Ce Citește Liviu 47: Andrea Camilleri – Mireasma Nopții

   

Andrea Camilleri – Montalbano VI: Mireasma Nopții (L’odore della Notte, 2001) 236p., MMP, Nemira, București, 2015, Colecția Suspans, Trad. Emanuel Botezatu, Red. Mihaela Stan, 25 RON, ISBN 978-606-758-281-9

Despre Andrea Camilleri, scriior italian născut în 1925 (da, ați auzit bine, creatorul celebrului detectiv sicilian a împlinit venerabila vârstă de nouăzeci de ani anul acesta), care a cunoscut celebritatea foarte târziu, odată cu publicarea primului volum cu aventurile lui Salvo Montalbano, la aproape șaptezeci de ani, am scris în revistele Suspans și Revista de Suspans, la puțin timp după ce am făcut un adevărat galop de sănătate și o cură de oxigen scicilian, citind cele cinci volume cu Montalbano publicate de Nemira până anul acesta (acum deja sunt șapte) și scriind despre ele aproape imediat. Asta e, sunt hulpav precum lupii flămânzi când vine vorba de anumiți scriitori (la fel s-a întâmplat cu Robert Jackson Bennett, ale cărui volume, în număr de cinci, le-am citit pe toate într-un singur an), iar Andrea Camilleri mi-a intrat la inimă de la primele rânduri.

Ce Citește Liviu 46: Graham Joyce – Un Fel de Basm

   

Graham Joyce – Un Fel de Basm (Some Kind of Fairy Tale, 2012) 416p., HC, 11×18, Paladin, București, 2015, Colecția Paladin Black Pocket Fantasy, Trad. Alexandra Fusoi, Red. Iulia Pomagă, 26.6 RON, ISBN 978-606-8673-10-3

Premii: British Fantasy 2013 (roman fantasy)

Nominalizări: World Fantasy 2013, British Fantasy 2013 (roman horror), Locus 2013 (roman fantasy)

Șase premii British Fantasy pentru roman are Graham Joyce (din șaisprezece nominalizări), fiind depășit la acest capitol doar de Ramsey Campbell (care are, e drept, și o carieră mai lungă în spate: prima nominalizare primită în 1978, în timp ce Joyce a primit-o în 1992), cu cele șapte premii pentru roman horror (din douăzeci și nouă de nominalizări). Țineți cont, vorbim doar de nominalizările la premiile British Fantasy, nu mai pomenim de World Fantasy sau de Locus. Iar asta cred că spune multe despre unul din cei mai interesanți autori de fantasy apăruți pe piața românească de carte. Graham Joyce nu este complet necunoscut publicului român, el mai având un roman tradus la noi, Limitele Magiei (The Limits of Enchantment, apărut în 2005 și nominalizat la premiul World Fantasy în 2006), apărută la noi la Tritonic, în 2008. Am citit-o acum vreo trei ani, cred, dar, în ciuda ideii inedite și a execuției fine, nu prea m-a dat pe spate. Însă cu totul altfel a stat situația cu romanul de față, apărut în 2012 și publicat, iată, și la noi, în 2015. Nu știu de ce editura Paladin nu a făcut tot posibilul să scoată această carte superbă la Gaudeamus, ca s-o vadă și s-o cumpere lumea, pentru că ar fi meritat din plin o mult mai bună promovare, eventual și o lansare cu surle și trâmbițe.

Ce Citește Liviu 45: Daniel Keyes – Mințile lui Billy Milligan

   

Daniel Keyes – Mințile lui Billy Milligan (The Minds of Billy Milligan, 1981, 1982) 584p., HC, 14×20.5, YoungArt, București, 2015, Trad. Iulia Arsintescu, Red. Roxana Coțovanu și Laura Albulescu, 39 RON, ISBN 978-606-93962-2-3

Premii: Kurd Lasswitz 1986, Seiun (Nonfiction) 1993.

Nominalizări: Edgar for Best Fact Fiction 1982

Iată că am așteptat să se scurgă unsprezece luni și jumătate din anul 2015 înainte să termin o carte de nonficțiune. Dar așteptarea, zic eu, a așteptat. Căci am dat peste una din cele mai tulburătoare cărți ce relatează fapte reale, nedenaturate, necozmetizate, nedramatizate, cu personaje reale puse în situații extreme. Înainte să mă apuc de carte știam doar că Daniel Keyes este autorul uneia din cele mai frumoase cărți care a câștigat vreodată un premiu SF major: Flori pentru Algernon (editura Art, 2013, traducere de Dan Rădulescu), câștigătoarea premiului Nebula (și Hugo, cu un an înainte, pentru povestirea cu același nume) în anul 1967 și cea după care s-au făcut nu un film bun, ci trei – Charly, în 1968, Flowers for Algernon, în 2000 (varianta aceasta, cu Matthew Modine în rolul lui Charlie, este singura pe care am văzut-o, dar e una care mi s-a părut foarte reușită) și Des Fleurs pour Algernon, un film făcut de francezi în 2006. Însă nu știam că el este și autorul acestei biografii extrem de reușite a celui mai faimos infractor căruia i s-a pus diagnosticul de tulburare cauzată de personalitate multiplă, pe numele său Billy Milligan.

Ce Citește Liviu 44: Joe Haldeman – Războiul Etern

   

Joe Haldeman – Războiul Etern (The Forever War I: The Forever War, 1974) 256p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2015, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, 35 RON, ISBN 978-606-758-504-9

Premii: Hugo 1976, Nebula 1975, Locus 1976, Ditmar 1976

Un alt roman din decada de aur a science fictionului. În anii ’70 au apărut câteva romane de referință, scrise de autori de referință, care pur și simplu nu prea aveau concurență la premii atunci când venea vremea votului. Desigur, au rămas și romane de referință pe dinafară și nu întotdeauna premiații și-au meritat premiile, dar nu am ce comenta din moment ce nu am citit tot ce a fost premiat și tot ce a fost nominalizat, ca să-mi pot da cu părerea în cunoștință de cauză. Unul dintre cele mai premiate romane ale decadei respective a fost The Forever War, de Joe Haldeman, tradus la noi prin Războiul Etern, devenit la scurt timp de la lansare una din vedetele science fictionului mondial și, între timp, un roman de referință, un roman cult. Pentru premiul Hugo a concurat în acel an cu Omul Stocastic (Editura Vremea, 1997) de Robert Silverberg, cu The Computer Connection, de Alfred Bester, cu Inferno, de Larry Niven și Jerry Pournelle, și cu Doorways in the Sand, de Roger Zelazny. La premiul Nebula au fost prea multe nominalizări ca să le pot enumera aici (18 nominalizări), dar, din titulurile nominalizate, se remarcă Ragtime (Editura Leda, 2007), de E. L. Doctorrow (n-am știut că e SF, îl trec pe listă) și Dhalgren, mamutul de carte a lui Samuel R. Delany. Ar mai fi poate Lumea Pay (Editura Teora, 1998), de Larry Niven și Jerry Pournelle, și The Female Man, de Joanna Russ, pe care tare mi-aș dori să-l văd tălmăcit și în limba română.

Ce Citește Liviu 43: Patrick Ness – Chemarea Monstrului

   

Patrick Ness – Chemarea Monstrului (După o idee originală de Siobhan Dowd, cu ilustrații de Jim Kay) (A Monster Calls, 2011) 216p., TPB, 16.5×21, Trei, București, 2015, Trad. Roxana Gamarț, Red. Carmen Botoșaru, 39 RON, ISBN 978-606-719-203-2

Premii: The Kitschies – Red Tentacle 2012, Carnegie Medal 2012

Nominalizări: Bram Stoker for YA Novel 2012, Locus for YA Novel 2012, The Kitschies – Inky Tentacle for Cover Art 2012

Nu știu, zău că nu știu, de când n-am mai citit un roman atât de emoționant. Poate de la un roman cu Montalbano de acum vreo trei ani, ce parcă a prevestit un eveniment tare nefericit din viața mea. Auzisem numai lucruri bune despre scrierile lui Patrick Ness și m-am bucurat foarte mult când am auzit că editura Trei va publica seria Chaos Walking (Pe Tărâmul Haosului), al cărei prim volum, The Knife of Never Letting Go (2008), apărut la noi cu titlul Vocea Pumnalului, a câștigat un premiu James Tiptree Jr., plus că a mai avut și câteva nominalizări importante. Așa că m-am bucurat tare mult când am citit o mică știre pe Facebook pusă de pagina Young Fiction Connection a editurii Trei că va apărea și la noi Chemarea Monstrului (A Monster Calls, 2011), de același Patrick Ness, după o idee originală de Siobhan Dowd, o scriitoare irlandeză care n-a mai apucat să termine acest roman, și cu minunatele ilustrații ale lui Jim Kay, care au transformat această carte într-o operă de artă.

Ce Citește Liviu 42: Nicola Griffith – Amonit

   

Nicola Griffith – Amonit (Ammonite, 1992, 2002) 464p., TPB, 13×20, Hecate, București, 2015, Colecția SF&F Nr. 2, Trad. Ioana Filat, Red. Ana-Maria Datcu, 59 RON, ISBN 978-606-94047-6-8

Premii: James Tiptree Jr. Memorial 1994, Lambda 1993, Italia 2008

Nominalizări: Arthur C. Clarke 1994, BSFA 1994, Locus 1994 (Debut)

Anul 2015 a marcat apariția pe piața românească de carte SF & F a două edituri tinere, dar cu ambiții mari: FinalChapter.Ro, despre a cărei primă apariție, Nori De Furtună, de Jim Butcher, am scris zilele trecute, și Hecate, probabil editura cu cea mai interesantă idee apărută vreodată la noi. M-am grăbit să-i trag de limbă de cum am văzut că vor scoate Amonit, de Nicola Griffith, și Pilda Semănătorului, de Octavia E. Butler (despre care cititorii au aflat pentru prima dată cu ocazia interviului cu Diana Bogdan de pe acest blog), și am aflat numai lucruri interesante, printre altele fiind concepția cu care a plecat la drum editura Hecate: ”În termeni oficiali, Hecate este o structură de economie socială de inserție. Dacă încercăm să nuanțăm termenii, însă, trebuie să vă spunem că ideea editurii Hecate ne-a venit din dorința de a acoperi o lipsă dedicată nișelor marginalizate și minoritizate. Mai precis, ne-am dat seama că o întreagă serie de cărți, fie ele cu profil academic sau beletristic, nu se regăsește pe piața din România din cauza subiectelor mai puțin vandabile și mai degrabă delicate. În rarele cazuri în care apar, potențialul lor radical de a oferi volum vocilor acestor experiențe minoritare este îngropat sub valoarea lor „universală” (câștigătoare de premii, ecranizări etc). Prin urmare, ne-am dorit să creăm un spațiu în care persoane, grupuri și comunități minoritare să se exprime. Astfel a apărut Hecate, prin care servim ca o modalitate de cunoaștere și ajutăm la deschiderea unor noi posibilități de întâlnire între lumi diferite”.

Ce Citește Liviu 41: Jim Butcher – Nori de Furtună

   

Jim Butcher – Dosarele Dresden 1: Nori de Furtună (Dresden Files 1: Storm Front, 2000) 278p., TPB, 13×20, FinalChapter.Ro, Craiova, 2015, Trad. Ana-Veronica Mircea, Colecția SF&Fantasy Nr. 1, 36 RON, ISBN 978-606-93443-0-9

Nominalizări: Compton Crook Award în 2001

Despre Dosarele Dresden am auzit pentru prima dată, paradoxal, nu la apariția serialului, ci atunci când defuncta editură Voyager a achiziționat drepturile de publicare a seriei în România acum ceva ani și i-a încredințat primul volum Anei-Veronica Mircea, cea care a tradus Pe Ape și Mai Tulburi (On Stranger Tides), de Timp Powers, pentru aceeași editură. Din rațiuni care nu mai au loc a fi discutate aici, Voyager a renunțat la publicarea Dosarelor Dresden (și a lui Leviathan Wakes, de James S. A. Corey, care va apărea la Paladin în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu), dar traducerea a rămas în sertarul traducătoarei. Până anul acesta, când o echipă de tineri din Craiova s-a hotărât să scoată la iveală aventurile lui Harry Dresden vrăjitorul, profitând și de faptul că traducerea era gata făcută. Nu cunosc mai multe detalii, mai știu doar că inițial se vorbise că va apărea doar în format ebook, după care s-a luat decizia că ar fi mai bine (și) print (n-am cunoștință să fi apărut și varianta electronică). Și chiar înainte de târgul Gaudeamus a apărut și primul volum din seria Dresden Files, care până acum numără nu mai puțin de cincisprezece volume, din care ultimul, Skin Game, apărut în 2015, a fost nominalizat la premiul Hugo (văd că deja mai sunt anunțate încă două volume, iar printre cele cincisprezece volume mai sunt intercalate și o mulțime de nuvele și povestiri). Ajutat și de o serie TV destul de bine realizată, deși nu s-a filmat decât un sezon de 13 episoade, autorul și-a văzut de treabă și a publicat cam o carte pe an, începând cu 2000 și până în prezent, seria devenind probabil cea mai celebră serie de urban fantasy a mileniului trei.

Ce Citește Liviu 40: Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor

  

Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor (2015) 256p., TPB, HAC!BD, București, 2015, Ilustrații Andrei Moldovan, Red. Ana-Maria Arsene, 32 RON, ISBN 978-606-93640-4-8

Acum trei ani, la târgul Gaudeamus, apărea Almanahul Anticipația 2013, una din cele mai mari surprize ale anului 2012 (pe lângă reînvierea brandului Anticipația, desigur). Dar pentru mine cea mai mare și mai plăcută surpriză a Almanahului a fost interviul cu Mihai Ionașcu de la sfârșitul Almanahului, unde am găsit primele imagini ale noii benzi desenate Harap Alb Continuă. Nu știam despre benzile desenate decât că au fost sursa de inspirație pentru personaje precum Spiderman, Batman, Ironman, Wolverine, Deadpool, mulți alți supereroi, precum și pentru excelentul Watchmen, filmul (cartea am zărit-o într-un aeroport, dar m-am zgârcit la optsprezece lire). Mai citisem când eram un țânc de șase ani o bandă desenată cu Proteus (despre care ama aflat de curând că a fost creat de un român) și cam atât. Așa că nu mi-a venit să cred că în draga noastră țară se poate crea ceva atât de profesionist precum banda desenată HAC! Timpul a trecut, Harap Alb și-a văzut de treabă, Marian Coman a scris scenarii, Mihai Ionașcu l-a susținut, iar lui Andrei Moldovan trebuie că i se oferă o căruță de bani, altfel nu-mi explic de ce nu l-au răpit deja cei de la Marvel sau de la DC Comics. Și HAC! are deja nouăsprezece numere, pe care, spre rușinea mea, le-am primit de-abia săptămâna trecută de la echipa HAC!BD (mulțumesc încă o dată!), cu care am realizat un parteneriat la Gaudeamusul ce tocmai a trecut. Lipsa timpului, a bunăvoinței și a banilor au dus la neglijarea acestui aspect al universului SFFH autohton, dar promit că voi recupera pe parcurs.