Archive for the ‘Recenzii’ Category

18948513 

Cressida Cowell – Cum să-ți dresezi dragonul (How to train your dragon I: How to train your dragon, 2003) 232p., TPB, 13×20, Nemi, 2016, Trad. Cristina Jinga, Red. Laura Câlțea, 20 lei, ISBN 978-606-758-776-0

Nota Goodreads: 3.85 (25143 note)

Probabil că iar o să-mi sară lumea-n cap, dar n-am ce face. Recunosc, n-am văzut nici Cum să-ți dresezi dragonul I, nici II, nici seria animată inspirată de poveștile Cressidei Cowell. Probabil că la un moment dat va trebui să merg la un fel de întruniri de genul AA, numai că pentru cei care n-au văzut încă Game of Thrones, filmele cu Batman (o parte, unele le-am văzut), Breaking Bad sau Prison Break. Ori Orange is the New Black, sau cele patru seriale Marvel scoase de Netflix. Sunt bolnav, dar mă tratez, să știți. Le am pe toate, le va veni rândul și lor. Nu știam, sau poate am uitat, dar primul volum din această serie a mai apărut o dată la noi, scos de Corint și tradus de aceeași Cristina Jinga (o traducătoare excelentă, ascultați-mă pe mine). De fapt au apărut trei, nu doar unul, am aflat ulterior, după ce-am scormonit internetul. Ori au trecut cam neobservate, ori începe să mă lase memoria, ori nu știu ce să mai zic, cert este că încă de când am văzut cartea inclusă în planurile pe termen scurt ale editurii Nemi, mi-am zis că trebuie să o citesc. Da, recunosc, citesc cărți pentru copii. Și pentru adolescenți. Și pentru tineri, bătrâni, citesc cărți care mi se par bune. Iar literatura pentru copii a dat atâtea capodopere, încât e păcat s-o neglijăm după ce-am trecut de anii copilăriei. Cine strâmbă din nas, spunând că nu mai citește cărți pentru copii, ce, am dat în mintea lor, nu știe ce pierde. Dar când ajungi tu însuți să-ți copilașul în brațe, să-l vezi cum crește, cum începe să umble și să vorbească și-ți dai seama că ai uitat poveștile pe care le citeai în copilărie și că n-ai mai fi acum în stare să i le povestești și lui doar din memorie, ei, atunci soluția este să începi iar să citești cărți pentru copii. Acesta e punctul meu de vedere și gata. Dacă mă înșel, și este posibil, că nu există doar punctul meu de vedere pe lumea asta, atunci nu mai am nimic de zis. Ba da, mai am ceva: Cum să-ți dresezi dragonul este o carte atât de amuzantă, încât este imposibil să nu-ți smulgă măcar un zâmbet-două în timp ce-o citești. Pe cuvânt! (mai mult…)

28517263 30755633 34429302

Fabio Geda & Marco Magnone – Berlin I: Focurile din Tegel (Berlin: I fuochi di Tegel, 2015) 192p., HC, 13×20, Corint Junior, 2015, Trad. Geanina Tivdă, Red. Teodora Nicolau, 29.9 lei, ISBN 978-973-128-636-5 

Fabio Geda & Marco Magnone – Berlin II: Zorii din Alexanderplatz (Berlin: L’alba di Alexanderplatz, 2016) 224p., HC, 13×20, Corint Junior, 2016, Trad. Geanina Tivdă, Red. Adelina Boicu-Dragomir, 29.9 lei, ISBN 978-973-128-689-1

Fabio Geda & Marco Magnone – Berlin III: Bătălia din Gropius (Berlin: La battaglia di Gropius, 2016) 224p., HC, 13×20, Corint Junior, 2016, Trad. Geanina Tivdă, Red. Adelina Boicu-Dragomir, 34.9 lei, ISBN 978-973-128-719-5

Pentru fanii distopiilor cu adolescenți și copii care se căsăpesc între ei nu numai pentru supraviețuire și hrană, ci și pentru a dovedi cine e cel mai tare rămas pe planetă după ce un virus misterios și cu comportament anapoda (o temă recurentă des abordată de scriitorii rămași în pană de idei) a eradicat toți oamenii mai mari de optsprezece ani (nu cred că poate exista în natură un virus atât de discreționar, care să se declanșeze doar după ce ai împlinit optsprezece ani, în cazul lumii imaginate de cei doi scriitori italieni, dar mai știi?), editura Corint Junior propune o serie ce va număra șapte volume. Deja au apărut trei în țara de origine și la noi, în timp ce zilele trecute a fost dată publicității și coperta celui de-al patrulea volum, ce va apărea probabil și la noi în primăvară (sper; editura Corint a promis că la anul se va încheia seria, deci vor mai fi două anul acesta și două la anul, cel puțin teoretic). (mai mult…)

Editura Nemira lansează Serile Nautilus – evenimente lunare dedicate iubitorilor de science fiction & fantasy la care participă via skype scriitori publicați în colecția Nautilus.

Ana Nicolau, coordonatorul colecției Nautilus, va fi moderatorul evenimentelor.

Prima întâlnire are loc luni, 20 martie, de la ora 19.00, la librăria Humanitas de la Cișmigiu, cu scriitorul Ernest Cline, autorul romanelor Ready Player One și Armada.

Următoarea ediție a Serilor Nautilus are loc luni, 24 aprilie, cu îndrăgita autoare de romane fantasy Robin Hobb.

Intrarea la eveniment se face pe baza unei rezervări aici. (mai mult…)

30338881 

Arkadi & Boris Strugațki – Lunea începe sâmbăta (НИИЧАВО I: Понедельник начинается в субботу, 1965) 256p., TPB, 13×20, Nemira, 2017, Colecția Nautilus SF, Trad. Valerian Stoicescu, Red. Raluca Rădulescu, 37 lei, ISBN 978-606-758-729-6

Nota Goodreads: 4.33 (7464 Note)

Am început să citesc SF odată cu romanele cu roboți ale lui Isaac Asimov de la Teora. A urmat apoi colecția Nautilus a editurii Nemira, din care citisem aproape toate romanele din seria Fundația (mai puțin „Fundația și Pământul”, pe care n-o găsisem pe nicăieri) până să intru la liceu, după care un coleg de clasă mi-a pus în brațe chiar romanul cu care a debutat colecția Nautilus: „Visează androizii oi electrice?” a lui Philip K. Dick. După care, la rând, „Seniorii Războiului” a lui Gerard Klein și cel mai bun roman citit de mine al fraților Strugațki, „Picnic la marginea drumului”. M-a impresionat atât de mult încât am citit aproape imediat și „Valurile liniștesc vântul” (care mi s-a părut așa-și-așa), după care am început să răscolesc toate anticariatele din Brăila în căutarea unui alt volum de-al rușilor, „Scarabeul în mușuroi”. Într-un final l-am și găsit, dar n-am ajuns nici până în ziua de azi să-l citesc. Poate o fi o coincidență, poate pe atunci apăreau alt gen de cărți SF, poate acelea îmi erau gusturile la începutul anilor 2000, cert este că dintre toate operele lui Philip K. Dick și ale fraților Strugațki, cel mai mult mi-au plăcut primele romane citite: „Visează androizii oi electrice?” și, respectiv, „Picnic la marginea drumului” (deși cred, în sinea mea, că am avut pur și simplu noroc și am început chiar cu cele mai bune cărți ale autorilor respectivi). (mai mult…)

8752885 Calea dragonului

Daniel Abraham – Calea dragonului (The Dagger and the coin I: The Dragon’s Path, 2011) 540p., HC, 14×21, Paladin, 2016, Colecția Fantasy Masters, Trad. Laura Ciobanu, Red. Iulia Pomagă, Ioana Tudor, 33 lei, ISBN 978-606-8673-17-2

Nota Goodreads: 3.78 (14769 Note)

Și… a sosit vremea recenziei cu numărul 100 pe FanSF. Sincer, nu credeam că voi ajunge vreodată la acest număr, nu când am scris primul articol, acum ceva mai mult de patru ani, despre o carte de Veronica Roth (da, chiar ea, și da, chiar despre „Divergent”), nu când mă descurajasem la un moment dat din cauza reavoinței unora și nu când am devenit conștient că va mai trebui să mai merg ceva ani prin străinătățuri, căci diploma de la facultate nu-mi folosește deocamdată la nimic. Dar am perseverat, încurajat de mulți și de faptul că o parte din cititorii acestui blog consideră că părerea mea, aceea de necritic literar (da, eu consider că trebuie să faci niște studii pe la filologie ca să te poți considera critic literar, nu oricine scrie două articole, aprofundate, e drept, într-o revistă sau la el/ea pe blog, se poate numi critic literar), contează. Și scriu în felul următor: îmi place pentru că, nu-mi place pentru că… Știu, părerea mea este subiectivă, de-asta și rămâne doar o părere; și mai e un lucru: mie nu-mi place să tai în carne vie, ci încerc să evidențiez mai ales părțile bune ale unei lucrări; consider că există destui autori de articole care pot face asta, sau care vor să facă asta, din motive mai mult sau mai puțin obiective; rolul pe care mi l-am asumat este în primul rând să vă conving să citiți o anumită carte pentru părțile sale bune – nu există carte perfectă, așa cum nu există om perfect. Știu, timpul e scurt, la fel și viața, iar banii sunt puțini, așa că trebuie investiți cu mare atenție, de preferat într-o carte bună. Însă la fel ca degetele de la o mână, și gusturile diferă la fel de mult, iar ceea ce-mi poate plăcea mie la o carte, s-ar putea ca altuia să nu-i placă. Iar polemica, zic eu, este sănătoasă pentru cei care înțeleg că nu doar părerea lor e bună, ci și a altora, nu neapărat punctul meu de vedere este bun, ci poate că există și unele diferite, la care eu nu m-am gândit. (mai mult…)

Image may contain: night

Liviu Surugiu – Acesta este trupul meu (2016), 226p., TPB, 13×29, Tracus Arte, București, 2016, 28 lei, ISBN 978-606-664-763-2

Aveam impresia, până să verific, că prima povestire scrisă de Liviu Surugiu am citit-o într-un Alamanah Anticipația (seria nouă, apărută începând cu 2012 la Nemira). Dar m-am înșelat, cred că am citit-o totuși într-o antologie, însă nu mai știu exact care. Apoi a urmat volumul de povestiri „Rămășițele Viselor”, despre care am scris aici și, anul trecut, un roman intitulat „Eral”, numele pe care-l poartă și fiica scriitorului (ca o curiozitate, o anagramă a cuvântului „real”, am citit acest lucru tocmai în acel roman). Liviu Surugiu scrie mult despre vise și despre visuri. Este o temă recurentă în povestirile sale, prea des întâlnită însă, lucru care te îndeamnă la un moment dat să te întrebi dacă nu cumva denotă o lipsă de inspirație sau o anumită obsesie. Nu știu care este explicația, încă nu am apucat să-l întreb, însă nu este o temă chiar comodă, iar atunci când este disecată, discutată și dezvoltată în cheie fantastică, supranaturală, sau științifică (sau SF), lucru ajutat și de o anumită îndemânare și de finețe a execuției, ce ține mai ales de valoarea scriitorului, aproape întotdeauna poate ieși ceva plăcut ochiului cititorului. Însă faptul că am întâlnit o altă povestire cu oarecum ceeași temă, despre care am aflat că ar reprezenta sursa de inspirație a unui roman de-al autorului pe care îl am de ceva timp pe lista de lecturi, m-a făcut să-mi pun din nou aceleași întrebări: înclinare spre această temă a visului sau o obsesie în devenire? Cumva Liviu este un scriitor care a avut odată o idee bună, pe care acum o învârte, o modifică și-o aduce de-a roata, alterând-o și alternând-o pe ici, pe colo, cu rezultate nu neapărat neplăcute, e adevărat, însă… nu se mai poate și altceva? Ba da, se poate, doar că, din cele două sute douăzeci de pagini, cât are volumul de față, peste șaizeci sunt ocupate de povestea asta. (mai mult…)

Teodora Matei – Stăpânul Castelului (2016) 202p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Fantasy, Red. Bogdan Hrib, 24 lei, ISBN 978-606-749-143-2

Mai citește cineva gothic în zilele noastre? Povești cu castele bântuite de stafii, de morți vii sau în care au loc ritualuri înfiorătoare, cărora le cad victime suflete mai mult sau mai puțin vinovate? Da, dacă sunt suficient de bine scrise încât să te țină o zi întreagă cu cartea în mână, dând avid pagină după pagină, pentru a afla un deznodământ pe care parcă nu l-ai fi intuit când ai început cartea. Iar dacă pe copertă scrie Teodora Matei, fii sigur că nu vei regreta absolut deloc călătoria în care vei porni, printre ucigași în serie, alături de personaje negative înfiorătoare, dar și însoțiți de adevărați eroi alături de care suferi deoarece sunt prea buni pentru lumea asta haină, printre psihopați sau baroni care cred că lumea-ntreagă trebuie să li se aștearnă la picioare, prin închisori ori secții de poliție ce anchetează oameni normali sau făpturi din alte lumi, aproape nimic nu-i poate scăpa Teodorei Matei. Iar „Stăpânul Castelului” nu face rabat de la aventură, de la suferință sau de la personaje pe lângă care nu vrei să treci noaptea, pe o stradă nu foarte bine luminată. (mai mult…)

30117284 Image may contain: text

Veronica Roth – Pecetea Morții (Carve the Mark I: Carve the Mark, 2017) 496p., HC, 13×20, Corint, 2017, Colecția Leda Edge, Trad. Shauki Al-Gareeb, Red. Mirella Acsente, 32 lei, ISBN 978-606-793-083-2

Nota Goodreads: 3.72 (6180 Note)

Sincer, nu eram sigur că aveam să scriu această recenzie, căci noul volum al Veronicăi Roth nu m-a chiar deloc pe spate. Dar… am avut câteva îndemnuri, de la niște prieteni pe care îi respect și pe care nu vreau să-i dezamăgesc. Și mai este ceva: parcă am simțit un fel de nostalgie, căci prima carte cu care am început seria „Ce Citește Liviu” a fost Divergent, de Veronica Roth. Se întâmpla pe șase decembrie 2011, la îndemnul colegului de blog Nicolae Voicu, zis și Voicunike. De atunci au trecut ceva mai mult de cinci ani, iar seria de articole va ajunge în curând la numărul 100. Puteau fi mult mai multe, pentru că înainte cuprindeam mai multe cărți într-un singur articol. E drept că și reușeam să citesc mai mult, iar articolele chiar ieșeau kilometrice. Și iată că, nouăzeci și șade de articole mai târziu, la cinci ani distanță, ajung iar la o carte de Veronica Roth. (mai mult…)

26264400 23067875 23347118 

Lev Grossman – Magicienii III: Tărâmul Magicianului (The Magicians III: The Magician’s Land, 2014) 528p., TPB, 13×20, Nemira, 2016, Colecția Young Adult, Trad. Oana Chițu, Red. Dan Sociu, 48 lei, ISBN 978-606-758-602-2

Nominalizări: Locus Award for Best Fantasy Novel 2015, Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2014

Nota Goodreads:4.16 (39553 Note)

Da, știu, am citit această carte anul trecut. Da, știu, de la apariția ei a trecut aproape un an. Și, da, știu, nu știu dacă știați și voi, că Nemira a încheiat încă o trilogie. Iar asta o spun pentru cei care strâmbă din nas când vine vorba de lipsa de considerație a editurilor românești față de cititori. Uite, Nemira a publicat două trilogii pentru apariția cărora au fost necesari doar doi ani (mă refer aici și la Marea Sfărâmată, de Joe Abercrombie, tradusă de mine). E mult? Nu cred. Nu când ai zeci de serii de care te ocupi și încerci să dai o serie aceluiași traducător, mai ales când acesta se ocupă de mai multe serii și mai ales când acesta colaborează cu mai multe edituri. Dar divaghez. Am citit volumul trei al seriei Magicienii în octombrie anul trecut. Sincer, nu știu de ce n-am scris mai repede despre el. Am ciorna începută pe blog de când am terminat cartea, dar am tot început alte recenzii, iar aceasta a tot rămas în urmă. Și uite așa au trecut patru luni, de nici nu zici c-au fost.  (mai mult…)

 

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică II: Insula Diavolului (2016) 234p., TPB, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-1-9

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică III: Față în față (2016) 296p., TPB, 13×20, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-3-3

De la thriller (Colții, pe care am citit-o cu mare plăcere și despre care am scris în defuncta revistă Suspans), la horror de-ți ridică părul în cap și criminali odioși (Tales of Sorrow and Despair, despre care am scris pe blog), și bifând, cum era normal, și SF (diverse povestiri, am citit una, nu mai știu cum se numea, într-un număr din Argos) și thriller SF (aparițiile de la Millennium, să nu le uităm și pe acestea, căci acolo și-au făcut debutul) – excelenta, deocamdată, trilogie Predestinare Genetică, nici un gen nu este iertat de Ciprian Mitoceanu. Pentru asta îi port un respect deosebit: felul în care jonglează cu cea mai mare lejeritate cu genurile ficțiunii (nu numai speculative), fără a divaga, fără a exagera, creând lumi și idei, personaje și situații care, sunt sigur, vor deveni cu timpul memorabile. Așa cum spuneam într-un articol foarte recent, nu mai stau chiar bine cu memoria (o fi de vină și faptul că am ajuns să citesc și la ore din ce în ce mai târzii), însă îmi aduc aminte cu claritate fiorii pe care mi i-a iscat lectura unui din cele mai reușite romane citite de mine, scrise de un autor român – Colții – deși am citit-o și am scris despre ea acum cinci ani.  (mai mult…)