M.R. Carey – Fata cu Toate Darurile (The Girl With All the Gifts, 2014)

În fiecare dimineață, Melanie așteaptă cuminte în propria celulă să fie luată și dusă la clasa ei. Atunci când Sergentul Parks vine după ea, arma lui este întotdeauna încărcată și îndreptată spre ea cât timp doi dintre oamenii lui o imobilizează într-un scaun special. Ea nu crede că oamenii o plac prea mult. Glumește cu ei că nu îi mușcă, dar ei nu râd deloc. Melanie iubește școala. Câteodată ea îi povestește învățătoarei favorite toate visurile pe care le are pentru când va crește mare și va explora lumea. Melanie nu știe de ce asta o întristează atât de mult pe domnișoara Justineau.

AVANPREMIERĂ
Citește în continuare »

11483885 25777046 25835157 Trezirea Leviatanului

James S.A. Corey – Trezirea Leviatanului (The Expanse I: Leviathan Wakes, 2011) 632p., HC, 14×21, Paladin, București, 2016, Colecția SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Ioana Tudor, 48 Lei, ISBN 978-606-8673-02-8

Nominalizări: Hugo 2012, Locus SF 2012 (locul 5), SF Site Readers Poll 2012 (locul 9)

Nota Goodreads: 4.13 (52296 Note)

Mă uit la nominalizările la premiile Hugo din anul 2012 și mă gândesc la compania selectă în care s-a aflat Trezirea Leviatanului în 2012: Among Others, de Jo Walton (sper că va apărea anul acesta la Paladin, căci am muncit la ea ca robul), Dansul Dragonilor, de George R.R. Martin (nu știu cât e de bună, și da, spre rușinea mea, încă nu am citit seria Cântec de Gheață și Foc și nici n-am urmărit serialul produs de HBO), Orașul Ambasadei, de China Mieville (he-he! era pe vremea când Michael Haulică lua pentru Paladin cam tot ce era nou, bun și nominalizat/premiat, deși cred că tendința încă se menține) și umplutura cu care și-a dat în petec Mira Grant, Deadline, care și-a îndemnat cu mare tupeu fanii să-i voteze cartea, reușind acolo unde azi își fac de cap Sad Puppies și Rabid Puppies și lăsând pe dinafară romane mult mai populare (nu și neapărat mai bune, totuși). Având în vedere că am citit traducând Among Others, acum că am citit și Trezirea Leviatanului în tălmăcirea lui Mihai-Dan Pavelescu, îmi dau seama acum că mi-e greu să mă pronunț care dintre cele două e mai bună: e ca și cum ai întreba pe cineva care e mai bun, mărul ăsta sau para aia? Nu ai cum, sunt două chestii diferite, sunt două romane diferite, de factură diferită, de amploare diferită, cu miză diferită. Among Others e poetică, e fantasy și are doar un personaj principal îndrăgostit de cărți în general și de cărți SF în special, iar Trezirea Leviatanului e un roman vast, amplu, cu mai multe personaje principale (se disting totuși două, Miller și Holden), și e un melanj de Hard-SF și space-opera (nu chiar combinația mea favorită, dar trebuie să recunosc că m-a prins de la pagina 200 și până la final) extrem de ambițios și de reușit. Despre Orașul Ambasadei nu mă pot pronunța, pentru că încă nu l-am citit, iar în culisele premiilor Locus nu e timp și spațiu de intrat, pentru că doar la roman SF, unde s-ar încadra Trezirea Leviatanului, sunt 22 de nominalizări, plus alte 22 la roman fantasy. Citește în continuare »

12074927 15929441 17794229 

Hannu Rajaniemi – Prințul Fractal (Jean le Flambeur II: The Fractal Prince, 2012) 288p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2016, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Oana Ionașcu, 37 Lei, ISBN 978-606-758-538-4

Nominalizări: Locus roman SF 2013 (locul 7), John W. Campbell Memorial 2013

Nota Goodreads: 4.03 (4628 Note)

La începutul lunii martie a anului trecut editura Nemira făcea un facelift colecției Nautilus SF și transforma micuțele cărți în format mass market paperback de 10.7×17.8 în trade paperbackuri de 13×20 cu un design al copertei ultramodern și cu niște imagini ce acum au ajuns să țipe la tine din vitrinele librăriilor: ia-ne, suntem SF și suntem bune de citit. Primele trei apariții au fost Hoțul Cuantic, de Hannu Rajaniemi, Robopocalipsa, de Daniel H. Wilson (a cărei continuare va apărea vara aceasta) și Furnicile, de Bernard Werber, primul segment al unei trilogii ce pur și simplu m-a încântat de-a lungul timpului, care a fost încheiată de Nemira în timp record anul trecut (e drept că traducerile existau deja). Le-am citit pe toate trei, dar pot spune că cea care m-a făcut să privesc cu alți ochi SF-ul care se scrie după 2010 a fost Hoțul Cuantic: alertă, rapidă, plină de imaginație și de noțiuni abstracte ce par a-și găsi locul într-un manual de fizică cuantică, e o carte pe care mai toată lumea o laudă și, zic eu, pe bună dreptate, căci nu degeaba a reușit Hannu Rajaniemi să vândă o carte giganților Tor din SUA și Gollancz din Marea Britanie doar pe baza primelor douăzeci de pagini din manuscris. Mi-a plăcut mult, am scris despre ea cu entuziasm și am așteptat destul de nerăbdător continuarea ce s-a lăsat așteptată aproape un an. Citește în continuare »

Dosarele Dresden #2, Luna nebună

Prin amabilitatea editurii FinalChapter, blogul FanSF organizează un concurs ce are ca premiu volumul doi al seriei Dosarele Dresden, de Jim Butcher, traducere de Ana-Veronica Mircea. Iar întrebarea este: ce volum al seriei Dosarele Dresden a fost nominalizat la premiul Hugo în 2015. Răspunsul, dacă n-aveți răbdare să-l căutați pe Goodreads sau prin alte părți, îl găsiți în recenzia primului volum, aici. Câștigătorul va fi desemnat luni, cu ajutorul lui Random.org, iar premiul va fi expediat de editură. Succes!

 Primul volum poate fi cumpărat de aici, de aici sau de aici.

Later edit: câștigătoarea concursului este poziția cu numărul 24, Ema Georgiana. Felicitări și mulțumiri pentru participare!

8150617 869914 16143500 Dosarele Dresden #2, Luna nebună

Jim Butcher – Dosarele Dresden II: Luna Nebună (The Dresden Files II: Fool Moon, 2001) 320p., TPB, 13×20, FinalChapter.Ro, Craiova, 2016, Colecția SF & Fantasy Nr. 2, Trad. Ana-Veronica Mircea, 36 Lei, ISBN 978-606-93443-4-7

Nota Goodreads: 4.04 (105156 Note)

Trebuie să mărturisesc că urban-fantasy-ul nu este genul meu preferat, ba chiar ocolesc cu mare grijă miorlăielile ce au invadat piața de la o vreme încoace, cu vampiri sexy și domnișoare ce se transformă în pantere răzbunătoare la ceas de seară pentru a ucide alte creaturi ale nopții ce nu pot sta cuminți în lumea de dincolo. Însă genul de urban-fantasy cu detectivi (sau detective), ori cu tipi întorși din infern (mă refer aici la excelenta serie „Sandman Slim” a lui Richard Kadrey) sau vrăjitori necromanți plini de umori negru (seria „Johannes Cabal” a lui Jonathan L. Forward) chiar mă atrag și trebuie să recunosc fără jenă că le citesc cu mare plăcere. Un astfel de exemplu este și seria începută anul trecut de editura FinalChapter din Craiova, Dosarele Dresden, serie ce fusese achiziționată (cred că parțial, nu toată) acum ceva ani de editura Voyager: este o serie inteligentă, cu un personaj inteligent și cu o personalitate puternică, determinat să ducă la bun sfârșit ceea ce face, indiferent de pericolele care-l pândesc la tot pasul. Și sunt ceva pericole, având în vedere că în primul volum a fost nevoit să înfrunte un vrăjitor aproape invincibil și un scorpion mare cât un câine, iar în acest volum apar și vârcolacii, că doar e lună plină în Chicago, nu? Citește în continuare »

20707959 22877125 26056359 

John Grisham – Muntele Familiei Gray (Gray Mountain, 2014) 416p., HC, 13×20, Rao, București, 2015, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Bogdan Olteanu, 45 RON, ISBN 978-606-609-847-2

Nota Goodreads: 3.48 (44114 Note)

Așa cum povesteam acum ceva timp în postarea despre Un Adevăr Delicat, de John le Carre, editura Rao a fost în timpul liceului principala mea sursă de material de lectură, pe lângă editurile Olimp, Elit, Aldo Press, Orizonturi, Nemira sau Lider. Îmi plăceau cărțile lor mici și groase ce se găseau din belșug la Biblioteca Județeană din Brăila și citeam aproape cinci cărți pe săptămână, iar Rao nu m-a dezamăgit niciodată, indiferent de autorul ales. Așa am ajuns să fac cunoștință cu autori precum Ted Allbeurry, Thomas Gifford, Colin Forbes, Nelson DeMille, Mario Puzo, Tom Clancy, Chuck Hogan, William Diehl (genial autor, păcat că a scris doar nouă cărți), Jeffrey Archer (am enumerat acum câțiva autori din garda veche a editurii Rao, cu ale cărei apariții am cam rămas în urmă în ultimii cincisprezece ani, de când am plecat din Brăila, însă de atunci și până acum portofoliul de autori al editurii s-a extins enorm, cu mulți autori unul și anul: printre alții, nu mai știu pe unde am citit, ar fi și Sam Eastland sau Lawrence Block, nepublicați însă până acum la Rao) și, cu voia dumneavoastră, John Grisham, probabil cel mai bun și mai popular autor de thrillere juridice din toate timpurile. De John Grisham cred că am citit mai bine de zece romane, practic cam tot ce scosese editura Rao până în 2002, anul în care am terminat eu liceul, pentru că este un autor care știe ce să scrie și cum să scrie, el însuși lucrând la un moment dat între 60 și 70 de ore pe săptămână într-un mic cabinet de avocatură american, iar romanele sale au devenit deja sinonime cu thrillerele juridice: avocați malefici și cruzi, corporații lacome și nemiloase, clienți jecmăniți de firme atotputernice, justiție nedreaptă, politici la nivel înalt, oameni mici și oameni mari, săli de judecată, tribunale, crime, violuri, violență, moarte, tot tacâmul, cu tot cu desert. Citește în continuare »

Ana-Maria Negrilă – Stelarium I: Regatul Sufletelor Pierdute (2016) 464p., TPB, 13×20, Crux Publishing, București, 2016, Colecția Sci-Fi, 46 RON, ISBN 978-973-98394-0-2

Am făcut pentru prima oară cunoștință cu poveștile Anei-Maria Negrilă prin 2008, cred, când Jen mi-a împrumutat cele două volume ale autoarei apărute la editura Diasfera. Primul, Orașul Ascuns, a fost un volum de povestiri taaare interesante, aventuri ce se petrec într-un București ce diferă de la o poveste la alta, iar al doilea s-a numit Împăratul Ghețurilor, un roman destul de ambițios și foarte reușit, ce a pornit, din ce-am citit eu nu mai știu pe unde, de la o povestire ce se numea Împăratul de Înghețată. De atunci am început s-o consider pe Ana-Maria Negrilă o foarte talentată scriitoare de povești cyberpunk, însă rareori prezentă cu scrieri în volume apărute după 2010. Poate nu le-am citit eu pe toate, poate nu-mi aduc aminte cum trebuie, cert este că următoarea ei povestire am citit-o tocmai spre sfârșitul anului trecut, în antologia Dincolo de Orizont scoasă de Millennium Books. Ba nu, am verificat acum pe Goodreads și m-am lămurit că i-am mai citit o povestire în antologia Dincolo de Noapte, editată de Oliviu Crâznic, apărută tot la Millennium Books. Iar de atunci, tăcere. Până pe la începutul lui martie 2016, când editura Crux a dezvăluit povestea romanului Regatul Sufletelor Pierdute și a ambițioasei serii Stelarium. Și nu vorbesc aiurea: primul volum al seriei are 460 de pagini cu scris înghesuit și scriitură densă, are fire narative cât pentru trei volume și personaje atât de multe și de diverse (ceea ce nu e un lucru rău), deși par agenți secreți crescuți, educați și instruiți de aceeași forță, încât la început stai și te întrebi dacă vei ieși cu bine din această încercare mai mult decât temerară. Citește în continuare »

25004067 22864467 25234242 

Jacob Grey – Neîmblânziții I: Băiatul Care Vorbea cu Corbii (Ferals I: The Crow Talker, 2015) 296p., TPB, 13×20, Nemi, București, 2016, Trad. Andrei Iacob, Red. Laura Câlțea, 30 RON, ISBN 978-606-758-524-7

Nota Goodreads: 3.69 (412 Note)

Și iată încă un nou volum pentru cititorii de vârstă… neprecizată, o poveste care m-a bucurat și de care m-am bucurat fără să-mi pese de eventualele păreri negative la adresa lecturilor mele. Căci spre sfârșitul lunii martie și, se pare, și începutul lunii aprilie, am simțit nevoia să mă cufund în astfel de povești: Legenda, Furia Roșie, Regele Magician și acum un volum din recent relansatul imprint al editurii Nemira, Nemi, coordonat de nimeni altcineva decât Laura Câlțea, care a păstrat îndelungsecretul pe care era să i-l deconspir eu (ups!) mai devreme decât trebuia, fără să fiu însă vinovat. Dar totul a ieșit cum trebuie și Nemi a scos, nu de mult, din nou capul în lume cu patru volume care sunt sigur că vor încânta mii de cititori tineri sau mai puțini tineri, iar Laura mi-a înseninat zilele cu două surprize, pe lângă volumele mult-așteptate: o scrisoare cu un mesaj fermecător și o bufniță din hârtie însoțită și de inevitabilele creioane de colorat. Despre cartea lui Jacob Grey știam că o să apară din aprilie anul trecut (nu spun din ce surse, e secret:) ) și pot spune că mi-a trezit interesul încă de când i-am citit rezumatul pe Goodreads, anul trecut. De ce, veți afla în rândurile următoare: Citește în continuare »

Am fost la cele două târguri, am vorbit despre mai multe cărți (mulțumesc Ana, Michael și Matei pentru invitații), am discutat cu editorii despre cărți (fără a ajunge la concluzii certe, dar sper că e loc de discuții în continuare), am cunoscut oameni noi și amabili, am vorbit cu acei oameni și cu prietenii despre cărți, am fost la locul nostru favorit de întâlnire unde am stat până târziu în noapte, am asistat la mai multe lansări (nu la toate, dar promit să mă revanșez cu alte ocazii) și am cumpărat și primit cărți. Norocul a făcut ca Final Frontier 2016 să coincidă cu Kilipirim 2016 (apropo, cred că acest târg foarte frumos, cu cărți multe și cu prețuri foarte mici, se va stinge încet, încet dacă se va mai ține în acel loc ascuns, mic și înghesuit de la Unirea Shopping Center; se vede că a pierdut mult din popularitate de când nu se mai ține la Sala Dalles) și să plec iar cu multe traiste doldora de cărți și cu portbagajul aproape plin. Aseară, din cauza oboselii, am numărat și reviste CPSFA cumpărate de la Kilipirim, deși exclusesem dintre cărți revistele Helion cumpărate de la standul lui Cornel Secu și Daniel Timariu, așa că mi-au ieșit la număratoare 110 cărți și 15 reviste. Astăzi, cu mintea ceva mai limpede, mi-am dat seama că adevărul e altul: 15 reviste Helion, o revistă Stiință și Tehnică primită în dar de la HNU (este vorba despre ediția specială pe noiembrie, de anul trecut, cu prilejul apariției noului film Star War, cea care conține, printre altele, și o povestire SF scrisă de Mihai Alexandru Dincă), 7 reviste CPSFA și un fascicul lansat de editura Crux, care conține câteva povestiri scrise de Dan Rădoiu. Citește în continuare »

Adaug doar copertele, pe edituri (nu sunt toate pe care mi le-aș dori și care îmi lipsesc, altfel chiar ar ieși o postare kilometrică). Și, ca să nu se supere lumea sau să fie indusă în eroare, ce am deja nu, mai pun, pentru că n-are rost.

Editura Nemira:

    Citește în continuare »