Ce citește Liviu 67: John Grisham – Muntele Familiei Gray

   

John Grisham – Muntele Familiei Gray (Gray Mountain, 2014) 416p., HC, 13×20, Rao, București, 2015, Colecția Biblioteca Rao, Trad. Bogdan Olteanu, 45 RON, ISBN 978-606-609-847-2

Nota Goodreads: 3.48 (44114 Note)

Așa cum povesteam acum ceva timp în postarea despre Un Adevăr Delicat, de John le Carre, editura Rao a fost în timpul liceului principala mea sursă de material de lectură, pe lângă editurile Olimp, Elit, Aldo Press, Orizonturi, Nemira sau Lider. Îmi plăceau cărțile lor mici și groase ce se găseau din belșug la Biblioteca Județeană din Brăila și citeam aproape cinci cărți pe săptămână, iar Rao nu m-a dezamăgit niciodată, indiferent de autorul ales. Așa am ajuns să fac cunoștință cu autori precum Ted Allbeurry, Thomas Gifford, Colin Forbes, Nelson DeMille, Mario Puzo, Tom Clancy, Chuck Hogan, William Diehl (genial autor, păcat că a scris doar nouă cărți), Jeffrey Archer (am enumerat acum câțiva autori din garda veche a editurii Rao, cu ale cărei apariții am cam rămas în urmă în ultimii cincisprezece ani, de când am plecat din Brăila, însă de atunci și până acum portofoliul de autori al editurii s-a extins enorm, cu mulți autori unul și anul: printre alții, nu mai știu pe unde am citit, ar fi și Sam Eastland sau Lawrence Block, nepublicați însă până acum la Rao) și, cu voia dumneavoastră, John Grisham, probabil cel mai bun și mai popular autor de thrillere juridice din toate timpurile. De John Grisham cred că am citit mai bine de zece romane, practic cam tot ce scosese editura Rao până în 2002, anul în care am terminat eu liceul, pentru că este un autor care știe ce să scrie și cum să scrie, el însuși lucrând la un moment dat între 60 și 70 de ore pe săptămână într-un mic cabinet de avocatură american, iar romanele sale au devenit deja sinonime cu thrillerele juridice: avocați malefici și cruzi, corporații lacome și nemiloase, clienți jecmăniți de firme atotputernice, justiție nedreaptă, politici la nivel înalt, oameni mici și oameni mari, săli de judecată, tribunale, crime, violuri, violență, moarte, tot tacâmul, cu tot cu desert.

Ce Citește Liviu 66: Ana-Maria Negrilă – Regatul Sufletelor Pierdute

Ana-Maria Negrilă – Stelarium I: Regatul Sufletelor Pierdute (2016) 464p., TPB, 13×20, Crux Publishing, București, 2016, Colecția Sci-Fi, 46 RON, ISBN 978-973-98394-0-2

Am făcut pentru prima oară cunoștință cu poveștile Anei-Maria Negrilă prin 2008, cred, când Jen mi-a împrumutat cele două volume ale autoarei apărute la editura Diasfera. Primul, Orașul Ascuns, a fost un volum de povestiri taaare interesante, aventuri ce se petrec într-un București ce diferă de la o poveste la alta, iar al doilea s-a numit Împăratul Ghețurilor, un roman destul de ambițios și foarte reușit, ce a pornit, din ce-am citit eu nu mai știu pe unde, de la o povestire ce se numea Împăratul de Înghețată. De atunci am început s-o consider pe Ana-Maria Negrilă o foarte talentată scriitoare de povești cyberpunk, însă rareori prezentă cu scrieri în volume apărute după 2010. Poate nu le-am citit eu pe toate, poate nu-mi aduc aminte cum trebuie, cert este că următoarea ei povestire am citit-o tocmai spre sfârșitul anului trecut, în antologia Dincolo de Orizont scoasă de Millennium Books. Ba nu, am verificat acum pe Goodreads și m-am lămurit că i-am mai citit o povestire în antologia Dincolo de Noapte, editată de Oliviu Crâznic, apărută tot la Millennium Books. Iar de atunci, tăcere. Până pe la începutul lui martie 2016, când editura Crux a dezvăluit povestea romanului Regatul Sufletelor Pierdute și a ambițioasei serii Stelarium. Și nu vorbesc aiurea: primul volum al seriei are 460 de pagini cu scris înghesuit și scriitură densă, are fire narative cât pentru trei volume și personaje atât de multe și de diverse (ceea ce nu e un lucru rău), deși par agenți secreți crescuți, educați și instruiți de aceeași forță, încât la început stai și te întrebi dacă vei ieși cu bine din această încercare mai mult decât temerară.

Ce Citește Liviu 65: Jacob Grey – Băiatul Care Vorbea cu Corbii

   

Jacob Grey – Neîmblânziții I: Băiatul Care Vorbea cu Corbii (Ferals I: The Crow Talker, 2015) 296p., TPB, 13×20, Nemi, București, 2016, Trad. Andrei Iacob, Red. Laura Câlțea, 30 RON, ISBN 978-606-758-524-7

Nota Goodreads: 3.69 (412 Note)

Și iată încă un nou volum pentru cititorii de vârstă… neprecizată, o poveste care m-a bucurat și de care m-am bucurat fără să-mi pese de eventualele păreri negative la adresa lecturilor mele. Căci spre sfârșitul lunii martie și, se pare, și începutul lunii aprilie, am simțit nevoia să mă cufund în astfel de povești: Legenda, Furia Roșie, Regele Magician și acum un volum din recent relansatul imprint al editurii Nemira, Nemi, coordonat de nimeni altcineva decât Laura Câlțea, care a păstrat îndelungsecretul pe care era să i-l deconspir eu (ups!) mai devreme decât trebuia, fără să fiu însă vinovat. Dar totul a ieșit cum trebuie și Nemi a scos, nu de mult, din nou capul în lume cu patru volume care sunt sigur că vor încânta mii de cititori tineri sau mai puțini tineri, iar Laura mi-a înseninat zilele cu două surprize, pe lângă volumele mult-așteptate: o scrisoare cu un mesaj fermecător și o bufniță din hârtie însoțită și de inevitabilele creioane de colorat. Despre cartea lui Jacob Grey știam că o să apară din aprilie anul trecut (nu spun din ce surse, e secret 🙂 ) și pot spune că mi-a trezit interesul încă de când i-am citit rezumatul pe Goodreads, anul trecut. De ce, veți afla în rândurile următoare:

Recolta Final Frontier + Kilipirim 2016

Am fost la cele două târguri, am vorbit despre mai multe cărți (mulțumesc Ana, Michael și Matei pentru invitații), am discutat cu editorii despre cărți (fără a ajunge la concluzii certe, dar sper că e loc de discuții în continuare), am cunoscut oameni noi și amabili, am vorbit cu acei oameni și cu prietenii despre cărți, am fost la locul nostru favorit de întâlnire unde am stat până târziu în noapte, am asistat la mai multe lansări (nu la toate, dar promit să mă revanșez cu alte ocazii) și am cumpărat și primit cărți. Norocul a făcut ca Final Frontier 2016 să coincidă cu Kilipirim 2016 (apropo, cred că acest târg foarte frumos, cu cărți multe și cu prețuri foarte mici, se va stinge încet, încet dacă se va mai ține în acel loc ascuns, mic și înghesuit de la Unirea Shopping Center; se vede că a pierdut mult din popularitate de când nu se mai ține la Sala Dalles) și să plec iar cu multe traiste doldora de cărți și cu portbagajul aproape plin. Aseară, din cauza oboselii, am numărat și reviste CPSFA cumpărate de la Kilipirim, deși exclusesem dintre cărți revistele Helion cumpărate de la standul lui Cornel Secu și Daniel Timariu, așa că mi-au ieșit la număratoare 110 cărți și 15 reviste. Astăzi, cu mintea ceva mai limpede, mi-am dat seama că adevărul e altul: 15 reviste Helion, o revistă Stiință și Tehnică primită în dar de la HNU (este vorba despre ediția specială pe noiembrie, de anul trecut, cu prilejul apariției noului film Star War, cea care conține, printre altele, și o povestire SF scrisă de Mihai Alexandru Dincă), 7 reviste CPSFA și un fascicul lansat de editura Crux, care conține câteva povestiri scrise de Dan Rădoiu.