Semnal editorial 179: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira (VIII) – King, Brașoveanu, Cohen, Ben Jelloun

Pe 1 octombrie, Dumnezeu este în Ceruri, cele mai multe zboruri cu avionul au decolat la timp, iar artistul plastic Clayton Riddell se află la Boston pentru a semna un contract fabulos.

Însă toate astea se schimbă brusc, odată cu fenomenul devastator care va fi cunoscut drept Semnalul. Un mesaj subliminal pe care-l aud toți cei care vorbesc la un moment dat la mobil. Trădată de tehnologie, lumea cade într-un Ev Mediu întunecat, dominat de haos, carnagiu și o hoardă de oameni reduși la instinctele primare.

Un coșmar din care Clay și alți doi supraviețuitori încearcă să găsească o scăpare, pornind către orașul său natal din statul Maine.

În teribila călătorie spre nord, li se arată câteva semne: acolo îi așteaptă fie un paradis, fie o capcană mortală.

„O privire tehnofobă, convingătoare, asupra sfârșitului civilizației, cu observații sociologice care te pun în gardă.“
Publishers Weekly


„Privi în jur neliniștit. Toate locuințele erau întunecate – alimentarea cu electricitate se oprise deja – și puteau foarte bine să fi fost părăsite, atâta doar că el avea senzația că niște ochi îi urmăreau. Ochii nebunilor? Teldemenților? Se gândi la Femeia Power Suit și la Pixie Albă, la smintitul în pantaloni gri și cravată ferfenițită, la bărbatul în costum de afaceri care smulsese cu dinții urechea câinelui. Se gândi la bărbatul gol, care împungea aerul cu antenele de mașină în timp ce alerga. Nu, urmărire nu era un cuvânt care să facă parte din repertoriul teldemenților. Ei se repezeau, pur și simplu, la tine. Dar dacă în casele acestea – sau cel puțin în unele dintre ele – se ascundeau oameni normali, unde erau teldemenții?“

Data apariției18 aug. 2020
Titlu originalThe Cell
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0883-2
Cod bară9786064308832
AutorStephen King
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini424
Număr volume1
EdituraNemira

AL DOILEA ROMAN DIN SERIA MINERVA TUTOVAN

Minerva Tutovan, dușman de temut al răufăcătorilor, unul dintre cele mai reușite personaje ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu, reintră în acțiune!

O rețea de falsificatori de diplome de inginer nu pare o afacere foarte periculoasă – până când trei persoane care apelează la aceste servicii sunt ucise în chip misterios.

Creierul întregii operațiuni dirijează totul prin telefon și pare să fie mereu cu un pas înaintea Minervei Tutovan.

O pasionantă poveste despre spionaj și contraspionaj, plasată în Bucureștiul anilor ’70.


„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…
Rodica Ojog-Brașoveanu


„Aruncă o privire întâmplătoare în vitrina unei cofetării. Mormane de dulciuri în culcușuri de staniol, cu panglici savant învolte, cutii de bomboane cu festoane de hârtie dantelată, intime ca un fragment de jupon. Înregistrări abstracte, absurde, care nu se înscriau în circuitul stării sale de spirit. Se miră că le percepe, ca și cum orice imagine străină de ceea ce avea să i se întâmple era fără noimă, nu putea, nu trebuia să existe.

Mergea izbindu‑se de trecători, de călătorii coborâți în stație. Oamenii se întorceau surprinși. Pierduse eschiva aceea reflexă a umerilor care evită obstacolele, care se scuză.

Traversă piața și, după câteva manevre, verificându‑și mereu spatele, ajunse în Calea Rahovei. O siluetă se desprinse din apropierea restaurantului Cluj și pentru o fracțiune de secundă Pascu îi întâlni ochii. Avu impresia absurdă că celălalt îl aștepta, că sesizează o umbră de recunoștință, un licăr particular al expresiei. Îi auzea pașii în spate și după câțiva metri avu certitudinea că este urmărit.“

Data apariției14 aug. 2020
ColecțiaSuspans
ISBN978-606-43-0602-9
Cod bară9786064306029
AutorRodica Ojog-Brașoveanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini232
Număr volume1
EdituraNemira
Greutate (kg)186.0000

AL TREILEA ROMAN DIN SERIA MINERVA TUTOVAN

La bordul unui avion se află un preot, un caricaturist, un scriitor, un economist și alte personaje. Ceea ce poate părea începutul unui banc savuros devine repede începutul unui film horror, atunci când niște oameni sunt uciși în timpul zborului, după „un plan diabolic.“

Cine este autorul dublei crime?

Cum și de ce s-a petrecut ea?

Ce ascund personajele de la bord?

Rodica Ojog-Brașoveanu propune un final care te lasă fără glas, unul imposibil de bănuit, ca în orice roman polițist care se respectă.


„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…
Rodica Ojog-Brașoveanu

„Ovidiu Diamantopol își lăsă cârjele pe bancheta mașinii și răsuflă ușurat. Șoferul întrebă fără să se întoarcă, prinzându‑i privirea în oglinda retrovizoare:

– Unde mergem?

– Aeroportul Otopeni.

– Aha! înțelese celălalt… Cursa de Viena, 22 și 5.

Diamantopol zâmbi distrat.

– Da, da… Cursa de Viena.

Abia își stăpânea tremurul mâinilor. „În sfârșit! Dumnezeule! În sfârșit… Nu, n‑a fost în zadar!“ Tot drumul nu văzu nimic. În fața ochilor avea o singură figură. O figură fără trăsături: Diavolul Alb.“

Data apariției12 aug. 2020
ColecțiaSuspans
ISBN978-606-43-0603-6
Cod bară9786064306036
AutorRodica Ojog-Brașoveanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini240
Număr volume1
EdituraNemira
Greutate (kg)192.0000

NOROCUL ȚI-L FACI SINGUR!

Viața ți-a tras țeapă dacă…

Îi consideri pe ceilalți mai importanți decât pe tine.

Viața ta socială nu are legătură cu cea interioară.

Spui DA când vrei să spui NU.

Încerci să-i schimbi pe cei din jur.

Ai uitat să te bucuri de călătorie.

Când viața îți trage țeapă, e momentul să te trezești din inerție.

Alan H. Cohen îți arată, în zece capitole, cum să nu mai irosești timpul și energia pe oameni și lucruri care nu-ți fac bine și cum să ajungi să faci exact ce-ți place.

Plin de umor, cu exemple perfecte și un stil direct care te prinde de la primul rând, Viața ca o țeapă nu e doar un ghid folositor pentru a-ți dezvolta puterea și creativitatea, ci și un ajutor pentru a remedia ce nu funcționează în viața ta.

„Dacă nu dai doi bani pe ceea ce ești și pe cine ești, încerci să cauți merite și valoare în ceea ce te înconjoară, la oameni despre care crezi că știu sau au mai mult decât tine. Tot ce îți trebuie se află însă înăuntrul tău și nimeni altcineva nu poate să știe mai bine decât tine ce cale să urmezi sau care-ți sunt idealurile; iar toată puterea pe care o investești într-o autoritate din exterior se întoarce împotriva ta și te lasă mai secătuit decât erai la început. Și astfel, întrebarea care se pune nu mai este: Îți risipești puterea?, ci Cum ai putea s-o recuperezi?.“

Data apariției17 aug. 2020
Titlu originalWhy Your Life Sucks
ColecțiaBonton
ISBN978-606-43-0891-7
Cod bară9786064308917
AutorAlan H. Cohen
TraducătorAdriana Cerkez
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini320
Număr volume1
EdituraNemira

DE LA CÂȘTIGĂTORUL PREMIULUI GONCOURT ȘI AUTORUL BESTSELLERULUI CĂSĂTORIE DE PLĂCERE

Inspirat din fapte reale, acest roman povestește viața lui Ahmed – cea de-a opta fiică a unui cuplu islamic fără moștenitori băieți, crescută ca bărbat, cu drepturile și privilegiile de rigoare.

Într-o piață din Marocul anilor ’50, un povestitor le spune celor adunați în jurul lui o istorie bogată, stranie și fermecătoare, despre amputarea identității unei femei și puterea obiceiurilor și a legii islamice.

Zahra Ahmed/Mohammed Ahmed e crescută ca băiat pentru a putea duce mai departe imperiul familiei. Dar, pe măsură ce se maturizează, dorința de a avea la rândul ei copii marchează începutul evoluției sexuale și al dorinței de explorare, în concordanță cu adevărata ei identitate.

Copilul de nisip este o carte vizionară despre putere, colonialism și identitate de gen în Africa de Nord.


„Această poveste seamănă întru câtva cu noaptea; este obscură și totuși bogată în imagini; ar trebui să ducă spre o lumină slabă și blândă; când vom ajunge în zori, vom fi eliberați, vom fi îmbătrânit cu o noapte, lungă și apăsătoare, o jumătate de secol și câteva foi albe risipite în curtea de marmură albă a casei noastre cu amintiri. Unii dintre voi vor fi tentați să locuiască în acest nou sălaș sau măcar să ocupe acolo un locșor de dimensiunea trupului lor. Știu, tentația uitării va fi mare, o fântână cu apă pură de care nu trebuie să te apropii sub niciun pretext, chiar dacă ți-e sete. Fiindcă povestea aceasta este și un deșert. Trebuie să mergi desculț pe nisipul încins, să mergi și să taci, să crezi în oaza care prinde contur în zare și care nu încetează să se înalțe spre cer, să mergi și să nu privești înapoi, ca să nu te ia amețeala.“

Data apariției18 aug. 2020
Titlu originalL’enfant de sable
ColecțiaBabel
ISBN978-606-43-0925-9
Cod bară9786064309259
AutorTahar Ben Jelloun
TraducătorMihaela Stan
FormatPaperback
Dimensiuni120 x 220 mm
Nr. pagini192
Număr volume1
EdituraNemira

Semnal editorial (Taylor Adams & Heine Bakkeid) + Fragment în avanpremieră (Heine Bakkeid – Când mâine nu mai vine)

Este posibil ca imaginea să conţină: în aer liber, text care spune „TAYLOR ADAMS fănă JESIRE FĂRĂ IEŞIRE PALADIN CRIME MASTERS”

Minciunile cele mai ușor de spus sunt cele adevărate.

Ce poți face facă un viscol te-a blocat într-un refugiu din creierul munților, fără nicio cale de comunicare, alături de patru străini, dintre care știi că unul a răpit un copil? Pe neașteptate, tânăra Darby se vede pusă în situația de a deveni îngerul păzitor al unei fetițe de șapte ani. Hotărâtă să salveze viața micuței, ea nu poate decât să se bazeze pe propria ingeniozitate, demers ce devine o luptă cruntă pentru supraviețuire într-un spațiu pe care natura l-a decretat fără ieșire…

Uneori Dumnezeu pune oamenii exact acolo unde e nevoie de ei. Chiar dacă ei n-o știu.

„O combinație subtilă și excelent realizată între psihologia camerei închise a Agathei Christie și teroarea pură, viscerală a lui Stephen King… Adams își clădește cu grijă decorul și plăsmuiește personaje distincte și perfect verosimile, pentru ca în ultima treime a cărții să dea frâu liber unei intensități incredibile a derulării acțiunii.“ – Entertainment Weekly


„Senzațional… Romanul are o propulsie cinematică ce captivează atenția cititorului, iar Adams își distribuie cu mână sigură revelațiile șocante. Deplasările narative dezvăluie trecutul celorlalte personaje, totuși Darby rămâne eroina principală aflată în căutarea unei rezolvări aparent imposibile.“ – The Wall Street Journal


„O poveste captivantă, care are în centru o eroină credibilă și extrem de curajoasă, în stilul Fetei cu un dragon tatuat și al altor romane polițiste similare.“ – Booklist


„Captivează de la bun început și te ține cu sufletul la gură până la sfârșit, prin numeroase răsturnări de situație.“ – freshfiction.com


„Un thriller genial, provocator, despre patru străini în viscol, un copil răpit și o tânără hotărâtă să demaște și să păcălească un psihopat agresiv.“ – HarperCollins Publishers


„Taylor Adams derulează surprizele cu o viteză ce vă va sili să vă opriți la răstimpuri ca să vă trageți răsuflarea și să vă reamintiți că nu este totuși decât o ficțiune.“ – nyjournalofbooks.com


„Adams atrage cu certitudine prin originalitate și capacitatea de a-i «prinde» pe cititori foarte devreme și de a le păstra atenția neabătută până la ultima pagină.“ – The Real Book Spy

Minciunile cele mai ușor de spus sunt cele adevărate.

Este posibil ca imaginea să conţină: cer, text care spune „HEINE BAKKEID CAN DV MAINE NU MAI VINE PALADIN CRIME MASTERS”

Neantul nu este un cadavru rece într-un sicriu sub pământ. Neantul sunt eu.

Viața lui Thorkild s-a schimbat pentru totdeauna în doar o clipă. Fostul maestru al anchetelor, dat afară din poliție și abia ieșit de la închisoare, nu dorește decât moartea. Propria sa moarte. Însă o datorie mai veche îl obligă să investigheze dispariția unui tânăr, pe care trebuie să-l găsească cu orice preț, viu sau mort, chiar dacă asta va însemna să coboare în adâncul mării. Între cercetări poticnite și confruntarea cu propriii demoni interiori, pe măsură ce își rememorează relația cu fosta iubită, Thorkild descoperă că marea ascunde mult mai multe secrete.

Ești prizonierul unei iluzii. Știu cum e. Am fost și eu așa.

„O carte extraordinară datorită îmbinării dintre intriga polițistă clasică, horrorul neașteptat și scenele povestite cu umor fin. Un demn urmaș norvegian al lui Stephen King.“ Ekstra Bladet


„În romanul lui Bakkeid predomină o atmosferă tulburătoare de singurătate, care aduce o inovație într-un gen altminteri popular. Un roman cu adevărat minunat care depășește așteptările.“ Femina


„Bakkeid a fost supranumit noul Nesbø și, într-adevăr, în Thorkild putem regăsi ceva din Harry Hole. Aștept cu nerăbdare următoarea lui carte.” God-bog

„Un debut extraordinar.“ Søndag


„Când mâine nu mai vine este o carte excelentă cu elemente horror ce înfioară. M-a cucerit, pur și simplu, și aștept cu interes continuarea.“ Bogrummet


„O poveste foarte bine spusă.“ Krimisiden


„Un roman ce te va face să șovăi între realitate și iluzie, între lumea reală și percepția personajului principal. Un subgen nou în noirul nordic!“ Thriller Nord


„Revitalizarea thrillerului psihologic tradițional a cărui intrigă este caracterizată de personaje malefice, paranoia și întâmplări sinistre.“ Verdens Gang

Neantul nu este un cadavru rece într-un sicriu sub pământ. Neantul sunt eu.

FRAGMENT

Capitolul 6

Priveliștea care mă întâmpină dimineața în oglindă arată ca un spectru hidos al lumii de dincolo. Tenul meu este palid și cenușiu din cauza lipsei luminii soarelui și a vitaminelor. Am ochii micșorați, cu semicercuri vineții și pleoapele umflate, care nu se deschid aproape deloc.

Mă spăl pe față și-mi plimb buricele degetelor peste cica tricea ca o semilună de sub ochi, urmând linia în jos până la dâra neregulată din mijlocul obrazului, atingând fiecare adâncitură și semn care-mi „înfrumuseţează“ chipul. Durerea izbește aproape imediat.

— Nu pot, îi șoptesc feței din oglindă, în timp ce bâjbâi în cutia cu blistere după medicamentele de dimineață. Ar fi trebuit să știe asta. Nu sunt pregătit. 

După ce-mi iau pastilele, mă îmbrac și mă duc la fereastră, dau la o parte pătura de lână și privesc afară: este una dintre zilele acelea în care soarele nu strălucește, nici nu plouă, totul este de un cenușiu-albăstrui palid, ca și cum lumina de pe cer șovăie să se aprindă. 

Dau să mă întorc de la fereastră, când zăresc un individ cu cască pe cap, îmbrăcat cu un tricou mulat pe corp și pantaloni scurți de ciclism, care pedalează spre clădirea căminului. Oprindu-se lângă intrare, privește în sus, spre fereastra unde stau și-și scoate mobilul. Ulf Solstad, înalt de aproape un metru nouăzeci și trei, are un fizic puternic și e aproape chel. La ceafă are un smoc de păr des, roșcat, prins într-o coadă de cal, cam ca vechii samurai japonezi.

Las să cadă colțul păturii și mă retrag spre canapea, tocmai când începe să sune telefonul.

— Bună dimineața, Thorkild, zice Ulf cu sufletul la gură când răspund în sfârșit. M-a sunat Anniken Morit zen, nu cu mult timp în urmă. Zice că tocmai a primit un mesaj de la tine. 

— Da.

Mă afund în canapea și încerc să mă concentrez asupra furnicăturilor din obraz, astfel încât să nu mai simt nicio altă durere pe moment și să le las să preia controlul.

— Nu pot să mă duc.

— Cum așa?

— N-are niciun rost.

— Pentru că?

— Arne spune că fiul lor e mort.

— Probabil are dreptate.

— Dumnezeule, gem exasperat. Atunci ce dracului vreţi de la mine?

— Facem asta pentru Anniken, răspunde Ulf calm. Într-o bună zi își vor găsi băiatul. Un cadavru umflat și odios după atâta stat în apă, unde l-au ciugulit peștii și crabii. Dar a rămas tot copilul ei, pricepi? Și-ți spun că nu e în stare să suporte ce-o așteaptă. Tu cunoști jargonul poliției și rutinele în astfel de situații și cum evoluează și se desfășoară lucru rile. Poate că, mai mult decât orice, pentru ea este o cale să-și demonstreze că n-a renunțat. Nimeni nu poate renunța până nu știm sigur, Thorkild. Până când n-au fost încercate toate căile. Ești de acord cu mine?

Nu spun nimic; doar stau cu mobilul în mână și mă holbez la pătura de lână care acoperă fereastra.

— Coboară, Thorkild, adaugă Ulf când vede că nu răspund. 

— Nu.

Vocea mi se frânge și lacrimile îmi năpădesc ochii, dar fără să găsească eliberare prin canalele lacrimale distruse.

— Atunci deschide-mi și urc eu.

— Nu vreau.

— Nu plec până nu vii jos, ori mă lași să intru. 

— Nu poți, continui îmbufnat când nu mă pot gândi să spun nimic altceva. Trebuie să te duci la lucru. 

— În dimineața asta pontez la tine, răspunde Ulf, tot fără să-și piardă calmul și fără să-și aprindă nicio țigară.

Fără să fie dispus să renunțe.

— Futu-i!

Sar de pe canapea.

— Cum e posibil să fii atât de încăpățânat? Nu pot să înțeleg. Trebuie să mă duc acolo și să vâslesc în jurul blestematei de insule în căutarea unui tip despre care toată lumea spune că-i mort, înecat și dispărut pe vecie?

— Apropo, mai e un motiv pentru care vreau să te duci acolo.

— Care-i ăla?

— Elisabeth.

— Sora mea? Ce-are ea de-a face cu toate astea?

— Nimic.

— Și?

— Când ai văzut-o ultima dată?

Ridic sfidător din umeri.

— Vreau să vorbești cu ea când ajungi acolo.

— Despre ce?

— Despre tine și despre cele prin care ai trecut.

— De ce?

— Gândește-te la asta ca la o necesitate a noii tale vieți, Thorkild. Nu mai supui la interogatorii; tipul care strângea informații e mort, nu mai are nici onoare, nici loc de muncă. Acum ești la fel ca oricare dintre noi, un… furnizor de informații. Indiferent cât de dureros ar fi să accepți asta.

Lipsa de subtilitate a lui Ulf și declarațiile sale moralizatoare ar putea să le pice cam greu la stomac unor oameni cu un ego sensibil și o încredere de sine dată peste cap. Spre norocul meu, ego-ul mi-a crăpat, iar încrederea în sine s-a dus și și-a găsit condiții mult mai convenabile prin altă parte. 

— Ai nevoie de oameni responsabili în jurul tău, continuă el. Dar mai trebuie să găsești și puncte solide de referință în exteriorul cercului tău terapeutic. Și primul lucru pe care aș vrea să-l includem în această paradigmă ar fi sora ta, Liz, de care știu că ești atașat, poate chiar mai mult decât ești gata să recunoști. În plus, m-am tot gândit la ce-am vorbit ieri și-am să-ți dau o rețetă pentru OxyNorm, pentru călătoria ta. Așa vei avea la îndemână niște pastile care acționează rapid dacă ai vreodată nevoie de ele. Ce părere ai?

Simt cum ceva începe să mă furnice pe undeva prin abdomen, ridicându-mi-se pe șira spinării până la ceafă, precum și secreții intense de salivă.

— Cât de mult?

— La fel ca data trecută.

— Și ce se întâmplă dacă trebuie să stau acolo mai mult de o săptămână?

— Atunci am să-ți trimit prin e-mail o rețetă nouă, oriunde ai fi.

Pun mobilul înapoi pe măsuța de televizor și-mi apăs gura cu pumnii. Durerea din obraz a dispărut, topindu-se exact atunci când, pentru prima dată, am nevoie de ea.

— Futu-i, futu-i, futu-i! șuier în pumni, mușcându-i până când, în cele din urmă, inspir adânc și iau telefonul de pe masă. 

Ridic încă o dată colțul păturii de la geam.

— OK, șoptesc în telefon. Mă duc. Vino sus. 

Ulf încă are telefonul la ureche atunci când deschid ușa. Dă din cap și intră în cameră, dar înainte de toate smulge pătura de la fereastră și se prăbușește pe canapea, care scârţâie sub greutatea lui. 

— Bine, atunci, și când te duci la Tromsø? Pe la trei jumătate? Bine.

Pocnește din degete și arată din cap în direcția chicinetei. Strâng din umeri.

— Ce-i?

— Scrumieră, pentru Dumnezeu!

Își lasă geanta jos și pescuiește dinăuntru portofelul și un pachet de Marlboro Gold, își scoate cardul Visa și o țigară pe care o aprinde cu un gest nervos, înainte de a inspira cu lăcomie.

— Bilet doar dus, da.

Fumul înțepător de țigară își găsește drum spre nările mele și mi se așază sub bărbie, chiar sub piele. Mă întorc și intru în baie, unde-mi scot trusa de toaletă și-mi pun mașina de ras, organizatorul de medicamente și punga cu medicamente lângă periuța de dinți și celelalte articole de toaletă. După aceea mă duc în bucătărie să iau cafetiera și radioul portabil, în vreme ce Ulf pare să intre pe linia de așteptare în conversația telefonică. 

— Salutare, urlă el dintr-un nor de fum, de pe canapea, și dă cu ochii de cafetieră, pe care sunt gata s-o învelesc într-un prosop. N-ai nevoie de aia. Să știi că au cafea și în nordul Norvegiei. 

— O prefer pe a mea, protestez.

— Dar pentru Dum… nu, nu contează, gesticulează el spre mine și face o grimasă. Da, n-ai decât, ia-o, pune și niște suluri de hârtie igienică, o perie de duș și niște cârpe de pantofi, din partea mea, n-ai decât.

Apoi își reia conversaţia telefonică:

— Alo? La cât ziceai că se ajunge?

Odată ce și-a încheiat conversația și și-a aprins o altă țigară, se întoarce cu fața spre mine, dând din cap pe când fumul îi pătrunde în plămâni.

— Știi ceva? spune el când, în cele din urmă, suflă fumul afară. Cred că, de fapt, călătoria o să-ți facă bine. Chiar bine…

Grupul Editorial Nemira: Cărți în pregătire pentru toamna lui 2020

Preluare de pe Blogul Nemira:

Nemira revine din toamna asta cu o producție bogată și variată, plină de titluri noi, continuări de serii și ediții noi ale unor bestsellere.

Seria de autor Stephen King se îmbogățește cu mult-așteptatele romane clasice: Apocalipsa, Carrie, Salem’s Lot, J.F.K., Misery și Mobilul, astfel încât fanii maestrului thrillerului modern își pot îmbogăți raftul cu edițiile noi din imprintul Armada.

C.J. Tudor (autoarea bestsellerului Omul de cretă) revine în Armada cu un nou thriller: Dispariția lui Annie Thorne.

Una dintre cele mai premiate scriitoare science fiction din ultimii ani – N.K. Jemisin – revine și ea în Armada cu o nouă serie The City We Became: un fantasy urban incredibil de original despre avatarii umani ai spiritelor care guvernează orașele fără ca noi să știm.

Tot în Armada apare romanul SF câștigător al premiilor Hugo și Nebula în 2019: Calculating Stars, de Mary Robinette Kowal, începutul unei povești care se petrece într-un viitor în care cucerirea spațiului a fost preocuparea generală a omenirii încă din anii 60.

O altă autoare extrem de populară apare în Armada fantasy la toamnă: Susanna Clarke, cu romanul Piranesi.

Se continuă seriile Corabia magiei, de Robin Hobb, cu volumul al doilea: Corabia nebună, trilogia Southern Reach, de Jeff Vandermeer cu Autoritate și Biblioteca invizibilă, de Genevieve Cogman cu Orașul mascat.

Și pentru că în decembrie are loc premiera noii ecranizări Dune, realizată de Denis Villeneuve, extindem universul fascinant creat de Frank Herbert cu seria Casele Dune, scrise de Brian Herbert și Kevin J. Anderson.

Pentru cititorii de Young Adult, vești bune! Se încheie seria Frăția corbilor, de Maggie Stiefvater, cu volumul Regele corb, seria Everless, de Sarah Holland continuă cu Evermore și deschidem o nouă poveste alături de îndrăgita autoare Claire Legrand și seria fantasy Furyborn.

În colecția Damen Tango apare un nou roman semnat de îndrăgita Dinah Jefferies – Contesa Toscană, care va cuceri cititorii cu aceeași rețetă infailibilă care combină detaliile istorice savuroase cu povestea unei eroine de excepție.

Tot în Damen Tango publicăm două romane de dragoste care au făcut furori printre cititoarele din Marea Britanie și SUA: The Sight of You, de Holly Miller și In Five Years, de Rebecca Searle.

În colecția Babel de literatură universală, toamna asta readucem pe raft doi dintre cei mai îndrăgiți autori străini: Julian Barnes, cu cel mai nou roman al său, The Man in the Read Coat, dar și ediții noi ale îndrăgitelor Până când m-ai cunoscutNiveluri de viață și Papagalul lui Flaubert, și Jhumpa Lahiri cu cel mai recent volum: Dove mi trovo, precum și ediții noi ale romanelor Distanța dintre noiPorecla și Interpreter of maladies.

People like us, de Louise Fein este un roman răvășitor care apare în noiembrie în colecția Babel și spune povestea de iubire imposibilă din mijlocul unei Germanii sfâșiate între nazism și sentimentele umane cele mai pure.

În n’autor, colecția de literatură română contemporană a editurii Nemira, vor apărea, la începutul toamnei, două debuturi literare splendide: Viitorul anterior, de Liviu Ornea, și Oameni mari, de Maria Orban. Pregătim și alte surprize, desigur.

Îndrăgitul Matt Haig revine cu cea mai recentă carte a lui: Biblioteca de la miezul nopții, o poveste despre multiplele opțiuni pe care un om le poate avea într-o multitudine de universuri paralele. O bibliotecă în care fiecare carte e o oglindă spre o altă viață posibilă.

Pentru iubitorii Yorick avem o spectaculoasă poveste a unui muzician de neuitat: autobiografia lui Carlos Santana.

Iar pentru cititorii de nonficțiune propunem două cărți de știință pasionante: Pisica lui Schroedinger, de John Gribbin și Prima teorie a lui Darwin, de John Wesson.

O altă carte de ficțiune importantă pentru discuțiile actuale este No visible bruises: What We Don’t Know About Domestic Violence Can Kill U, de Rachel Snyder – un volum multipremiat despre violența domestică, cu studii de caz și observații relevante pe subiect.

Toama asta vor intra în scenă și mai vechii prieteni ai Nemi – editura de carte pentru copii: iepurașul Matei, familia și prietenii săi. Vor fi trei cărți noi, pentru fanii seriei, trei întâmplări nou-nouțe în care copiii se oglindesc și află cum e cu prietenia, cu solidaritatea, cum orice se poate ierta într-o familie și cum orice copil e, mai devreme sau mai târziu, un ștrengar de modă veche.

Spre finalul anului, Matt Haig se întoarce la Nemi cu un personaj adorabil, spiridușa adevărului, protagonista a două cărți ilustrate și a două povești cu mai multe chei de lectură, dar care arată cu empatie spre câteva căi prin care copiii pot să înfrunte provocări de tot felul și pot învăța să se iubească pe ei înșiși, împrietenindu-se cu o spiridușă căreia, ei bine…îi e imposibil să mintă. E o carte-surpriză de la autorul seriei Un băiat numit Crăciun, care îi va încânta pe fanii mai vechi, dar sigur va câștiga și cititori noi.

Nici fanii adorabilului Lama lama nu mai au mult de așteptat până să se întâlnească nu cu una, ci cu două isprăvi noi, în care vor descoperi cum învață el să-și împartă jucăriile și cum să își facă un pic de ordine în cameră (nici asta nu e tocmai ușor).

Revine cu două volume seria la fel de îndrăgită a animalelor fermecate din Pădurea Înrourată, de această date protagonistele fiind Sophie, veverița și Hailey, ariciul.  

Luna octombrie, când parcă și cheful de învățat se întoarce și se instalează vine cu noutăți. Vom aduce în fața prietenilor noștri o serie nouă de cărți de non-ficțiune despre natură, despre cosmos, despre poli și despre vulcani.

Toamna asta vine și cu rotunjirea seriei de Povești din Pădurea Muzicală, scrisă de Cristina Andone, și pariem că asta e o veste bună pentru mulți copii, pentru fanii mai vechi, dar și pentru cei care o vor descoperi cu ochi și urechi proaspete. În acest noiembrie, la serie se vor adăuga poveștile despre Chopin și Ceaikovski.

Revine și seria Simonei Antonescu, povestită de aceiași gemeni, Ilinca și Călin, care de data asta, ne însoțesc în Evul Mediu, întâi în vremea lui Vlad Țepeș și apoi în a lui Iancu de Hunedoara.

Semnal editorial 168: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira (VII) – Stephen King: Salem’s Lot și JFK 22.11.63

Ben Mears se întoarce în Jerusalem’s Lot ca să afle mai multe despre istoria Casei lui Marsten, un conac vechi ce bântuie numeroase legende locale. Ben se află, totodată, în căutarea unui antidot pentru propriii demoni – și a inspirației pentru o nouă carte.

Dar, când doi băieți intră în pădure și doar unul se întoarce viu, Ben își dă seama că în acest orășel există forțe malefice mai puternice decât își imaginase el.

Numai el și o mână de aliați pot încerca să oprească întunericul ce se lasă peste micul lor oraș natal.

„King știe perfect cum funcționează teroarea în spații mici și izolate de lume, poate cel mai bine de la Edgar Allan Poe încoace.” Entertainment Weekly

Data apariției28 iul. 2020
Titlu originalSalem’s Lot
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0910-5
Cod bară9786064309105
AutorStephen King
TraducătorRuxandra Toma
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini540
Număr volume1
EdituraNemira

Dallas, 22 noiembrie 1963. Se aud trei focuri de armă. Președintele John F. Kennedy e mort.

Viața poate lua turnúri cu totul neprevăzute, uneori. Asta se întâmplă cu Jake Epping, profesor de engleză la un liceu dintr-un orășel din Maine, când află că magazia din restaurantul prietenului său Al este o ,,vizuină de iepure” care duce în 1958.

Iar când istoria te strigă pe nume, nu ai cum să nu răspunzi: „Prezent!”

Jake se întoarce în timp ca să prevină asasinarea lui J.F.K. – unul dintre cele mai traumatizante momente din întreaga istorie a Statelor Unite. Iar cheia întregii misiuni este singuraticul Lee Harvey Oswald.

„Se simte măiestria a patruzeci de ani de scris și meditație asupra istoriei unei națiuni. Să încerci să înțelegi trecutul e un pas înainte pentru cel mai bun povestitor din literatura americană modernă.“ The Guardian

„Mai mult decât o călătorie înapoi în timp, cartea e o meditație ticsită de acțiune despre întâmplare, alegeri și destin.“ Independent Books of the Year

Data apariției28 iul. 2020
Titlu original11/22/63
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0907-5
Cod bară9786064309075
AutorStephen King
TraducătorRuxandra Toma
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini912
Număr volume1
EdituraNemira

Semnal editorial 160 + Fragment în avanpremieră: Stephen Chbosky – Prieten imaginar

Bestseller New York Times
De la autorul bestsellerului Jurnalul unui adolescent timid

„Un roman captivant şi tulburător, infuzat cu acea empatie profundă care face ca scrisul lui Chbosky să fie atât de special.” – John Green

„O capodoperă!” – Emma Watson

Hotărâtă să-i ofere o viață mai bună fiului său, Christopher, Kate Reese fuge în toiul nopţii din casa pe care o împarte cu iubitul ei abuziv. Cei doi se refugiază în comunitatea foarte unită din Mill Grove, un orăşel izolat din Pennsylvania.
La început, pare locul perfect pentru a lua viaţa de la capăt. Dar, nu după mult timp, Christopher dispare. Vreme de şase zile chinuitoare, nu e de găsit pe nicăieri. În cele din urmă, Christopher iese din pădurea de la marginea oraşului. E teafăr, dar schimbat. Acum îi răsună în minte o voce care îi cere să construiască o căsuţă într-un copac anume — altminteri, mama lui şi toţi cei din orăşel nu vor mai fi niciodată la fel…

„Romanul horror al lui Chbosky este atât de original, încât n-are termen de comparaţie. Cei nouă ani cât a durat scrierea lui se văd în suspansul impecabil construit, în ritmul alert şi în intriga ingenioasă. Prieten imaginar îi va răsplăti din plin pe cei care vor îndrăzni să-l citească.” – Time

„La 20 de ani după bestsellerul internaţional Jurnalul unui adolescent timid, Stephen Chbosky revine cu un roman ambiţios care îmbină horrorul, basmele şi rescrierea unor teme biblice. Dar adevărata reușită este că a transformat o carte plină de grozăvii — reale şi imaginare — într-o poveste care inspiră optimism.” – New York Times Book Review

„O poveste horror care îl va face mândru pe Stephen King.” – Kirkus Reviews

Stephen Chbosky a scris şi a regizat ecranizarea romanului său de debut, Jurnalul unui adolescent timid (Trei, 2013), un adevărat fenomen literar. Născut în Pittsburgh, Pennsylvania, Chbosky şi-a luat licenţa în scenaristică la University of Southern California. A lucrat în televiziune şi în industria cinematografică, fiind scenaristul musicalului Rent (2005) şi unul dintre creatorii serialului Jericho, pentru CBS. Filmul său de debut, The Four Corners of Nowhere, a avut premiera la Festivalul de Film Sundance.
Îl puteţi urmări pe Twitter la @StephenChbosky

FRAGMENT

Christopher ridică ochii. Nu mai zărea fața de nor. Atât de deși erau copacii. Auzea încă ploaia, deși nicio picătură nu cădea pe pământ. Solul rămânea uscat. Crăpat ca o piele bătrână. I se părea că arborii sunt o umbrelă mare. O umbrelă care proteja ceva. 

Christopher 

Christopher se întoarse. Perii de pe gât i se ridicară. 

— Cine e? întrebă. 

Tăcere. O răsuflare domoală, ușoară. Poate că vântul. Dar nu, era altceva acolo. Christopher putea să simtă. Ca atunci când știi că se holbează cineva la tine. Așa cum știuse că Jerry e un om rău înainte ca mami să-și dea seama. 

Auzi zgomot de pași. 

Se răsuci pe călcâie și văzu un con de pin căzând dintr-un copac. Buf, buf, buf. Se rostogoli pe pământ și se opri pe 

Potecă. 

Poteca era acoperită cu ace de pin. Și cu câteva rămurele răsucite. Dar treaba era neîndoielnică. O urmă adâncă săpată în pământ după ani și ani de mers cu bicicleta, de gonit în pantă și de întreceri. Făcută de copiii care scurtau drumul spre cealaltă parte a orașului. Acum însă, poteca părea abandonată. Ca și gardul de șantier de afară, care ținuse departe copiii cu lunile. Poate chiar cu anii. Nu se vedeau urme proaspete de tălpi. 

Cu o excepție.

O urmă de pantof în pământul moale. Christopher se apropie și-și puse piciorușul alături. Cam aceeași măsură. 

Era urma lăsată de un copil. 

Și chiar atunci auzi un copil plângând. 

Christopher se uită pe cărare și văzu că urmele lăsate de copil continuau până hăt, departe. Sunetul de acolo venea. Din depărtare. 

— Hei, ești bine? țipă Christopher. 

Plânsul se înteți. 

Pieptul lui Christopher se crispă și o voce lăuntrică îi spuse să se întoarcă, să se înapoieze la școală și să-și aștepte mama. Însă băiețelul acela avea probleme. Așa că își ignoră frica și se ținu după urme. Mai întâi cu pas mărunt. Grijuliu. Se îndreptă spre albia veche a unui pârâu, care avea peste ea un podeț arcuit. Urmele treceau prin pârâu și ieșeau pe cealaltă parte. Înnoroite de data asta. Copilul era probabil aproape. 

Ajută-mă. 

Era o voce? Sau era vântul? Christopher grăbi pasul. Urmele mici îl duseră pe lângă un buștean bătrân, scobit în formă de canoe. Christopher se uită în față și nu văzu pe nimeni. Vocea era probabil a vântului. N-avea nicio noimă, dar altă explicație nu exista, fiindcă nu vedea nimic. 

În afara luminii. 

Lumina se zărea departe, pe potecă. Albastră și strălucitoare. De acolo venea plânsul. Christopher porni într-acolo. Ca să-l ajute pe puștiul acela. Cu fiecare pas, lumina devenea mai intensă. Și spațiul de sub copaci se lărgea. Curând, Christopher nu mai avu niciun copac deasupra capului. 

Ajunse în luminiș. 

Se afla acolo, în mijlocul pădurii. Un cerc perfect, din iarbă. Copacii dispăruseră. Și se vedea cerul. Dar ceva nu era în ordine. Intrase în pădure acum câteva minute, ziua. Și acum era noapte, cerul se întunecase. Și stelele căzătoare fulgerau mai des ca de obicei. Aproape ca focurile de artificii. Luna era așa de mare, că lumina pajiștea. O lună albastră. 

— Alo? strigă Christopher.

Tăcere. Niciun plânset. Nici vânt. Nicio voce. Christopher se uită prin tot luminișul și nu văzu nimic altceva decât șirul de urme care ducea la 

Copac. 

Copacul se afla în mijlocul luminișului. Gheboșat, ca mâna artritică a unui bătrân. Ițindu-se din pământ ca și cum ar fi încercat să înhațe o pasăre de pe cer. Christopher nu se putu abține și se luă după urmele de pași. Ajunse la trunchiul arborelui și-l atinse. Dar nu se simțea ca scoarța de copac. Sau ca lemnul. 

Se simțea, la atingere, ca și cum ar fi fost din carne. 

Christopher sări înapoi. Își dădu seama într-o străfulgerare. Nimic nu era așa cum ar fi trebuit să fie. N-ar fi trebuit să se afle aici. Își coborî privirea, căutând cărarea. Trebuia să plece. Mami avea să fie foarte îngrijorată. Văzu urmele de pași mărunți. Dar acum mai era și ceva diferit. 

Alături apăreau și urme de palme. 

Ca și cum puștiul ar fi mers în patru labe. 

Trosc! 

Christopher se întoarse. Cineva pășise pe o creangă. Auzi cum în jurul său se trezesc lighioane. Cum înconjoară luminișul. Christopher nu ezită. O rupse la fugă, urmând cărarea. Ajunse la marginea luminișului. Intră iar în pădure. Dar de îndată ce păși sub copaci, se opri. 

Poteca dispăruse. 

Se uită după ea prin preajmă, însă cerul se făcea tot mai întunecat. Norii acopereau acum stelele. Și luna lucea prin fața de nor ca ochiul bun al unui pirat. 

— Ajută-mă! strigă spre fața de nor Christopher. 

Însă vântul se stârni și norul acoperi ca o pătură luna. Christopher nu mai vedea nimic. Doamne, te rog, Doamne! Căzu în genunchi și începu să scormonească în covorul de ace. Frenetic. Căutând dedesubtul lor cărarea. Cu acele înțepându-i palmele. 

Îl auzea iarăși pe copilaș. 

Dar nu plângea. 

Chicotea.

Christopher găsi pe sub ace cărarea și începu să se târască în patru labe pe ea. Pleacă de-aici! Mai repede! Doar asta auzea în cap. Mai repede! 

Chicotitul se apropia. 

Christopher începu să alerge. Atât de repede că pierdu cărarea. Alergă în beznă. Pe lângă copaci. I se tăiară picioarele când pătrunse în pârâu. Pe lângă podețul arcuit. Căzu și se juli la genunchi. Dar nu-i păsă, continuă să alerge. Din toate puterile. Văzu, în față, lumină. Gata, știu el pe loc. Felinarul. Găsise cumva, strada. 

Chicotitul se auzea chiar în spatele lui. 

Christopher goni spre stradă. Spre lumină. Fugi pe sub coroana ultimului copac. Și se opri dându-și seama că nu ajunsese în stradă. 

Se întorsese în luminiș. 

Lumina nu era de la felinar. 

Era luna. 

Christopher se uită împrejur, simțind ochi invizibili ațintiți asupra lui. Creaturi și animale. Cu ochi lucitori. Încercuind luminișul. Chicotitul se apropia. Tot mai puternic. Christopher era înconjurat. Trebuia să scape. Să găsească o ieșire. Orice ieșire. 

Dădu fuga la copac. 

Începu să urce, Copacul se simțea ca de carne sub palmele lui. Ca și cum în loc de crengi s-ar fi cățărat pe brațe. Dar ignoră senzația. Trebuia să ajungă mai sus ca să vadă o cale de ieșire. Când ajunse la jumătatea înălțimii copacului, norii se destrămară. Luna făcea acum luminișul să strălucească. 

Și Christopher îl văzu. 

De cealaltă parte a luminișului. Ascuns pe după frunziș și tufe. Arăta ca o gură de peșteră. Dar nu era o peșteră. Era un tunel. Făcut de mâna omului. Cu cadru din lemn. Cu linii vechi de cale ferată pătrunzând în el. Christopher își dădu seama ce însemna asta. Liniile de tren duc la gări, care duc în orașe. 

Putea să scape! 

Coborî din copac și atinse pământul. Simți o prezență în codru. Cu ochii pe el. Așteptându-l să se miște. 

Christopher fugi.

Din toate puterile. Cu toată viteza. Simți în urmă lighioane. Nu le vedea însă. Ajunse la intrare și se uită în tunel. Liniile îl străbăteau ca o coloană vertebrală ruginită. Văzu, de cealaltă parte, lumina lunii. O cale de evadare! 

Dădu buzna în tunel. Cadrul de lemn susținea pereții și tavanul la fel ca scheletul unei balene. Dar lemnul era vechi. Ros de cari și putrezit. Și tunelul nu era îndeajuns de larg pentru un vagon tren. Ce era, de fapt, locul ăsta? Un pod acoperit? Un canal de scurgere? O grotă? 

O mină

Cuvântul îl izbi ca un val. O mină de cărbune din Pennsylvania. Văzuse un film despre asta la școală. Mineri care împingeau vagoneți pe șine, ca să scoată la lumină pământ pentru ars. Se înfundă în tunel, alergând către lumina lunii din cealaltă parte. Își lăsă privirea spre șine ca să vadă mai bine pe ce pune piciorul. Și băgă de seamă, atunci, că urmele copilului reveniseră. Și chicotelile. Chiar în spatele lui. 

Lumina lunii scăzu, acoperită de goana norilor. Lumea întreagă se întunecă. Christopher întinse brațele, pipăind prin beznă. Încercând să găsească pereții care să-l ghideze. Picioarele zgâriau șinele, în timp ce înainta orbește. Și, până la urmă, găsi ceva. Atinse, într-un târziu, ceva în întuneric. 

Era mâna unui copilaș.

Lecturi 236: Stephen King – Institutul

Stephen King – Institutul (The Institute, 2019) 608p., TPB, 13×20, Armada, 2020, Trad. Ruxandra Toma, Red. Oana Ionașcu, 53.99 (59.99) lei, ISBN 978-606-43-0690-6

Premii: Goodreads Choice Award for Horror 2019

Nominalizări: Audie Award Nominee for Thriller/Suspense 2020

Nota Goodreads: 4.21 (97146 note)

Descrierea editurii: „La miezul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită din suburbiile orașului Minneapolis, părinții lui Luke Ellis sunt omorâți și el e aruncat într-o mașină. Totul, în mai puțin de două minute. Luke se trezește la Institut, într-o cameră foarte asemănătoare cu cea din casa lui, însă fără ferestre. Dincolo de uși sunt alte uși. Dincolo de uși sunt alți copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el. În această instituție sinistră, directorul urmărește să amplifice puterile supranaturale ale copiilor, ca ei să devină arme guvernamentale. Pe măsură ce tot mai mulți dispar, Luke își dă seama că trebuie să evadeze. Dar nimeni nu a scăpat vreodată din Institut.” Continuă lectura

Lecturi 233: Stephen King – Cimitirul animalelor

Stephen King – Cimitirul animalelor (Pet Sematary, 1983) 496p., TPB, 13×20, Armada, 2019, Trad. Ruxandra Toma, 39.99 (49.99) lei, ISBN 978-606-43-0625-8

Nominalizări: Locus Award Nominee for Best Fantasy Novel 1984, World Fantasy Award Nominee for Best Novel 1984

Nota Goodreads: 3.99 (400032 note)

Descrierea editurii: „Un roman clasic al maestrului Stephen King, care pune în scenă premonițiile, spaimele și concepțiile noastre legate de moarte, cu accent pe tot ce este mai înfricoșător și mai tulburător. Când doctorul Louis Creed se mută cu familia și motanul Winston Churchill în idilicul orășel Ludlow din Maine, totul pare prea frumos să fie adevărat. Dar un mare pericol stă la pândă. Camioanele trec prin fața locuinței familiei Creed cu o viteză nefirească. Așa se face că cimitirul din pădure, în care generații întregi de copii și-au înmormântat animalele de companie, este plin. Louis primește avertismente reale, dar și din adâncurile propriilor coșmaruri, că nu trebuie sub nicio formă să se aventureze dincolo de cimitir, unde se întinde un alt tărâm plin de promisiuni seducătoare și tentații imposibile. Un loc ce ascunde un adevăr mai terifiant și mai hidos decât moartea însăși.” Continuă lectura

Fragment în avanpremieră: Stephen King – Institutul

Bestseller New York Times

La miezul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită din suburbiile orașului Minneapolis, părinții lui Luke Ellis sunt omorâți și el e aruncat într-o mașină. Totul, în mai puțin de două minute.

Luke se trezește la Institut, într-o cameră foarte asemănătoare cu cea din casa lui, însă fără ferestre. Dincolo de uși sunt alte uși. Dincolo de uși sunt alți copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el.

În această instituție sinistră, directorul urmărește să amplifice puterile supranaturale ale copiilor, ca ei să devină arme guvernamentale. Pe măsură ce tot mai mulți dispar, Luke își dă seama că trebuie să evadeze.

Dar nimeni nu a scăpat vreodată din Institut.

„King ne uimește cu cea mai înspăimântătoare poveste despre copii care se confruntă cu răul de la IT încoace. Intrând în mintea personajelor-copii, King redă amenințarea și intimitatea fricii cu o intensitate extraordinară.“
Publishers Weekly

„Cum ajunge o ființă umană să privească abuzul asupra copiilor mai întâi ca pe un rău necesar, apoi ca pe o rutină? King ridică această problemă cu relevanță politică de neocolit pentru lumea de azi.“
The New York Times

Fragment

COPILUL INTELIGENT

În Minneapolis, într-o dimineață frumoasă de aprilie a acelui an (cu câteva luni bune înainte de sosirea lui Tim în DuPray), Herbert și Eileen Ellis au fost conduși în biroul lui Jim Greer, unul dintre cei trei consilieri școlari de la Școala Broderick pentru Copii Supradotați.  Continuă lectura

Semnal editorial 139: Cel mai nou roman al lui Stephen King – Institutul – apare în Armada powered by Nemira

Cel mai nou roman al lui Stephen King, Institutul, apare în imprintul Armada powered by Nemira, în traducerea Ruxandrei Toma. O poveste care amintește de magistralul IT, în care supranaturalul și știința se apropie înspăimântător de mult. 

La miezul nopții, într-o casă de pe o stradă liniștită din suburbiile orașului Minneapolis, părinții lui Luke Ellis sunt omorâți și el e aruncat într-o mașină. Totul, în mai puțin de două minute. Luke se trezește la Institut, într-o cameră foarte asemănătoare cu cea din casa lui, însă fără ferestre. Dincolo de uși sunt alte uși. Dincolo de uși sunt alți copii cu talente speciale, care au ajuns acolo la fel ca el. În această instituție sinistră, directorul vrea să extragă din copii puterile lor supranaturale. Dacă ei sunt cuminți, primesc dulciuri, iar dacă nu, pedeapsa e brutală. Pe măsură ce tot mai mulți dispar, Luke devine disperat să evadeze. Dar nimeni nu a scăpat vreodată din Institut.

„King ne uimește acum cu cea mai înspăimântătoare poveste despre copii care se confruntă cu răul de la IT încoace. Intrând în mintea personajelor-copii, King transmite amenințarea și intimitatea fricii cu o intensitate extraordinară.”  Publishers Weekly

„Cum ajunge o ființă umană să privească abuzul copiilor mai întâi ca pe un rău necesar, apoi ca pe o rutină? King ridică această problemă cu relevanță politică de neocolit pentru lumea de azi.” New York Times

Data apariției 23 apr. 2020
Titlu original The Institute
Colecția Armada
ISBN 978-606-43-0690-6
Cod bară 9786064306906
Autor Stephen King
Traducător Ruxandra Toma
Format Paperback
Dimensiuni 130 x 200 mm
Nr. pagini 608
Editura Armada

Scriitorul Flavius Ardelean citește din „Pisica neagră și alte povestiri de groază” de Edgar Allan Poe, apărută la Editura Polirom, în colecția Polirom Junior

Video-recomandări de lectură pentru cititorii juniori și nu numai

Autorii Polirom Junior vă citesc din cărțile lor, dar și din poveștile preferate, apărute în colecția noastră dedicată copiilor de toate vîrstele.

Lectura ne apropie, astfel încît vă dorim vizionare, audiție și lectură plăcută! #Polirom25 #Poliromjunior #Staredelectură

Traducere din limba engleză de Liviu Cotrău

Vîrsta recomandată 11+

Cu ilustrații de Radu Răileanu

Patru povestiri stranii și tulburătoare ne aduc mai aproape universul fantastic al lui Edgar Allan Poe. O pisică neagră cu un singur ochi și un semn straniu pe gît își bîntuie stăpînul, un bărbat ajunge într‑un ospiciu unde nebunii se dau drept medici, o femeie se întoarce din lumea de dincolo pentru a‑i tulbura pe cei vii, moartea ia forma unei siluete cu mască, se desprinde dintr‑o tapiserie și‑i înspăimîntă pe cei ce se credeau la adăpost de ea. Cititorii vor regăsi în volum celebrele „Pisica neagră”, „Sistemul doctorului Gudron și al profesorului Pană”, „Morella”, „Masca Morții Roșii”.

Cartea poate fi comandată de aici: https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/6899.

Flavius Ardelean citește din Pisica neagră și alte povestiri de groază de Edgar Allan Poe:

Părinte al prozei poliţiste şi precursor al romanului SF şi horror, Edgar Allan Poe (1809-1849) şi-a început cariera literară ca poet (cu Tamerlane and Other Poems, 1827; Poems, 1831). Singurul său roman finalizat, The Narrative of Arthur Gordon Pym (Povestea lui Arthur Gordon Pym), este publicat în 1838, iar primul volum de povestiri, Tales of the Grotesque and Arabesque, apare în 1840. Cartea care îl va impune definitiv în atenţia publicului este The Raven and Other Poems (1845). Naraţiunile lui Poe, romane sau povestiri, au fost publicate la Editura Polirom grupate în următoarele volume: Masca Morţii Roşii şi alte povestiri (2003, 2012), Misterul lui Marie Roget şi alte povestiri (2005, 2008), Călătorii imaginare (2008), Cărăbuşul de aur şi alte povestiri (2011).

Flavius Ardelean este scriitor și traducător, membru afiliat al Horror Writers Association. Este autorul romanelor Îmblînzitorul apelor și Noumenoir, al volumelor de povestiri Acluofobia și Bizaroproze și creatorul seriei Miasma. A cîștigat două Premii Colin pentru literatură fantastică, iar prima sa carte a fost nominalizată la Festival du Premier Roman din Chambéry, Franţa. Pentru romanele sale din ciclul Miasma a fost nominalizat de două ori consecutiv la Premiul Tînărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, București. Bezna (Polirom, 2018) a fost prima sa carte pentru copii.