Arhiva pentru Ianuarie, 2012

L-am descoperit pe Marian Coman in Helion 4/2006 cu o povestire superba care mi-a ramas vie in amintire, Tineretea doamnei Cala, povestire din care voi insera la sfirsitul interviului un fragment. Ce va mai pot spune este ca insusi Generalul a ramas placut impresionata de ea. Dupa ce a citit-o a exclamat “Wow! Mai vreau!” Dealtfel, toate povestile lui Marian Coman sunt absolut superbe.

Scriitor fin si cu o mina extraordinara, Marian Coman surprinde cu un ochi experimentat toate sentimentele omenesti in textele lui, dar mai ales o perioada, cea mai dulce din viata omului, copilaria, si, glisind intre fantastic si sf, pune pe tava in fata cititorului povesti remarcabile care iti ramin in amintire dar si la inima.

In rindurile de mai jos va prezint un mini interviu cu autorul cel mai drag inimii.

– Ai debutat in scris in ”Supernova” in anul 1995, ce poti spune cititorilor despre debut? Cum a fost?

– Publicasem deja câteva desene în Jurnalul SF când – printr-un ianuarie rece ca ăsta de acum – am ajuns la Iași și am citit primul text într-o ședință a cenaclului Quasar. Aveam 17 ani și eram tare mândru de ”Drumul spre iad”, povestea puștiului îndrăgostit până la contopire de o bicicletă. Îmi amintesc că Vlad Frânghiu m-a rugat să-i las textul și, o săptămână sau două mai târziu, tot Vlad a fost cel care a venit la Brăila și mi-a adus numărul din ”Supernova” cu textul meu tipărit înăuntru, dar și câteva zeci ori sute de lei, drepturile de autor pentru textul meu. Erau primii bani câștigați din literatură, primii bani câștigați din cuvinte scrise. M-am reîntâlnit cu Vlad Frânghiu acum două săptămâni și nu cred că am apucat să-i spun cât de mult înseamnă pentru mine. Cum, tot așa, n-am apucat să le spun celor care au crezut, de-a lungul timpului, în mine: Aurelius Belei, Mircea Cărbunaru, George Ceaușu, Lucian Merișca, Horia Nicola Ursu, Ștefan Ghidoveanu, Ovidiu Bufnilă, Cătălin Sandu și, mai ales, Michael Haulică, cel care se face vinovat de debutul meu editorial. Mai sunt mulți, mulți alții cărora nu am apucat vreodată să le mulțumesc. Unora nici nu mai am cum: Carmen Cozea ori Cătălin Bâcu sunt acum doar personaje principale în amintirile mele…

– In volum ai fost publicat apoi de editura Tritonic, „Nopti albe ,zile negre”, in anul 2005. De ce aceasta mare perioada intre debut si consacrare? Ai acumulat povesti pentru inima noastra? Pentru cei care inca nu au citit aceasta minunata culegere de povestiri trebuie neaparat sa citeasca Sevan, Degete , Decablat,Drumul spre iad, Usa de la baie etc.

– Adevărul este că scriu greu și că nu sunt mulțumit mereu de textele mele. Da, în 10 ani am scris textele din ”Nopți albe, zile negre”. În anii 90 și la începutul anilor 2000 era destul de greu să publici o carte, însă nici nu eram pregătit să-mi adun textele într-un volum. Cred că debutul meu editorial a venit la timpul potrivit. Mai devreme ar fi fost prea devreme, mai târziu ar fi fost prea târziu. Lucrurile s-au așezat parcă într-un fel anume. Am încheiat volumul, i l-am trimis lui Maic doar pentru feed-back-ul de care aveam nevoie din partea unui prieten și al unui scriitor pe care îl apreciez foarte mult și s-a întâmplat chiar atunci ca el să primească oferta de a coordona activitatea editorială de la Tritonic. Unii îi spun noroc ori șansă, alții destin, alții hazard. Eu nu știu cum să-i spun. Cartea mea s-a scris greu, dar a avut un travaliu scurt. Așa a fost, de fapt, cu toate textele mele.

– Esti prezent in multe antologii in care stilul tau inconfundabil te deosebeste din celelalte povestiri, unii ar spune ca este o risipa de talent. Care a fost motivul care te-a indemnat sa scrii si sa risipesti textele prin aceste antologii?

– Nu cred că este vorba de vreo risipă. O antologie este o carte în sine și am fost bucuros să pot oferi o povestire atunci când mi s-a cerut. Am fost extrem de onorat să-mi public textele în antologii realizate de Dan Silviu Boerescu, George Ceaușu, Vlad Frânghiu, Lucian Merișca, Michael Haulică, Horia Nicola Ursu, Jeff VandeMeer și mulți alții. Cred că sunt zece sau unsprezece antologii în care am câte o povestire. Unele texte au fost publicate în trei cărți, altele – precum Ușa de la baie – în patru sau cinci antologii. Selectarea lor a fost, pentru mine, o confirmare a faptului că nu am dat greș. Îmi pare rău că nu am putut să trimit texte pentru antologiile realizate de Mircea Pricăjan, Adrian Crăciun și Oliviu Crâznic. Risipă? Nici vorbă. Pentru mine este o sărbătoare de fiecare dată. Iar dacă textul meu mângâie ori zgârie ceva în mintea ori în sufletul celui care îl citește, bucuria e cu atât mai mare. Și o mențiune specială, cu mulțumiri, aprecieri și încurajări pentru Horia Nicola Ursu care investește în proza scurtă.

– La doi ani diferenta de la publicarea primului volum de povestiri ai aparut apoi cu un nou volum, Testamentul de ciocolata, o carte atit de buna incit nu-ti vine sa o lasi din mina. Ce te-a inspirat sa scrii aceasta carte?

– Multe lucruri, însă mi-e greu să spun de unde a început totul. În Sevăn, povestea care încheie volumul ”Nopți albe, zile negre”, m-am pomenit scriind despre ”Testamentul de ciocolată”, o carte cu ajutorul căreia poți călători între viață și moarte, între realitate și ficțiune, între normalitate și nebunie. Apoi lucrurile au venit de la sine.

– De la ce a pornit scrierea povestii Tineretea doamnei Cala? Povesteste-ne sursa sau motivul acestei povesti superbe.

– Am copilărit într-un oraș superb, Mangalia, până la vârsta de 6 ani, pe o stradă unde era o casă în curtea căreia creștea un smochin. Vara, copiii mai mari din fața blocului meu săreau gardul și furau smochine. Șoseaua aceea, casa, smochinul, toate imaginile acelea mi s-au înfipt în minte. Apoi… terminasem povestirea ”Testamentul de ciocolată” și voiam să știu cine era doamna Cala, personajul care-i teroriza pe copiii din povestea mea. Am avut cu toții, poate, în școala generală, o profesoară nesuferită ori, poate, dacă ai fost internat în spital pe când erai copil, o asistentă ori o infirmieră oribilă care țipa la tine și nu te lăsa să te joci ori te punea să dormi. Dar cum erau femeile acestea în tinerețe? Dacă profesoara nesuferită ori infirmiera oribilă, aflate acum la menopauză, dacă vreuna dintre aceste femei a fost, în vremea tinereții sale, cea mai frumoasă femeie din lume? Acesta era personajul meu: rupt între ce a fost și ce este, între ceea ce simte că este și ceea ce cred alții că este. Așa suntem toți, în fond: niciodată ceea ce cred alții că suntem. Și, de multe ori, nici măcar ceea ce credem noi că suntem. Iar doamna Cala, pe când era tânără și frumoasă, a început să se plimbe pe strada copilăriei mele. În anul în care am terminat povestea, m-am dus la Mangalia și am revăzut șoseaua de la care a început totul. Nu era deloc așa cum mi-o aminteam. Nu o revăzusem de vreo 25 de ani, iar acum mi se părea îngrozitor de îngustă, cu case mici și tufișuri în loc de copaci. Blocul în care locuisem nu era nici pe jumătate din cât îmi aminteam. Amintirile noastre sunt, uneori, fantezii amăgitoare. Dar cufundându-mă în reveria de la marginea lor, eu găsesc – îmi place să cred – farmecul poveștilor mele.

– Ca jurnalist in toate articolele tale se vadeste o mina de fier si o descriere perfecta a realitatii inconjuratoare, desi viata este asa cum este spui lucrurilor pe nume, volumul Teoria Flegmei.Apel la Mitocanie, aparut tot la editura Tritonic in anul 2008, o culegere de editoriale, surprinde exact portretul unei societati bolnave de coruptie si nedreptati, cum ti-a venit ideea acestui volum? Va mai fi si un al doilea volum? Si de ce glisarea asta de la scriitor la jurnalist?

– Sunt jurnalist fiindcă nu pot trăi din scris literatură și pentru că mă încăpățânez să trăiesc din cuvântul scris. Știu, presa nu mai este o profesie onorabilă, însă mă străduiesc să o fac cât de bine pot. ”Teoria flegmei. Apel la mitocănie” este o colecție de editoriale publicate de-a lungul timpul în cotidianul Obiectiv-Vocea Brăilei. A fost ideea lui Bogdan Hrib de la Tritonic să îmi adun cele mai bune texte într-un volum de publicistică, iar eu am avut surpriza să constat că, în ceea ce privește numărul de pagini, proza mea este cu mult mai subțire față de articolele scrise în ziar. Jurnalistul Marian Coman l-a învins pe prozatorul Marian Coman. Sper doar să nu-l omoare cu totul.

– Anul trecut ai facut o miscare indrazneata publicind in traducerea dealtfel foarte buna a Ralucai Chirvase si Carmen Dumitru Fingers and other Fantastic Stories pe Amazon, iar in topul vinzarilor pe luna decembrie ai ajuns cu aceasta carte pe locul 50, ce sentimente te incearca? Care este starea ta de spirit ca roman stiind ca ai ajuns la masa „bogatilor”?

– Am cunoscut-o pe Carmen Dumitru atunci când mi-a scris și mi-a cerut permisiunea de a lua textele mele drept temă pentru lucrare de masterat. Am fost măgulit – cum altfel aș putea fi? Carmen, absolventă de Filologie, s-a specializat pe retroversiune și, pentru teza de master a tradus câteva din povestirile mele.

”Fingers” a fost și rămâne un experimentGo to "Fingers and other fantastic stories" page

Am adăugat ”The Bathroom Door”, textul tradus în urmă cu câțiva ani de Raluca Chirvase și am vrut să văd ce se întâmplă. Am avut un schimb de e-mailuri cu cei de la Amazon fiindcă în august, atunci când am început experimentul, serviciul de self-publishing nu se putea folosi din România. Nu aveam niciun fel de speranțe, niciun fel de așteptări. Am aruncat cartea într-un ocean. După 6 luni, lucrurile stau cam așa: 250 de exemplare distribuite de Amazon, un parteneriat cu Ebookdeals.ro pentru varianta în limba română – încă nu știu cifrele de difuzare – câteva recenzii, semnale și prezentări pe site-urile de afară, un booktrailer care a depășit de multă vreme 1.000 de vizualizări pe youtube, o nominalizare la SF&F Translation Awards, contacte cu editori, jurnaliști și scriitori din spațiul anglo-saxon, și un plus de experiență ce poate fi folosit pentru proiectele viitoare. Fără o editură, fără agent, fără un serviciu de marketing specializat. ”Fingers” a fost și rămâne un experiment, dar și o etapă pe care am realizat-o intuitiv pentru un proiect mult mai amplu pe care sper să-l pun pe picioare până la finalul anului.Go to "Fingers and other fantastic stories" page

–  Ce planuri ai pentru viitor? Ce bunataturi ne mai pregateste scriitorul Marian Coman in bucataria lui? Dar jurnalistul Marian Coman?

– Pe scurt: o antologie, un roman, o piesă de teatru, o colecție de editoriale. Niciunul dintre ele nu știu, însă, când va fi gata.

Ce pasiuni are scriitorul Marian Coman? Ce ne poti spune despre tine?

– Călăresc o mică motocicletă, citesc, scriu, iubesc, uneori mai desenez, vara iau munții la picior, merg la teatru, ascult cât de multă muzică pot, din când în când mai scriu versuri pentru o trupă rock – Addiction, câștigătoare a premiului Teo Peter anul trecut, la Mamaia -, mă joc Heroes VI și Civilisation, beau bere, ies cu prietenii și mă străduiesc să fiu un om bun într-o societate care vrea, parcă, să ne transforme în fiare. Mă gândesc foarte des la prietenii care nu sunt lângă mine. Și nu mă plictisesc niciodată.

– In incheiere citeva cuvinte pentru cititori si hai sa auzim numai de bine!

– Le mulțumesc tuturor celor care mi-au citit vreun text, le mulțumesc din suflet celor care mi-au cumpărat cărțile – sper ca nu regretă, le mulțumesc celor care cumpără și citesc scriitori români.

– Nicu fanul sf no.1 in numele cititorilor de sf&f  iti multumeste din inima pentru amabilitatea de-a-mi acorda acest interviu.

Fragment:

TINERETEA DOAMNEI CALA

Avea ochi negri-tăciune Cala. Şi gene lungi, şi părul lins, întunecat. Şi pielea albă şi fără nici un rid, fără nici un por mai deschis decît trebuie, fără nici un coş rătăcit în deşertul fin al obrajilor, fără nici o cicatrice pierdută pe frunte. Pe Cala o curtaseră toţi bărbaţii care o văzuseră. Măcar în gînd o curtaseră. Măcar în vis îi mîngîiaseră sînii. Măcar în şoaptă o ceruseră în căsătorie. Să fi fost zeci ori poate sute de doctori, de măcelari, de tîmplari vînjoşi ori cadre militare puse la patru ace, zeci de ofiţeri de miliţie tîmpiţi ori barmani spilcuiţi, o mulţime de crescători de albine, de vînzători la alimentara ori de pictori cu părul nepieptănat. Cînd o vedeau, bărbaţii începeau să bîzîie, să chiţăie ori să necheze. Se bîlbîiau, se-nroşeau ori se-mpiedicau. Iar Cala plutea ca o zînă brunetă pe lîngă mesele din restaurantele în care mîncau, pe lîngă maşinile pe care le conduceau, peste plaja pe care ei îşi fluturau cearşafurile pentru a se întinde la soare, plutea prin oraşul acela micuţ aruncat la malul mării. De frumoasă ce era, Cala plutea printre clădiri stîrnind şoapte, gemete şi lacrimi. Cala rupea inimi aşa cum un copil îşi rupe hîrtiile, neştiind că în mîinile lui sînt ferfeniţite bancnote albastre de sute de lei.

Cala zbura atingînd doar cu vîrful picioarelor scîndurile din garduri ori florile castanilor. Cala ştia să clipească, închizînd şi deschizînd cu genele ei lumea. Cala ştia să mănînce, ştia să zîmbească, ştia să danseze. Cala ştia să se poarte cu prichindeii care vindeau îngheţată ori porumb fiert, dar mai cu seamă ştia să se poarte cu bărbaţii. Ştia să se poarte în aşa fel cu ei, încît să-i pice la picioare şi să-i adulmece zborul. Cînd ieşea în oraş, în faţa ei se făcea linişte, iar în urmă începea rumoarea.

În zilele călduroase, Cala nu părea răpusă, aşa, ca alte femei. Nu era fleşcăită, topită ori lipsită de vlagă. Chiar dacă asfaltul se topea sub tocurile ei, Cala păşea proaspătă, iar sub rochia sa aproape transparentă dansau forme care furau privirile, care ameţeau simţurile, care tulburau minţile. Cîţi bărbaţi nu divorţaseră doar pentru că o văzuseră pe Cala! Cîţi nu făcuseră greşeala ca, după ce o zăriseră pe stradă, să privească în dreapta lor, acolo unde părea să le atîrne femeia, de-odată prea slabă, prea grasă ori prea şleampătă. Căci toate femeile păreau să se ofilească cînd Cala trecea pe lîngă ele. De parcă le lua seva, de parcă le sugea de energie, de viaţă, de vlagă. Păreau deodată uscate, scofîlcite, prăbuşite – se dezmembrau în ochii bărbaţilor, ca nişte păpuşi de plastic nimerite cine ştie cum în mîinile vreunui puşti pus pe rele. Iar femeile simţeau asta. Simţeau fetiţele de 12 ani, simţeau fetişcanele de 17 şi domnişoarele de 22, simţeau doamnele de 45 şi cucoanele de 56, simţeau babele de 67 venite la împachetări cu nămol şi chiar jumătate-moartele de 80 şi ceva care-şi duceau ultimul drum către spital. Şi toate o urau. O urau elevele de liceu şi studentele venite în vacanţă, o urau băbăciunile care vindeau pătrunjel în piaţă şi funcţionarele de la primărie, o urau poştăriţele şi securistele, turistele străine înmiresmate cu parfumuri scumpe, preotesele, florăresele şi croitoresele. O urau româncele, o urau ţigăncile, turcoaicele şi tătăroaicele. O urau în zilele în care o vedeau cum pluteşte pe stradă, o urau în zilele în care nu o vedeau, o urau vara, cînd de sub fustele foarte scurte îi picurau picioarele bronzate, dar o urau şi iarna, cînd paltonul lung şi verde aluneca pe deasupra zăpezii. O urau, Doamne, cît o urau!

Dar Cala… Ei bine, Cala, de frumoasă ce era, plutea. Şi nu dădea doi bani pe ura lor, pe bîrfele de la coafor ori din salonul de pedichiură, nu băga în seamă faţa acră a vînzătoarei de la aprozar atunci cînd îi trîntea în sacoşă cele mai bătute mere, nici nu auzea ameninţările cu farmece ale pirandelor de lîngă gară. Pentru Cala, fiecare zi era un premiu, fiecare oră era o sărbătoare, fiecare minut era o bucurie.

……….

Pentru cei care doresc sa citeasca aceasta geniala poveste o poate face aici:http://nodurisisemne.blogspot.com/2011/04/tineretea-doamnei-cala.html

posted by voicunike

 

Donaldson: Agonie si extaz

Posted: Ianuarie 27, 2012 by fansf in Concurs, SF
Etichete:,

Am fost incintat  si curios cind am aflat de la prieteni despre seria lui Stephen Donaldson in care  eroul Thomas Covenant patrundea intr-o lume unde devenea mai ceva ca un rege. Asteptarea ce-i drept nu prea a fost lunga iar Nemira a avut grija de noi si a publicat primul volum al seriei intitulat Blestemul Nobilului Foul in octombrie 2009. Mama, mama ce-mi povesteau prieteni ca-i buna rau cartea , am cautat si pe net si oh-oho numai critici pozitive, bun, zis si facut, am luat cartea de cum a aparut si m-am apucat sa-o citesc.Dezamagirea a fost crunta rau ,doar un singur scriitor m-a facut sa ma enervez in halul asta-tacanitul de Marcel Proust pe care l-am citit in tinerete; mi-au trebuit doua saptamini sa citesc cartea si asta cite pagini puteau suporta nervii pe zi, la o medie de 60-70 pagini la ora citite, asta-i viteza mea , va dati seama acum prin ce cosmar groaznic am trecut cu cartea asta.

Thomas Covenant este un antierou , un personaj pe care in mod sigur l-ai omori chiar daca din cauza lui ai face puscarie, eu unul as apasa pe tragaciul pistolului fara remuscari stiind ca am scapat lumea de o napasta. Epigon al lui Tolkien , Donaldson in anumite locuri sau actiuni petrecute in carte il copiaza pe maestru aproape la indigo , am avut destule controverse cu prietenii pe tema acestei serii asa ca pe o scara de la 1 la 10 seria CRONICILE LUI THOMAS COVENANT, NECREDINCIOSUL primeste nota 3,4 . Cei carora nu le place aceasta serie sunt invitatii mei sa-si exprime parerea dar si cei care sunt fani ai acestei serii din care la noi au aparut doua volume, pentru a va mari sansele la concurs astept ca raspunsurile voastre sa fie insotite de  parerile voastre despre aceste doua carti sau serie.

Editura NEMIRA impreuna cu blogul FANSF organizeaza un concurs care are drept premiu cele doua carti din serie aparute pina acum

    

Blestemul Nobilului Foul de Stephen R. Donaldson  primul volum din seria Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul

Isi spune Thomas Covenant Necredinciosul, fiindca nu indrazneste sa creada in lumea in care s-a trezit pe neasteptate – Taramul. Dar Taramul il ispiteste. Ca lepros, in propria sa lume fusese un proscris, un necurat, un paria. Acum este privit ca un mantuitor. Si ca reincarnarea celui mai mare erou al Taramului – Berek Jumatate de Mana. Numai puterile mistice ale aurului alb pe care il poarta i-ar putea proteja pe Nobilii Taramului de stravechea putere malefica a Dispretuitorului, Nobilul Foul. Si totusi Thomas Covenant nu are nicio idee despre cum si-ar putea folosi aceste puteri…

Razboiul uriasilor al doilea volum din seria Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul

Thomas Covenant, leprosul necredincios, se trezeşte din nou chemat pe Tărâm – o lume a magiei, refugiu fantastic din calea „realităţii“. Consiliul îi cere să-l înlăture pe Nobilul Foul, cel care deţine Piatra Bolii Pământului, sursa nesecată a puterii malefice. Dar, cu toate că Tamas Covenant are legendarul inel, încă nu ştie cum să  folosească forţa magică a aurului alb, aşa că de data aceasta riscă să piardă totul…

Setul de  doua carti va fi acordat celor doi cistigatori desemnati prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cite carti contine seria Cronicile lui Thomas Covenant,Necredinciosul?

Deadline-ul va fi miercuri orele 24:00. Va urez succes!

UP DATE: Cistigatorii concursului sunt Bercea Claudia si Puiu. Scuze de intirziere cu anuntul, viscol si ger afara! 🙂

posted by voicunike

Concurs:…si la sfirsit a mai ramas COSMARUL

Posted: Ianuarie 27, 2012 by fansf in Concurs, SF

Unul din cei mai buni si talentati autori romani OLIVIU CRAZNIC a aparut precum un meteor cu un suflu proaspat si cu un resurrection pentru genul gotic si vampiri pe firmamentul literaturii romanesti de sf&f. Romanul…si la sfirsit a mai ramas Cosmarul  aspru criticat la debut dar adulat dupa aceea a facut extrem de multi fani printre care ma numar si eu, in continuare va voi prezenta vorbele mele scrise la aflarea vestii ca va aparea acest roman”(Cu cea mai mare bucurie va pot anunta cea mai misto carte a Bookfest-ului 2010,iar asta scrisa de un AUTOR DEBUTANT ROMAN intr-un gen al sf&f mai mult decit pretentios, in care doar maestrul S.K.  si plus inca vreo doi-trei exceleaza)” Este un roman excelent in care literatura de calitate ,stilul propriu autorului dus pina la geniu si maniera de conducere a actiunii si personajelor provoaca acel minunat sentiment de placere al lecturii pe care numai o carte super buna ti-l produce, cum spun prietenii nostrii englezii „sense of wonder”. Cartea se citeste cu sufletul la gura si nici nu stii cind trece timpul, e ca un paianjen te prinde in plasa si nu-ti mai da drumul , si lucru mai rar intilnit la carti iti ramine in memorie mult timp, pe o scara de la unu la zece …si la sfirsit a mai ramas Cosmarul  primeste nota 9,9.

În Castelul Ultimelor Turnuri, lucrurile merg cu adevărat Rău.

Invitat la nunta unei necunoscute într-un castel bântuit de diavol, nobilul decăzut Arthur de Seragens se trezeşte prins într-o îngrozitoare plasă a nebuniei, trădării şi crimei. În vreme ce oaspeţii mor în jurul lui unul după altul într-un mod misterios, seceraţi de un duşman inuman, Arthur întrezăreşte cu groază cum laţul se strânge în jurul singurei persoane de care i-a păsat vreodată, superba Adrianna de Valois, tânăra fiică a întunecatului şi temutului şef al Poliţiei.

cop_ovi

Panicat şi confuz, Arthur se vede astfel nevoit să încheie o alianţă fragilă şi controversată cu cei mai puternici dintre supravieţuitori, care au început deja o anchetă în întuneric, împreună dar suspectându-se unii pe alţii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilărie al lui Arthur, versat în intrigile de salon, logician şi vânător iscusit; baronul german Von Walter Călătorul, ale cărui peregrinări prin locuri uitate de lume l-au adus de atâtea ori în faţa unor adevăruri de neîndurat; frumoasa şi imorala Giulianna Sellini, despre care se spune în şoaptă că i-a sedus deodată pe Dumnezeu şi pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al cărui drum presărat cu cadavre duce la o amantă misterioasă; ducele de Chalais, puternic şi crud stăpânitor al ţinutului, rafinat, arătos şi incapabil de a-şi stăpâni pornirile violente; şi, mai ales, bărbatul care conduce investigaţia şi de care se tem toţi, căci o singură vorbă a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

Autorul Oliviu Craznic impreuna cu blogul Fansf organizeaza un concurs care are drept premiu un exemplar din aceasta carte superba si care va fi atribuita unui singur cistigator desemnat prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cine este adevaratul „erou” al cartii?

Deadline-ul este marti orele 24:00.

„…Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul este un adevărat roman gotic, un text executat cu măiestrie, respectând la sânge (!) normele genului, este rezultatul unei intense munci de documentare şi-a unei foarte bune cunoaşteri a temei… Poveste trepidantă, cu multe întorsături de situaţie, cu fiori, cu fantome, vârcolaci, incubi, cu tot ce trebuie şi acolo unde trebuie… Şi ca şi când nu ar fi fost de ajuns, autorul alege să ne ofere o Postfaţă extinsă pe vreo sută de pagini, un adevărat tratat de mistică şi supranatural, în care elementele romanului sunt disecate, prezentate în amănunt, cu influenţe şi surse de inspiraţie, cu argumente solide şi, cel mai important, cu har.”Mircea PricajanMomentul Walpole în literatura română

Later edit: Datorita numeroaselor solicitari concursul se prelungeste pina miercuri,adica maine, 01.02.2012, orele 24:00. Bafta!

UP DATE: Datorita intrebarii foarte grele si a raspunsului interpretabil am hotarit impreuna cu autorul Oliviu Craznic ca in tragerea la sorti sa fie incluse toate raspunsurile voastre, sa aveti toti o sansa egala in cistigarea acestui premiu. Din punctul meu de vedere adevaratul erou al cartii era vampirul, acel vampir care a dat nastere atitor carti minunate si filme. Cistigatorul in urma tragerii la sorti este Alex Marin.

Fiti pe faza va pregatesc citeva surprize in viitorul apropiat!

posted by voicunike

Stiri,aparitii noi si bunataturi!

Posted: Ianuarie 25, 2012 by fansf in Noutate, SF, Stire

O sa incep aceasta postare cu o stire care sigur va va bucura, MIHAI DAN PAVELESCU va fi coordonatorul noi colectii de SF de la editura TREI , iar la editura TREI va fi infiintata o noua colectie de SF. Ii urez marelui om Mihai Dan Pavelescu multe carti si multe realizari iar succesul sa ii fie prieten nedespartit! Este cel mai titrat si cel mai bun traducator din tara iar ca un bun connoisseur in ale sefeului ne putem astepta la multe , multe bunataturi, asa ca fiti pe faza!

O a doua stire este ca in curind apare la VOYAGER PREMIUM BOOKS o carte care va face multe furori si va va intra la corason

Trezirea Leviatanului, un roman space opera de JAMES S.A.COREY recomandat de George R.R. Martin si Charles Stross in traducerea celui mai mare traducator MIHAI DAN PAVELESCU.

La editura noastra draga NEMIRA in afara de DANSUL DRAGONILOR in format paperback va mai aparea

Al treilea volum din seria INTOARCEREA ACASA din care au mai aparut Amintirea pamintului si Chemarea Pamintului in traducerea binecunoscutei scriitoare si traducatoare Roxana Brinceanu.

Iar ca bonus pentru o colectie de exceptie o carte mare de la un autor mare

 In format hardcover aceasta carte este una din cartile care merita citite si recitite, geniul lui PKD este colosal.

LEDA nu continua sa ne uimesca cu bunataturile asa ca in curind vom citi un cyberpunk impletit cu steampunk totul cu aroma de romance si presarat cu zombi

 Anul este 2195. Locul este Noua Victorie – o naţiune high-tech modelată după moravurile, obiceiurile şi moda unei epoci străvechi. Nora Dearly, o adolescentă din înalta societate, este mult mai interesată de istoria militară şi de tulburările politice ale ţării ei decât de ceaiurile dansante şi de balurile debutantelor în societate. Dar după moartea iubiţilor ei părinţi, Nora este lăsată în grija – şi la cheremul – mătuşii sale despotice, o arivistă risipitoare care a cheltuit averea familiei şi acum plănuieşte să găsească un soţ bogat pentru nepoata sa. Pentru Nora, nicio altă soartă nu poate fi mai oribilă de-atât – până când este aproape răpită de o armată de cadavre ambulante.
Dar soarta de-abia şi-a început jocul cu Nora. Catapultată din lumea ei de politeţuri de salon, ea se trezeşte împuşcând zombi lihniţi de foame alături de nişte comandouri misterioase înveşmântate în negru şi înfruntând un virus fatal – aşa-numitul Laz – care învie morţii şi, odată cu ei, şi Iadul. Cu greu se poate numi asta o situaţie fericită. Apoi Nora îl cunoaşte pe Bram Griswold, un tânăr soldat curajos, frumos, nobil… şi mort. Dar, aşa cum se întâmplă şi cu restul unităţii lui speciale de nemorţi, norocul şi ştiinţa modernă i-au oferit lui Bram posibilitatea de a-şi păstra mintea, bunele maniere şi toate părţile corpului. Iar când relaţia, bazată pe încredere, dintre el şi Nora se transformă în tandreţe, nu mai există cale de întoarcere. Ei ştiu că în cele din urmă molima va învinge, despărţindu-i pentru totdeauna pe nefericiţii îndrăgostiţi. Dar până atunci, vor avea ceea ce inimile lor – fie că bat sau nu – îşi doresc.

Cum suna pentru voi prezentarea?In opinia mea suna bine tare de tot.

Tot la Leda va mai fi un super roman, o carte uriasa si la propriu si la figurat

ANATHEM

Anathem

Nu va dezvalui nimic, atit doar va pot spune: Recomandat doar celor cu inima tare!

Iar pentru cei care sunt amatori de senzati tari si cititori de cursa lunga o carte cu C mare

DROOD de Dan Simmons

Drood Traducatorul nu este nimeni altul decit cel mai meserias traducator-MIRCEA PRICAJAN, iar aici puteti urmari un interviu pe care Mircea l-a luat de la marele Simmons.

De la bunul nostru prieten Horia Nicola Ursu am aflat ca a inceput prima etapa de votare la PREMIILE GALILEO 2012, cei care au abonament la revista Galileo sunt liberi sa-si exprime optiunile pentru nominalizari.

Iar ca incheiere va propun un mic „joc”, faceti un top five cu cele mai memorabile carti cu vampiri citite pina acum.

Mie unul mi-a intrat la corason un roman descoperit recent si scris de un autor cu vina si stil, rar imi este dat sa ma prinda asa de tare o carte ca asta, cine il ghiceste primeste din partea mea un cadou(carte) surpriza.

Later edit: Pentru MAIC

Hunter's Run In curind la NEMIRA inca o carte scrisa de marele G.R.R. Martin- RAZBOINICII. Detalii aici.

posted by voicunike

     

David Mitchell-Atlasul Norilor (Cloud Atlas, 2004) 630p, TPB, Humanitas, 2008, Colecția Raftul Denisei Nr. 105, Trad. Mihnea Gafița, Red. Alexandra Rusu

O carte fenomenală, atât din punct de vedere stilistic, cât și ca idei și ca mijloace de exprimare folosite de acest autor senzațional: David Mitchell. Povestea se derulează pe 6 planuri, care nu se întrepătrund, dar în fiecare se amintește câte ceva din povestea de dinainte: un contabil din secolul XIX călătorește pe mare alături de un echipaj mai sălbatic decât sălbaticii de pe insulele vizitate (Hawaii), un tânăr compozitor aspirant încearcă să învețe arta de a compune de la un muzician celebru între cele 2 Războaie Mondiale (Belgia), o tânără jurnalistă americană vrea să scoată la iveală mașinațiunile unei companii producătoare de energie atomică (S.U.A.), o clonă refuză să rămână la stadiul de simplă mașină de muncă într-un viitor nu prea îndepărtat (Coreea) și, în ultima poveste, într-un univers post-apocaliptic un lumea a regresat la stadiul de barbarie, ultimii oameni neafectați de radiații se luptă pentru supraviețuire pe o insulă din Oceanul Pacific (din nou Hawaii-este surprinzătoare asemănarea dintre sălbaticii din ultima și din prima parte a cărții, parte ce mi-a adus aminte de Cantică pentru Leibowitz de la defuncta Editură Fahrenheit), toate personajele principale fiind unite de o particularitate comună: un semn în formă de cometă pe umăr.

Cartea a fost una dintre vedetele internaționale ale anului 2004, câștigând The Richard and Judy Best Read of the Year Award și fiind nominalizată la Nebula, Arthur C. Clarke, The Man Booker Prize și James Tait Black Memorial Prize for Fiction. De asemenea va fi ecranizată în 2012 de Tom Tykwer (Lola Rennt, Perfume: The Story of a Murderer) și Frații Wachowski (Trilogia Matrix). La noi cartea a trecut oarecum neobservată sau, de fapt, n-a făcut valuri precum ‘valoroasele’ Codul lui da Vinci sau Amurg, poate și din cauză că Humanitas ne avertizează că nu cumva să credem depre cartea cutare sau cutare că este SF-ea are adâncimi de parabolă! Traducerea este de nota 10, la fel cum este și cartea!

San-Antonio-Mănâncă Iaurt Dacă Mai Ai Chef… (Tarte a la Creme Story, 1980) 174p., TPB, Forum, 1997, Colecția San-Antonio Nr. 42, Trad. Mărgărita Vavi-Petrescu, Red. Petre Ipas (?)

San-Antonio este pseudonimul lui Frederic Charles Antoine Dard (1921-2000), un foarte prolific autor francez de romane polițiste, care îl au în prim-plan pe Comisarul San-Antonio. Cărțile suntextrem de amuzante, vulgare, fără perdea, comisarul fiind cel puțin la fel de șarmant precum Casanova. Intriga acestor romane nu este una extrem de complexă, dar limbajul savuros și prezența unor personaje precum Berurier, Pinaud sau Bătrânul fac din aceste o plăcere (ne)vinovată pentru orice cititor.

În România Editura Forum a publicat până acum 79 de romane cu San-Antonio (din peste 200), beneficiind de aportul unor traducători precum George Anania sau Mărgărita Vavi-Petrescu, deoarece limbajul alambicat și plin de jocuri de cuvinte ar crea dificultăți oricărui traducător serios.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Joe Hill-Cutia cu Fantome (Heart-Shaped Box, 2007) 294p., HC, Tritonic, 2008, Colecția Tritonic Premium Nr. 5, Trad. Mircea Pricăjan, Red. Mirela Neculcea

Joe Hill este pseudonimul lui Joseph Hillstrom King și asta spune aproape totul: este fiul Regelui Stephen King. Cutia cu Fantome, apărută la Editura Tritonic în 2008, la numai un an după publicarea ei în S.U.A., spune povestea lui Judas Coyne, star rock ajuns acum la 54 de ani, care cumpără un costum ce aparținuse unui celebru hipnotizator, dar, o dată cu acest costum vine și fantoma fostului posesor, fantomă care fusese tatăl vitreg al unei foste iubite a lui Judas, iubită care se sinucisese. Judas este până la urmă nevoit să fugă împreună cu actuala iubită, Marybeth, pentru a scăpa de răzbunarea sângeroasă a fantomei și începe urmărireace-i va duce pe cei 2 până în Florida la casa fantomei și până în ținuturile natale ale lui Coyne, urmăriți de fantoma ce călătorea cu o camionetă.

Stilul este asemănător cu al lui Stephen King (folosirea cântecelor și cântăreților celebri, tema copilului maltratat în copilărie) iar cartea a câștigat Premiul Bram Stoker și Locus pentru debut și a fost nominalizată la Macavity Awards și la British Fantasy Award. Mie mi-a plăcut destul de mult dar nu pot spune că m-a dat pe spate, deși la un moment dat, târziu în noapte, am abandonat-o (fantomele nu prea sunt prea mă fac să mă simt în largul meu). Traducerea este bună, redactarea cam lasă de dorit, multe scăpări, litere mâncate sau greșit puse, dar, venind de la Tritonic…Nota mea-9!

Vladimir Sorokin-Ziua Opricinicului (Deni Opricinika, 2006) 172p., TPB, Curtea Veche, 2008, Colecția Byblos Nr. 35, Trad. Mihail și Alexandru Vakulovski, Red. Răzvan Petrescu

Curtea Veche a publicat câteva volume SF deghizate în satire la adresa regimului, în principal romane scrise de autori ruși: Ziua Opricinicului, Kremlinul de Zahăr, Zâtul, Gheața etc. Tot din această categorie face parte și acest volum, apărut în 2008 la noi, o satiră la adresa regimului de la Kremlin-Komiaga, personajul principal,  face parte din opricină (fosta gardă a lui Ivan cel Groaznic) Conducătorului Suprem în Rusia anului 2027. Granițele au fost închise cu ziduri de beton, ambasadorii au fost expulzați, toți care nu sunt cu ei sunt împotriva lor și trebuie pedepsiți-bărbații sunt spânzurați, nevestele violate, copiii trimiși la orfelinat, casele distruse sau confiscate pentru opricină.

Nu mi-a plăcut la fel de mult cum mi-au plăcut Zâtul Tatianei Tolstaiei, dar, la o lectură mai atentă te cam ia cu fiori, mai ales după ce, nu cum mult timp în urmă am parcurs Copilul 44 al lui Tom Rob Smith. Nota mea-7!

Poested by Liviu

Concurs Humanitas: Pumnalul Diafan

Posted: Ianuarie 21, 2012 by fansf in Uncategorized

Amestec de steampunk ,fantasy si sf – MATERIILE INTUNECATE-aceasta trilogie este o lectura absolut superba si care nu trebuie in nici un fel ratata.Philip Pullman a inceput sa scrie la trilogia Materiile intunecate din anul 1993 urmind ca primul volum sa apara de abia in 1995 cu titlul  Northern Lights si a primit doua premii pentru aceasta carte din care mentionam  Carnegie Medal cel mai prestigios premiu britanic acordat unei carti de fictiune pentru copii, ulterior in America de Nord cartea a aparut cu titlul Busola de Aur. Pumnalul DiafanSknife.JPG

a aparut la doi ani diferenta in 1997 urmind ca ultima carte din trilogie Ocheanul de Chihlimbar sa apara in 2000 la trei ani diferenta, dar acest lucru a fost de bun augur THE AMBER  SPYGLASS Tas pb uk.jpg

cistigind doua premii foarte importante, Withbread Prize in 2001 si declarata cartea anului a primit premiul Withbread Book of the Year in 2002.

Philip Pullman a primit Carnegie Medal Award, în 1996; Guardian Children’s Fiction Award şi British Book Award; Whitebread Book of the Year, 2001, premiu acordat prima dată unei cărţi pentru copii, pentru ultimul volum al trilogiei; Reading Award şi International Reading Association Children’s Book Award în 1998; Premiul Autorul Anului în 2002 la Premiile Nibbiessi,  Eleanor FarjeonAward in 2002, si Carnegie of Carnegies in 2007, incurajat de primirea atitor premii prestigioase Philip Pullman a anuntat ca va mai scrie o carte -THE BOOK OF DUST-Blake ancient of days.jpg

care va fi ca un prequel pentru trilogia Materiile Intunecate dar si o legatura intre cele doua carti scrise de Pullman:

Lyrasoxford.jpgCartea isi desfasoara actiunea la doi ani de la sfirsitul aventurilor din trilogie cind Lyra are 15 ani

După ce, la un moment dat în north.jpgIar aceasta nuvela extinsa  prezinta aventurile lui Lee si Iorek prietenii Lyra-ei.

Povestile sunt lucrul cel mai important din lume. Fara ele am inceta sa mai fim oameni spune simplu si fara emfaza, Philip Pullman.

Praful este viu si are un secret, intunecat si trist. Copii care dispar. Daimoni care insotesc oamenii ca niste umbre si iau chipul emotiilor lor. O calatorie spre Nordul indepartat. Alethiometrul – aparatul care masoara adevarul din fiecare lucru. Aurora Boreala, taine stiintifice si magice, ursi in armura… toate acestea intr-o fantezie in care Lyra Belacqua si daimonul sau – Pantalaimon – pleaca spre Nord pentru a afla secretul Prafului si pentru a-si salva prietenul. Daca exista o alta lume, dincolo de Luminile Nordului, daca ea este buna sau rea, daca Lyra o va descoperi, doar Praful poate sa o spuna. Urmeaza Praful!

Lyra Belacqua si daimonul sau – Pantalaimon – pornesc intr-o calatorie fantastica spre taramul magic al Nordului, tinut ocrotit de luminile fermecatoarei Aurore Boreale The Golden Compass (His Dark Materials, #1)

, unde ursi cu armura stapanesc gheturile, clanuri de vrajitoare strabat cerul intunecat si o echipa de savanti face experimente atat de infricosatoare, incat nu pot fi dezvaluite decat in soapta. Taina pe care o descopera Lyra poate schimba soarta lumii.

Lyra – curajoasă, cercetând neobosită misteriosul fenomen al Prafului – şi Will – noul ei prieten, fugar pe urmele tatălui pe care nu l-a cunoscut niciodată – se întâlnesc pe tărâmul straniu şi exotic numit Cittàgazze, „ţinutul coţofenelor”. Un tărâm unde oamenii mari s-au făcut nevăzuţi, înghiţiţi de teribilele, înfricoşătoarele Spectre, iar copiii par toţi sălbatici. Din momentul în care aletiometrul îi dă Lyrei comanda „Găseşte-l pe tatăl lui Will!”, căutările îi poartă pe cei doi prieteni în miezul unei lupte crâncene: muritori, vrăjitoare, fiare şi duhuri de peste tot se unesc împotriva forţei nevăzute care stăpâneşte Spectrele. O singură armă, străveche şi fermecată, în stare să taie ferestre între lumi, o poate învinge: mult râvnitul Pumnal Diafan.

Editura HUMANITAS impreuna cu blogul Fansf organizeaza un concurs care are ca premiu aceasta minunata carte PUMNALUL DIAFAN , premiu care va fi atribuit celor trei cistigatori desemnati prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cine este tatal Lyra-ei?

Este una dintre cartile pe care nu te induri sa le lasi din mana… Incredibil de captivanta si convingatoare.Nu stiu daca vreodata li s-a mai oferit cititorilor un sipet atat de plin de minuni.

Deadline-ul este joi orele 24:00. Va urez succes!
UP DATE: Cistigatorul in urma tragerii la sorti este Ioana Alexandra.

LATER EDIT: Dintr-o regretabila eroare am anuntat doar un cistigator asa ca acum imi revine placuta misiune sa-i anunt si pe ceilalti doi cistigatori care sunt in ordinea numerelor de pe tricou: Pompiliu si Iliescu C.A. Se pare ca mina Generalului a fost norocoasa pentru voi. 🙂

posted by voicunike

Concurs Trei:Evanghelia dupa Iuda

Posted: Ianuarie 21, 2012 by fansf in Uncategorized

Cartea aparuta la tirgul din toamna anului 2011 mi-a stirnit interesul si asteptarile nu mi-au fost inselate, se citeste cu sufletul la gura si intr-un ritm alert. Va recomand cu caldura aceasta carte foarte frumoasa si in asteptarea lansarii noi colectii de sf&f la editura TREI va propun un concurs care are drept premiu aceasta carte.

TOT CEEA CE ŞTIAM DESPRE MOARTEA LUI HRISTOS ESTE O MINCIUNĂ

Află secretul care va schimba lumea.

Află secretul manuscriselor de la Marea Moartă

Adam Blake este pseudonimul unui foarte cunoscut autor din Marea Britanie, ale cărui cărţi s-au vândut în milioane de exemplare. Nimeni nu a reuşit să afle identitatea acestuia, deşi s-au vehiculat câteva nume celebre. Evanghelia după Iuda este primul roman apărut sub acest pseudonim.Cel mai bine scris şi mai captivant thriller religios de la Codul lui Da Vinci încoace. Adam Blake reușește să îmbine cu ingeniozitate viaţa privată a personajelor principale cu munca pe care acestea o depun pentru rezolvarea misterului şi face acest lucru într-un mod foarte realist. Pentru că felul în care un om îşi face munca este definit de personalitatea şi de caracterul său care sunt la rândul lor modelate de background-ul social în care a trăit şi în care trăiește. Iar asta a dus la nașterea unor personaje reale, interesante, care fac lucruri ce par foarte verosimile şi gândesc într-un mod care nu e cu nimic ieşit din comun. Dacă există anumite situații care par puţin exagerate, cum ar fi supraviețuirea după dezastrul de la Dovecote, acestea se află acolo doar pentru a ne reaminti că citim ficțiune. Nu strică cu nimic plăcerea lecturii ci, dimpotrivă, îţi oferă o oarecare satisfacție.

O comunitate secretă este descoperită de nişte savanţi care decriptează un text misterios. Comunitatea este urmaşa lui Iuda, apostolul hulit al lui Isus. Conform noilor descoperiri, Iuda ar fi cel mai iubit discipol, căruia i s-a promis că va conduce întreg pământul. Aşteptând momentul în care va domina lumea, poporul lui Iuda locuieşte sub pământ, bine camuflat într-un hangar uriaş din Mexic, fără legături cu exteriorul. Ce se va întâmpla cu acest popor în clipa în care secretul ameninţă să-i fie demascat?

Celebrele manuscrise de la Marea Moartă ascund teribilul adevăr despre moartea lui Hristos, păstrat secret vreme de secole întregi. În timp ce investighează o serie de crime dubioase, un fost mercenar şi o poliţistă ambiţioasă ajung la faimoasele documente descoperite abia recent. Săpând tot mai adânc în căutarea firului misterios care uneşte toate acele crime bizare, cei doi se trezesc hăituiţi de un grup de asasini periculoşi care plâng cu lacrimi de sânge şi se cred urmaşii lui Iuda Iscariotul, apostolul hulit al lui Hristos. Dar cuplul aventurier va face tot posibilul pentru a demasca acest secret care va schimba destinul umanităţii… A murit, într-adevăr, Hristos pe cruce?
De la inexplicabila prăbuşire a unui avion în Arizona, fără supravieţuitori, la o crimă sângeroasă petrecută la o universitate londoneză, de la un oraş-fantomă aflat lângă Ciudad de Mexico până la o vendeta ce are loc în Rusia – Evanghelia după Iuda spune povestea plină de suspans a Poporului Ales, a mesajului pe care acesta ajunge să-l dezvăluie omenirii şi a adevărului istoric despre moartea Mântuitorului.

Editura Trei impreuna cu blogul Fansf va aduce in atentia voastra acest concurs care are deadline-ul joi orele 24:00, iar cistigatorul va fi desemnat prin tragere la sorti din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cum se numesc cei doi „actori” principali ai cartii?

Astept cu interes raspunsurile voastre.
UP DATE: Cistigatorul in urma tragerii la sorti este Maritul’ Luchumon.

posted by voicunike

CONCURS Surpriza!

Posted: Ianuarie 19, 2012 by fansf in Concurs, SF
Etichete:, ,

Astazi va propun un nou concurs care incepe odata cu aparitia acestei postari si se va incheia duminica la orele 24:00 iar premiul, destul de baban (este vorba despre trei volume unite sub acelasi titlu), se numeste… Surpriza!

Dupa cum stiti premiul va fi atribuit prin tragere la sorti unui singur concurent din cei care vor raspunde corect la urmatoarea intrebare:

Cite carti a scris acest autor? Enumerati titlurile.

Mister total, dar voalul poate fi ridicat doar printr-un simplu click. 🙂

Later edit : Datorita numeroaselor solicitari concursul va fi prelungit cu inca o zi, pina luni orele 24:00

UP DATE: Cistigatorul este Adrian Dumitrasciuc.

posted by voicunike

La multi ani fanului sf no.1!

Posted: Ianuarie 19, 2012 by fansf in Uncategorized

Astazi este ziua bunului nostru prieten Nicu aka voicunike cum este cunoscut pe net, fanul sf no.1 continua sa ne uimesca cu entuziasmul si dedicarea totala pentru sf&f. Cu ghiocei inflorind usor la timple inca este un copil care se minuneaza tare ca in fata unei vitrine pline cu bomboane atunci cind vede o carte sau afla ca va aparea,

LA MULTI ANI NICUSOR! SA NE TRAIESTI !

 

 

 

 

 

 

 

 

La Bookfest alaturi de prieteni

La motul finei

 

 

 

 

 

 

 

 

La gratar

 

 

 

 

 

 

 

 

Una din ispravile nostre la gratar

 

 

 

 

 

 

 

 

Aici la ultimul gratar din 2011.

Alaturi de Generalu’- uite acus -acus vin cartile bune! -Sa vina ,sa vina!

Inca o data La multi ani si LA MULTE CARTI pe 2012!

posted by bebe

Later edit by voicunike- Imi sunteti toti dragi si va multumesc din inima pentru urari, doar stiti ca inima mea bate pentru sf&f si voi. Sa fim sanatosi si sa citim carti multe!

Ce citește Liviu 5-Succint

Posted: Ianuarie 18, 2012 by fansf in Lecturi

Săptămâna 9-15 ianuarie 2012:

 

Tom Rob Smith-Copilul 44 (Alex Demidov I: Child 44, 2008) 486p., Trade Paperback, Paralela 45, 2008, Colecția Bestseller Nr. 13, Taducător Doru Căstăian, Redactor Monica Arsene

carte superbă, alertă și proaspătă, care ne prezintă povestea unui important membru în securitatea URSS, aflat pe urmele unui criminal în serie canibal, care omora copii. Această urmărire palpitantă și dramatică (pentru Leo, soția lui, Raisa și pentru toți ceilalți care îi vor ajuta) se desfășoară pe fundalul unei perioade cumplite pentru ruși-prigoana monstruoasă pe care cel mai monstru dat vreodată de specia umană (Iosif Stalin) a abătut-o asupra propriilor supuși (pentru mai multe detalii despre acele vremuri, citiți Arhipelagul Gulag, de Alexandr Soljenițîn, de la Editura Univers, sau Gulagul.O Istorie, de Anne Applebaum, de la Editura Humanitas). Povestea ucigașului de copii a fost inspirată de Andrei Chikatilo, despre care am citit mai multe în Vânătoarea Diavolului, de Richard Lourie.

Volumul (nominalizat la Man Booker Prize, Barry Awards și la Anthony Awards) face parte din seria Leo Demidov și mai are două continuări: The Secret Speech (2009), apărută și la noi cu titlul Raportul Secret (2010), tot la Paralela 45, și Agent 6 (2011). De citit neapărat. Nota mea-9,8!

Greg Bear-Tangents (1989), 290 p., Hardcover, Gollancz SF, 1989

O culegere de povestiri de la începutul carierei lui Greg Bear, care cuprinde, printre altele, Blood Music (câștigătoare de Hugo și Nebula), transformată apoi și în roman, și Tangents (câștigătoare de Hugo și Nebula). Întâlnim povestiri bune și mai puțin bune, per ansamblu este un volum bunicel, dar povestirile sunt cam datate acum, după 20 și ceva de ani. Nota mea-8!

Stephen King-Ochii Dragonului (The Eyes of the Dragon, 1986), 476 p., Mass Market Paperback, Nemira, 2008, Colecția Junior Nr. 9, Traducător Antuza Genescu, Redactor Georgiana Becheru

O carte slabă, ternă, fără acțiune (mai multă acțiune este în Jocul lui Gerald), autorul pare un povestitor batrîn care mai uită din cînd ce spusese mai înainte și-și aduce aminte că trebuie să mai facă niște precizări din când în când. Mi-a adus aminte de Câinii Războiului de Frederick Forsyth, în care de-a lungul a 460 de pagini se povestea cursa pentru procurarea de arme, iar restul de 20 reprezentau lupta propriu-zisă. Și aici 450 de pagini o reprezintă introducerea și încercarea de evadare a lui Peter din turnul în care fusese închis, restul e … nimic satisfăcător. Prea mult Stephen King unul după altul strică-bine că volumul are scrisul mare și puține rânduri pe pagină, că am zburat prin ea. Nota mea-6!

Posted by Liviu