Semnal editorial 254: O carte-eveniment: SÎNT ALTA, de Svetlana Cârstean

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Editura Nemira lansează un nou volum de poezie scris de Svetlana Cârstean intitulat Sînt alta. 

Este a patra carte a poetei după Floarea de menghină, din 2008, pentru care a primit Premiul Național Mihai Eminescu pentru Poezie „Opera Prima”, Premiul Radio România Cultural și Premiul de debut al revistei România literară, Gravitație, din 2013, și Trado, din 2016, scrisă împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad.

Acest nou volum reconfirmă vocea unică a Svetlanei Cârstean în peisajul literaturii române contemporane și reprezintă o călătorie-poveste prin teritoriile identități și ale feminității în toate ipostazele ei, de fiică, mamă, iubită, prietenă, scriitoare, folosind ca instrumente apropierea și depărtarea succesive de sine. 

„Arthur Rimbaud ar fi iubit arta cu care Svetlana Cârstean a actualizat Je est un autre. Svetlana este une autre în sensul precis intenționat de Rimbaud – cu adaosul capacității poeziei de a povesti direct și curajos o viață de azi. Un subtil simț al umorului, auzul perfect și privirea fără ifose dau acestei cărți o cadență deosebită, care pune de acord istoria poetei cu viața obștească. Frumusețea lumii în mișcare, prezentul care se îndepărtează și devine povești, plutesc prin tărîmuri geografice și psihologice în acest poem-fluviu.“ Andrei Codrescu

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, în aer liber

„Dacă aș semna regia unui film după Sînt alta, aș porni de la un anumit cadru: imaginea unei contorsioniste care își exersează mișcările în oglindă, oasele reliefându-se prin piele, frumusețea corpului imun la durere. Despre asta e vorba în noul volum al Svetlanei Cârstean, despre o abordare frontală a propriei identități, despre apropierea de sine prin îndepărtare, despre deteritorializarea traumei și a spaimelor pe care oamenii le poartă cu ei peste tot, oricât de mult s-ar îndepărta, în timp și spațiu, de momentul în care le-au trăit. Cinematice și impecabil pilotate la nivel formal, poemele din această carte proiectează filmul contactului uman cu realitatea haotică, uneori violentă, cu absențele fundamentale, cu geografiile emoționale și narațiuni personale ce revin obsesiv și te bântuie ca soundtrackul de la In the Mood for Love. O carte ca un föhn îndreptat spre o rană / care mai sîngerează încă.“ Anastasia Gavrilovici

#ComingSoon: cărți în pregătire pentru 2021 la Nemira/Armada

Editura Nemira a publicat în 2020 titluri noi în toate colecțiile consacrate, precum și un proiect special care a luat pulsul anului dificil prin care am trecut cu toții: ebook-ul IZOLARE, o antologie cu texte scrise de autori, jurnaliști și artiști români despre perioada de lockdown (toate încasările obținute din vânzarea acestui ebook se donează către Asociația Dăruiește Viață). 

Continuă lectura

Semnal editorial 233: Două titluri noi în colecția n’autor: Viitorul anterior și Oameni mari

Ca de Ziua Națională a României:

Editura Nemira lansează două titluri noi în colecția de proză românească contemporană n’autor: Viitorul anterior, de Liviu Ornea și Oameni mari, de Maria Orban.  

Viitorul anterior este monologul unui văduv, tată a doi copii, fost profesor universitar, care își rememorează viața, de la secvențe din copilărie la iubiri din adolescență, muzici și cărți, peripeții din timpul armatei, beții memorabile, prietenii de neînlocuit, călătorii, dorințe și fantezii etc. Totul, în încercarea de a-și purta demn bătrânețea, singurătatea, insomniile, descompunerea lentă, dar sigură a corpului. Ca intelectual, are suficient antrenament teoretic pentru cea din urmă misiune. Însă aceasta devine problematică atunci când nimic nu merge cum a planificat și viața îl ia din nou prin surprindere. Cum înveți să-ți accepți moartea iminentă?

„Pretextul autobiografic al povestirilor lui Liviu Ornea nu trebuie să înșele: nu nostalgia e personajul lor principal. Calculul e infinit mai subtil. Ce urmărește el aici nu e atât viața unui om care, ajuns sexagenar, își recheamă dulce tinerii săi ani, cât însuși procesul convulsionat al recuperării trecutului. E, dacă vreți, o memorialistică în care accentul cade pe primele patru silabe. Științific aproape: filtrele, actele de spontană revelație, micile minciuni care suprascriu realitatea, petele albe fac deliciul acestei cărți nu mai mare decât un microprocesor.“ Cosmin Ciotloș

Oameni mari este o carte incomodă, dar deloc încrâncenată. Maria Orban își construiește propriul playlist, scrie relaxat despre cele mai profunde dileme umane, despre punctele de cotitură din viețile noastre, acumulează episoade cinematografice, cu mult umor și (auto)ironie, într-un stil care te va cuceri pe loc. Oameni mari poate fi o carte despre maturizare, despre proiecții și despre călătoriile interioare. Despre asumarea eșecurilor pentru a face un pas înainte. Despre a te accepta.

„Romanul Mariei Orban începe ca un film, în care se aude, de la început, un cântec: Porcelain (Moby) – deloc întîmplător ales. Pe fondul unui sound liniștitor, se vorbește acolo despre o despărțire între doi oameni care au fost cândva îndrăgostiți unul de altul și despre ce înseamnă ca, sub o aparentă serenitate, să-ți ieși, de fapt, din minți (I’m going out of my mind, spune Moby). În Oameni mari, suferința despărțirii nu e deloc patetică și violentă (ca-n romanele de altădată!), ci subtil cotropitoare, ca un anestezic. O carte despre redescoperirea lumii prin descoperirea vulnerabilității și a singurătății care, paradoxal, se pot răsturna într-o iluminatoare regăsire de sine. Nu doar un roman „de dragoste“ (cum s-ar spune), ci un roman frumos despre particulara sensibilitate a generației milenialilor.” Simona Popescu

Maria Orban (1978, Brașov) a absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov în anul 2000.  A debutat  în volumul colectiv de proză Junii 03, o antologie a tinerilor prozatori brașoveni, îngrijită de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Alexandru Mușina. A publicat textul Zoom în Ziua gândacului de bucătărie, antologie de teatru apărută în 2016 și coordonată de Mihai Ignat. A mai semnat diferite articole și texte de proză scurtă în revistele IntervalVatraTiuk!LiteromaniaLiterNetRevista de Povestiri – al cărei atelier de scriere creativă online l-a urmat – și IocanOameni mari este debutul său în proză în volum individual.

Liviu Ornea (n. 1960) e matematician, profesor al Universității  din București și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române. A publicat peste 80 de articole de geometrie diferențială, o monografie de specialitate și două cursuri universitare, a conferențiat și a făcut cercetare în numeroase institute și universități din lume. Începând din 2005, prin rubrica „Bifurcații” din revista Observator cultural, devine o prezență constantă în spațiul public (o parte dintre eseurile publicate aici și în alte reviste au fost adunate în volumele Varietăți conexe și Bifurcații, Curtea Veche, 2008 și 2014). Publică și cronică de teatru (acum, tot în Observator cultural – o selecție se află în volumul Un matematician la teatru, Tracus Arte, 2014). De asemenea, traduce cu plăcere literatură, istorie, dar și filosofia și istoria matematicii din limbile franceză (Léon Polyakov, Jean-Claude Grumberg, Gilles Zenou, Cédric Villani) și italiană (Alberto Moravia, Antonio Tabucchi, Paolo Zellini). Viitorul anterior este volumul său de debut în proză.

Lista cu dorințe Gaudeamus 2020 (în poze)

Anul acesta este „un pic” altfel, așa că toate evenimentele, inclusiv marile târguri, s-au mutat online. Însă, ca în fiecare an, las și eu o mică listă cu ce cărți mi-aș fi dorit să obțin de la Gaudeamus 2020, cu mențiunea că am să încerc să mă rezum la maximum 3 cărți pentru fiecare editură. Sper să-mi și iasă.

Așadar, în ordine alfabetică:

EDITURA ART

EDITURA ARTHUR

Iarna lui Brian

EDITURA BLACK BUTTON BOOKS

EDITURA BOOKLET FICTION

EDITURA CORINT

Este posibil ca imaginea să conţină: nor, text care spune „C.S. FORESTER SARLDO ROMAN PUBLICAT INIȚIAL CU TITLUL GREYHOUND PĂSTORUL CEL BUN „Forester ACUM ÎNTR-OECRANIZARE DESUCCES,C TOMHANKS TOM HANKS ÎNROLUL PRINCIPAL. FORESTER C.S. CORINT FICTION CORINT FICTION”


Houdini: Marea evadare de Kerri Manisalco, Editura Leda Edge – Delicatese  Literare

EDITURA CRIME SCENE PRESS

EDITURA CRUX PUBLISHING

img-book
img-book

EDITURA CURTEA VECHE

S.T.A.G.S.
Splendidul mistreț
H(a)ppy

EDITURA GRAFIC ART

EDITURA HECATE

EDITURA HERG BENET

EDITURA HUMANITAS

EDITURA HUMANITAS FCTION

EDITURA LEBĂDA NEAGRĂ

Pachetul, Thriller psihologic - Sebastian Fitzek
AVENTURILE UNUI CĂLĂTOR NAIV, între mișcare și izolare - Jan Cornelius

EDITURA LITERA

Pamantul fagaduintei
Apeirogon
O viata regasita
Vanatoarea de vrajitoare
Orasul Semilunii. Casa Pamantului si a Sangelui
India. O scurta istorie

EDITURA NEMIRA

EDITURA PALADIN

EDITURA PANDORA M

EDITURA PARALELA 45

EDITURA POLIROM

EDITURA PREDA PUBLISHING

Transfer de putere - Vince Flynn

EDITURA RAO

EDITURA STORIA BOOKS

EDITURA TREI

EDITURA TRITONIC

EDITURA UNIVERS

Spumele negre 1
Rusalka - Editura Univers

EDITURA VELLANT

Semnal editorial 219: Autobiografia lui Carlos Santana – Tonul universal apare în colecția Yorick

Editura Nemira lansează autobiografia legendarului muzician Carlos Santana – Tonul universal, în colecția Yorick de arte ale spectacolului, tradusă de Mihaela Ioncelescu. 

În 1967, la San Francisco, după doar câteva săptămâni de la Vara Iubirii, un tânăr chitarist mexican urcă pe scenă la Fillmore Auditorium și cântă un solo de neuitat. Doi ani mai târziu, după un concert legendar la Woodstock, întreaga lume îl știe pe Carlos Santana.

În panteonul chitariștilor, Santana e unic pentru „tonul universal“: îl recunoști de la primele acorduri și pune mai presus de orice legătura dintre muzică și suflet.

Aceasta este povestea călătoriei sale: cântările din tinerețe în barurile de striptease din Tijuana, ce înseamnă să fii soț și tată, influențele muzicale, de la Coltrane la Miles Davis, căutările spirituale și descoperirea altor credințe, spectaculoasa revenire pe scenă cu albumul Supernatural.

Iată ingredientele uneia dintre cele mai senzoriale (și senzuale) autobiografii ale unui artist rock scrise vreodată.

„De la Tijuana la Woodstock și dincolo de el, legendarul chitarist face o baladă plină de întorsături de situație despre viața sa excepțională.” Oprah Magazine

„O călătorie inspirațională printr-o viață și o carieră de excepție.” Joe Bosso, Music Radar

„Imediat a început să mângâie vioara cu arcușul, foarte încet, scoțând mici sunete și, din senin, o pasăre a coborât în zbor, așezându-se pe o rămurică din preajma noastră. S-a uitat la tata, sucindu-și capul, după care a început să cânte și ea pe lângă vioară. Mă gândeam: «La naiba!» – sau, mă rog, orice alt cuvânt pe care îl aveam în minte la nouă ani. A continuat să cânte uitându-se la mine, urmărindu-mi reacțiile, fără să privească o clipă pasărea. Au schimbat câteva armonii între ei, după care tata s-a oprit, iar pasărea și-a luat zborul. Aveam gura căscată, de parcă tocmai descoperisem că tata era un mare vrăjitor, precum Merlin, iar acum avea să își învețe fiul cum să comunice cu natura. Numai că nu era vorba despre magie – era muzică.“

Câștigătorul concursului organizat de Biblioteca lui Liviu în parteneriat cu Editura Nemira, cu ocazia Blogtourului Piranesi

Am primit 36 de răspunsuri de la 36 de participanți, iar filmarea cu extragerea câștigătorului o puteți urmări atât pe pagina Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke), cât și pe pagina mea personală de Facebook, aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100007516980374.

1) Dospina Adrian-Cătălin

2) Annamaria Ionel

3) dragosionutandrei

4) Zsolt

5) cititornecunoscut

6) Mari

7) sandradeaconu

8) Ioana Alexandra Antone

9) Monica Gabriela Lupan

10) athousandsummers

11) Sandu Denisa

12) Onisim Pînzariu

13) Daniel Nicoleta

14) Idiceanu Ioana

15) Tănasă Alina

16) bookbizz

17) Alexandra Valentina

18) Leila Laleli

19) M Adela Nicoleta

20) Oana Andron

21) Alina Surugiu

22) Carolina

23) siminaaa97

24) horade

25) Larisa M

26) Anda

27) Denisa Mitu

28) Dorina Balosache

29) Firicel Sandu

30) Dragos Mitu

31) Maria Mitu

32) Claudiu BIC

33) Gheorghe Luca

34) Elena Bianca

35) Alexa

36) Mihai Tanasie

Iar câștigătorul este: poziția cu numărul22, Carolina. Am să te rog să trimiți un e-mail cu datele tale, adresa și numărul de telefon la: bibliotecaluiliviu@gmail.com, pentru ca editura să îți expedieze premiul. Mulțumesc!

Puteți urmări înregistrarea extragerii câștigătorilor pe pagina de Facebook a blogului, Biblioteca lui Liviu, sau pe pagina mea personală.

Mulțumesc tuturor pentru participare și vă mai aștept și la alte concursuri! Și vă invit să urmăriți postările viitoare, bineînțeles, atât pe blog, cât și pe pagina de Facebook a blogului.

Clip video cu extragerea câștigătorului.

Blogtour și Instagramtour „Piranesi”

Update: un eveniment în familie, adică aniversarea fiicei mele, mă obligă să amân deznodământul cu o zi. Scuze! Așadar, mai aveți timp încă o zi pentru concurs!
Spor și ne auzim mâine!

Pe pagina de Facebook Biblioteca lui Liviu: https://www.facebook.com/LiviuSzoke/posts/175090114195869

Pe blog: https://wp.me/pz4D9-3Qr.

Pe Instagram: https://www.instagram.com/p/CF85LpfJvdW/.

Blogtour & Instagramtour: împreună cu prietenii de la editura Nemira, am dat startul unui concurs la care puteți câștiga 3 exemplare din „Piranesi”, cel mai recent roman al Susannei Clarke, proaspăt apărut în imprintul Armada, trad. Roxana Brînceanu.

Un exemplar va putea fi câștigat pe Instagram (https://www.instagram.com/liviuszoke/), unul pe pagina de Facebook a blogului, Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke/), iar cel de-al treilea, aici, pe blog. Practic, trei concursuri, trei exemplare, trei câștigători, trei ocazii de a câștiga.

Câștigătorii vor fi anunțați luni, 12 octombrie, pe pagina mea de Facebook, pe pagina de Facebook a blogului și pe blog. Pentru a participa la concursul de pe pagina de Facebook a blogului: like paginii (e foarte simplu, plus că veți afla informații de calitate despre noile apariții, fragmente în avanpremieră, plus articole din cele mai interesante: https://www.facebook.com/LiviuSzoke/) și răspundeți la întrebarea: de ce ați vrea să câștigați acest fascinant volum fantasy?

Pentru a participa la concursul de pe blog, răspundeți la aceeași întrebare aici, în comentarii la această postare: de ce ați vrea să câștigați acest fascinant volum fantasy?

Însă asta nu e tot. Blogtour înseamnă că vor fi organizate mai multe evenimente, și că aveți mai multe șanse, după cum o arată și bannerul de mai jos:

Și, în plus, vă oferim și un fragment în avanpremieră din cartea pe care o puteți câștiga la cele trei concursuri.

Succes!

FRAGMENT

BatterSea

Notă din a Douăzeci și Noua Zi a celei dea Cincea Luni din Anul în care Albatrosul a venit  în Sălile de SudVest 

De dimineață, la ora 10, m‑am dus în cea de‑a Doua Sală de Sud‑Vest să mă întâlnesc cu Omul Celălalt. Când am intrat în Sală el era deja acolo, sprijinit de un Soclu Gol și bătând într‑unul dintre dispozitivele lui strălucitoare. Purta un costum bine croit din stofă neagră și o cămașă de un alb imaculat care contrasta plăcut cu tonurile măslinii ale pielii sale. 

Fără să‑și ridice privirea de la dispozitiv, a spus: 

– Am nevoie de niște informații. 

Adesea e așa: atât de concentrat pe ceea ce face, încât uită să spună „Salut!“ sau „La revedere!“ sau să mă întrebe ce mai fac. Eu nu mă supăr. Îi admir pasiunea pentru munca științifică. 

– Ce informații? am întrebat. Pot să te asist? 

– Desigur, a zis. De fapt n‑o să pot ajunge prea departe dacă n‑o faci. Astăzi subiectul cercetărilor mele ești tu! 

Aici a ridicat capul din ceea ce făcea și mi‑a zâmbit. Are cel mai fermecător zâmbet atunci când își amintește să‑l folosească.

– Serios? Ce încerci să afli? Ai o ipoteză în ceea ce mă privește? 

– Am. – Care anume? 

– Asta nu pot să‑ți spun. Ar putea influența datele. 

– Oh! Da. Adevărat. Scuze. 

– E‑n regulă, a zis. E normal să fii curios. 

Și‑a așezat dispozitivul strălucitor pe Soclul Gol și s‑a întors spre mine. 

– Stai jos. 

M‑am așezat pe Pavaj, cu picioarele încrucișate și am așteptat întrebările lui. 

– Stai comod? a întrebat. Bine. Acum, spune‑mi. Ce îți amintești? 

– Ce îmi amintesc? am repetat, confuz. 

– Da. 

– Este o întrebare lipsită de precizie. 

– Nu contează, a zis. Încearcă să dai un răspuns. 

– Ei bine… Presupun că răspunsul este „totul“. Îmi amintesc totul. 

– Zău? E o afirmație cam îndrăzneață. Ești sigur? 

– Așa cred. 

– Dă‑mi câteva exemple de lucruri pe care ți le amintești. 

– Păi, am spus, să presupunem că numești o Sală aflată la multe zile distanță, cu condiția ca eu să o fi vizitat înainte. Îți pot spune imediat cum să ajungi acolo. Pot numi fiecare Sală prin care trebuie să mergi. Pot să‑ți descriu Statuile importante pe care le vei vedea pe Pereți și, cu un grad rezonabil de acuratețe, îți pot arăta pozițiile lor, adică lângă care Perete stau, dacă e Nord, Sud, Est sau Vest și cât de departe de Perete sunt situate. Pot de asemenea să enumăr… 

– Dar despre Batter‑Sea? a întrebat Omul Celălalt. 

– Hmm… Ce? 

– Batter‑Sea. Îți amintești de Batter‑Sea? 

– Nu… eu… M‑am oprit. Batter‑Sea?

– Da. 

– Nu înțeleg, am zis. 

Am așteptat ca Omul Celălalt să explice, dar el nu a spus nimic. Îmi dădeam seama că mă observa îndeaproape și eram convins că acea întrebare era crucială pentru indiferent ce cercetare ar fi întreprins, dar despre ce ar fi trebuit să răspund, nu aveam nici cea mai mică idee. 

– Batter‑Sea nu e un cuvânt, am spus în cele din urmă. Nu are nicio referință. Nu există nimic în Lume care să corespundă acestei combinații de sunete. 

Omul Celălalt tot nu a spus nimic. A continuat să mă privească concentrat. I‑am întors privirea tulburat. 

Apoi: 

– Oh! am exclamat, luminat dintr‑odată. Înțeleg ce faci! 

Am început să râd. 

– Ce fac? a întrebat Omul Celălalt zâmbind. 

– Vrei să afli dacă spun adevărul. Tocmai am declarat că pot să‑ți descriu drumul către orice Sală pe care am vizitat‑o înainte. Dar nu ai nicio posibilitate de a verifica veridicitatea declarației mele. De exemplu dacă ți‑aș descrie Calea către cea de‑a Nouăzeci și Șasea Sală de Nord, nu ai avea cum să știi dacă indicațiile mele sunt corecte, pentru că tu nu ai fost niciodată acolo. Așa că îmi pui o întrebare cu un cuvânt lipsit de sens, „Batter‑Sea“1. Ai ales cu șiretenie un cuvânt a cărui sonoritate indică un loc. Un loc erodat de mare. Dacă ți‑aș spune că îmi amintesc de Batter‑Sea și ți‑aș descrie drumul într‑acolo ai ști că mint. Ai ști că pur și simplu mă umflu în pene. Ai pus o întrebare de control. 

– Exact, a zis el. Exact asta fac. 

Am râs amândoi. 

– Mai ai întrebări pentru mine? am întrebat. 

– Nu. Am terminat. 

1  Battered by the Sea – uzat, erodat de apa mării (în lb. engl. în orig.). (n.t.)

Era pe cale să se întoarcă și să introducă datele în dispozitivul lui strălucitor, dar ceva la mine i‑a atras atenția și m‑a privit oarecum nedumerit. 

– Ce e? am întrebat. 

– Ochelarii tăi. Ce s‑a întâmplat cu ei? 

– Ochelarii? m‑am mirat. 

– Da. Arată cam… ciudat. 

– Ce vrei să spui? 

– Au brațele înfășurate cu benzi de ceva anume, a spus. Și capetele atârnă pe lateral.

– Oh, înțeleg! am zis. Da! Brațele ochelarilor mi se tot rup. Mai întâi stângul. Apoi și dreptul. Aerul încărcat de sare corodează plasticul. Experimentez diferite metode de a le cârpi. Pe brațul stâng am folosit fâșii de piele de pește și clei de pește, iar pe brațul drept am folosit iarbă de mare. Asta are mai puțin succes. 

– Da, a spus, presupun că așa e. 

În Sălile de sub noi Fluxul în creștere a lovit un Perete. Bum. S‑a retras, a țâșnit prin Uși și a lovit Peretele din Următoarea Cameră. Bum. Bum. Bum. S‑a retras din nou, apoi iar a țâșnit. Bum. Cea de‑a Doua Sală de Sud‑Vest vibra ca o coardă ciupită a unui instrument. 

Omul Celălalt arăta neliniștit. 

– Mi s‑a părut destul de aproape, a zis. N‑ar trebui să plecăm de aici? El nu înțelege Fluxurile. 

– Nu e nevoie, am spus. 

– OK, a acceptat. Dar nu era liniștit. Ochii i se măriseră și respira mai superficial și mai rapid. Continua să privească de la o Ușă la alta parcă așteptându‑se să vadă Apa năvălind în orice moment. 

– Nu vreau să fiu prins, a zis. 

Odată Omul Celălalt se afla în cea de‑a Opta Sală de Nord. Un Flux puternic dinspre Sălile de Vest s‑a ridicat în cel de‑al Zecelea Vestibul, urmat cu câteva clipe mai târziu de un Flux la fel de puternic dinspre Sălile de Est în al Doisprezecelea Vestibul. Cantități mari de Apă s‑au scurs în Sălile înconjură‑ toare, inclusiv în cea în care se afla Omul Celălalt. Apele l‑au smuls și l‑au târât, cărându‑l prin Uși și lovindu‑l de Pereți și Statui. De câteva ori a fost complet scufundat și s‑a așteptat să se înece. În cele din urmă Fluxurile l‑au depus pe Pavajul celei de‑a Treia Săli de Vest (la distanță de șapte Săli de unde începuse totul). Acolo l‑am găsit Eu. I‑am adus o pătură și o supă fierbinte făcută din alge și scoici. Imediat ce a fost în stare să meargă, a plecat fără un cuvânt. Nu știu unde s‑a dus. (Niciodată nu știu.) Asta s‑a întâmplat în cea de‑a Șasea Lună din Anul în care am numit Constelațiile. De atunci Omului Celuilalt îi este frică de Fluxuri. 

– Nu este niciun pericol, l‑am asigurat. 

– Ești convins? Bum. Bum

– Da. 

În cinci minute Fluxul va ajunge în al Șaselea Vestibul și va urca Scara. A Doua Sală de Sud, care se află la două Săli înspre est de aici, va fi inundată pentru o oră. Dar apa nu va fi mai înaltă de nivelul gleznei și nu va ajunge la noi. A dat din cap, dar nivelul anxietății i‑a rămas ridicat și la puțin timp după aceea a plecat. La începutul serii m‑am dus în cel de‑al Optulea Vestibul să pescuiesc. Nu mă gândeam la conversația mea cu Omul Celălalt; mă gândeam la cina mea și la Frumusețea Statuilor în Lumina Serii. Dar cum stăteam acolo, aruncându‑mi năvodul în 

 Apele Scării Inferioare, în fața mea a apărut o imagine. Am văzut o mâzgălitură neagră pe cerul cenușiu și o sclipire de un roșu aprins; cuvintele au plutit spre mine – cuvinte albe pe fond negru; în același timp a izbucnit brusc un zgomot și am simțit gust metalic pe limbă. Și toate aceste imagini – în realitate nu mai mult decât fragmente sau fantome de imagini – păreau să se închege în jurul cuvântului straniu „Batter‑Sea“. Am încercat să le apuc, să le fixez mai bine, dar au pălit ca un vis și au dispărut.

Semnal editorial 203: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira (IX) – Reynolds, Lawrence, Haig, Cogman, Clarke

Al doilea volum din trilogia SPAȚIUL REVELAȚIEI.

Târziu în secolul al XXVI-lea, rasa umană a avansat suficient de mult cât să atragă atenția nedorită a Inhibitorilor – mașini de ucis extraterestre, făcute să detecteze viața inteligentă și s-o distrugă.

Politicienii par să fi abandonat lupta și vor să fugă, lăsând de izbeliște triburile umane. Singura speranță a omenirii este să găsească armele apocalipsei, acum bine ascunse.

Clavain, un renegat, e decis să le găsească, pentru că nu se poate împăca cu decizia lașă și cinică a conducătorilor. Însă nu e singurul, în joc sunt și alte facțiuni, cu agende diferite. Armele au, la rândul lor, propria agendă.

„O poveste epică despre război, politică, ideologie și invazie extraterestră. Cu o tehnică narativă inteligentă și personaje bine construite, acest roman își va absorbi complet cititorii.“
Booklist

„Respicienta nu punea niciodată întrebări despre activitatea ei. Ea știa doar că acționa pentru binele final al vieții înzestrate cu rațiune. Nu era deloc îngrijorată că această criză pentru a cărei evitare acționa, criza care avea să devină un dezastru cosmic incontrolabil dacă vieții inteligente i se permitea să se răspândească, se afla tocmai la treisprezece Rotații – trei miliarde de ani – în viitor.

Asta era lipsit de importanță.

Timpul nu însemna absolut nimic pentru Inhibitori.“

Data apariției9 oct. 2020
Titlu originalRedemption Ark
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0930-3
Cod bară9786064309303
AutorAlastair Reynolds
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini816
Număr volume1
EdituraNemira

A treia carte din seria IMPERIUL FĂRÂMIȚAT.


Regele Jorg Ancrath are douăzeci de ani și domnește peste șapte regate. Încă nu și-a atins scopul, acela de a se răzbuna pe tatăl său, iar demonii care îl bântuie sunt tot mai prezenți.

Ar putea ajunge împărat, dar nu pe calea sabiei, ci numai prin vot. Și niciodată nu s-a întâmplat să existe unanimitate în Imperiul Fărâmițat. Jorg intenționează să schimbe asta. Are de partea lui tehnologia descoperită printre relicvele unei alte civilizații și nu va ezita s-o folosească.

Dar va da peste un adversar fără pereche, un adversar de care se teme chiar mai mult decât de sine: Regele Mort.

„Lawrence își încheie trilogia așa cum a început-o: cu o scriitură sângeroasă, dar poetică. Cu dialoguri care-ți dau fiori și personaje pe care nu ai vrea să le întâlnești nici în coșmaruri, cu eroi întunecați și prieteni și mai întunecați.“
RT Book Reviews 

„Un final satisfăcător, inteligent și neașteptat, cu o turnură care schimbă complet perspectiva.“
Starburst Magazine

Data apariției15 oct. 2020
Titlu originalKing of thorns
ColecțiaFantasy
ISBN978-606-43-0687-6
Cod bară9786064306876
AutorMark Lawrence
TraducătorMihaela Ioncelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini504
Număr volume1
EdituraNemira

O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?


„Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.“
The Independent

„Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.“

Data apariției1 oct. 2020
Titlu originalThe Midnight Library
ColecțiaIn afara colectiilor
ISBN978-606-43-0942-6
Cod bară9786064309426
AutorMatt Haig
TraducătorCristina Nan
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini308
Număr volume1
EdituraNemira

A doua carte din seria BIBLIOTECA INVIZIBILĂ.

A fi sub acoperire într-o Londră victoriană dintr-un univers paralel poate ajunge o rutină pentru bibliotecara-spion Irene. Misiunea de a colecta opere de ficțiune importante pentru misterioasa Bibliotecă și munca depusă sub acoperire ca să se integreze în cultura timpului sunt puse în pericol odată cu răpirea partenerului ei, Kai – un dragon de descendență regală.

Dispariția lui Kai poate duce la un conflict între forțe capabile să devasteze toate lumile. Pentru ca omenirea să nu fie prinsă la mijloc, Irene va trebui să se alieze cu un reprezentant al Neamului Frumos și să treacă într-o Veneție plină de magie, unde domină coincidențele bizare și unde se sărbătorește un etern Carnaval.

„Cogman a deschis drumuri noi în tărâmurile imaginare din moștenirea noastră culturală. Iar noi, cititorii, nu ne putem sătura!”
The Wall Street Journal

„Prin recuperarea de cărți esențiale din aceste lumi, Biblioteca ajută la păstrarea echilibrului. Legăturile sale cu lumile le împiedică pe acestea să alunece prea repede în direcția haosului sau ordinii, iar un mediu stabil pentru oameni este posibil undeva la mijloc. Bibliotecarii juniori pot fi aspru pedepsiți dacă fraternizează în mod nepermis cu Neamul Frumos. Este în special cazul celor care par să submineze neutralitatea Bibliotecii. Ar trebui să subliniem că nu vom emite judecăți cu privire la «binele omenirii». Oamenii trebuie lăsați să își ia propriile decizii. Scopul Bibliotecii este să împiedice omenirea să creadă în realitatea absolută. Sau în opusul ei.“

„Prin recuperarea de cărți esențiale din aceste lumi, Biblioteca ajută la păstrarea echilibrului. Legăturile sale cu lumile le împiedică pe acestea să alunece prea repede în direcția haosului sau ordinii, iar un mediu stabil pentru oameni este posibil undeva la mijloc. Bibliotecarii juniori pot fi aspru pedepsiți dacă fraternizează în mod nepermis cu Neamul Frumos. Este în special cazul celor care par să submineze neutralitatea Bibliotecii. Ar trebui să subliniem că nu vom emite judecăți cu privire la «binele omenirii». Oamenii trebuie lăsați să își ia propriile decizii. Scopul Bibliotecii este să împiedice omenirea să creadă în realitatea absolută. Sau în opusul ei.“

Data apariției25 sept. 2020
Titlu originalThe Masked City
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0688-3
Cod bară9786064306883
AutorGenevieve Cogman
TraducătorIulia Dromeretchi
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini320
EdituraArmada

Casa lui Piranesi nu e deloc una obișnuită: are camere infinite, coridoare nesfârșite, pereții sunt ticsiți de mii și mii de statui, toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile răsună de sub scări, camerele se inundă în câteva secunde.

Dar Piranesi nu se teme. El înțelege valurile și modelul labirintului. Viața lui înseamnă explorarea casei. Doar că nu e singur în casă. Mai există Un Străin care ascunde un secret întunecat.


Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasă și luminoasă, plină de mister și aventuri într-o lume fantastică, și totodată o meditație profundă despre condiția umană: despre cum e când te simți pierdut și apoi te regăsești.“
Madeline Miller

„Ce lume fascinantă creează Clarke, ce ritm nebun de dezvăluiri, ce protagonist pur și ce personaje secundare fluide moral, ce frumusețe, ce tensiune, ce final perfect!“
David Mitchell


„Luna Plină era în dreptul Unicei Uși, inundând Sala cu Lumină. Statuile de pe Pereți erau toate poziționate ca și cum tocmai s-ar fi întors cu fața spre Ușă, cu ochii lor de marmură fixând Luna. Se deosebeau de Statuile din alte Săli; nu reprezentau indivizi izolați, ci o Mulțime. Două se țineau în brațe; alta ținea mâna pe umărul celei din fața sa, ca și cum ar fi vrut s-o împingă să poată vedea Luna; un copil se agăța de mâna tatălui său. Exista chiar și un Câine care, nefiind interesat de Lună, stătea pe picioarele din spate, cu labele din față pe pieptul stăpânului său, cerșindu-i atenția. Peretele din Spate era o Masă de Statui – nu aranjate ordonat pe Niveluri, ci doar o mulțime amestecată, haotică. Puțin mai departe, printre ele, se găsea un Tânăr scăldat în Lumina Lunii, cu extazul întipărit pe față, ținând un steag în mână. Aproape că uitasem să respir. Pentru o clipă am avut imaginea a cum ar putea fi dacă în loc de doi oameni în Lume ar fi mii.“

Data apariției15 sept. 2020
Titlu originalPiranesi
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0940-2
Cod bară9786064309402
AutorSusanna Clarke
TraducătorRoxana Brinceanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini240
Număr volume1
EdituraArmada

Semnal editorial 201: Vânătăi ascunse – Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide

Editura Nemira lansează Vânătăi ascunse: Ce nu știi despre violența domestică te poate ucide, cartea jurnalistei Rachel Louise Snyder despre fenomenul „terorismului intim“ și extinderea violenței domestice în SUA, cu studii de caz, analize și portrete, istorii personale și miturile care înconjoară această temă în discursul public: transformarea victimei în vinovat, violența recurentă la agresori, ideea că violența domestică e o chestiune tabu. Printr-o cercetare aprofundată a mărturiilor adunate de la victime, de la agresori, de la oamenii legii și de la diverse ONG-uri, Snyder ajunge la rădăcina violenței domestice și la consecințele ei indiscutabile pentru întreaga societate și face cunoscuți pașii necesari pentru a o reduce cu adevărat.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Vânătăi ascunse a fost recompensată cu Helen Bernstein Book Award, Lukas Work-in-Progress Award de la Columbia School of Journalism și Harvard’s Nieman Foundation, și a fost finalistă la unele dintre cele mai prestigioase premii pentru non-ficțiune: National Book Award Circle, Los Angeles Times Book Prize, Aba Silver Gavel Award, Kirkus Prize. 

„Un reportaj terifiant și curajos de pe frontul de război din granițele noastre.” Andrew Solomon

„Un studiu fundamental care explică de ce căminul propriu e cel mai periculos loc pentru o femeie.” Eve Ensler

Nu este disponibilă nicio descriere.

Cu ocazia publicării acestei cărți, editura Nemira derulează alături de Fundația Anais o campanie de informare și sensibilizare pe subiectul violenței domestice, în contextul în care România se situează pe locul 14 în statistica țărilor europene cu cea mai mare incidență de cazuri de violență domestică și, conform statisticilor oficiale ale Poliției Române, 1 din 4 femei a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său cel puțin o dată în viață (Studiul FRA, 2014).

Nu este disponibilă nicio descriere.

Cărțile informează, educă empatia, stârnesc discuții. Încurajăm cititorii să fie conștienți de problemele celor vulnerabili din jur, să se implice, să ajute, să vorbească, să nu se teamă să ceară ajutor și astfel, mai puține vănătăi vor rămâne invizibile.

„Cartea jurnalistei Rachel Louise Snyder demontează multe mituri care înconjoară violenţa domestică şi ne dezvăluie un fenomen prea puţin cunoscut în toată amploarea lui, atât la noi în ţară, cât şi în toată lumea. În România violenţa domestică este ignorată de multe ori şi nu se ştie cu exactitate câte femei şi copii îi cad pradă în fiecare an. Terorismul intim, cum îl mai numeşte autoarea poate lua multe forme şi este o temă asupra căreia trebuie să ne informăm pentru a ne ajuta pe noi şi pe cei din jurul nostru.” Ana Nicolau, director general al editurii Nemira.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Rachel Louise Snyder este o jurnalistă de renume care a călătorit în peste 50 de țări ca să strângă documente despre probleme legate de drepturile omului. A locuit șase ani la Phnom-Penh, în Cambodgia, înainte să se stabilească la Washington. În ultimii zece ani, a scris numeroase articole despre violența domestică în publicații prestigioase precum New York Times, New Yorker, Slate, Salon, Huffington Post, The Washington Post, Chicago Tribune, New Republic și altele. Acum este profesor asociat de Creative Writing la American University în Washington. Este autoarea cărților: Fugitive Denim: A Moving Story of People and Pants in the Borderless World of Global Trade, What We’ve Lost is Nothing și Vânătăi ascunse: ce nu știi despre violența domestică te poate ucide.

Fundația Anais activează pentru combaterea violenței împotriva femeilor oferind servicii pentru protecția și asistența victimelor violenței domestice, inclusiv protecția minorului și a vârstnicului în fața violenței. Serviciile sociale oferite în cadrul Centrul de consiliere pentru prevenirea și combaterea violenței domestice sunt: consiliere și îndrumare socială, consiliere juridică cu privire la drepturile acestora și în vederea obținerii unui ordin de protecție, asistare/reprezentare în fața instanței de judecată în vederea obținerii ordinului de protecție, consiliere psihologică individuală și grupuri de suport. Intră pe: http://www.asociatia-anais.ro

Semnal editorial 197: Cel mai nou roman al lui Julian Barnes – Bărbatul cu haină roșie

Editura Nemira lansează, în colecția Babel, cel mai nou roman al lui Julian Barnes (câștigător al Man Booker Prize pentru Sentimentul unui sfârșit), Bărbatul cu haină roșie, în traducerea lui Radu Paraschivescu. 

În cea mai recentă carte a sa, Julian Barnes pictează o frescă a Belle Époque cu eroii și antieroii ei, cu scriitorii, artiștii și gânditorii care au marcat-o – ne întâlnim, printre alții, cu Henry James, Sarah Bernhardt, Oscar Wilde, Marcel Proust, în schimburi de idei memorabile.

Vara lui 1885. Trei francezi ajung la Londra pentru cumpărături. Unul dintre ei e prinț, altul e conte, iar al treilea nu are rang nobiliar. E un italian care, cu patru ani în urmă, a fost subiectul celui mai cunoscut portret al lui John Singer Sargent. Se numește Samuel Pozzi, pionier în ginecologie și liber-cugetător, un om de societate cu o viață amoroasă faimoasă pentru complicațiile ei.

Viața lui Pozzi se desfășoară pe fundalul Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, minunata epocă a extravaganțelor și a plăcerilor, marcată, totodată, de narcisism, decadență și violență.

„Povestea lui Pozzi îi vine mănușă lui Barnes, de aceea a rezultat una dintre cele mai bune cărți ale sale. Bifează toate căsuțele: imersiunea în viața culturală a Franței din secolul al XIX-lea, în contrast cu insularitatea manifestată de Marea Britanie, atunci și acum; puzzle-ul de fapte reale și ficțiune; dilemele legate de viața sexuală.“ Evening Standard

Julian Barnes s-a născut în Leicester, Anglia, în 1946. A studiat la City of London School între 1957 și 1964, apoi la Magdalen College, Oxford, absolvind (cu onoruri) în 1968 secția de limbi moderne. După încheierea studiilor, a lucrat ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary timp de trei ani. Din 1977, a devenit redactor literar și a semnat recenzii in New Statesmen și New Review. Între 1979 și 1986 a realizat cronici de televiziune, mai intai pentru New Statesmen si apoi pentru Observer. Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece volume de proză și eseuri, cariera sa literară fiind încunu­nată de numeroase premii și distincții: Somerset Maugham Award pentru Metroland (1981), Geoffrey Faber Memorial Prize (1985), Prix Médicis pentru Papagalul lui Flaubert (1986), E.M. Forster Award (decernat de American Academy and Institute of Arts and Letters, 1986), Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour Prize (1988), Prix Femina pentru Trois (1992). A fost de trei ori finalist la Booker Prize: în 1984 pentru Papagalul lui Flaubert, în 1998 pentru Anglia, Anglia și în 2005 pentru Arthur & George. Statul francez i-a acordat în 1988 titlul de Chevalier des Arts et des Lettres, în 1995 a fost numit Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004 a primit titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. De asemenea, în 1993 Fundația FVS i‑a acordat Shakespeare Prize, iar în 2004 a fost recompensat cu Premiul Statului Austriac pentru Literatura Europeană.

Data apariției23 sept. 2020
Titlu originalThe Man in the Red Coat
ColecțiaBabel
ISBN978-606-43-0689-0
Cod bară9786064306890
AutorJulian Barnes
TraducătorRadu Paraschivescu
FormatPaperback
Dimensiuni120 x 220 mm
Nr. pagini304
Număr volume1
EdituraNemira