice de la sfârşitul secolului al XX-lea, şi încăierări între soldaţi pe jumătate despuiaţi, cu benzi de cartuşe atârnate de gât, ca în jungla vietnameză…

Rahat! Războiul însemnase cu totul altceva. Acţionai într-un mediu care nu semăna niciodată cu cel terestru. Cea mai mică defecţiune a costumului însemna moartea instantanee. Aşa că s-a trecut la folosirea vehiculelor blindate. Foarte bune în luptele de suprafaţă, dar fără utilitate în coclaurii prin care se strecurau ormuzienii, obişnuiţi cu canioane, tunele, văi şi trecători înguste. Şi totul se spărgea în capul bietului infanterist. Ascultătorul infanterist. Care căra în spinare un munte de echipament: costumul blindat, care nu rezista niciodată la schije; armament cât mai mult şi mai divers; alimente. Şi fecale. Da, multe fecale, pentru că misiunile de cercetare

şi distrugere durau zile în şir. Aşa că, căcai în costum. După un timp, cu toată instalaţia de reciclare a aerului, puţeai ca dracu’.

Mai târziu, după ce Witt făcuse din noi soldaţi, ne spusese:

-Războiul e un căcat! Miroase a căcat! Soldatul cară în spate un sac cu muniţii şi între picioare un sac cu căcat! Ăsta-i adevărul, iar cine nu mă crede, să plece pe întinderile de piatră ale Spelbei, să execute o misiune de-o săptămână!

Când ajungeam la bază, puţeam ca o hazna. Târfele îşi puneau filtre în nări, cu toate că ne spălasem zdravăn. Însă mirosul pătrunsese adânc prin pori în trupurile noastre. Părea că nu va mai ieşi nicicând… Eroii naţiunii put. Întotdeauna. Sunt buni să-i admiri de la distanţă, nu să te culci cu ei. Witt avusese dreptate. Războiul e un căcat.

X

            Când am ajuns la staţia POLD-01, m-a preluat o altă echipă. Ofiţerii îmbrăcaţi în uniforme curate, albastre, m-au condus prin coridoarele întortocheate, puternic luminate. Ca de obicei, şefii nu făceau economie de energie… În cele din urmă m-au împins pe o uşă şi mi-au făcut semn să mă aşez pe scaun.

M-am supus, buimac. Ce dracu’ voiau de la mine?

Am aflat imediat.

Pe o uşă laterală au intrat cinci indivizi, în uniforme elegante.

M-am ridicat. Unul dintre ei, a cărui figură îmi părea cunoscută, mi-a zis cu o voce rece, dispreţuitoare:

-Te afli în faţa Tribunalului militar special. Sunt generalul Nolsen, preşedintele curţii.

Apoi i-a înşirat iute pe ceilalţi: maiorii Kold şi Mortimer, membrii ai Curţii; căpitanul Johansen, grefierul; căpitanul McIntyre, apărătorul meu.

Ne-am aşezat. Eram deja nervos. Aşteptam, cu capsa pusă, să aflu ce acuzaţii aveau de gând să-mi aducă. Am aflat îndată.

-Conform dovezilor existente în dosar, căpitanul Joy este acuzat de înaltă trădare.

Parcă mi-a căzut cerul în cap. De unde dracu’ trădare? De ani de zile ţineam evidenţa lenjeriei scoase din uz. Grozave informaţii! Şi chiar dacă ar fi folosit cuiva, cui să le vând? Confederaţia Umană nu mai purta de multă vreme război cu nimeni. Duşmanii noştri de altădată, ormuzienii, încheiaseră între timp o alianţă cu noi… Atunci?

-Solicit să studiez dosarul, pentru a-mi pregăti apărarea, m-am trezit spunând.

-Documentele sunt secrete, nu-ţi pot fi încredinţate. Au fost studiate de apărătorul ce ţi-a fost desemnat din oficiu.

-Înţeleg că sunt deja condamnat. Şi că n-o să cunosc niciodată adevăratul motiv.

Cei doi maiori s-au privit stânjeniţi şi au ridicat din umeri. Nolsen m-a privit aspru:

-Nu ţi s-a acordat dreptul de a vorbi!

-Ba am să vorbesc, d-le general! Cunosc procedura foarte bine! Nu aveţi cum să mă declaraţi vinovat! Toată povestea asta e o înscenare! Vreţi să mă scoateţi ţap ispăşitor pentru cine ştie ce porcărie! Nu marşez. Spuneţi-mi de ce sunt acuzat şi mai vorbim.

Nolsen i-a făcut semn lui Kold, iar acesta a citit, cu voce neutră:

-Acuzatul s-a făcut vinovat de provocarea unor incidente menite să creeze o stare de război între Comunitatea Umană şi Ormuza.

-Cum naiba de am reuşit asta? m-am obrăznicit eu. Trimiţându-le izmenele scoase la reformă?

Kold a tuşit, stânjenit, şi a continuat:

-Acuzatul a contribuit la lansarea pe Ormuza a instalaţiilor automate de distrugere, tip Berserk.

Am rămas pe gânduri. Tipii ăştia nu ştiau că singurele probleme ale unui ofiţer de intendenţă sunt să-şi găsească drumul cu bine prin hăţişul scriptelor birocratice. Cunoşteam legile mai bine ca nimeni altul.

Cele valabile pe timp de război, în mod special.

-Serios? Îmi daţi voie să citez ceva?

N-aveam nevoie de dosare şi documente. Ştiam lucrurile astea pe dinafară. Pe de altă parte, se adunaseră prea mulţi ani de dezamăgire şi amărăciune, ani în care îmi măcinasem nervii, ca să nu înnebunesc.

Mi-am dat drumul, fără să-mi pese de privirile mânioase ale generalului:

-„Războiul cu Ormuza intrase într-o fază de echilibru, în care nici una din părţi nu părea a avea şansă de victorie. Intuiţia genială a unei persoane a înclinat balanţa de partea Comunităţii Umane, prin folosirea potenţialului militar al instalaţiilor automate de distrugere, tip Berserk. Este vorba de generalul Nolsen.” Am citat din manualul de istorie pentru şcolile primare. Dacă folosirea roboţilor Berserk a însemnat un act de trădare, ce caută pricipalul vinovat în fruntea

tribunalului? Iar dacă-i vorba de altceva, dacă aţi intrat într-un rahat din care nu puteţi ieşi, n-ar fi mai corect să schimbaţi tactica? – Lam privit pe Nolsen drept în ochi şi am spus, cu un aer impersonal – Oricum, nu discut cu gunoiul ăsta, care a profitat de naivitatea lui Melchidor! Am să discut cu un şef adevărat, dacă aveţi aşa ceva!

Generalul pălise crunt, iar venele de la tâmple i se umflaseră. A dat să spună ceva, dar s-a stăpânit. I-am rânjit, vesel. Nimerisem! Ceilalţi s-au privit încruntaţi. Apoi, dintr-un difuzor nevăzut a răsunat o voce gravă:

-V-am spus că nu-i un dobitoc! Aduceţi-l la mine!

Restul il gasiti in noua carte a marelui scriitor LIVIU RADU

Va asteptam la standul editurii, iar pina atunci va lasam sa savurati acest fragment din aceasta povestire foarte misto care da si titlul cartii.

posted by voicunike

Fragment: TRECATOAREA by OLIVIU CRAZNIC

Nu stiu cum face dar scrie bine -al dracului de bine, iata un fragment din povestirea recent publicata in revista Gazeta SF, a unui autor despre care vom auzi si citi multe in viitor

OLIVIU CRÂZNIC

Trecătoarea 

           Ar fi trebuit, da, să fie simplu. Şi, într-un fel, a şi fost. Ce poate fi mai simplu decât faptul că se întorceau de fiecare dată?… Aceeaşi, la fel. Desigur, arătau mai rău în fiecare noapte, dar nu erau greu de învins. Eram mai bine antrenaţi, mai capabili. Pierdeam, în general, câte doi oameni, cel mult trei pe atac, înainte ca ei să moară cu toţii.

Păcat că uciderea lor nu folosea la nimic.

Doi oameni pe noapte nu e mult, nu e. Dar dacă pierzi doi oameni în fiecare noapte, mai devreme sau mai târziu vei rămâne singur, nu-i aşa?…

Singur în Trecătoarea lui Zalmoxis.

Va urez lectura placuta!

posted by voicunike

Stiri bune aduce ploaia!

Desi afara este o vreme nasparlie, cind soare cind furtuna cu ploaie , inima imi ride la aflarea vestilor bune venite din lumea cartilor atit de draga mie dar si voua

Desi prezisa acum citeva zile apocalipsa a venit  sub o forma placuta in forma de carte

O noua antologie de povestiri ale lui Bucheru dar si prezenta autorului la lansarea celor doua carti, wow! o veste faina!

Leda aduce in lumina reflectoarelor pe regina neincoronata a dark-fantasyului celebra scriitoare ANN RICE -VREMEA ÎNGERULUI. CÂNTECELE SERAFIMULUI 

Anne Rice (născută pe 4 octombrie 1941, la New Orleans) este una dintre cele mai citite şi îndrăgite autoare americane, cunoscută mai ales pentru seria Cronicile vampirilor.

Cărţile sale împletesc elemente gotice, erotice şi religioase, într-un decor în care personajele complexe reuşesc să lărgească universul fizic al cititorului, depăşind limitele percepţiei.

Anne Rice îmbină lumea reală cu cea supranaturală, pe care o reinventează, părăsind în ultimele sale cărţi lumea vampirilor, pentru a crea un timp al îngerilor, în urma unei decise întoarceri spre catolicism.

Experienţa de viaţă a Annei Rice şi spiritul ei iscoditor rămân principalele surse de inspiraţie pentru munca sa.

Plin de reflecţii morale incitante, Vremea îngerului, primul volum din noua serie a Annei Rice, Cântecele serafimului, îl are în prim plan pe Toby O’Dare, un asasin plătit, care visa cândva să devină călugăr dominican, până când tragedia familiei sale îi  schimbă traiectoria. Toby este vizitat de îngerul său păzitor, Malchiah, tocmai după împlinirea unei misiuni ucigaşe, şi îi oferă şansa de a-şi ispăşi păcatele. Toby acceptă şi este purtat într-o călătorie în Anglia Evului Mediu, unde, în rol de călugăr dominican, trebuie să salveze câţiva evrei de furia comunităţii, aceştia fiind acuzaţi pe nedrept că şi-ar fi omorât fiica în urma convertirii ei la creştinism. Este o perioadă zbuciumată din istoria Europei, în care poporul evreu cade victimă persecuţiilor, fiind acuzat de ucideri rituale.

Cititorii se vor delecta cu interpretarea plină de culoare a trecutului istoric propusă de Anne Rice şi cu portretele tulburătoare ale personajelor, prinse în lupta dintre sentimente şi credinţă.

Horia da o lovitura mare cu inca un volum de povestiri marca binecunoscuta si celebra LIVIU RADU

REGELE PROZEI SCURTE SF ROMANESTI S-A INTORS. Nu ratati aceasta carte!

Volumul trei din seria Razboiul Batrinilor nu dezamageste si ne lasa in suspans pregatindu-ne pentru noi aventuri.

John Perry, eroul romanului Războiul bătrînilor, s-a retras împreună cu soţia şi fiica sa pe una dintre numeroasele planete colonizate de omenire. Duce o viaţă liniştită, dar… ceva îi lipseşte. Prin urmare, atunci cînd lui John şi Jane li se oferă şansa de a prelua conducerea unei noi colonii, cei doi nu ezită nici o clipă.

Dar nimic nu e ceea ce pare a fi… Perry şi noua sa colonie sînt de fapt pioni într-un joc interstelar al diplomaţiei şi războiului, care se desfăşoară între Uniunea Colonială şi o nouă alianţă extraterestră, aparent invincibilă, care a cerut pămîntenilor să pună capăt definitiv procesului de colonizare.

Pentru supravieţuirea familiei şi semenilor săi, Perry va trebui să descîlcească ghemul de minciuni şi adevăruri spuse pe jumătate care îi dă de furcă şi să descopere scopul ascuns al coloniei pe care o conduce… înainte ca aceasta să devină cu adevărat ultima colonie a rasei umane.

Cu o surpriza indelung pregatita, Horia continua sa ne surprinda in mod placut cu un autor extra

O colectie de povestiri super si cu o coperta in regia artistului Metamorphosis.

In colectia Metatext,  MICHAEL HAULICA vine cu o noua carte …NICI TORQEMADA

O colectie din articolele extrem de adevarate si obiective scrise de MICHAEL HAULICA despre starea sefeului romanesc in perioada mai 2007- mai 2009.

La editura LITERA avem parte de o surpriza placuta

Intr-o după-amiază însorită de septembrie, Grady Adams, un fost militar de carieră singuratic, iese la plimbare cu ogarul său irlandez și întâlneşte o pereche de animale ciudate, care nu seamănă cu nimic din ceea ce a văzut vreodată. La câţiva kilometri distanță, medicul veterinar Camillia Rivers încearcă să descurce iţele unui mister care îi va aduce guvernul la uşă. Henry Rouvroy, un birocrat din Washington, își omoară fratele geamăn și se pregăteşte să-i preia identitatea, dar începe să se cufunde în tenebre… În Las Vegas, un expert în teoria haosului sondează limitele necunoscutului… Pe un teren de golf din Seattle, doi oameni pun la cale, cu sânge rece, o crimă… Pe o autostradă de pe malul mării, un vagabond marcat de trecutul său întunecat îşi împlineşte destinul… Vieţile unor străini converg în jurul unui mister undeva, în munţii înalţi din Colorado, iar echilibrul lumii începe să se clatine.

Dean Koontz îl poartă pe cititor dintr-un moment de cotitură al lumii într-altul, trecând peste bariera care desparte realitatea de mister, într-o călătorie cu sufletul la gură.

„Koontz este un maestru al intrigii şi al cuvintelor. ” USA Today

„Cărţile lui Koontz sunt întotdeauna captivante… Te țin cu sufletul la gură de la prima și până la ultima pagină.” Chicago Sun-Times

„Koontz se află la apogeul carierei. Bun povestitor şi romancier de idei deopotrivă, este unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani.” National Review

 Se anunta vremuri misto de tirg dar si carti super, nu uitati sa consultati lista de cumparaturi pentru tirg.

posted by voicunike

Cistigatorii !

In urma concursului doi intr-unul dupa tragerea la sorti ,iata fericitii cistigatori ai concursului care au iesit din miinile Generalului:

Concurs 1 pentru cistigarea unui exemplar din „Urzeala Tronurilor” in format hardcover

1.Oana care vrea sa iasa cu Jon

2.Oliviu Craznic care vrea sa iasa cu Sansa

3.Rasvan care a ales sa iasa cu trei personaje-Degetel, Old Nanny, Jaqen H’ghar

4.Deea care vrea sa iasa cu Bran

5.Ion care vrea sa-l duca pe Tyrion in Bamboo

Iata fericitii cistigatorii al cite unui exemplar din „Vrajitorul si globul de cristal”

1.Flavian Petraru

2.Catalin Maria

3. Mihail Dumitru

4.Carmen Laura

5. Catalin Cofaru

Ii rog pe toti cistigatorii sa-mi trimita prin e-mail adresa unde vor sa primeasca cartea cistigata, daca se poate in cursul zilei de azi dar si sa verifice in sectiunea spam e-mailurile trimise de mine daca au fost primite.

Felicitari!

Later edit: De luni ma voi ocupa ca premiile =cartile cistigate sa plece spre voi, astazi am primit si ultimele trei adrese de mail. Va doresc un weekend misto si cu multa lectura, eu unul vreau sa nu fac nimic si sa citesc mult. 🙂

posted by voicunike