Archive for the ‘Recenzii’ Category

 

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică II: Insula Diavolului (2016) 234p., TPB, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-1-9

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică III: Față în față (2016) 296p., TPB, 13×20, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-3-3

De la thriller (Colții, pe care am citit-o cu mare plăcere și despre care am scris în defuncta revistă Suspans), la horror de-ți ridică părul în cap și criminali odioși (Tales of Sorrow and Despair, despre care am scris pe blog), și bifând, cum era normal, și SF (diverse povestiri, am citit una, nu mai știu cum se numea, într-un număr din Argos) și thriller SF (aparițiile de la Millennium, să nu le uităm și pe acestea, căci acolo și-au făcut debutul) – excelenta, deocamdată, trilogie Predestinare Genetică, nici un gen nu este iertat de Ciprian Mitoceanu. Pentru asta îi port un respect deosebit: felul în care jonglează cu cea mai mare lejeritate cu genurile ficțiunii (nu numai speculative), fără a divaga, fără a exagera, creând lumi și idei, personaje și situații care, sunt sigur, vor deveni cu timpul memorabile. Așa cum spuneam într-un articol foarte recent, nu mai stau chiar bine cu memoria (o fi de vină și faptul că am ajuns să citesc și la ore din ce în ce mai târzii), însă îmi aduc aminte cu claritate fiorii pe care mi i-a iscat lectura unui din cele mai reușite romane citite de mine, scrise de un autor român – Colții – deși am citit-o și am scris despre ea acum cinci ani.  (mai mult…)

Alexandru Voicescu – Fata de la nord de ziuă (2016) 272p., TPB, 13×20, Herg Benet, București, 2016, Colecția Radical din 7, 30 lei, ISBN 978-606-763-080-0

Nota Goodreads: 4.5 (28 Note)

În unele cazuri talentul se moștenește de la o generație la alta, de la tată la fiu, de la mamă la fiu sau la fiică, de la bunici la nepoți, combinațiile sunt multe, iar primul exemplu care îmi vine în minte este al celebrilor Kinglsey Amis și Martin Amis. Sunt mult mai mulți, desigur. Dar nu știu câte exemple de cupluri care scriu bine, chiar foarte bine (un alt exemplu care îmi vine în minte este reprezentat de Ayelet Waldman și Michael Chabon; sau Nancy Kress – Charles Sheffield, ori Vernor Vinge – Joan D. Vinge, că tot ne numim Blogul fanului science-fiction), avem pe la noi. Și iar ajungem la exemple: Cristina Nemerovski și Alexandru Voicescu, fondatorii editurii Herg Benet, o editură alături de standul căreia am stat (și i-am admirat copertele) încă de la prima sa prezență la un târg de carte. Cristina a scris multe cărți și s-a afirmat ca una din cele mai distincte voci ale prozei românești contemporane. Alexandru a părut mai timid, dar a câștigat un premiu literar cu romanul său de debut, Malad, despre care am scris anul trecut, aici. (mai mult…)

Florin Purluca – Cum să fabrici un semizeu (2016) 152p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Sci-Fi, Red. Michael Haulică, 22 lei, ISBN 978-606-749-196-8

Am participat în toamnă la primul meu Romcon. Nu vă speriați, n-am să încep să rememorez evenimentele de-acolo și nici n-am să povestesc cum a început proiectul Blogosfera SF & F. Vreau doar să spun că am asistat (și intervenit) la o discuție despre romanele „Vegetal” și „Mineral” alături de Georgiana Vlădulescu, în compania autorilor, Dănuț Ungureanu și Marian Truță. Bine, e un fel a spune am participat, că nu am apucat să pun decât două întrebări, fiind permanent întrerupți de un personaj grotesc și mult prea adânc ancorat în trecut. Dar ceea ce voiam de fapt să spun este că pentru acel eveniment a trebuit să citesc cele două cărți despre care s-a vorbit, evident. Nu știu de ce am așteptat atât de mult, dar, oricum, pot spune că a fost o experiență benefică. Faptul că le-am citit, la asta mă refer. Credeam că „Vegetal” va fi cu plante transformate în monștri ce atacă oamenii (despre „Mineral” poate voi aduce vorba cu o altă ocazie). A fost cu plante care atacă oamenii, însă nu erau chiar atât de monstruoase. (mai mult…)

23346377 27834600 26708461 

Ruth Ware – Într-o pădure întunecată (In a dark, dark wood, 2015) 368p., TPB, 13×20, Trei, București, 2016, Colecția Fiction Connection, Trad. Laurențiu Dulman, Red.  Mihaela Serea, 39 lei, ISBN 978-606-719-821-8

Nota Goodreads: 3.64 (57159 Note)

Era o vreme când pe listele cu cele mai bine vândute cărți ale publicațiilor de renume mondial apăreau cărți într-adevăr bune? Sau când premiile, indiferent că erau acordate de critici, de scriitori sau de cititori, erau acordate pe bune, celor mai valoroase cărți? Oare au existat astfel de vremuri? Sincer, n-am avut decât o singură dată curiozitatea să citesc o listă cu cele mai bine vândute cărți ale celebrului New York Times. Ce am văzut acolo… nu spun că m-a îngrozit, dar sigur nici nu m-a dat pe spate. Am scris aceste rânduri pentru că nu cu mult timp în urmă am citit o carte din care mi-au plăcut doar cinci pagini. Și despre ea vorbea Stephen King ca fiind „o reușită uluitoare”. Cred că știți despre ce carte este vorba. De acord, probabil că autorii, mai ales cei care sunt publicați de aceleași trusturi (pe la „ei” nu le mai poți spune edituri, ci conglomerate – am văzut odată o schemă cu cele mai mari grupuri editoriale americane, iar acea schemă era de fapt un grup de caracatițe cu zeci de tentacule, unde tentaculele erau editurile înghițite pe rând de giganți mondiali precum Hachette sau Penguin) se laudă între ei și probabil că nici noi nu ne pricepem la fel de bine ca ei la ce are valoare și ce nu. Sau poate o carte este prea complexă ca să fie înțeleasă de toată lumea. Sau are merite pe care nu i le vede toată lumea. Sau poate nu este pe gustul tuturor. Sau poate este pur și simplu proastă, dar e la modă să o citești, că ți-a trezit curiozitatea și vrei să te convingi și singur. (mai mult…)

33283682

Petru Berteanu – Cumsecade (2016), 204p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Mystery & Thriller, 24 lei, ISBN 978-606-749-097-8

Am copilărit la bloc, să știți. De pe la vreo șapte ani și până pe la vreo douăzeci și doi, când m-am mutat împreună cu viitoarea soție. Am copilărit la bloc și mi-a plăcut. Provin dintr-o zonă de câmpie din județul Brăila și mi-a plăcut întotdeauna muntele. Însă muntele, până să ajung să mă mut împreună cu soția, la ea acasă, în județul Prahova, în inima muntelui, n-am apucat să-l văd decât într-o tabără și în vreo două excursii. E drept, când era senin, puteam urca pe acoperișurile unor blocuri și reușeam să văd munții dinspre Vrancea, sau, dacă era cu adevărat un aer limpede până în depărtare, pe cei ai Măcinului. Deci, cum spuneam, mi-a plăcut să trăiesc la bloc, înconjurat tot timpul de prieteni și de vecini. Pe atunci eram o ființă socială, nu preferam să stau tot timpul cu cartea în mână, cel puțin până pe la vreo cincisprezece ani, când am intrat la liceu la Brăila. Dar îmi plăcea să stau cu prietenii de vorbă în scara blocului până noaptea târziu, când ne goneau la culcare cei care locuiau la parter, căci îi deranja zgomotul pe care îl făceam. Am trăit într-un bloc cu trei etaje (plus parter), cu două scări și cu treizeci de apartamente. Peste 100 de persoane, poate chiar pe la 120 sau 130. Dar ne-am înțeles bine. (mai mult…)

25817013 25693033 31309748 

Jacob Grey – Neîmblânziții II. Atacul Roiului (Ferals II: The Swarm Descends, 2016) 304p., TPB, 13×20, Nemi, 2016, Trad. Alina Popescu, Red. Laura Câlțea, 30 lei, ISBN 978-606-758-775-3

Nota Goodreads: 3.92 (192 Note)

Tare bună treabă face Laura Câlțea la cârma reînființatei colecții/edituri Nemi. Da, știu, nu săriți, e vorba despre o colecție de cărți pentru copii, dar să nu uităm că am fost cu toții copii odată, iar în cazul meu cel puțin, copilul care citea Povești Nemuritoare n-a plecat niciodată. Sau n-a tăcut niciodată. Am renunțat câțiva ani buni, dorindu-mi să citesc cărți cu subiecte mai „serioase”, dar dragostea cea dintâi nu poate fi uitată niciodată. Iar de când în sânul familiei mele și-a mai făcut apariția încă un membru (care, nu-mi vine să cred ce repede trece timpul, la toamnă merge la grădiniță) cărțile pentru copii au început din nou, încet, încet, să se insinueze în bibliotecă și pe lista de lecturi. Din păcate timpul, mereu afurisitul de timp, stă în calea listei de lecturi, așa că am fost nevoit să neglijez frumoasele apariții cu care ne bucură editurile (care se înghesuie în număr din ce în ce mai mare să publice cărți pentru copii – părinții n-au ce face, trebuie să se lase pe ei și să le cumpere copilașilor cărticele frumoase; e un lucru bun, tinerii cititori de azi vor deveni, poate, cititorii maturi de mâine, care au prins gustul lecturii de mici și care, într-o parte din cazuri, nu-l vor abandona pe parcurs). Însă am citit anul trecut, aproape imediat cum a apărut, primul volum al seriei Neîmblânziții, Ferals în original, pentru că… aveam eu un motiv mai de suflet să o fac. Așa că bineînțeles că volumul al doilea, apărut la un interval nu foarte mare de timp de primul, a reprezentat o prioritate pentru mine. Însă pârdalnicul de timp și-a băgat din nou coada-i perfidă și nu mi-a dat voie să și scriu despre acest volum doi (despre primul vă invit să citiți aici). (mai mult…)

5558786 7788179 12363776 Metro 2033

Dmitri Alekseevici Gluhovski – Metro 2033 (Metro I: Metro 2033, 2005) 624p., HC, 14×21, Paladin, 2016, Trad. Antoaneta Olteanu, Red. Diana Marin-Caea, Iulia Pomagă și Ioana Tudor, 39 lei, ISBN 978-606-8673-20-2

Premii: Eurocon Encouragement 2007

Nota Goodreads: 3.97 (20476 Note)

Prin clasa a zecea, în liceu, rămăsesem fără cărți într-una din săptămânile când nu aveam cursuri și ochii mi-au picat pe una din aparițiile din colecția de autori clasici scoasă de editura Rao: Oblomov, de I. A. Goncearov. Am citit-o cu mare plăcere, căci îmi plăceau numele personajelor (făcusem trei ani de limbă rusă în generală, pe lângă franceză). Tot în liceu am făcut și engleză și a trebuit să citesc câteva romane de căpătâi ale literaturii engleze: La răscruce de vânturi, Mândrie și prejudecată, Bâlciul deșertăciunilor, multe piese de Shakespeare. Cu excepția pieselor lui Shakespeare, nu mi-a plăcut niciuna. Multă apă bătută în piuă, personaje prea simandicoase și scorțoase, ritualuri de băut ceaiul nesfârșite, prea multă pompă, prea puțină acțiune. Dar Oblomov mi-a rămas în minte. Și am zis că voi citi autori ruși de-acum încolo, ori de câte ori voi mai avea ocazia. Nu știam însă că timpul din liceu nu se va mai întoarce niciodată, mai ales la facultate, unde, spre rușinea mea, prin anul doi, cred, n-am citit decât vreo șaisprezece cărți. În 365 de zile. Și că din 2002 și până în 2017 voi mai citi doar două cărți scrise de autori ruși. (mai mult…)

  

Daniel H. Wilson – Robogeneza (Robopocalypse II: Robogenesis, 2014) 424p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2016, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Monica Andronescu, 40 lei, ISBN 978-606-758-766-1

Nota Goodreads: 3.67 (3784 Note)

De la Mary Shelley și al său „Frankestein” încoace, trecând prin legile roboticii ale lui Asimov, prin Terminatorii lui Cameron și ajungând chiar până la un episod (pe care l-am urmărit cu gura căscată de uimire) din Elementary, s-a tot scris (și vizionat) despre creatorul și creația sa pornită să-l distrugă odată ce capătă conștiință. Îmi amintesc cu ce teamă crescândă am urmărit aventurile lui Arnie Schwarzenegger și Lindei Hamilton în celebrele Terminator I și II (unul din puținele cazuri în care continuarea este mai bună decât originalul). Gândul că în viitor vom fi nu înlocuiți, ci vânați de mașinării inteligente (acum îmi aduc aminte și de un robot nebun din Robocop, nu mai știu al câtelea episod) era unul extrem de neliniștitor, deși eram conștient că va mai trece ceva timp până când tehnologia va avansa suficient de mult încât să poată fi creată Inteligența Artificială (un alt film incomod îmi vine acum în minte, unul care se numește exact AI, după o povestire de Brian Aldiss). Dar, la cum se mișcă lucrurile în ziua de azi și la cum avansează tehnologia… nu cred că va mai dura mult. (mai mult…)

25882558 28952912 33021884 

Matt Haig – Un băiat numit Crăciun (A boy called Christmas, 2015) 272p., HC, 13×20, Nemi, București, 2016, Trad. Veronica D. Niculescu, Red. Laura Câlțea, 40 lei, ISBN 978-606-758-778-4

Nota Goodreads: 4.32 (1073 Note)

Am asociat întotdeauna Crăciunul cu mirosul de portocale, de ace de brad și de cozonac. Și cu nelipsitul brad din apartamentul în care am crescut alături de părinți și de cele două surori ale mele. Părinții noștri au ținut secretul existenței Moșului cât de mult au putut, însă nu am fost prea afectați atunci când am aflat adevărul. Bine, o doză de mister nu strică în viața oamenilor și cred că nu i se întâmplă nimănui ceva rău dacă are posibilitatea să creadă în minuni până la un anumit număr de ani. La urma urmei, ce ne învață tocmai frumosul volum despre care vreau să vorbesc în continuare, un volum pe care parcă am fost inspirat să aștept să-l citesc chiar în săptămâna Crăciunului: „O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înţeles-o.” Așadar, nu trebui să stăm cu mâinile în sân și nici nu trebuie să disperăm în fața greutăților și să așteptăm ca minunile să cadă în cer, trebuie să facem și noi ceva în privința asta. Iar primul pas este, firește, să crezi în puterile tale. Apoi, pas cu pas, minunea se poate îndeplini. Cu un pic de voință, cu un pic de ajutor de la cineva săritor și cu foarte multă ambiție. (mai mult…)

book cover of Prodigy    33233489

Marie Lu – Geniul (Legend II: Prodigy, 2013) 336p., HC, 13×20, Booklet Fiction, București, 2016, Trad. Ines Hristea, Red. Radu Lilea, 31.5 lei, ISBN 978-606-590-450-7

Nota Goodreads: 4.29 (146502 Note)

Prin luna februarie a anului curent realizam un interviu extrem de interesant cu Radu Lilea, cel care se ocupa pe atunci de superba colecție pentru copii și adolescenți (și nu numai) Booklet Fiction, în care ne dezvăluia care sunt planurile de viitor ale editurii, planuri care, până la urmă, s-au și concretizat. Din păcate, până acum am reușit să scriu doar despre un singur volum care a apărut în această colecție, însă vă asigur că a fost un volum pe cinste: prima parte a superbei trilogii Legenda a scriitoarei Marie Lu – este vorba, evident, despre Legenda, romanul în care i-am cunoscut pe rebelul Day (pe numele său adevărat Daniel Altan Wing) și pe agenta June Iparis, pornită să-l captureze pe cel mai vânat delincvent al Americii, scindate acum, în Republică și Colonii. Un roman bine scris, o distopie cu ritm alert (cu o idee originală și nu prea), dar cu două personaje de care este pur și simplu imposibil să nu te apropii. Lunile au trecut și iată că la Gaudeamusul din noiembrie Booklet Fiction s-a prezentat cu o mulțime de bunătăți, între care a strălucit, însă, partea a doua a trilogiei Legenda: Geniul, în traducerea aceleiași Ines Hristea. (mai mult…)