No automatic alt text available.

Până anul trecut a fost coordonator Michael Haulică. Apoi din toamnă a preluat frâiele Mihai-Dan Pavelescu. I-am pregătit un set de întrebări pentru a afla planurile pe anul acesta și anul viitor.

  • 1) Încep cu o întrebare ceva mai ciudată, cred: de când ai trecut la cârma colecțiilor scoase de Paladin, parcă s-a accelerat ritmul aparițiilor. Ce s-a schimbat? Înainte ieșeau cărți doar la târguri, cinci-șase pe an, acum deja avem patru doar în ianuarie și februrarie (dacă va apărea și Orion va răsări a lui Poul Anderson).

Orion va răsări

Îmi este imposibil să răspund la întrebarea „Ce s-a schimbat?” din simplul motiv că nu ştiu cum se desfăşurau lucrurile anterior.

  • 2) Ce se preconizează a apărea în perioada imediat următoare, adică în martie și pentru târgul Final Frontier de la începutul lunii aprilie?

Citește în continuare »

30117284 Image may contain: text

Veronica Roth – Pecetea Morții (Carve the Mark I: Carve the Mark, 2017) 496p., HC, 13×20, Corint, 2017, Colecția Leda Edge, Trad. Shauki Al-Gareeb, Red. Mirella Acsente, 32 lei, ISBN 978-606-793-083-2

Nota Goodreads: 3.72 (6180 Note)

Sincer, nu eram sigur că aveam să scriu această recenzie, căci noul volum al Veronicăi Roth nu m-a chiar deloc pe spate. Dar… am avut câteva îndemnuri, de la niște prieteni pe care îi respect și pe care nu vreau să-i dezamăgesc. Și mai este ceva: parcă am simțit un fel de nostalgie, căci prima carte cu care am început seria „Ce Citește Liviu” a fost Divergent, de Veronica Roth. Se întâmpla pe șase decembrie 2011, la îndemnul colegului de blog Nicolae Voicu, zis și Voicunike. De atunci au trecut ceva mai mult de cinci ani, iar seria de articole va ajunge în curând la numărul 100. Puteau fi mult mai multe, pentru că înainte cuprindeam mai multe cărți într-un singur articol. E drept că și reușeam să citesc mai mult, iar articolele chiar ieșeau kilometrice. Și iată că, nouăzeci și șade de articole mai târziu, la cinci ani distanță, ajung iar la o carte de Veronica Roth. Citește în continuare »

26264400 23067875 23347118 

Lev Grossman – Magicienii III: Tărâmul Magicianului (The Magicians III: The Magician’s Land, 2014) 528p., TPB, 13×20, Nemira, 2016, Colecția Young Adult, Trad. Oana Chițu, Red. Dan Sociu, 48 lei, ISBN 978-606-758-602-2

Nominalizări: Locus Award for Best Fantasy Novel 2015, Goodreads Choice Award Nominee for Fantasy 2014

Nota Goodreads:4.16 (39553 Note)

Da, știu, am citit această carte anul trecut. Da, știu, de la apariția ei a trecut aproape un an. Și, da, știu, nu știu dacă știați și voi, că Nemira a încheiat încă o trilogie. Iar asta o spun pentru cei care strâmbă din nas când vine vorba de lipsa de considerație a editurilor românești față de cititori. Uite, Nemira a publicat două trilogii pentru apariția cărora au fost necesari doar doi ani (mă refer aici și la Marea Sfărâmată, de Joe Abercrombie, tradusă de mine). E mult? Nu cred. Nu când ai zeci de serii de care te ocupi și încerci să dai o serie aceluiași traducător, mai ales când acesta se ocupă de mai multe serii și mai ales când acesta colaborează cu mai multe edituri. Dar divaghez. Am citit volumul trei al seriei Magicienii în octombrie anul trecut. Sincer, nu știu de ce n-am scris mai repede despre el. Am ciorna începută pe blog de când am terminat cartea, dar am tot început alte recenzii, iar aceasta a tot rămas în urmă. Și uite așa au trecut patru luni, de nici nu zici c-au fost.  Citește în continuare »

Armada

Ernest Cline se întoarce cu o nouă aventură plină de surprize pentru fanii science fiction, dar și pentru geekși.

Armada este o călătorie care te răsplăteşte din plin, o sărbătoare a gamingului din trecut şi prezent, îmbrăcată într-o poveste care aduce omagiu unui clasic subapreciat din cinematografia SF. Plină de referinţe pop culture, cartea face cititorii să se simtă extrem de familiari cu universul protagoniștilor. Dacă aţi văzut filmul clasic The Last Starfighter din anii ’80 şi v-a plăcut, Armada este întoarcerea acasă. Citește în continuare »

 

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică II: Insula Diavolului (2016) 234p., TPB, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-1-9

Ciprian Mitoceanu – Predestinare Genetică III: Față în față (2016) 296p., TPB, 13×20, Crux Publishing, 2016, Colecția Sci-Fi, 25 lei, ISBN 978-973-98394-3-3

De la thriller (Colții, pe care am citit-o cu mare plăcere și despre care am scris în defuncta revistă Suspans), la horror de-ți ridică părul în cap și criminali odioși (Tales of Sorrow and Despair, despre care am scris pe blog), și bifând, cum era normal, și SF (diverse povestiri, am citit una, nu mai știu cum se numea, într-un număr din Argos) și thriller SF (aparițiile de la Millennium, să nu le uităm și pe acestea, căci acolo și-au făcut debutul) – excelenta, deocamdată, trilogie Predestinare Genetică, nici un gen nu este iertat de Ciprian Mitoceanu. Pentru asta îi port un respect deosebit: felul în care jonglează cu cea mai mare lejeritate cu genurile ficțiunii (nu numai speculative), fără a divaga, fără a exagera, creând lumi și idei, personaje și situații care, sunt sigur, vor deveni cu timpul memorabile. Așa cum spuneam într-un articol foarte recent, nu mai stau chiar bine cu memoria (o fi de vină și faptul că am ajuns să citesc și la ore din ce în ce mai târzii), însă îmi aduc aminte cu claritate fiorii pe care mi i-a iscat lectura unui din cele mai reușite romane citite de mine, scrise de un autor român – Colții – deși am citit-o și am scris despre ea acum cinci ani.  Citește în continuare »

6437061 20825282 17567616 Cele O Sută de Mii de Regate

N. K. Jemisin – Cele o sută de mii de regate (Inheritance Trilogy I: The hundred thousand kingdoms, 2010) 440p., HC, 14.5×21.5, Paladin, 2016, Colecția Fantasy Masters, Trad. Radu Haulică, Red. Ela-Evelina Jianu, Iulia Pomagă, 39 lei, ISBN 978-606-8673-11-0

Premii: Locus pentru roman de debut 2011, David Gemmel Legend Awards 2011

Nominalizări: Nebula 2011, Hugo 2011, World Fantasy 2011, James Tiptree Jr. Honor List 2010, Goodreads Choice Award for Fantasy 2010, William Crawford – IAFA Fantasy Award 2011

Nota Goodreads: 3.79 (29732 Note)

Îmi amintesc că scriam odată într-un articol că ar fi frumos ca toate părțile unei serii, că e ea SF, fantasy sau alt gen, să apară toate odată. Știu, este imposibil din nenumărate motive, de la cele financiare și până la cele de marketing, trecând și pe la timpul de lectură al cititorilor. Un vis irealizabil, desigur. Editurile nu achiziționează întotdeauna întreaga serie, mai ales când aceasta se întinde pe mai mult de trei volume. Motivele sunt iarăși multe, unul dintre ele fiind faptul că și o editură este tot o afacere: scoate profit, merge mai departe, nu scoate profit, se închide, se reorientează, schimbă placa, foaia, știe eu ce. În urmă cu ceva vreme achiziționam părțile unei serii (pentru apariția cărora erau necesari chiar și câțiva ani) și așteptam să le citesc după ce erau scoase integral. O greșeală. Și pentru mine, și pentru editură, și pentru cititori. Editura se bazează pe răspunsul cititorilor, pe reacția acestora, ori, dacă nu primește un răspuns pozitiv, poate considera că acea serie nu va merge. Cine va avea de pierdut? În primul rând, cititorul. În al doilea rând, și editura, care a băgat niște bani într-o carte despre care crede (sau știe) că nu a mers. Al doilea care pierdea eram eu însumi. Ratam startul, nu mă puteam implica în niște discuții despre aparițiile recente pentru că, evident, nu aveam despre ce vorbi. Și mai pierdeam și dintr-un alt motiv: au apărut alte și alte cărți, seriile acelea au fost finalizate, dar nu mai am timp să revin la ele. Și așa am sărit peste Dune, peste Turbion, peste Lumea Inelară, peste Poarta, Temeraire sau chiar și ASOIAF, iar exemplele pot continua. Citește în continuare »

Alexandru Voicescu – Fata de la nord de ziuă (2016) 272p., TPB, 13×20, Herg Benet, București, 2016, Colecția Radical din 7, 30 lei, ISBN 978-606-763-080-0

Nota Goodreads: 4.5 (28 Note)

În unele cazuri talentul se moștenește de la o generație la alta, de la tată la fiu, de la mamă la fiu sau la fiică, de la bunici la nepoți, combinațiile sunt multe, iar primul exemplu care îmi vine în minte este al celebrilor Kinglsey Amis și Martin Amis. Sunt mult mai mulți, desigur. Dar nu știu câte exemple de cupluri care scriu bine, chiar foarte bine (un alt exemplu care îmi vine în minte este reprezentat de Ayelet Waldman și Michael Chabon; sau Nancy Kress – Charles Sheffield, ori Vernor Vinge – Joan D. Vinge, că tot ne numim Blogul fanului science-fiction), avem pe la noi. Și iar ajungem la exemple: Cristina Nemerovski și Alexandru Voicescu, fondatorii editurii Herg Benet, o editură alături de standul căreia am stat (și i-am admirat copertele) încă de la prima sa prezență la un târg de carte. Cristina a scris multe cărți și s-a afirmat ca una din cele mai distincte voci ale prozei românești contemporane. Alexandru a părut mai timid, dar a câștigat un premiu literar cu romanul său de debut, Malad, despre care am scris anul trecut, aici. Citește în continuare »

Image may contain: one or more people and text

Fragment

– O cafea? Un ceai sau o cola? îl întrebă doctorul Stockstill pe noul său pacient. Citi de pe cartonaşul pus de domnişoara Purcell pe birou:

– Domnul Tree, spuse. Vreo legătură cu faimoasa familie de literaţi britanici? Iris Tree, Max Beerbohm… Citește în continuare »

Florin Purluca – Cum să fabrici un semizeu (2016) 152p., TPB, 13×20, Tritonic, 2016, Colecția Sci-Fi, Red. Michael Haulică, 22 lei, ISBN 978-606-749-196-8

Am participat în toamnă la primul meu Romcon. Nu vă speriați, n-am să încep să rememorez evenimentele de-acolo și nici n-am să povestesc cum a început proiectul Blogosfera SF & F. Vreau doar să spun că am asistat (și intervenit) la o discuție despre romanele „Vegetal” și „Mineral” alături de Georgiana Vlădulescu, în compania autorilor, Dănuț Ungureanu și Marian Truță. Bine, e un fel a spune am participat, că nu am apucat să pun decât două întrebări, fiind permanent întrerupți de un personaj grotesc și mult prea adânc ancorat în trecut. Dar ceea ce voiam de fapt să spun este că pentru acel eveniment a trebuit să citesc cele două cărți despre care s-a vorbit, evident. Nu știu de ce am așteptat atât de mult, dar, oricum, pot spune că a fost o experiență benefică. Faptul că le-am citit, la asta mă refer. Credeam că „Vegetal” va fi cu plante transformate în monștri ce atacă oamenii (despre „Mineral” poate voi aduce vorba cu o altă ocazie). A fost cu plante care atacă oamenii, însă nu erau chiar atât de monstruoase. Citește în continuare »

Ce-am găsit al meu să fie

Stephen King revine la editura Nemira, în colecția Suspans, cu romanul Ce-am găsit al meu să fie, continuarea seriei Bill Hodges, începută anul trecut cu Mr. Mercedes.

Un criminal în serie l-a scos din apatie și depresie pe polițistul Bill Hodges în Mr. Mercedes, iar acesta se întoarce la datorie odată cu un nou mister de elucidat: John Rothstein, scriitorul care l-a inventat pe Jimmy Gold și care este preferatul lui Morris Bellamy, e ucis de fanul său înfocat. Sfârșitul lui înseamnă începutul goanei după opera sa nepublicată, care cuprinde cel puțin încă un roman cu Jimmy Gold. Însă Morris ascunde tot și, peste treizeci și cinci de ani, când iese de la închisoare, află că între timp comoara furată a fost descoperită de altcineva.

În Ce-am găsit al meu să fie, obsesia unui cititor pentru un scriitor devine periculoasă. Cartea lui Stephen King este un roman de suspans, dar și o ficțiune despre cum poate pune stăpânire literatura pe o viață de om. La fel ca în romanul Misery, King tematizează atracția fatală a ficțiunii, obsesia literară care devine criminală. Citește în continuare »