Posts Tagged ‘editura trei’

24611609 

M.J. Arlidge – Ghici ce-i în cutie (Helen Grace II: Pop goes the weasel, 2014) 408p., TPB, 13×20, Trei, 2015, Colecția Fiction Connection/Crime, trad. Lucian Niculescu, red. Carmen Botoșaru, 39 lei, ISBN 978-606-719-397-8

Nota Goodreads: 4.13 (7659 note)

Descrierea editurii: „Cadavrul unui bărbat este găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept şi trimisă soţiei şi copiilor lui. E prima victimă, iar inspectoarea Helen Grace ştie că nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un bărbat cu o viaţă împlinită departe de casă în toiul nopţii? Presa îl numeşte Jack Spintecătorul în sens invers: un criminal în serie, vânând bărbaţi însuraţi care duc vieţi duble. Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea să prevadă este cât de schimbător e criminalul – sau ce o aşteaptă la capătul cursei…” (mai mult…)

Anunțuri

12851765 

Jørn Lier Horst – Casa de vacanță (William Wisting VII: Vinterstengt, 2011) 384p., TPB, 13×20, Trei, 2017, Colecția Fiction Connection, trad. Ivona Berceanu, red. Oana Dușmănescu, 39 lei, ISBN 978-606-719-899-7

Nota Goodreads: 3.66 (1129 note)

Descrierea editurii: „În casa de vacanță a unui faimos prezentator TV este descoperit un cadavru. Când inspectorul de poliție William Wisting ajunge la fața locului pentru cercetări preliminare, este atacat și mașina îi este furată. Apoi cadavrul dispare înainte de a fi identificat, lăsând mai multe întrebări fără răspuns: este aceasta doar o tentativă de jaf care a mers extrem de prost? Sau polițiștii ar trebui să urmărească și pista traficului de droguri, lucru des întâlnit pe coasta norvegiană din cauza infractorilor est-europeni?”

Prima mea impresie despre această poveste, asta după ce citisem vreo 150 de pagini, a fost că este scrisă într-un stil extrem de arid. Simplist, cu fraze scurte, de cele mai multe doar propoziții de câteva cuvinte. Și capitole scurte, foarte scurte. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cartea se citește foarte ușor din acest punct de vedere, cu toate că n-am mai citit de mult timp o poveste polițistă atât de alambicată. Multe personaje bune și rele, cadavre dispărute și reapărute, apoi incinerate, gangsteri, hoți, spărgători, polițiști de la crimă organizată, de la anti-drog, de la infracțiuni majore, simpli detectivi, informatori, ziariști, prezentatori de televiziune și mulți alții.  (mai mult…)

24665838 

M.J. Arlidge – Ghici cine moare primul (Helen Grace I: Eeny Meeny, 2014) 408p., TPB, 13×20, Trei, 2015, Colecția Fiction Connection, trad. Lucian Niculescu, red. Liliana Scarlat, 39 lei, ISBN 978-606-719-172-1

Nota Goodreads: 3.88 (14372 note)

Descrierea editurii: „Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui. Sunt suflete-pereche. Vor să-şi petreacă restul vieţii împreună. Însă când se trezesc singuri şi dezorientaţi într-un subsol părăsit, groaza îi copleşeşte. Nu au la dispoziţie decât o armă încărcată cu un singur glonţ şi însoţită de următorul mesaj: „Când unul dintre voi îl va ucide pe celălalt, supravieţuitorul va fi liber”. Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, în care victimele însele comit crima? Torturaţi de spaimă, disperare, sete şi inaniţie, pentru ostatici nu există decât o singură cale de a pune capăt acestui supliciu: unul dintre ei trebuie să moară.”

Nu știu de ce, dar m-am ferit o bună bucată de vreme de seria asta polițistă publicată de editura Trei începând cu anul 2015. Cred că o confundam cu o altă serie, apărută în colecția Young Fiction Connection, cea cu Endgame. La Gaudeamus, în noiembrie 2016, a apărut și volumul trei al seriei dedicată detectivului Helen Grace, Casa Păpușilor (The Doll’s house, 2015), după ce în 2015 apăruseră deja primele două volume, cel despre care vreau să vorbesc în continuare și volumul doi, Ghici ce-i în cutie (Pop goes the weasel, 2014), însă am decis, cum e și normal, să încep cu primul volum al seriei. Discutam cu cineva undeva că e firesc să începi o serie polițistă (și nu numai) cu primul volum, mai ales atunci când are ca personaj central un detectiv, inspector, polițist sau mai știu eu ce, căci numai așa îți poți da seama cum va evalua acel personaj de-a lungul anilor. Căci, nu-i așa?, dacă nu evoluează, dacă nu se schimbă, dacă nu se transformă, atunci ai de-a face cu un personaj unidimensional, mărginit, ce n-are cum să-ți ofere indicii că autorul care l-a creat știe de fapt cum să creeze un personaj credibil. (mai mult…)

23346377 27834600 26708461 

Ruth Ware – Într-o pădure întunecată (In a dark, dark wood, 2015) 368p., TPB, 13×20, Trei, București, 2016, Colecția Fiction Connection, Trad. Laurențiu Dulman, Red.  Mihaela Serea, 39 lei, ISBN 978-606-719-821-8

Nota Goodreads: 3.64 (57159 Note)

Era o vreme când pe listele cu cele mai bine vândute cărți ale publicațiilor de renume mondial apăreau cărți într-adevăr bune? Sau când premiile, indiferent că erau acordate de critici, de scriitori sau de cititori, erau acordate pe bune, celor mai valoroase cărți? Oare au existat astfel de vremuri? Sincer, n-am avut decât o singură dată curiozitatea să citesc o listă cu cele mai bine vândute cărți ale celebrului New York Times. Ce am văzut acolo… nu spun că m-a îngrozit, dar sigur nici nu m-a dat pe spate. Am scris aceste rânduri pentru că nu cu mult timp în urmă am citit o carte din care mi-au plăcut doar cinci pagini. Și despre ea vorbea Stephen King ca fiind „o reușită uluitoare”. Cred că știți despre ce carte este vorba. De acord, probabil că autorii, mai ales cei care sunt publicați de aceleași trusturi (pe la „ei” nu le mai poți spune edituri, ci conglomerate – am văzut odată o schemă cu cele mai mari grupuri editoriale americane, iar acea schemă era de fapt un grup de caracatițe cu zeci de tentacule, unde tentaculele erau editurile înghițite pe rând de giganți mondiali precum Hachette sau Penguin) se laudă între ei și probabil că nici noi nu ne pricepem la fel de bine ca ei la ce are valoare și ce nu. Sau poate o carte este prea complexă ca să fie înțeleasă de toată lumea. Sau are merite pe care nu i le vede toată lumea. Sau poate nu este pe gustul tuturor. Sau poate este pur și simplu proastă, dar e la modă să o citești, că ți-a trezit curiozitatea și vrei să te convingi și singur. (mai mult…)

Și a venit și vremea obișnuitului articol cu darea de seamă a faptelor din anul precedent: cărți, seriale, filme (mi-e cam rușine cu categoria asta) și evenimente. Despre ceilalți ani puteți citi aici, aiciaici și aici.
No automatic alt text available.
No automatic alt text available.
Așadar, conform Goodreads am citit 72 de cărți anul trecut, cu un total de 24559 de pagini. Sunt de fapt undeva spre 25000 de pagini, căci unii din faimoșii Goodreads librarians (un statut la care năzuiesc de vreo doi ani, însă zeii Goodreads sunt prea ocupați să dea un răspuns, fie el și negativ, deși am pagină creată de altcineva, însă nu o pot revendica pentru mine, din motive neștiute) uită că un lucru esențial la o fișă de carte este și numărul de pagini, așa încât vreo două sau trei cărți citite de mine nu au paginile trecute. Conform agendei în care îmi trec cărțile citite de vreo douăzeci de ani încoace (cu ultimul volum citit, Colți-lungi, de Alex Cuc, despre care voi scrie săptămâna următoare, în cadrul proietcului Blogosfera SF & F, am ajuns la numărul nu foarte rotund de 1592 de cărți citite din 1992 încoace) am citit doar 69, dar diferența este dată de cele patru numere din Harap Alb Continuă citite, pe care Goodreads le contorizează, însă eu nu le trec în agendă, nefiind cărți.
În fine, un an mediu spre slab, după părerea mea, din punctul de vedere al lecturilor. În 2015 am citit 80 de cărți, cu un total de peste 32000 de pagini, deci anul trecut m-am cam lăsat pe tânjală, cu toate că am citit cărți mai subțirele. Însă am tradus mai mult, am avut oameni la lucru, la renovarea casei, mai mult de două luni, timp în care am citit când și când, dar am scris mai multe, mult mai multe articole, și m-am reapucat ceva mai serios de seriale (deși filmele le-am abandonat aproape complet – n-am văzut decât Deadpool, prin martie, în rest, doar seriale). Am început colaborarea și cu Bookblog și am reînceput colaborarea cu Revista de Suspans.

(mai mult…)

25458371 25897809 28388563 

Andrew Michael Hurley – Ținutul Loney (The Loney, 2014) 376p., TPB, 13×20, Trei, București, 2016, Colecția Fiction Connection, Trad. Mariana Piroteală, Red. Mihaela Ionescu, 39 lei, ISBN 978-606-719-540-8

Premii: Costa Book Award for First Novel 2015

Nominalizări: James Herbert Award 2015

Nota Goodreads: 3.33 (5210 Note)

În ciuda faptului că editura Trei publică aproape numai romane excelente în colecția Fiction Connection, în care au apărut până acum cărți semnate de autori de seamă, romanul de față, ”Ținutul Loney” , a trecut relativ neobservat la noi. Nu-mi pot explica motivul (poate din cauză că nu scrie pe copertă Dan Brown sau J.K. Rowling), poate de vină o fi fost și publicitatea relativ modestă care i s-a făcut, însă nu prea am auzit vorbindu-se de el în mediul virtual în care mă învârt de obicei. Ce mi-a atras însă atenția la el au fost recomandarea lui Stephen King de pe copertă și titulatura de „capodoperă gotică” făcută de The Guardian. Despre Andrew Michael Hurley mărturisesc că nu mai auzisem până la acest volum, deși, nu știu de ce, am tresărit un pic când i-am văzut numele pe copertă (probabil că mă gândeam că editura Trei s-a apucat din nou să publice SF și a sărit tocmai la un roman de Kameron Hurley). Așa că la Gaudeamus, printre alte bunătăți pe care mi le-am ales de la standul editurii Trei, s-a numărat și ”Ținutul Loney” al britanicului Andrew Michael Hurley. (mai mult…)

Iubitorii de carte vor găsi la standul Grupului Editorial Trei, organizat în cadrul Târgului Gaudeamus 2016, titluri captivante, bestselleruri mondiale şi reduceri substanţiale.
Vă aşteaptă peste 600 de titluri cu reducere de până la 50% şi peste 100 de volume cu preţ promoţional 10 lei.
Ne găsiţi la Romexpo, în Pavilionul Central, nivel 0.00, standul 17.

EDITURA TREI – FICȚIUNE

Fanii genurilor Crime, Thriller, Suspans vor găsi la standul editurii Trei cele mai importante titluri ale anului 2016, cu mare succes la nivel internațional. Cea mai norocoasă fată, romanul de debut al autoarei Jessica Knoll, este laureat al Premiului Edgar și unul dintre bestsellerurile absolute ale anului în Statele Unite. Un alt titlu captivant este Te las să pleci (tradusă de mine, trebuie să mă laud și aici), de Clare Mackintosh, pe care cititorii cărților Fata din tren și Fata dispărută îl vor devora. (mai mult…)

Cele mai noi apariții editoriale din domeniile SF, Fantasy și nu numai.

Șiii… RomCon, la care voi participa în calitate de invitat la două evenimente: sâmbătă, 29 octombrie, de la 11:30, vom vorbi despre romanele Vegetal și Mineral alături de autorii lor, Marian Truță și Dănuț Ungureanu, și de Georgiana Vlădulescu (am apărut și noi doi în anunț la un moment dat, eu și Georgiana, însă am dispărut, o fi fost prea mult de scris), apoi, de la ora 19:00, Blogosfera SF&F: Florin Stanciu (Golem XIV), Silvia Penciulică (Cu mintea la SF), Liviu Szoke (Fan SF), Siviu Mihai Gheorghe (Assassin CG), Ileana Andreea Drop (Nantan Lupan), Lucian Dragoș Bogdan (Lucian Bogdan), MODERATOR: Georgiana Vlădulescu (Jurnalul unei cititoare). (mai mult…)

Am fost la cele două târguri, am vorbit despre mai multe cărți (mulțumesc Ana, Michael și Matei pentru invitații), am discutat cu editorii despre cărți (fără a ajunge la concluzii certe, dar sper că e loc de discuții în continuare), am cunoscut oameni noi și amabili, am vorbit cu acei oameni și cu prietenii despre cărți, am fost la locul nostru favorit de întâlnire unde am stat până târziu în noapte, am asistat la mai multe lansări (nu la toate, dar promit să mă revanșez cu alte ocazii) și am cumpărat și primit cărți. Norocul a făcut ca Final Frontier 2016 să coincidă cu Kilipirim 2016 (apropo, cred că acest târg foarte frumos, cu cărți multe și cu prețuri foarte mici, se va stinge încet, încet dacă se va mai ține în acel loc ascuns, mic și înghesuit de la Unirea Shopping Center; se vede că a pierdut mult din popularitate de când nu se mai ține la Sala Dalles) și să plec iar cu multe traiste doldora de cărți și cu portbagajul aproape plin. Aseară, din cauza oboselii, am numărat și reviste CPSFA cumpărate de la Kilipirim, deși exclusesem dintre cărți revistele Helion cumpărate de la standul lui Cornel Secu și Daniel Timariu, așa că mi-au ieșit la număratoare 110 cărți și 15 reviste. Astăzi, cu mintea ceva mai limpede, mi-am dat seama că adevărul e altul: 15 reviste Helion, o revistă Stiință și Tehnică primită în dar de la HNU (este vorba despre ediția specială pe noiembrie, de anul trecut, cu prilejul apariției noului film Star War, cea care conține, printre altele, și o povestire SF scrisă de Mihai Alexandru Dincă), 7 reviste CPSFA și un fascicul lansat de editura Crux, care conține câteva povestiri scrise de Dan Rădoiu. (mai mult…)

Iată că a devenit o tradiție acest soi de articole (și văd că e la modă și printre ceilalți prieteni ai mei, printre alții numărându-se Ema Cojocaru, Laura Câlțea sau Răzvan Van Firescu), așa că, de ce nu, iată-mă-s:

În 2015 am citit 80 de cărți, recordul ultimilor ani în materie de lectură. Ambiție? Cel mai probabil, dar am fost și impulsionat de reluarea în forță a seriei de articole despre lecturile care mi-au plăcut. Conform Goodreads, am citit 80 de cărți, adică 32080 de pagini, deci cărțile cât cărămizile de groase mi-au făcut cel mai mult cu ochiul anul acesta, reieșind exact 400 de pagini de carte și un destul de impresionant, pentru timpul meu alocat lecturii, număr de aproape 88 de pagini pe zi. Iar asta înseamnă ceva mai mult de o oră pe zi de citit. Dar, ținând cont de faptul că am citit doar patru cărți în cele patru luni petrecute în Anglia, rămân 76 de cărți citite în vreo 250 de zile, deci rezultă cam 120 de pagini citite pe zi. (mai mult…)