Despre Casele DUNE – O ocazie unică de a păși în trecutul DUNE

Preluare de pe blogul editurii Nemira:

Universul Dune creat de Frank Herbert și dezvoltat pe parcursul a șase romane este o sursă inepuizabilă de povești, idei și personaje memorabile. Din fericire pentru fani, fiul său, Brian Herbert și-a dedicat cariera de scriitor continuării moștenirii tatălui său, începând cu o trilogie prequel – Casele Dune, care spun povestea care începe cu peste 30 de ani înainte ca Paul Atreides să pășească pe Arrakis.

Le poți găsi pe toate în ARMADA. Primele două volume (Dune. Casa Atreides și Dune. Casa Harkonnen) au apărut deja și sunt disponibile pentru comandă, iar Dune. Casa Corrino va fi în curând publicată.

Continuă lectura

Semnal editorial 255 + Fragment în avanpremieră: Hannu Rajaniemi – Tărâmul verii

Moartea e doar începutul. Crima e irelevantă.

„Se citește ca John le Carré, dacă acesta ar fi consumat LSD înainte să scrie Cârtița.“
NPR

În 1938, moartea nu mai e capătul vieții. Dimpotrivă, este o continuare în altă dimensiune, pentru că oamenii au descoperit viața de apoi. Imperiul Britanic s-a extins până la Tărâmul Verii, o metropolă pentru cei recent decedați. Dar Britania nu e singura care vrea puterea în viața asta – și în următoarea. Spionii sovietici sunt și ei acolo, cu tehnologia potrivită pentru a construi un nou zeu.

Agenta Rachel White nimerește în miijlocul unui complot și trebuie să facă imposibilul: să prindă un om care e deja mort.


„Conspirații și intrigi tipice romanelor cu spioni, dar cu un fundal extrem de ingenios.“
Chicago Tribune

„Ca tot ce era permanent în Tărâmul Verii, casa fusese clădită din suflete. Fiecare dintre cărămizile ei era o piatră luz, miezul adamantin care rămânea după Destrămarea completă a unui suflet, când gândul și memoria nu mai existau. Cu milenii în urmă, Vechii Morți – denumirea escatologilor pentru cei din civilizația pierdută care precedase epoca modernă – le adunaseră și le utilizaseră pentru a crea Orașul Verii. Iar apoi străvechii constructori dispăruseră. După ce inventarea ectofonului deschisese explorarea vieții de apoi, la începutul secolului, sosiseră morții Angliei. Eterhitecții remodelaseră orașul, inclusiv casa lui Peter, care devenise o reședință victoriană potrivită unui gentleman. Însă cărămizile păstraseră și alte memorii și, dacă nu le arătai cine era stăpânul, se cam risipeau.“

Data apariției19 ian. 2021
Titlu originalSummerland
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0707-1
Cod bară9786064307071
AutorHannu Rajaniemi
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini296
EdituraArmada

FRAGMENT

„RĂZBOAIE MICI “ 

8 NOIEMBRIE 1938

Peter Bloom se pomeni bântuind un camion cu muniție, în timp ce Madridul ardea. El nu putea să vadă flăcările. Lumea materială era invizibilă pentru fantome, cu excepția electricității şi a scânteilor-sufletelor celor vii. Clădirile şi străzile erau schelete de cablaje luminescente. Creierele omeneşti străluceau ca nişte lampioane de hârtie. În rest, totul era o ceață cenuşie, spălăcită. El ar fi fost pierdut fără speranțe, dacă n-ar fi existat baliza din ectofonul agentei sale Inez Giral, care-l călăuzise aici din Tărâmul Verii pentru întâlnirea lor. 

Continuă lectura

#ComingSoon: cărți în pregătire pentru 2021 la Nemira/Armada

Editura Nemira a publicat în 2020 titluri noi în toate colecțiile consacrate, precum și un proiect special care a luat pulsul anului dificil prin care am trecut cu toții: ebook-ul IZOLARE, o antologie cu texte scrise de autori, jurnaliști și artiști români despre perioada de lockdown (toate încasările obținute din vânzarea acestui ebook se donează către Asociația Dăruiește Viață). 

Continuă lectura

Semnal editorial 234 + Fragment în avanpremieră: Mary Robinette Kowal – Calea spre stele

„O istorie alternativă de neratat.“

Nancy Kress

Cel mai bun roman science fiction al anului 2018 (Publishers Weekly)

Câștigător al Premiilor Nebula, Locus și Hugo (2019)

Într-o noapte de primăvară din 1952, un meteorit imens cade pe Pământ și spulberă aproape toată Coasta de Est a Statelor Unite, inclusiv Washingtonul. Cataclismul va face, foarte curând, ca planeta să fie de nelocuit pentru oameni, la fel cum s-a întâmplat cândva cu dinozaurii. Această amenințare accelerează efortul omenirii de a coloniza spațiul. Elma York e pilot și matematician la Coaliția Aerospațială Internațională și lucrează împreună cu o echipă extinsă ca să ducă primul om pe Lună. Dar nu trece mult și începe să se întrebede ce nu ar putea să ajungă și dincolo de Lună. Dorința ei de a fi prima femeie astronaut va spulbera convențiile societății.

„Kowal creează un echilibru perfect între acuratețe istorică – inclusiv sexismul, rasismul și tehnologia de la mijlocul secolului al XX-lea – și ficțiune speculativă.“

Booklist

„Iată ce n-a avut niciodată NASA: o eroină cu atitudine.“

The Wall Street Journal

Flaps C1:

„Ciudat cum se schimbă lucrurile când îți vezi un ideal împlinit. Când au început să sosească imaginile cu rezoluție mai înaltă, Luna în toată splendoarea ei ni s-a părut și mai reală. Da, părea amenințătoare, dar peisajul ei auster avea și ceva maiestuos. (…)

A reieșit că cifrele lui Bubbles erau corecte. Modificarea structurii interioare a miezului combustibilului îl făcea mult mai stabil, lucru care, la rândul lui, genera o forță de propulsie mai mare. Așa puteam crește încărcătura utilă cu 23,5 la sută, reducând drastic numărul de misiuni trimise la baza selenară.

Nathaniel lucra cu cifrele respective la un scenariu nou. Era prea complex ca să nu calculeze cu echipamentul IBM, oricât îl detesta. Programului îi trebuiau ore întregi ca să se deruleze, iar lui îi plăcea să dădăcească aparatul, deși Basira – programatorul adevărat – era acolo. Nu că ar fi știut să-l repare dacă refuza o cartelă, dar… știți cum sunt bărbații.“

Mary Robinette Kowal, scriitoare americană, s-a născut în 1969. Este de profesie păpușar și actor vocal, dar a lucrat și ca art director pentru Shimmer Magazine și Weird Tales. În 2008 a primit Astounding Award for Best New Writer și a fost nominalizată la Premiul Hugo pentru povestirea „Evil Robot Monkey“. Nuvelele ei au apărut în Strange Horizons, Asimov’s și numeroase antologii. Cartea sa de debut, Shades of Milk and Honey (2010), este „romanul fantasy pe care l-ar fi scris Jane Austen“, după cum îl descrie chiar autoarea. Din seria DOAMNA ASTRONAUT fac parte The Calculating Stars (2018; Calea spre stele, Editura Nemira, 2020), The Fated Sky (2018) și The Relentless Moon (2020). Din 2019, Mary Robinette Kowal este președinta asociației Science Fiction and Fantasy Writers of America. În prezent, trăiește în Portland, împreună cu soțul ei și nouă mașini de scris de modă veche.

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Trad. Antuza Genescu

Așteptam la umbra unui cort de triere, când avionul încetini până la oprirea completă. Bărbați în uniformă coborâră scările, iar medici și asistente așteptau să‑și ia pacienții în primire. Sistemul nostru mergea ca pe roate. Se deschise ușa și coborî primul sinistrat, slab ca o scândură. Era de culoare. Am inspirat adânc și m‑am întors automat spre Myrtle. După o lună întreagă, era primul bărbat de culoare care cobora dintr‑un avion cu sinistrați.

Ea stătea cu spatele la avion și alinia bandajele pe o masă.

– Myrtle?

Continuă lectura

Fragment în avanpremieră: N.K. Jemisin – Orașul care ne unește

Primul volum al trilogiei MĂREȚELE ORAȘE

„Un roman fantasy absolut splendid.“

Neil Gaiman

Cinci newyorkezi trebuie să-și unească forțele ca să-și apere orașul.

Pentru că orice oraș este însuflețit. Unele suflete sunt străvechi ca miturile, altele sunt tinere și crude ca niște copii care se joacă. New Yorkul are șase.

Fiecare oraș are, totodată, și o parte întunecată. Un rău vechi, neliniștit zace sub pământ, amenințând să distrugă orașul, iar cei cinci protectori ai săi trebuie să facă echipă și să-l oprească, o dată pentru totdeauna.

„Cea mai premiată scriitoare de fantasy și science fiction din generația ei. Jemisin poate să scrie despre orice.“

New York Times

„O originală scrisoare de dragoste pentru New York, cu mize universale. Un mare deget mijlociu arătat lui Lovecraft, cu multă emoție, creativitate, inteligență și umor. O alegorie actuală.“

Rebecca Roanhorse

„Ca în urma unei invocări, New Yorkul văzut de toată lumea pâlpâie brusc și se transformă în New Yorkul pe care nu-l poate vedea decât el. De fapt, sunt prezente amândouă, ușor suprapuse, pâlpâind, apărând când unul, când altul, până ce se stabilizează într-o neobișnuită realitate duală. În fața lui Manny se întind două Seventh Avenue. Sunt ușor de deslușit, pentru că diferă ca paletă de culori și ca atmosferă. Într-unul, are în câmpul vizual sute de oameni, zeci de mașini și șase lanțuri de magazine pe care le recunoaște. E New Yorkul Normal. În celălalt nu sunt oameni și s-a petrecut un soi de dezastru de neînțeles.“

N. K. Jemisin s-a născut în 1972, în Iowa City, dar a crescut în Mobile, Alabama, și la New York, unde locuiește și în prezent. Este licențiată în psihologie la Tulane University. A debutat în 2010 cu romanul The Hundred Thousand Kingdoms, recompensat cu Premiul Locus. A obținut Premiul Hugo trei ani consecutiv (2016, 2017, 2018), pentru volumele trilogiei BROKEN EARTH. Este considerată una dintre cele mai puternice voci ale literaturii speculative din ultimii ani, iar povestirile sale au fost incluse în mai multe antologii și în volume colective. La Editura Nemira au apărut volumele The Killing Moon (Luna ucigașă, 2015) și The Shadowed Sun (Soarele umbrit, 2017), care alcătuiesc seria DREAMBLOOD (VISE ÎNTUNECATE).

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Clipesc și, deodată, sunt în Central Park. Cum naiba am ajuns aici? Dezorientat, abia când le văd pantofii negri îmi dau seama că trec pe lângă o altă pereche de polițai, dar ăștia doi nu‑mi dau atenție. Ar fi trebuit – un puști slăbănog, tremurând de parcă i‑ar fi frig într‑o zi de iunie; chiar dacă s‑ar mulțumi să mă târască undeva și să‑mi îndese un băț în fund, ar trebui să reacționeze la vederea mea. Însă parcă nici n‑aș fi aici. Ralph Ellison  avea dreptate, miracolele există, orice polițai din New York pe lângă care poți trece nestânjenit e o minune, aleluia. Lacul. Bow Bridge: un loc al tranziției. Mă opresc acolo, stau acolo și știu… tot. 

Undeva, în afara orașului, Dușmanul se trezește. Și‑a trimis vestitorii, care au dat greș, dar petele lui molipsitoare sunt acum în oraș, răspândite de toate mașinile care trec peste oricare dintre microscopicele rămășițe din substanța Mega Polițaiului, și asta creează un avanpost. Dușmanul se folosește de această ancoră ca să se tragă din întuneric către lume, către căldură și lumină, către sfidarea care sunt eu însumi, către înmugurita integralitate care este orașul meu. Firește, nu se rezumă totul la acest atac. Ceea ce urmează reprezintă doar cea mai mică fracțiune din vechea, foarte vechea răutate a Dușmanului, dar ar trebui să fie mai mult decât suficientă pentru a‑l sfârteca pe băiatul sărac și istovit care nici măcar nu are ca protector un oraș adevărat.

Nu încă. E timpul. Cu timpul? Vom vedea.

Pe bulevardele Second, Sixth și Eighth, apa mea se revarsă. Vorbesc despre magistrale. Despre conductele magistrale de apă. E o harababură groaznică, o să dea peste cap traficul navetiștilor la orele serii. Închid ochii și văd ceea ce nu vede nimeni altcineva. Simt inflexiunile și ritmul realității. Întind mâinile, mi le încleștez de balustrada podului și simt pulsul uniform și puternic care o străbate. Te descurci bine, iubire. Minunat. 

Ceva începe să se schimbe. Încep să cresc, sunt mai mare, sunt cuprinzător. Mă simt pe firmament, greu precum temeliile unui oraș. Mai sunt și alții ca mine, conturându‑se, privind – oasele strămoșilor mei sub Wall Street, sângele predecesorilor mei contopindu‑se cu băncile din Christopher Park. Nu, alții noi, din noul meu popor, amprente grele în țesătura timpului și spațiului. Cu rădăcinile întinzându‑i‑se departe, până la oasele mortului Machu Picchu, São Paulo stă ghemuit alături, veghind cu înțelepciune și având câte un mic spasm ori de câte ori îi revine în amintire relativ recent sa naștere traumatică. Parisul urmărește totul cu un dezinteres distant, ușor ofensat de o astfel de tranziție reușită a oricărui oraș din parvenitul nostru ținut lipsit de bun‑gust; Lagosul exultă când vede un nou‑născut care știe ce înseamnă îmbulzeala, reclama în exces, lupta. Și multe, multe altele privesc cu atenție, așteptând cu nerăbdare să afle dacă li se mărește numărul. Sau nu. În lipsă de altceva, vor depune mărturie că eu, noi, am cunoscut măreția preț de o clipă strălucitoare.

– O să reușim, spun, strângând cu putere balustrada și simțind orașul încordându‑se.

În întreaga metropolă, oamenilor le pocnesc urechile și toți se uită nedumeriți în jur.

– Încă puțin. Haide!

Mi‑e frică, dar în toată povestea asta nu e nicio grabă. Lo que pasa, pasa – la naiba, cântecul ăsta e acum în capul meu, în mine, ca și restul New Yorkului. E totul aici, exact așa cum a spus Paulo. Între mine și oraș nu mai există niciun gol.

Și, pe când firmamentul pulsează, alunecă, se sfâșie, Dușmanul se saltă din adâncuri contorsionându‑se, cu un urlet arcuit către realitate ca un pod… Dar e prea târziu. Priponul e tăiat și noi suntem aici. În devenire! Stăm, întregi și robuști și independenți, pe picioarele noastre care nici măcar nu tremură. Am înțeles asta. Nu dormi, fiule, în orașul care nu doarme niciodată, și să nu te pună naiba s‑aduci aici hidoasele tale aiureli solzoase. Îmi înalt brațele și străzile tresaltă. (E real și nu e. Pământul vibrează și oamenii își spun: Eh, metroul chiar se zdruncină serios azi.) Mă proptesc bine pe tălpi și ele sunt grinzi de susținere, ancore, rocă de temelie. Fiara din adâncuri țipă strident și eu râd, îmbătat de endorfina secretată după naștere. Aduceți‑o. Și, când ajunge la mine, o îmbrâncesc cu BQE, o plesnesc cu Inwood Hill Park, reped South Bronx către ea ca pe un cot. (La știrile serii se va anunța că, pe zece șantiere de construcții, s‑au prăbușit ziduri. Legile referitoare la siguranța orașului sunt vagi; groaznic, groaznic.) Dușmanul încearcă un soi de mizerie șerpuitoare de tot rahatul – cu tentaculele sale –, iar eu mârâi și mușc din ea, fiindcă newyorkezii mănâncă naibii aproape la fel de mult sushi ca japonezii din Tokio, plus mercur și tot restul.

Oh, acum plângi! Acum vrei să fugi! Nu, fiule. Ai ales greșit orașul. Îl calc în picioare, strivindu‑l cu toată forța din Queens, și ceva din interiorul lui de bestie crapă și sângerează în culori scânteietoare peste întreaga creație. E un șoc, fiindcă au trecut secole de când n‑a mai fost cu adevărat rănit. Ripostează furios, cu o lovitură de bici, mai repede decât pot să parez, și, într‑un loc pe care cea mai mare parte a orașului nu‑l poate vedea, un tentacul cât un zgârie‑nori apare din senin, lovind cu toată puterea Portul New York. Urlu și cad, îmi aud coastele plesnind și – nu! – un cutremur puternic zguduie Brooklynul, prima oară după câteva decenii. Podul Williamsburg se răsucește și se rupe ca o surcea; podul Manhattan geme și se crapă, dar, din fericire, nu cedează. Simt fiecare moarte ca și cum ar fi a mea.

Pentru asta te ucid, javră, îmi trece prin mintea golită de gânduri. Furia și suferința mi‑au scos din cap orice nu înseamnă răzbunare. Deși coastele îmi gem de durere, mă ridic și mă proptesc zdravăn pe picioare, într‑o poziție care spune te fac una cu pământul. Pe urmă împroșc Dușmanul cu un punci alcătuit dintr‑o parte radiații din Long Island și două părți deșeuri toxice din canalul Gowanus, care‑l arde ca un acid. Zbiară din nou, de durere și dezgust, dar Lua‑te‑ar dracu’, n‑ai ce căuta aici, orașul ăsta e‑al meu, cară‑te! Ca să priceapă bine lecția asta, tai javra cu traficul de pe calea ferată Long Island, cu tot răul șinelor lungi pe care șuieră trenuri, apoi, ca să‑i măresc durerea, îi torn peste răni sarea amintirii unei călătorii cu autobuzul către LaGuardia, dus‑întors.

Și de ce să nu adaug rănilor insulte? O fac cu Hoboken, revărsând asupra Dușmanului furia de bețiv a zeci de mii de cheflii vajnici, ca pe un ciocan al lui Dumnezeu. Jigodie, autoritatea portuară ține, onorific, de New York; tocmai ți‑ai primit porția din New Jersey. Dușmanul e o parte inerentă a naturii, la fel ca orice oraș. Noi nu putem fi împiedicate să ne naștem, iar el, Dușmanul, nu poate fi nimicit. I‑am rănit doar o mică parte, dar știu al naibii de bine că pe aia am făcut‑o zob. Bun. Dacă se va ajunge vreodată la o confruntare decisivă, o să se gândească de două ori înainte de a mă ataca iarăși pe mine.

Pe mine. Pe noi. Da.

Când îmi descleștez mâinile și ridic pleoapele ca să dau cu ochii de Paulo, venind spre mine pe pod cu pași mari, cu o altă afurisită de țigară între buze, îl văd din nou, scurtă vreme, drept ceea ce este: acel ceva lărgit din visul meu, tot numai vârfuri ascuțite scânteietoare, murdărie duhnitoare și ritmuri furate, prelucrate cu o cruzime rafinată. Știu că și el întrezărește ceea ce sunt, îmi vede întreaga lumină strălucitoare și întreaga impetuozitate. Poate că mi le‑a văzut întotdeauna, dar acum în privirea lui e admirație și îmi place. Vine să mă sprijine cu umărul lui.

– Felicitări, spune, iar eu zâmbesc larg.

Trăiesc viața orașului. El prosperă și e al meu. Sunt demnul lui avatar și suntem împreună? N‑o să ne mai fie niciodată

fr…

oh, rahat

ceva nu e bine.

Câștigătorul concursului organizat de Biblioteca lui Liviu în parteneriat cu Editura Nemira, cu ocazia Blogtourului Piranesi

Am primit 36 de răspunsuri de la 36 de participanți, iar filmarea cu extragerea câștigătorului o puteți urmări atât pe pagina Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke), cât și pe pagina mea personală de Facebook, aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100007516980374.

1) Dospina Adrian-Cătălin

2) Annamaria Ionel

3) dragosionutandrei

4) Zsolt

5) cititornecunoscut

6) Mari

7) sandradeaconu

8) Ioana Alexandra Antone

9) Monica Gabriela Lupan

10) athousandsummers

11) Sandu Denisa

12) Onisim Pînzariu

13) Daniel Nicoleta

14) Idiceanu Ioana

15) Tănasă Alina

16) bookbizz

17) Alexandra Valentina

18) Leila Laleli

19) M Adela Nicoleta

20) Oana Andron

21) Alina Surugiu

22) Carolina

23) siminaaa97

24) horade

25) Larisa M

26) Anda

27) Denisa Mitu

28) Dorina Balosache

29) Firicel Sandu

30) Dragos Mitu

31) Maria Mitu

32) Claudiu BIC

33) Gheorghe Luca

34) Elena Bianca

35) Alexa

36) Mihai Tanasie

Iar câștigătorul este: poziția cu numărul22, Carolina. Am să te rog să trimiți un e-mail cu datele tale, adresa și numărul de telefon la: bibliotecaluiliviu@gmail.com, pentru ca editura să îți expedieze premiul. Mulțumesc!

Puteți urmări înregistrarea extragerii câștigătorilor pe pagina de Facebook a blogului, Biblioteca lui Liviu, sau pe pagina mea personală.

Mulțumesc tuturor pentru participare și vă mai aștept și la alte concursuri! Și vă invit să urmăriți postările viitoare, bineînțeles, atât pe blog, cât și pe pagina de Facebook a blogului.

Clip video cu extragerea câștigătorului.

Blogtour și Instagramtour „Piranesi”

Update: un eveniment în familie, adică aniversarea fiicei mele, mă obligă să amân deznodământul cu o zi. Scuze! Așadar, mai aveți timp încă o zi pentru concurs!
Spor și ne auzim mâine!

Pe pagina de Facebook Biblioteca lui Liviu: https://www.facebook.com/LiviuSzoke/posts/175090114195869

Pe blog: https://wp.me/pz4D9-3Qr.

Pe Instagram: https://www.instagram.com/p/CF85LpfJvdW/.

Blogtour & Instagramtour: împreună cu prietenii de la editura Nemira, am dat startul unui concurs la care puteți câștiga 3 exemplare din „Piranesi”, cel mai recent roman al Susannei Clarke, proaspăt apărut în imprintul Armada, trad. Roxana Brînceanu.

Un exemplar va putea fi câștigat pe Instagram (https://www.instagram.com/liviuszoke/), unul pe pagina de Facebook a blogului, Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke/), iar cel de-al treilea, aici, pe blog. Practic, trei concursuri, trei exemplare, trei câștigători, trei ocazii de a câștiga.

Câștigătorii vor fi anunțați luni, 12 octombrie, pe pagina mea de Facebook, pe pagina de Facebook a blogului și pe blog. Pentru a participa la concursul de pe pagina de Facebook a blogului: like paginii (e foarte simplu, plus că veți afla informații de calitate despre noile apariții, fragmente în avanpremieră, plus articole din cele mai interesante: https://www.facebook.com/LiviuSzoke/) și răspundeți la întrebarea: de ce ați vrea să câștigați acest fascinant volum fantasy?

Pentru a participa la concursul de pe blog, răspundeți la aceeași întrebare aici, în comentarii la această postare: de ce ați vrea să câștigați acest fascinant volum fantasy?

Însă asta nu e tot. Blogtour înseamnă că vor fi organizate mai multe evenimente, și că aveți mai multe șanse, după cum o arată și bannerul de mai jos:

Și, în plus, vă oferim și un fragment în avanpremieră din cartea pe care o puteți câștiga la cele trei concursuri.

Succes!

FRAGMENT

BatterSea

Notă din a Douăzeci și Noua Zi a celei dea Cincea Luni din Anul în care Albatrosul a venit  în Sălile de SudVest 

De dimineață, la ora 10, m‑am dus în cea de‑a Doua Sală de Sud‑Vest să mă întâlnesc cu Omul Celălalt. Când am intrat în Sală el era deja acolo, sprijinit de un Soclu Gol și bătând într‑unul dintre dispozitivele lui strălucitoare. Purta un costum bine croit din stofă neagră și o cămașă de un alb imaculat care contrasta plăcut cu tonurile măslinii ale pielii sale. 

Fără să‑și ridice privirea de la dispozitiv, a spus: 

– Am nevoie de niște informații. 

Adesea e așa: atât de concentrat pe ceea ce face, încât uită să spună „Salut!“ sau „La revedere!“ sau să mă întrebe ce mai fac. Eu nu mă supăr. Îi admir pasiunea pentru munca științifică. 

– Ce informații? am întrebat. Pot să te asist? 

– Desigur, a zis. De fapt n‑o să pot ajunge prea departe dacă n‑o faci. Astăzi subiectul cercetărilor mele ești tu! 

Aici a ridicat capul din ceea ce făcea și mi‑a zâmbit. Are cel mai fermecător zâmbet atunci când își amintește să‑l folosească.

– Serios? Ce încerci să afli? Ai o ipoteză în ceea ce mă privește? 

– Am. – Care anume? 

– Asta nu pot să‑ți spun. Ar putea influența datele. 

– Oh! Da. Adevărat. Scuze. 

– E‑n regulă, a zis. E normal să fii curios. 

Și‑a așezat dispozitivul strălucitor pe Soclul Gol și s‑a întors spre mine. 

– Stai jos. 

M‑am așezat pe Pavaj, cu picioarele încrucișate și am așteptat întrebările lui. 

– Stai comod? a întrebat. Bine. Acum, spune‑mi. Ce îți amintești? 

– Ce îmi amintesc? am repetat, confuz. 

– Da. 

– Este o întrebare lipsită de precizie. 

– Nu contează, a zis. Încearcă să dai un răspuns. 

– Ei bine… Presupun că răspunsul este „totul“. Îmi amintesc totul. 

– Zău? E o afirmație cam îndrăzneață. Ești sigur? 

– Așa cred. 

– Dă‑mi câteva exemple de lucruri pe care ți le amintești. 

– Păi, am spus, să presupunem că numești o Sală aflată la multe zile distanță, cu condiția ca eu să o fi vizitat înainte. Îți pot spune imediat cum să ajungi acolo. Pot numi fiecare Sală prin care trebuie să mergi. Pot să‑ți descriu Statuile importante pe care le vei vedea pe Pereți și, cu un grad rezonabil de acuratețe, îți pot arăta pozițiile lor, adică lângă care Perete stau, dacă e Nord, Sud, Est sau Vest și cât de departe de Perete sunt situate. Pot de asemenea să enumăr… 

– Dar despre Batter‑Sea? a întrebat Omul Celălalt. 

– Hmm… Ce? 

– Batter‑Sea. Îți amintești de Batter‑Sea? 

– Nu… eu… M‑am oprit. Batter‑Sea?

– Da. 

– Nu înțeleg, am zis. 

Am așteptat ca Omul Celălalt să explice, dar el nu a spus nimic. Îmi dădeam seama că mă observa îndeaproape și eram convins că acea întrebare era crucială pentru indiferent ce cercetare ar fi întreprins, dar despre ce ar fi trebuit să răspund, nu aveam nici cea mai mică idee. 

– Batter‑Sea nu e un cuvânt, am spus în cele din urmă. Nu are nicio referință. Nu există nimic în Lume care să corespundă acestei combinații de sunete. 

Omul Celălalt tot nu a spus nimic. A continuat să mă privească concentrat. I‑am întors privirea tulburat. 

Apoi: 

– Oh! am exclamat, luminat dintr‑odată. Înțeleg ce faci! 

Am început să râd. 

– Ce fac? a întrebat Omul Celălalt zâmbind. 

– Vrei să afli dacă spun adevărul. Tocmai am declarat că pot să‑ți descriu drumul către orice Sală pe care am vizitat‑o înainte. Dar nu ai nicio posibilitate de a verifica veridicitatea declarației mele. De exemplu dacă ți‑aș descrie Calea către cea de‑a Nouăzeci și Șasea Sală de Nord, nu ai avea cum să știi dacă indicațiile mele sunt corecte, pentru că tu nu ai fost niciodată acolo. Așa că îmi pui o întrebare cu un cuvânt lipsit de sens, „Batter‑Sea“1. Ai ales cu șiretenie un cuvânt a cărui sonoritate indică un loc. Un loc erodat de mare. Dacă ți‑aș spune că îmi amintesc de Batter‑Sea și ți‑aș descrie drumul într‑acolo ai ști că mint. Ai ști că pur și simplu mă umflu în pene. Ai pus o întrebare de control. 

– Exact, a zis el. Exact asta fac. 

Am râs amândoi. 

– Mai ai întrebări pentru mine? am întrebat. 

– Nu. Am terminat. 

1  Battered by the Sea – uzat, erodat de apa mării (în lb. engl. în orig.). (n.t.)

Era pe cale să se întoarcă și să introducă datele în dispozitivul lui strălucitor, dar ceva la mine i‑a atras atenția și m‑a privit oarecum nedumerit. 

– Ce e? am întrebat. 

– Ochelarii tăi. Ce s‑a întâmplat cu ei? 

– Ochelarii? m‑am mirat. 

– Da. Arată cam… ciudat. 

– Ce vrei să spui? 

– Au brațele înfășurate cu benzi de ceva anume, a spus. Și capetele atârnă pe lateral.

– Oh, înțeleg! am zis. Da! Brațele ochelarilor mi se tot rup. Mai întâi stângul. Apoi și dreptul. Aerul încărcat de sare corodează plasticul. Experimentez diferite metode de a le cârpi. Pe brațul stâng am folosit fâșii de piele de pește și clei de pește, iar pe brațul drept am folosit iarbă de mare. Asta are mai puțin succes. 

– Da, a spus, presupun că așa e. 

În Sălile de sub noi Fluxul în creștere a lovit un Perete. Bum. S‑a retras, a țâșnit prin Uși și a lovit Peretele din Următoarea Cameră. Bum. Bum. Bum. S‑a retras din nou, apoi iar a țâșnit. Bum. Cea de‑a Doua Sală de Sud‑Vest vibra ca o coardă ciupită a unui instrument. 

Omul Celălalt arăta neliniștit. 

– Mi s‑a părut destul de aproape, a zis. N‑ar trebui să plecăm de aici? El nu înțelege Fluxurile. 

– Nu e nevoie, am spus. 

– OK, a acceptat. Dar nu era liniștit. Ochii i se măriseră și respira mai superficial și mai rapid. Continua să privească de la o Ușă la alta parcă așteptându‑se să vadă Apa năvălind în orice moment. 

– Nu vreau să fiu prins, a zis. 

Odată Omul Celălalt se afla în cea de‑a Opta Sală de Nord. Un Flux puternic dinspre Sălile de Vest s‑a ridicat în cel de‑al Zecelea Vestibul, urmat cu câteva clipe mai târziu de un Flux la fel de puternic dinspre Sălile de Est în al Doisprezecelea Vestibul. Cantități mari de Apă s‑au scurs în Sălile înconjură‑ toare, inclusiv în cea în care se afla Omul Celălalt. Apele l‑au smuls și l‑au târât, cărându‑l prin Uși și lovindu‑l de Pereți și Statui. De câteva ori a fost complet scufundat și s‑a așteptat să se înece. În cele din urmă Fluxurile l‑au depus pe Pavajul celei de‑a Treia Săli de Vest (la distanță de șapte Săli de unde începuse totul). Acolo l‑am găsit Eu. I‑am adus o pătură și o supă fierbinte făcută din alge și scoici. Imediat ce a fost în stare să meargă, a plecat fără un cuvânt. Nu știu unde s‑a dus. (Niciodată nu știu.) Asta s‑a întâmplat în cea de‑a Șasea Lună din Anul în care am numit Constelațiile. De atunci Omului Celuilalt îi este frică de Fluxuri. 

– Nu este niciun pericol, l‑am asigurat. 

– Ești convins? Bum. Bum

– Da. 

În cinci minute Fluxul va ajunge în al Șaselea Vestibul și va urca Scara. A Doua Sală de Sud, care se află la două Săli înspre est de aici, va fi inundată pentru o oră. Dar apa nu va fi mai înaltă de nivelul gleznei și nu va ajunge la noi. A dat din cap, dar nivelul anxietății i‑a rămas ridicat și la puțin timp după aceea a plecat. La începutul serii m‑am dus în cel de‑al Optulea Vestibul să pescuiesc. Nu mă gândeam la conversația mea cu Omul Celălalt; mă gândeam la cina mea și la Frumusețea Statuilor în Lumina Serii. Dar cum stăteam acolo, aruncându‑mi năvodul în 

 Apele Scării Inferioare, în fața mea a apărut o imagine. Am văzut o mâzgălitură neagră pe cerul cenușiu și o sclipire de un roșu aprins; cuvintele au plutit spre mine – cuvinte albe pe fond negru; în același timp a izbucnit brusc un zgomot și am simțit gust metalic pe limbă. Și toate aceste imagini – în realitate nu mai mult decât fragmente sau fantome de imagini – păreau să se închege în jurul cuvântului straniu „Batter‑Sea“. Am încercat să le apuc, să le fixez mai bine, dar au pălit ca un vis și au dispărut.

Semnal editorial 203: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira (IX) – Reynolds, Lawrence, Haig, Cogman, Clarke

Al doilea volum din trilogia SPAȚIUL REVELAȚIEI.

Târziu în secolul al XXVI-lea, rasa umană a avansat suficient de mult cât să atragă atenția nedorită a Inhibitorilor – mașini de ucis extraterestre, făcute să detecteze viața inteligentă și s-o distrugă.

Politicienii par să fi abandonat lupta și vor să fugă, lăsând de izbeliște triburile umane. Singura speranță a omenirii este să găsească armele apocalipsei, acum bine ascunse.

Clavain, un renegat, e decis să le găsească, pentru că nu se poate împăca cu decizia lașă și cinică a conducătorilor. Însă nu e singurul, în joc sunt și alte facțiuni, cu agende diferite. Armele au, la rândul lor, propria agendă.

„O poveste epică despre război, politică, ideologie și invazie extraterestră. Cu o tehnică narativă inteligentă și personaje bine construite, acest roman își va absorbi complet cititorii.“
Booklist

„Respicienta nu punea niciodată întrebări despre activitatea ei. Ea știa doar că acționa pentru binele final al vieții înzestrate cu rațiune. Nu era deloc îngrijorată că această criză pentru a cărei evitare acționa, criza care avea să devină un dezastru cosmic incontrolabil dacă vieții inteligente i se permitea să se răspândească, se afla tocmai la treisprezece Rotații – trei miliarde de ani – în viitor.

Asta era lipsit de importanță.

Timpul nu însemna absolut nimic pentru Inhibitori.“

Data apariției9 oct. 2020
Titlu originalRedemption Ark
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0930-3
Cod bară9786064309303
AutorAlastair Reynolds
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini816
Număr volume1
EdituraNemira

A treia carte din seria IMPERIUL FĂRÂMIȚAT.


Regele Jorg Ancrath are douăzeci de ani și domnește peste șapte regate. Încă nu și-a atins scopul, acela de a se răzbuna pe tatăl său, iar demonii care îl bântuie sunt tot mai prezenți.

Ar putea ajunge împărat, dar nu pe calea sabiei, ci numai prin vot. Și niciodată nu s-a întâmplat să existe unanimitate în Imperiul Fărâmițat. Jorg intenționează să schimbe asta. Are de partea lui tehnologia descoperită printre relicvele unei alte civilizații și nu va ezita s-o folosească.

Dar va da peste un adversar fără pereche, un adversar de care se teme chiar mai mult decât de sine: Regele Mort.

„Lawrence își încheie trilogia așa cum a început-o: cu o scriitură sângeroasă, dar poetică. Cu dialoguri care-ți dau fiori și personaje pe care nu ai vrea să le întâlnești nici în coșmaruri, cu eroi întunecați și prieteni și mai întunecați.“
RT Book Reviews 

„Un final satisfăcător, inteligent și neașteptat, cu o turnură care schimbă complet perspectiva.“
Starburst Magazine

Data apariției15 oct. 2020
Titlu originalKing of thorns
ColecțiaFantasy
ISBN978-606-43-0687-6
Cod bară9786064306876
AutorMark Lawrence
TraducătorMihaela Ioncelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini504
Număr volume1
EdituraNemira

O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?


„Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.“
The Independent

„Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.“

Data apariției1 oct. 2020
Titlu originalThe Midnight Library
ColecțiaIn afara colectiilor
ISBN978-606-43-0942-6
Cod bară9786064309426
AutorMatt Haig
TraducătorCristina Nan
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini308
Număr volume1
EdituraNemira

A doua carte din seria BIBLIOTECA INVIZIBILĂ.

A fi sub acoperire într-o Londră victoriană dintr-un univers paralel poate ajunge o rutină pentru bibliotecara-spion Irene. Misiunea de a colecta opere de ficțiune importante pentru misterioasa Bibliotecă și munca depusă sub acoperire ca să se integreze în cultura timpului sunt puse în pericol odată cu răpirea partenerului ei, Kai – un dragon de descendență regală.

Dispariția lui Kai poate duce la un conflict între forțe capabile să devasteze toate lumile. Pentru ca omenirea să nu fie prinsă la mijloc, Irene va trebui să se alieze cu un reprezentant al Neamului Frumos și să treacă într-o Veneție plină de magie, unde domină coincidențele bizare și unde se sărbătorește un etern Carnaval.

„Cogman a deschis drumuri noi în tărâmurile imaginare din moștenirea noastră culturală. Iar noi, cititorii, nu ne putem sătura!”
The Wall Street Journal

„Prin recuperarea de cărți esențiale din aceste lumi, Biblioteca ajută la păstrarea echilibrului. Legăturile sale cu lumile le împiedică pe acestea să alunece prea repede în direcția haosului sau ordinii, iar un mediu stabil pentru oameni este posibil undeva la mijloc. Bibliotecarii juniori pot fi aspru pedepsiți dacă fraternizează în mod nepermis cu Neamul Frumos. Este în special cazul celor care par să submineze neutralitatea Bibliotecii. Ar trebui să subliniem că nu vom emite judecăți cu privire la «binele omenirii». Oamenii trebuie lăsați să își ia propriile decizii. Scopul Bibliotecii este să împiedice omenirea să creadă în realitatea absolută. Sau în opusul ei.“

„Prin recuperarea de cărți esențiale din aceste lumi, Biblioteca ajută la păstrarea echilibrului. Legăturile sale cu lumile le împiedică pe acestea să alunece prea repede în direcția haosului sau ordinii, iar un mediu stabil pentru oameni este posibil undeva la mijloc. Bibliotecarii juniori pot fi aspru pedepsiți dacă fraternizează în mod nepermis cu Neamul Frumos. Este în special cazul celor care par să submineze neutralitatea Bibliotecii. Ar trebui să subliniem că nu vom emite judecăți cu privire la «binele omenirii». Oamenii trebuie lăsați să își ia propriile decizii. Scopul Bibliotecii este să împiedice omenirea să creadă în realitatea absolută. Sau în opusul ei.“

Data apariției25 sept. 2020
Titlu originalThe Masked City
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0688-3
Cod bară9786064306883
AutorGenevieve Cogman
TraducătorIulia Dromeretchi
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini320
EdituraArmada

Casa lui Piranesi nu e deloc una obișnuită: are camere infinite, coridoare nesfârșite, pereții sunt ticsiți de mii și mii de statui, toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile răsună de sub scări, camerele se inundă în câteva secunde.

Dar Piranesi nu se teme. El înțelege valurile și modelul labirintului. Viața lui înseamnă explorarea casei. Doar că nu e singur în casă. Mai există Un Străin care ascunde un secret întunecat.


Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasă și luminoasă, plină de mister și aventuri într-o lume fantastică, și totodată o meditație profundă despre condiția umană: despre cum e când te simți pierdut și apoi te regăsești.“
Madeline Miller

„Ce lume fascinantă creează Clarke, ce ritm nebun de dezvăluiri, ce protagonist pur și ce personaje secundare fluide moral, ce frumusețe, ce tensiune, ce final perfect!“
David Mitchell


„Luna Plină era în dreptul Unicei Uși, inundând Sala cu Lumină. Statuile de pe Pereți erau toate poziționate ca și cum tocmai s-ar fi întors cu fața spre Ușă, cu ochii lor de marmură fixând Luna. Se deosebeau de Statuile din alte Săli; nu reprezentau indivizi izolați, ci o Mulțime. Două se țineau în brațe; alta ținea mâna pe umărul celei din fața sa, ca și cum ar fi vrut s-o împingă să poată vedea Luna; un copil se agăța de mâna tatălui său. Exista chiar și un Câine care, nefiind interesat de Lună, stătea pe picioarele din spate, cu labele din față pe pieptul stăpânului său, cerșindu-i atenția. Peretele din Spate era o Masă de Statui – nu aranjate ordonat pe Niveluri, ci doar o mulțime amestecată, haotică. Puțin mai departe, printre ele, se găsea un Tânăr scăldat în Lumina Lunii, cu extazul întipărit pe față, ținând un steag în mână. Aproape că uitasem să respir. Pentru o clipă am avut imaginea a cum ar putea fi dacă în loc de doi oameni în Lume ar fi mii.“

Data apariției15 sept. 2020
Titlu originalPiranesi
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0940-2
Cod bară9786064309402
AutorSusanna Clarke
TraducătorRoxana Brinceanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini240
Număr volume1
EdituraArmada

Semnal editorial 183: Seria Outlander a Dianei Gabaldon, într-o nouă ediție, la Armada

Prima parte din seria OUTLANDER.

Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER

O poveste fără rival. Personaje de neuitat. Detalii istorice savuroase.


Anul 1945. Claire Randall, fostă soră medicală, se întoarce din război și pleacă împreună cu soțul într-o a doua lună de miere. Dar o stâncă magică dintr-un loc misterios o transformă într-o călătoare în timp, care se trezește brusc într-o Scoție măcinată de lupte, în Anul Domnului… 1743.

Azvârlită într-un alt secol, protagonista trebuie să înfrunte conspirații, primejdii și pasiuni care îi amenință viața… și îi pun la încercare inima. Destinul i-l scoate în cale pe tânărul războinic James Frazer și, destul de repede, Claire trebuie să aleagă între fidelitate și dorință, între doi bărbați, între două vieți.

„O carte captivantă și emoționantă… care evocă memorabil istoria și legendele Scoției.“
Publishers Weekly

„Gabaldon nu doar că stăpânește arta detaliului, ci are și talentul de a crea personaje cât se poate de vii sau de a scrie incredibile scene de dragoste.“
Locus

„Lipsite probabil de importanță prin ele însele, pietrele acelea erau simboluri. La fel ca indicatoarele de pe marginea drumului care te avertizează că în apropierea unei stânci cad pietre, coloanele de piatră marcau un punct primejdios. Un loc unde… ce? Unde crusta timpului era subțire? Unde un soi de portal stătea deschis? Nu că cei care ar fi făcut cercurile ar fi știut ce făceau. Pentru ei, locul acela trebuie să fi fost simbolul unui teribil mister și al unei îngrozitoare puteri magice; un loc unde oamenii dispăreau fără veste. Sau apăreau, poate, din senin. Era o idee. Ce s-ar întâmpla, m-am întrebat, dacă cineva ar fi acolo, pe dealul de la Craigh na Dun, în momentul în care îmi făceam apariția inopinată? Socoteam că ar putea depinde de momentul în care intram. Aici, dacă vreun arendaș m-ar fi întâlnit în asemenea împrejurări, m-ar fi luat fără îndoială drept o zână sau o vrăjitoare. Cel mai probabil, o zână, născându-se chiar pe acel deal, împreună cu legenda lui.“

Data apariției1 sept. 2020
Titlu originalOutlander
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0913-6
Cod bară9786064309136
AutorDiana Gabaldon
TraducătorMaria Dragut
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini800
Număr volume1
EdituraArmada

A doua parte din seria OUTLANDER

Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER

O poveste fără rival. Personaje de neuitat. Detalii istorice savuroase.

Claire Randall și-a ținut secret trecutul aproape 20 de ani. Dar acum se întoarce acolo unde a început totul, pe plaiurile misterioase ale Scoției, împreună cu fiica ei. Acolo Claire vrea să-i dezvăluie totul: secretul cercului de piatră, secretul unei iubiri care traversează secole și adevărul despre Jamie Fraser, un războinic scoțian a cărui dragoste și curaj a făcut-o pe Claire să rămână în epoca tulbure în care trăia el.

Călătoria ei fermecată continuă la Curtea Franceză plină de intrigi și în Scoția, prin foc și sabie, într-o încercare disperată de a-l salva pe bărbatul iubit și pe copilul lor.


„Diana Gabaldon este o povestitoare înnăscută… Paginile zboară singure când citești această carte.“
Arizona Republic

„O poveste puternică, ancorată în istorie și mit. Am iubit fiecare pagină.“
Nora Roberts

„Micuțul scoțian abia rostise un cuvânt de când fusese scos din sac, noaptea trecută. După ce întrebase scurt unde îi sunt cuțitele – găsite de Fergus, care, scotocind în maniera lui de câine de vânătoare, îi găsise atât jungherul, cât și pumnalul micuț în spatele unei grămezi de gunoi –, păstrase o tăcere posacă în timpul evadării noastre, păzindu-ne spatele în vreme ce alergam pe aleile întunecate ale Parisului. Și, imediat cum ajunseserăm acasă, o privire ascuțită cu ochiul bun fusese suficientă pentru a înăbuși orice curiozitate indiscretă din partea servitorilor de la bucătărie. Probabil că trebuie să fi spus ceva la Comisariat, chiar și numai pentru a confirma caracterul moral al stăpânului său, deși mă întrebam câtă credibilitate aș fi eu înclinată să-i acord lui Murtagh dacă aș fi un judecător francez. Dar acum era la fel de tăcut precum garguiele de pe Notre-Dame, cu care de altfel semăna destul de bine.“

Data apariției1 sept. 2020
Titlu originalDragonfly in Amber
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0914-3
Cod bară9786064309143
AutorDiana Gabaldon
TraducătorMaria Dragut
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini880
Număr volume1
EdituraArmada

A treia parte din seria OUTLANDER.


Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER


O poveste fără rival. Personaje de neuitat. Detalii istorice savuroase.

În urmă cu douăzeci de ani, Claire Randall s-a întors în timp și a nimerit în brațele temerarului Jamie Fraser, direct în secolul al XVIII-lea. Apoi s-a intors în vremea ei, purtând în pântece un copil și convinsă că el și-a pierdut viața în bătălia de la Culloden. Și totusi, în amintirile ei n-a fost niciodată mai viu.

Când, după ani de suferință, Claire descoperă că Jamie trăiește, trebuie să ia cea mai dificilă alegere: să rămână în prezent, împreună cu fiica ei, ori să se întoarcă la bărbatul iubit, în veacul lui.

Scoția e măcinată de comploturi, patimile și pericolele nu mai contenesc, intrigile se tin lanț. Călătoria în necunoscut îi poate aduce lui Claire iubirea înapoi sau o poate spulbera pe veci.


„A treia parte din seria OUTLANDER este palpitantă, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie trecutul și prezentul, se lasă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii.“
Locus


„Primul meu gând coerent a fost: «Plouă. Înseamnă că am ajuns în Scoția.» Următorul meu gând a fost că nu vedeam nicio schimbare față de imaginile aleatorii care mi se învălmășeau în minte, ciocnindu-se unele de altele și declanșând mici explozii sinaptice lipsite de relevanță. Cu o oarecare dificultate, am deschis ochii. Pleoapele îmi erau lipite și îmi simțeam fața rece și umflată ca a unui cadavru scufundat în apă. M-am cutremurat la un asemenea gând, iar mișcarea firavă m-a făcut să devin conștientă de țesătura umedă de pe mine. Sigur ploua – un ropot constant de ploaie, care acoperea landa înverzită cu o negură slabă de picături. M-am ridicat în picioare, simțindu-mă ca un hipopotam care iese dintr-o mlaștină, și imediat am căzut pe spate. Am clipit și am închis ochii, ca să-i feresc de aversă. Încet-încet, mi-am dat seama cine eram și unde mă aflam. Bree. Chipul ei mi-a revenit brusc în memorie, cu o tresărire care m-a făcut să icnesc de parc-aș fi primit o lovitură puternică în stomac. Eram năpădită de imagini fragmentare de pierdere și de separare, un ecou difuz al haosului din timpul trecerii printre pietre.“

Data apariției30 sept. 2020
Titlu originalVoyager
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0916-7
Cod bară9786064309167
AutorDiana Gabaldon
TraducătorGabriel Stoian
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini528
Număr volume1
EdituraArmada

A treia parte din seria OUTLANDER.


Povestea care a stat la baza serialului OUTLANDER

O poveste fără rival. Personaje de neuitat. Detalii istorice savuroase.

Claire și Jamie nu-și doresc decât să trăiască o viață liniștită, după ce abia s-au regăsit peste secole. Pentru că iubirea nu e niciodată la fel de la o vârstă la alta, iar acest volum explorează tribulațiile unei relații peste care se scurg zeci de ani.

Dar când nepotul lui Jamie e răpit de pirați, Claire și Jamie pornesc într-o urmărire pe tărâmuri tot mai îndepărtate și mai exotice, unde pericolele se îmbină cu magia la tot pasul.


„OUTLANDER reprezintă o victorie strălucită pentru Diana Gabaldon, care îmbină magistral literatura de aventuri cu proza fantastică și romanul de dragoste.“
The New York Times Review of Books

„Deținerea de tartan scoțian era strict interzisă prin legea privind desființarea kilt-ului, în baza căreia scoțienii fuseseră dezarmați și li se anulase dreptul de a purta îmbrăcăminte tradițională. A pășit în fața șirurilor de oameni, în vreme ce caporalul Dunstable a scos un strigăt tăios pentru a le atrage atenția.

– A cui este pânza?

Caporalul a ridicat în aer peticul de pânză, odată cu vocea. Grey și-a mutat privirea de la pânza viu colorată spre șirul de deținuți, eliminând în minte numele lor, încercând să-i asocieze cu cunoștințele lui imperfecte privind tartanele. Modelele erau atât de diferite, chiar și în sânul aceluiași clan, încât nu le puteai atribui cu certitudine, însă existau tipare generale de culoare și model. MacAlester, Hayes, Innes, Graham, MacMurtry, MacKenzie, MacDonald… stai. MacKenzie. Acela. Felul în care un ofițer își cunoștea oamenii, mai mult decât identificarea țesăturii cu un anume clan, l-a făcut să fie sigur.“

Data apariției30 sept. 2020
Titlu originalVoyager
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0915-0
Cod bară9786064309150
AutorDiana Gabaldon
TraducătorGabriel Stoian
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini640
Număr volume1
EdituraArmada

Semnal editorial 179: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira (VIII) – King, Brașoveanu, Cohen, Ben Jelloun

Pe 1 octombrie, Dumnezeu este în Ceruri, cele mai multe zboruri cu avionul au decolat la timp, iar artistul plastic Clayton Riddell se află la Boston pentru a semna un contract fabulos.

Însă toate astea se schimbă brusc, odată cu fenomenul devastator care va fi cunoscut drept Semnalul. Un mesaj subliminal pe care-l aud toți cei care vorbesc la un moment dat la mobil. Trădată de tehnologie, lumea cade într-un Ev Mediu întunecat, dominat de haos, carnagiu și o hoardă de oameni reduși la instinctele primare.

Un coșmar din care Clay și alți doi supraviețuitori încearcă să găsească o scăpare, pornind către orașul său natal din statul Maine.

În teribila călătorie spre nord, li se arată câteva semne: acolo îi așteaptă fie un paradis, fie o capcană mortală.

„O privire tehnofobă, convingătoare, asupra sfârșitului civilizației, cu observații sociologice care te pun în gardă.“
Publishers Weekly


„Privi în jur neliniștit. Toate locuințele erau întunecate – alimentarea cu electricitate se oprise deja – și puteau foarte bine să fi fost părăsite, atâta doar că el avea senzația că niște ochi îi urmăreau. Ochii nebunilor? Teldemenților? Se gândi la Femeia Power Suit și la Pixie Albă, la smintitul în pantaloni gri și cravată ferfenițită, la bărbatul în costum de afaceri care smulsese cu dinții urechea câinelui. Se gândi la bărbatul gol, care împungea aerul cu antenele de mașină în timp ce alerga. Nu, urmărire nu era un cuvânt care să facă parte din repertoriul teldemenților. Ei se repezeau, pur și simplu, la tine. Dar dacă în casele acestea – sau cel puțin în unele dintre ele – se ascundeau oameni normali, unde erau teldemenții?“

Data apariției18 aug. 2020
Titlu originalThe Cell
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0883-2
Cod bară9786064308832
AutorStephen King
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini424
Număr volume1
EdituraNemira

AL DOILEA ROMAN DIN SERIA MINERVA TUTOVAN

Minerva Tutovan, dușman de temut al răufăcătorilor, unul dintre cele mai reușite personaje ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu, reintră în acțiune!

O rețea de falsificatori de diplome de inginer nu pare o afacere foarte periculoasă – până când trei persoane care apelează la aceste servicii sunt ucise în chip misterios.

Creierul întregii operațiuni dirijează totul prin telefon și pare să fie mereu cu un pas înaintea Minervei Tutovan.

O pasionantă poveste despre spionaj și contraspionaj, plasată în Bucureștiul anilor ’70.


„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…
Rodica Ojog-Brașoveanu


„Aruncă o privire întâmplătoare în vitrina unei cofetării. Mormane de dulciuri în culcușuri de staniol, cu panglici savant învolte, cutii de bomboane cu festoane de hârtie dantelată, intime ca un fragment de jupon. Înregistrări abstracte, absurde, care nu se înscriau în circuitul stării sale de spirit. Se miră că le percepe, ca și cum orice imagine străină de ceea ce avea să i se întâmple era fără noimă, nu putea, nu trebuia să existe.

Mergea izbindu‑se de trecători, de călătorii coborâți în stație. Oamenii se întorceau surprinși. Pierduse eschiva aceea reflexă a umerilor care evită obstacolele, care se scuză.

Traversă piața și, după câteva manevre, verificându‑și mereu spatele, ajunse în Calea Rahovei. O siluetă se desprinse din apropierea restaurantului Cluj și pentru o fracțiune de secundă Pascu îi întâlni ochii. Avu impresia absurdă că celălalt îl aștepta, că sesizează o umbră de recunoștință, un licăr particular al expresiei. Îi auzea pașii în spate și după câțiva metri avu certitudinea că este urmărit.“

Data apariției14 aug. 2020
ColecțiaSuspans
ISBN978-606-43-0602-9
Cod bară9786064306029
AutorRodica Ojog-Brașoveanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini232
Număr volume1
EdituraNemira
Greutate (kg)186.0000

AL TREILEA ROMAN DIN SERIA MINERVA TUTOVAN

La bordul unui avion se află un preot, un caricaturist, un scriitor, un economist și alte personaje. Ceea ce poate părea începutul unui banc savuros devine repede începutul unui film horror, atunci când niște oameni sunt uciși în timpul zborului, după „un plan diabolic.“

Cine este autorul dublei crime?

Cum și de ce s-a petrecut ea?

Ce ascund personajele de la bord?

Rodica Ojog-Brașoveanu propune un final care te lasă fără glas, unul imposibil de bănuit, ca în orice roman polițist care se respectă.


„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…
Rodica Ojog-Brașoveanu

„Ovidiu Diamantopol își lăsă cârjele pe bancheta mașinii și răsuflă ușurat. Șoferul întrebă fără să se întoarcă, prinzându‑i privirea în oglinda retrovizoare:

– Unde mergem?

– Aeroportul Otopeni.

– Aha! înțelese celălalt… Cursa de Viena, 22 și 5.

Diamantopol zâmbi distrat.

– Da, da… Cursa de Viena.

Abia își stăpânea tremurul mâinilor. „În sfârșit! Dumnezeule! În sfârșit… Nu, n‑a fost în zadar!“ Tot drumul nu văzu nimic. În fața ochilor avea o singură figură. O figură fără trăsături: Diavolul Alb.“

Data apariției12 aug. 2020
ColecțiaSuspans
ISBN978-606-43-0603-6
Cod bară9786064306036
AutorRodica Ojog-Brașoveanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini240
Număr volume1
EdituraNemira
Greutate (kg)192.0000

NOROCUL ȚI-L FACI SINGUR!

Viața ți-a tras țeapă dacă…

Îi consideri pe ceilalți mai importanți decât pe tine.

Viața ta socială nu are legătură cu cea interioară.

Spui DA când vrei să spui NU.

Încerci să-i schimbi pe cei din jur.

Ai uitat să te bucuri de călătorie.

Când viața îți trage țeapă, e momentul să te trezești din inerție.

Alan H. Cohen îți arată, în zece capitole, cum să nu mai irosești timpul și energia pe oameni și lucruri care nu-ți fac bine și cum să ajungi să faci exact ce-ți place.

Plin de umor, cu exemple perfecte și un stil direct care te prinde de la primul rând, Viața ca o țeapă nu e doar un ghid folositor pentru a-ți dezvolta puterea și creativitatea, ci și un ajutor pentru a remedia ce nu funcționează în viața ta.

„Dacă nu dai doi bani pe ceea ce ești și pe cine ești, încerci să cauți merite și valoare în ceea ce te înconjoară, la oameni despre care crezi că știu sau au mai mult decât tine. Tot ce îți trebuie se află însă înăuntrul tău și nimeni altcineva nu poate să știe mai bine decât tine ce cale să urmezi sau care-ți sunt idealurile; iar toată puterea pe care o investești într-o autoritate din exterior se întoarce împotriva ta și te lasă mai secătuit decât erai la început. Și astfel, întrebarea care se pune nu mai este: Îți risipești puterea?, ci Cum ai putea s-o recuperezi?.“

Data apariției17 aug. 2020
Titlu originalWhy Your Life Sucks
ColecțiaBonton
ISBN978-606-43-0891-7
Cod bară9786064308917
AutorAlan H. Cohen
TraducătorAdriana Cerkez
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini320
Număr volume1
EdituraNemira

DE LA CÂȘTIGĂTORUL PREMIULUI GONCOURT ȘI AUTORUL BESTSELLERULUI CĂSĂTORIE DE PLĂCERE

Inspirat din fapte reale, acest roman povestește viața lui Ahmed – cea de-a opta fiică a unui cuplu islamic fără moștenitori băieți, crescută ca bărbat, cu drepturile și privilegiile de rigoare.

Într-o piață din Marocul anilor ’50, un povestitor le spune celor adunați în jurul lui o istorie bogată, stranie și fermecătoare, despre amputarea identității unei femei și puterea obiceiurilor și a legii islamice.

Zahra Ahmed/Mohammed Ahmed e crescută ca băiat pentru a putea duce mai departe imperiul familiei. Dar, pe măsură ce se maturizează, dorința de a avea la rândul ei copii marchează începutul evoluției sexuale și al dorinței de explorare, în concordanță cu adevărata ei identitate.

Copilul de nisip este o carte vizionară despre putere, colonialism și identitate de gen în Africa de Nord.


„Această poveste seamănă întru câtva cu noaptea; este obscură și totuși bogată în imagini; ar trebui să ducă spre o lumină slabă și blândă; când vom ajunge în zori, vom fi eliberați, vom fi îmbătrânit cu o noapte, lungă și apăsătoare, o jumătate de secol și câteva foi albe risipite în curtea de marmură albă a casei noastre cu amintiri. Unii dintre voi vor fi tentați să locuiască în acest nou sălaș sau măcar să ocupe acolo un locșor de dimensiunea trupului lor. Știu, tentația uitării va fi mare, o fântână cu apă pură de care nu trebuie să te apropii sub niciun pretext, chiar dacă ți-e sete. Fiindcă povestea aceasta este și un deșert. Trebuie să mergi desculț pe nisipul încins, să mergi și să taci, să crezi în oaza care prinde contur în zare și care nu încetează să se înalțe spre cer, să mergi și să nu privești înapoi, ca să nu te ia amețeala.“

Data apariției18 aug. 2020
Titlu originalL’enfant de sable
ColecțiaBabel
ISBN978-606-43-0925-9
Cod bară9786064309259
AutorTahar Ben Jelloun
TraducătorMihaela Stan
FormatPaperback
Dimensiuni120 x 220 mm
Nr. pagini192
Număr volume1
EdituraNemira