Lecturi 299: John Marrs – Pasagerii

John Marrs – Pasagerii (The Passengers, 2019) 472p., TPB, 13×20, Trei, 2022, Colecția Fiction Connection, Trad. Mihaela Apetrei, Red. Ioana Andreea Tudose, 31,85 (49) lei, ISBN 978-606-40-1248-7

Nota Goodreads: 4,09 (21 531 note)

Descrierea editurii: „Cine trăiește? Cine moare? Tu decizi. Te afli în mașina ta fără șofer când brusc ușile se blochează, ruta se schimbă și nu mai ai niciun control asupra vehiculului. După care o voce misterioasă îți spune: „O să mori”. Pe măsură ce mașinile autonome devin varianta mai sigură și mai de încredere, opt oameni se trezesc în această situație înfiorătoare. Printre ei, se numără o vedetă de televiziune a cărei glorie a apus, o tânără însărcinată, o femeie abuzată care fuge de soțul ei, un emigrant fără acte, un cuplu căsătorit și un bărbat care vrea să se sinucidă. Camerele de filmat ascunse în mașinile lor transmit către milioane de oameni din întreaga lume panica teribilă care-i cuprinde. Dar publicul își va arăta adevărata față când va fi întrebat: <<Pe care dintre acești oameni ar trebui să-l salvăm? Și pe care să-l ucidem primul>>”

Rar mai apar romane SF în colecția Fiction Connection a Editurii Trei, dar și când apar… Al doilea roman al scriitorului englez John Marrs care apare în această colecție este tot unul crime ce pleacă de la o premisă care nu peste mult timp nu va mai fi SF: mașini complet autonome, care nu mai au nevoie deloc de șofer și care sunt conduse de un sistem IA ce face totul în locul pasagerului; acesta nu trebuie decât să comande una, ca și cum ar chema un taxi, sau să-și cumpere una (pe bani deloc puțini) și s-o țină în garaj, iar când are de gând să plece undeva, doar își informează IA-ul instalat pe mașină, îi oferă direcția și mașina face tot ce ține de condus, în timp ce pasagerul urmărește un film, citește știrile, se joacă un joc sau se uită pe geam în timp ce savurează un pahar de whisky (pentru că nu va mai avea de ce să fie oprit de poliție ca să i se teste alcoolemia), bașca nici nu va mai trebui să ducă grija facturii la energie încărcându-și mașina acasă sau la vreo stație specială, căci acum acestea rulează pe străzi inteligente, cu sistem automat de încărcare al vehiculelor ce rulează pe ele.

Dar există un schepsis: orice sistem poate fi penetrat, oricât ar părea de infailibil inițial, în ciuda tuturor măsurilor de precauție luate de producători și de guvern înainte de-a se da liber la circulație mașinilor complet autonome. Și ca și-n cazul poveștii din Aplicația lui Arno Strobel (despre care am discutat tot la un blog tour, nu cu mult timp în urmă), cum ar fi ca un hacker să preia controlul nu doar asupra unei singure mașini (case inteligente, cum era cazul în Aplicația), ci asupra a opt mașini și să le modifice coordonatele, amenințând totodată că acestea se vor ciocni într-un anumit punct peste câteva ore dacă nu… dacă publicul și autoritățile nu-i vor îndeplini o cerință?

Iar aceasta e simplă: să salveze un singur pasager dintr-o mașină, altminteri le va detona pe toate în timp ce străbat străzi pline de oameni, iar pagubele (și victimele) vor fi mult mai mari. Cei opt sunt o polițistă cu doi copii, soțul acesteia, un constructor ce duce o viață dublă, o gravidă care este gata să nască și care cară un bagaj nedorit în portbagajul mașinii, o vedetă de televiziune aflată la apus de carieră care și-a dedicat mare parte din viață făcând opere de binefacere în favoarea spitalelor (exact ca Jimmy Savile în viața reală, doar că nițel sucit, vă recomand documentarul realizat de Netflix ca să vă dați seama despre ce e vorba) și azilurilor, un individ depresiv rămas fără serviciu, o indiancă abuzată de soț, mamă a cinci copii și care nu cunoaște o boabă de engleză, o emigrantă fără acte care vrea să-și aducă în „primitoarea” Britanie și fiica rămasă în Africa și un fost soldat rămas fără două membre în urma războiului din Insulele Falkland, acum niște zeci de ani.

Am uitat să vă spun că anual se formează Juriul pentru Anchetarea Vehiculelor, un grup de oameni complet incorect politic și lipsit de scrupule (în frunte cu cel mai detestabil individ pe care l-am cunoscut în ultima vreme) care analizează diverse accidente în care sunt implicate mașinile autonome și care s-au soldat cu morți, căci după cum spuneam mai sus, niciun sistem nu este de neînvins, pentru a decide cine a fost vinovat de accident și dacă e cazul să se plătească niște despăgubiri. Ghinionul face ca în acest an să fie aleasă și o asistentă specializată în pacienți care au suferit traume psihice și care este complet împotriva vehiculelor autonome și a felului în care guvernul, mână în mână cu producătorii de mașini, mușamalizează cazurile dând de fiecare dreptate mașinii (mortul e vinovat întotdeauna, evident).

„Dar Libby știa că ancheta dădea rareori vina pe IA, un sistem văzut aparent ca infailibil. Citise despre familii furioase, îndoliate, care protestau față de verdictele nedrepte ale juriului, ce puneau fățiș cauza unui accident fatal în seama apropiaților lor. Rudele celor morți n-aveau drept să facă apel și, în consecință, familia care își pierdea principalul susținător urma să-și piardă și casa.”

Iar Hackerul care preia controlul celor opt mașini se pare că are puteri aproape nelimitate, căci știe totul despre oricine, amplasând inclusiv camere în sala unde delibera juriul pe cine să mai tragă la răspundere și să lase niște familii nu doar îndoliate, ci și falite și frustrate, transformând încăperea și situația într-un spectacol cu distribuire mondială. Căci nu doar cei din cameră trebuie să aleagă un favorit pe care să-l salveze, ascultându-i povestea lacrimogenă, ci și întreaga lume. Care, la fel ca la un reality show, trebuie să-și aleagă preferații. Așadar, pe cine ai salva dintre cei opt? Hai, șase, după ce Hackerul se înfurie și omoară doi dintre pasageri înainte de termen, pentru a dovedi că vorbește serios? Merită mai mult cineva să trăiască decât altcineva? Pe ce anume ne-am baza o astfel de alegere? Puși în situația celor de-acolo, am fi în stare să o facem și, dacă da, pe ce criterii am face-o?

Autorul știe să-și prindă cititorul în mreje de la prima pagină. Povestea este alertă, te captivează imediat, informațiile sunt strecurate cu abilitate, cu țârâita, te ajută să-ți formezi o părere despre un personaj (inclusiv despre cei care formează juriul, că doar oameni sunt și ei), pentru ca imediat să se răstoarne totul la 180 de grade când Hackerul intervine și scoate la iveală niscaiva informații picante, niște detalii pe care nu le cunoștea decât cel implicat direct, astfel încât să vadă o lume întreagă justețea alegerii exact acelor pasageri și nu a altora. Pentru că nimic nu este lăsat la voia întâmplării într-o poveste impecabil construită până spre final, când totul o ia la vale și te amețește cu multitudinea răsturnărilor de situație (eu aș mai fi redus din ele, că, sincer, mi s-au părut prea multe).

„- Spune-mi, domnișoară Dixon, cam ce te-ai fi așteptat să facem? i-a replicat Jack. Chiar crezi că am fi permis ca mașinile să ia toate deciziile? Nu suntem tâmpiți; bineînțeles că vom menține un control strict asupra lor. Ni s-a permis o inimaginabilă și unică posibilitate în viață de a-i proteja pe cei care modelează această societate, care salvează vieți, care au o contribuție, care fac acest loc mai bun pentru noi toți. Este de datoria noastră să-i punem pe ei pe primul loc. Crezi că ar trebui să irosim această șansă în numele unei egalități care n-a existat niciodată, de fapt, în această țară? Vorbim aici mai degrabă de o modernizare a sistemului de clase sociale. Dacă ai avea nevoie de o operație care să-ți salveze viața, ai vrea ca bisturiul să fie în mâna unui medic sau a unuia care umple rafturile la supermarket? Cine ai prefera să te salveze dintr-o clădire în flăcări? Un pompier antrenat sau cineva cu dificultăți de învățare?

– Adică judecați viețile oamenilor și pe baza dizabilităților? a întrebat Muriel.

– Firește că da! a râs Jack.” (p. 352)

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului Pasagerii. Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/pasagerii-de-john-marrs-editura-trei-recenzie.html

Cărțile mele și alți demoni: http://www.cartilemele.ro/2022/05/recenziile-lui-gica-74-pasagerii-de.html

Andrei Cioată: http://falled.blogspot.com/2022/05/pasagerii-de-john-marrs-recenzie.html

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/pasagerii-john-marrs-recenzie/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/2022/05/14/recenzie-pasagerii-de-john-marrs/

Citește-mi-l: https://citestemil.ro/

Pălărisme: https://palarisme.ro/

Analogii Antologii: https://analogiiantologii.com/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.