Lecturi 216: David Lagercrantz – Fata care trebuia să moară

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text

David Lagercrantz – Millennium VI: Fata care trebuia să moară (Millennium VI: Hon som måste dö, 2019) 408p., TPB, 13×20, Trei, 2019, Colecția Fiction Connection, Trad. Laura von Weissenberg, Red. Carmen Botoșaru, 38.25 (45) lei, ISBN: 978-606-400-732-2

Nota Goodreads: 3.71 (11642 note)

Descrierea editurii: „Lisbeth Salander — fata cu un dragon tatuat pe spate — a dispărut. Şi-a vândut apartamentul din Stockholm şi a plecat. Dar n-a spus nimănui unde. Şi nimeni nu ştie că, în sfârşit, a dat de urma celei mai mari duşmance a ei, sora geamănă — Camilla. Mikael Blomkvist încearcă să ia legătura cu Lisbeth. Are nevoie de ajutorul ei ca să afle identitatea unui cerşetor din Stockholm — un bărbat care nu figurează în registrele oficiale şi care, înainte să moară, sugerase că ştie secretele murdare ale unor politicieni şi industriași puternici. În buzunarul lui a fost descoperită o hârtie mototolită cu numărul de telefon al lui Blomkvist. Încă o dată, Salander şi Blomkvist colaborează, în speranța că vor găsi adevărurile pe care le caută fiecare în parte. Ştie Salander ceva despre cerșetorul misterios mort la Stockholm? Şi va putea oare Blomkvist să-şi ajute partenera de investigaţii să dea cea mai importantă bătălie din viaţa ei?”

Cu mare nerăbdare și inima strânsă am așteptat acest volum. Se zvonea că ar fi ultimul, că autorul, David Lagercrantz, ales de editura Norstedts să preia provocatoarea sarcină de a duce mai departe povestea începută de Stieg Larsson la început de mileniu trei, ar avea în plan alte proiecte (sper că nu ceva biografii de fotbaliști sau alte staruri de mucava). Sper că aceste proiecte vor implica niscaiva povești noir nordice, că acestea vor merge pe aceeași linie cu proiectul „Millennium”, că vor urma alte și alte comploturi, dezvăluiri senzaționale și personaje care-și urmăresc până în pânzele albe țelurile, luptând pentru ca adevărul să iasă la iveală cu orice preț.

Acestea au fost de fapt atuurile care au transformat seria „Millennium” în cea mai populară saga nordică: intrigă beton și ramificată, personaje solide și complexe, cu povești de viață înfiorătoare, documentare minuțioasă și ritm alert, pe fiecare pagină întâmplându-se parcă ceva. Spionaj, secrete murdare, personaje depravate, fapte dezgustătoare, demoni ai trecutului întorși să-i bântuie pe cei vinovați și o pregnantă senzație că cei vinovați își primesc de fiecare dată pedeapsa cuvenită.

Lisbeth Salander și-a vândut apartamentul din Stockholm și a plecat la Moscova ca să-și înfrunte nemesisul, pe sora Camilla, cea care ajunsese până la urmă să-l idolatrizeze pe Alexander Zalachenko, spionul rus dezertat, tatăl fetelor și călăul mamei fetelor, pe care poliția secretă suedeză îl proteja în schimbul unor informații sensibile despre ruși. Însă Zalachenko e mort și îngropat și, pentru această faptă, Camilla nu a iertat-o niciodată pe Lisbeth. Însă a dispărut din peisaj la finalul volumului patru, autorul uitând parcă de ura de moarte dintre ele în cel de-al cincilea volum, însă acum pare pus pe fapte mari, pornind cu intenția de a ne oferi un recital de gală: înfruntarea titanică dintre două genii, unul, Lisbeth, aflată de partea binelui (în felul ei sucit de-a face lucrurile), celălalt, Camilla, de partea răului, căci a continuat slujba începută de tatăl lor, de-a construi un adevărat imperiu al răului. Dar când să înceapă duelul, acesta se termină.

Glumesc. Oarecum. Căci de fapt nu de povestea aceasta se ocupă de fapt acest volum șase, ci de cea a șerpașului Nima Rata. Un cerșetor mândru nevoie mare, cu grave probleme psihice, este găsit mort lângă un copac dintr-un parc din Stockholm. În buzunar avea un bilet cu numărul de telefon al lui Mikael Blomkvist. Până să moară, se tot lua de oameni și bâiguia fraze fără sens în engleză, în care îl menționa pe ministrul apărării, Johannes Forsell. Acesta, bogat și fericit și plin de succes, participase în 2008 la o expediție de cucerire a muntelui Everest, încheiată tragic pentru o parte dintre participanți. Și plecând de la suspiciunile unei legiste care ajunge la concluzia că cerșetorul fusese de fapt asasinat, cineva servindu-i un cocktail mortal deghizat într-o sticlă de băutură, un adevărat bolovan pornește să se rostogolească la vale.

Secrete murdare și întunecate încep să iasă încet la iveală. Blomkvist, deși teoretic s-ar afla în vacanță, pornește în căutarea adevărului, pentru a afla ce era de fapt cu cerșetorul cel misterios: acesta fusese de fapt șerpaș, un grup etnic din Nepal înzestrat cu calități deosebite pentru urcușul pe munte. Și tocmai el fusese cel care îl ajutase pe Johannes Forsell să cucerească cel mai înalt vârf muntos din lume. Dar povestea este de fapt extrem de complicată. Și numai Blomkvist, ajutat, desigur, de vechii prieteni, Jan Bublanski, Sonja Modig și mulți alții, pe lângă care, firește, nu poate lipsi tocmai Lisbeth Salander, poate desluși ițele acestei povești extrem de complexe.

Eu unul aș fi preferat ca acest aspect să împartă frățește paginile acestei cărți cu povestea duelului dintre cele două surori, Lisbeth și Camilla. Căci parcă și celelalte două volume de dinainte pregăteau terenul pentru confruntarea finală dintre cele două genii. Însă n-a fost să fie așa. Povestea are niște neajunsuri și acestea mi s-au părut destul de evidente, cu toate că povestea șerpașului Nima Rata suscită un interes deosebit: scriitura este cam inegală, adesea scriitorul parcă plictisindu-se de niște fire și expediindu-le cam cu repeziciune; înfruntarea finală din fabrica de sticlă dezafectată are doar câteva pagini, e drept, alerte și încărcate de tensiune, însă mă așteptam, mai ales că alături de Camilla se afla un alt geniu al răului, rusul Galinov, fost și actual gangster rus, fost torționar de pe vremea sovieticilor, care băga spaima în toți dușmanii prin calmul său legendar, să avem parte de o adevărată înfruntare a titanilor; când colo… nici nu începe bine, că se și termină. Să mai amintesc și de modul ușor suspect în care dușmanul declarat în materie de jurnalism al lui Blomkvist îi pică la picioare ca o adolescentă ce își cunoaște idolul și se îndrăgostește pe loc, fără a mai ține cont de trecut?

Se pare că saga începută parcă acum o grămadă de vreme a ajuns la final. O ultimă aventură a celor două personaje care au scris istorie: Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist. O ultimă aventură în care se încheie niște socoteli, în care Lisbeth își continuă cruciada de a demasca abuzatori de soții și gangsteri deghizați în oameni de afaceri respectabili, o ultimă aventură în care Mikael Blomkvist dezvăluie ce se întâmplă dincolo de zidurile frumos decorate ale palatelor din capitala Suediei: secrete murdare, taine nebănuite, corupție, lăcomie și abuzuri peste abuzuri, comise de cei aflați, în teorie, în slujba cetățeanului. Să fie oare un sfârșit, dar și un nou început? Finalul este ușor ambiguu și lasă loc de interpretări. Eu zic c-ar trebui să se oprească aici povestea celor două personaje legendare. Dar poate că la anul mi se va face dor de ei, de noi aventuri, de noi secrete, de noi dezvăluiri senzaționale. Până atunci, rămas bun, Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.