Semnal editorial 255 + Fragment în avanpremieră: Hannu Rajaniemi – Tărâmul verii

Moartea e doar începutul. Crima e irelevantă.

„Se citește ca John le Carré, dacă acesta ar fi consumat LSD înainte să scrie Cârtița.“
NPR

În 1938, moartea nu mai e capătul vieții. Dimpotrivă, este o continuare în altă dimensiune, pentru că oamenii au descoperit viața de apoi. Imperiul Britanic s-a extins până la Tărâmul Verii, o metropolă pentru cei recent decedați. Dar Britania nu e singura care vrea puterea în viața asta – și în următoarea. Spionii sovietici sunt și ei acolo, cu tehnologia potrivită pentru a construi un nou zeu.

Agenta Rachel White nimerește în miijlocul unui complot și trebuie să facă imposibilul: să prindă un om care e deja mort.


„Conspirații și intrigi tipice romanelor cu spioni, dar cu un fundal extrem de ingenios.“
Chicago Tribune

„Ca tot ce era permanent în Tărâmul Verii, casa fusese clădită din suflete. Fiecare dintre cărămizile ei era o piatră luz, miezul adamantin care rămânea după Destrămarea completă a unui suflet, când gândul și memoria nu mai existau. Cu milenii în urmă, Vechii Morți – denumirea escatologilor pentru cei din civilizația pierdută care precedase epoca modernă – le adunaseră și le utilizaseră pentru a crea Orașul Verii. Iar apoi străvechii constructori dispăruseră. După ce inventarea ectofonului deschisese explorarea vieții de apoi, la începutul secolului, sosiseră morții Angliei. Eterhitecții remodelaseră orașul, inclusiv casa lui Peter, care devenise o reședință victoriană potrivită unui gentleman. Însă cărămizile păstraseră și alte memorii și, dacă nu le arătai cine era stăpânul, se cam risipeau.“

Data apariției19 ian. 2021
Titlu originalSummerland
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0707-1
Cod bară9786064307071
AutorHannu Rajaniemi
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini296
EdituraArmada

FRAGMENT

„RĂZBOAIE MICI “ 

8 NOIEMBRIE 1938

Peter Bloom se pomeni bântuind un camion cu muniție, în timp ce Madridul ardea. El nu putea să vadă flăcările. Lumea materială era invizibilă pentru fantome, cu excepția electricității şi a scânteilor-sufletelor celor vii. Clădirile şi străzile erau schelete de cablaje luminescente. Creierele omeneşti străluceau ca nişte lampioane de hârtie. În rest, totul era o ceață cenuşie, spălăcită. El ar fi fost pierdut fără speranțe, dacă n-ar fi existat baliza din ectofonul agentei sale Inez Giral, care-l călăuzise aici din Tărâmul Verii pentru întâlnirea lor. 

Continuă lectura

Fragment în avanpremieră: Pierce Brown – Furia dezlănțuită

Volum disponibil pentru comandă din 13 ianuarie 2021 (pe care o puteți face folosind și codul FSFART de 30 la sută reducere, valabil până pe 15 ianuarie).

Vei urî și vei fi urât. Vei iubi și vei fi iubit.

Vei cădea și te vei înălța.

Nu vei cunoaște niciodată pacea, dar vei cunoaște bucuria.

Alungat de Republica pe care a fondat-o, Darrow alege iarăși calea războiului, lăsând în urma sa haos și panică. Noi eroi își arată chipul și noi viziuni asupra lumilor par să prindă contur. Dar indiferent de bătăliile pe care le poartă, toți șoptesc un singur nume – Secerătorul. Va reuși cel care a rupt lanțurile sclaviei să mențină vie speranța într-o lume echitabilă sau va semăna doar moarte în jurul lui?

Viața e făcută să fie simțită.

Altminteri de ce mai trăiești? Fără văi nu există munți.

„Intrigile lui Brown sunt ca o grenadă cu nitrometan aruncată într-un rezervor de benzină. Cadența e dictată în totalitate de el însuși, aflat deasupra rezervorului cu un băț de chibrit în mână și cu un zâmbet pe chip, așteptând să-l provocăm să-i dea drumul. Așa că, cine alege o carte de Pierce Brown ar trebui să știe în ce se bagă – un mecanism uimitor, angrenat de loialitatea față de familie, de jurăminte de sânge și de moarte violentă.“ www.npr.org


„O epopee despre rebeliune, tulburări sociale și sacrificii.“ Orlando Sentinel


„Dintotdeauna Pierce Brown a dat dovadă de un stil literar unic, care se vădește tot mai bun cu fiecare lectură din Furia dezlănțuită – bun a fost întotdeauna, însă cartea aceasta este dovada incontestabilă a progresului înregistrat de autor începând cu scrierea primului roman. Brown pare că a dat lovitura cu cea de-a cincea carte din serie. Furia dezlănțuită înseamnă pentru Furia de fier ce a însemnat Furia aurie pentru Furia roșie. Furia dezlănțuită pare să fie adevăratul nucleu al celei de-a doua trilogii, construind și demolând tot ce fusese clădit în Furia de fier. “ http://www.reddit.com


„Se spune că lucrurile bune li se întâmplă celor care așteaptă, iar Furia dezlănțuită nu face excepție de la regulă. Poate că fanii seriei au fost supărați fiindcă data inițială a publicării a fost amânată de două ori, însă există cel puțin o certitudine despre această carte, și anume că așteptarea a meritat cu adevărat.“ Tara Lynne


„Nimeni nu face un spectacol literar SF ca Pierce Brown. În universul seriei sale, populațiile sunt măsurate în miliarde, bogățiile în catralioane, iar proiectilele nucleare sunt fabricate ca petardele. Numite după împărați, zei și eroi legendari, personajele sunt la fel de colosale, totuși, nu lasă deloc impresia de exagerare. Furia dezlănțuită este cea mai vastă carte din serie din toate punctele de vedere (desigur, și ca număr de pagini), însă poate fi considerată și cea mai bună.“ Jeff Somers


„Furia dezlănțuită este o cursă fără oprire cu acțiune frenetică, intensă și sălbatică. Ritmul este extrem de rapid și de aceea crește și miza. Eroii trebuie să fie mai isteți, mai rapizi și mai mortali, fiindcă au de-a face cu dușmani mai puternici ca oricând.“ http://www.fanfiaddict.com

FRAGMENT 

DARROW 

Până în Vale 

Mă aflu printre orbi. De pe chipuri arse de soare, ochi încețoșați se zgâiesc la cer, la obeliscurile  de piatră, la cuburile neîndestulătoare de proteine din palmele făcute căuș, la căpetenia care i-a adus în  locul ăsta blestemat și văd numai beznă. Muniția dușmanilor noștri le-a prăjit retinele.  

Continuă lectura

#ComingSoon: cărți în pregătire pentru 2021 la Nemira/Armada

Editura Nemira a publicat în 2020 titluri noi în toate colecțiile consacrate, precum și un proiect special care a luat pulsul anului dificil prin care am trecut cu toții: ebook-ul IZOLARE, o antologie cu texte scrise de autori, jurnaliști și artiști români despre perioada de lockdown (toate încasările obținute din vânzarea acestui ebook se donează către Asociația Dăruiește Viață). 

Continuă lectura

A apărut REVISTA ONLINE GALAXIA 42 #13 Decembrie 2020

G42 #13 / decembrie 2020

EDITORIAL

TRADUCERI

POVESTIRI

FRAGMENTE DE ROMAN

FOILETON

INTERVIURI

ESEURI

RECENZIE DE CARTE

ATELIER CRITIC

BENZI DESENATE

CRONICĂ DE JOCURI

ȘTIINȚĂ

NOUTĂȚI

ENGLISH

Fiction

Non-Fiction

Club de carte Paladin #16 – Orașul Ambasadei, China Miéville

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „SERIER MIÉVILLE ORAŞUL AMBASADEI RADUCEREELIVURADU Club de de carte PALADIN #16 Vineri, 18 decembrie Ora 19:00 Moderator: Liviu Szoke”

Încheiem 2020 cu „Orașul Ambasadei” de China Miéville (traducere din limba engleză de Liviu Radu).
Pe 18 decembrie Liviu Szoke, moderatorul clubului nostru de lectură, vă întâmpină pe Messenger Rooms, unde vom discuta despre SF-ul lui Miéville.
💻📱 Pentru a participa:
– trimiteți un mesaj privat pe pagina de facebook Editura Paladin. Vom stabili acolo pașii următori.
– data limită pentru înscriere este 17 decembrie (inclusiv).
– locuri disponibile: 15

📚 Sinopsis „Orașul Ambasadei”:

Avice Benner Cho s-a întors – după mai mulţi ani de călătorie prin spaţiu – în colonia ariekeană a tereştrilor, denumită Oraşul Ambasadei. Cu toate că nu poate vorbi limba ariekeilor, Avice este o parte integrantă a acesteia: o comparaţie vie, una dintre multele figuri de stil (oameni, animale ori lucruri neînsufleţite) fără de care extratereştrii nu pot comunica.

Când, în urma unor manevre politice ale statului-metropolă, un nou Ambasador este trimis pe Arieka, echilibrul fragil dintre oameni şi extratereştri este tulburat într-un mod violent, iar Avice încearcă să împiedice producerea dezastrului care ameninţă întreaga planetă.

📰 „Ariekeii au nevoie de comparaţii pentru că limbajul lor, care este înnăscut, nu tolerează minciuna. Asemenea houyhnhnmilor, personajele din Călătoriile lui Gulliver, ei nu pot vorbi despre lucruri care nu există. Aceasta contrazice natura limbajului aşa cum îl concepem noi – limba ca nemaipomenit vehicul pentru neadevăr şi, poate, ca necesară cale către imaginar, ca salt spre ceea ce nu există încă.“ The Guardian

📚 Cartea este disponibilă la Editura Paladin cu 25% reducere: https://www.editura-paladin.ro//info/carte/orasul-ambasadei

Iar despre ea am scris câteva impresii pe blogul editurii Paladin, cu prilejul clubului de carte: https://www.editura-paladin.ro/info/blogitem/club-de-carte-paladin-16-orasul-ambasadei-china-mieville

Semnal editorial 238 + Fragment în avanpremieră: Florin Pîtea – Cartea cu scoarțe de argint, ferecate 2. Motorul de căutare

Motorul de căutare – al doilea volum al seriei Cartea cu scoarțe de argint, ferecate de Florin Pîtea

Așteptarea cea lungă a luat sfârșit.

Scriitorul Florin Pîtea revine cu un nou volum, mai amuzant și mai plin de imaginație decât precedentul. Veți regăsi personaje îndrăgite din Delirul încapsulat, precum Lady Badminton, contele de Tuna-Sandwich, doctorul Victor Rammstein sau Fram, ursul bipolar. De această dată, personajele se confruntă cu societăți secrete, cu insecte biomecanice, cu mașinării experimentale și cu mișcări literare ieșite din comun.

Cartea cu scoarțe de argint, ferecate.

Un volum magic. Un tărâm de basm. O revoluție industrială.

***

Cititorii iubitori de literatură steampunk se vor bucura să afle că Florin Pîtea a revenit cu noi aventuri care mai de care mai amuzante și mai bizare petrecute în Gorena. Lăsați tot ce faceți, pentru că al doilea volum al seriei Cartea cu scoarțe de argint, ferecate – Motorul de căutare nu vă va lăsa nici o clipă liberă până nu îl terminați. Usgorii vă vor surprinde, iar Ființa-Clepsidră vă va da multe de gândit, în timp ce îl veți urmări cu sufletul la gură pe agentul Bon d’Age într-o misiune pe viață și pe moarte la Ferma oamenilor de piatră cubică. La modul cel mai propriu. Dacă vă era dor de Fecioara de Fier Forjat, nu vă faceți griji, o veți întâlni prin Ytrik arătându-i lui Minoru frumusețile capitalei. Pe de altă parte, chiar trebuie să urmăriți Motorul de Căutare, căci ultima invenție a doctorului Rammstein pune pe jar toată lumea din oraș. Evangeline Fitzgibbon este o domnișoară din lumea bună pe care nu o să uitați prea curând, dar ea nu e singurul personaj pe care îl veți îndrăgi. Așadar, cum spuneam și cu alte ocazii, nu vă uitați derringer-ul acasă, căci unele aventuri pot fi… periculoase. Și nu lăsați deoparte nici batistele cu care o să vă ștergeți lacrimile de râs, pentru că unele personaje sau situații par desprinse direct din operele lui Terry Pratchett, toate pe fundalul unei lumi steampunk pe care o veți (re)descoperi cu uimire și amuzament.

Andreea Sterea – Editor Crux Publishing

DETAILS

ISBN: 978-606-9027-11-0
Publisher: Editura Crux
Publish Date: 2020
Page Count:

FRAGMENT

Fragment nuvelă Tot timpul din lume

La amiază, contele de Tuna-Sandwich se afla în salon, în compania comandantului aeronavei și a stewardesei. Luau un prânz compus din ciorbă de curcan, coaste de porc cu garnitură de mazăre, salată verde și vin rosé, iar ambianța agreabilă era întreținută de un cvartet de coarde care interpreta, în surdină, câteva piese de muzică clasică.

Prânzul fu însă întrerupt de intrarea precipitată a secundului. Comandantul îi aruncă o privire întrebătoare.

– Scuze pentru deranj, îngăimă secundul.

– Domnule Bryson?

– Permiteți să raportez!

– Te rog.

Continuă lectura

Semnal editorial 234 + Fragment în avanpremieră: Mary Robinette Kowal – Calea spre stele

„O istorie alternativă de neratat.“

Nancy Kress

Cel mai bun roman science fiction al anului 2018 (Publishers Weekly)

Câștigător al Premiilor Nebula, Locus și Hugo (2019)

Într-o noapte de primăvară din 1952, un meteorit imens cade pe Pământ și spulberă aproape toată Coasta de Est a Statelor Unite, inclusiv Washingtonul. Cataclismul va face, foarte curând, ca planeta să fie de nelocuit pentru oameni, la fel cum s-a întâmplat cândva cu dinozaurii. Această amenințare accelerează efortul omenirii de a coloniza spațiul. Elma York e pilot și matematician la Coaliția Aerospațială Internațională și lucrează împreună cu o echipă extinsă ca să ducă primul om pe Lună. Dar nu trece mult și începe să se întrebede ce nu ar putea să ajungă și dincolo de Lună. Dorința ei de a fi prima femeie astronaut va spulbera convențiile societății.

„Kowal creează un echilibru perfect între acuratețe istorică – inclusiv sexismul, rasismul și tehnologia de la mijlocul secolului al XX-lea – și ficțiune speculativă.“

Booklist

„Iată ce n-a avut niciodată NASA: o eroină cu atitudine.“

The Wall Street Journal

Flaps C1:

„Ciudat cum se schimbă lucrurile când îți vezi un ideal împlinit. Când au început să sosească imaginile cu rezoluție mai înaltă, Luna în toată splendoarea ei ni s-a părut și mai reală. Da, părea amenințătoare, dar peisajul ei auster avea și ceva maiestuos. (…)

A reieșit că cifrele lui Bubbles erau corecte. Modificarea structurii interioare a miezului combustibilului îl făcea mult mai stabil, lucru care, la rândul lui, genera o forță de propulsie mai mare. Așa puteam crește încărcătura utilă cu 23,5 la sută, reducând drastic numărul de misiuni trimise la baza selenară.

Nathaniel lucra cu cifrele respective la un scenariu nou. Era prea complex ca să nu calculeze cu echipamentul IBM, oricât îl detesta. Programului îi trebuiau ore întregi ca să se deruleze, iar lui îi plăcea să dădăcească aparatul, deși Basira – programatorul adevărat – era acolo. Nu că ar fi știut să-l repare dacă refuza o cartelă, dar… știți cum sunt bărbații.“

Mary Robinette Kowal, scriitoare americană, s-a născut în 1969. Este de profesie păpușar și actor vocal, dar a lucrat și ca art director pentru Shimmer Magazine și Weird Tales. În 2008 a primit Astounding Award for Best New Writer și a fost nominalizată la Premiul Hugo pentru povestirea „Evil Robot Monkey“. Nuvelele ei au apărut în Strange Horizons, Asimov’s și numeroase antologii. Cartea sa de debut, Shades of Milk and Honey (2010), este „romanul fantasy pe care l-ar fi scris Jane Austen“, după cum îl descrie chiar autoarea. Din seria DOAMNA ASTRONAUT fac parte The Calculating Stars (2018; Calea spre stele, Editura Nemira, 2020), The Fated Sky (2018) și The Relentless Moon (2020). Din 2019, Mary Robinette Kowal este președinta asociației Science Fiction and Fantasy Writers of America. În prezent, trăiește în Portland, împreună cu soțul ei și nouă mașini de scris de modă veche.

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Trad. Antuza Genescu

Așteptam la umbra unui cort de triere, când avionul încetini până la oprirea completă. Bărbați în uniformă coborâră scările, iar medici și asistente așteptau să‑și ia pacienții în primire. Sistemul nostru mergea ca pe roate. Se deschise ușa și coborî primul sinistrat, slab ca o scândură. Era de culoare. Am inspirat adânc și m‑am întors automat spre Myrtle. După o lună întreagă, era primul bărbat de culoare care cobora dintr‑un avion cu sinistrați.

Ea stătea cu spatele la avion și alinia bandajele pe o masă.

– Myrtle?

Continuă lectura

Fragment în avanpremieră: N.K. Jemisin – Orașul care ne unește

Primul volum al trilogiei MĂREȚELE ORAȘE

„Un roman fantasy absolut splendid.“

Neil Gaiman

Cinci newyorkezi trebuie să-și unească forțele ca să-și apere orașul.

Pentru că orice oraș este însuflețit. Unele suflete sunt străvechi ca miturile, altele sunt tinere și crude ca niște copii care se joacă. New Yorkul are șase.

Fiecare oraș are, totodată, și o parte întunecată. Un rău vechi, neliniștit zace sub pământ, amenințând să distrugă orașul, iar cei cinci protectori ai săi trebuie să facă echipă și să-l oprească, o dată pentru totdeauna.

„Cea mai premiată scriitoare de fantasy și science fiction din generația ei. Jemisin poate să scrie despre orice.“

New York Times

„O originală scrisoare de dragoste pentru New York, cu mize universale. Un mare deget mijlociu arătat lui Lovecraft, cu multă emoție, creativitate, inteligență și umor. O alegorie actuală.“

Rebecca Roanhorse

„Ca în urma unei invocări, New Yorkul văzut de toată lumea pâlpâie brusc și se transformă în New Yorkul pe care nu-l poate vedea decât el. De fapt, sunt prezente amândouă, ușor suprapuse, pâlpâind, apărând când unul, când altul, până ce se stabilizează într-o neobișnuită realitate duală. În fața lui Manny se întind două Seventh Avenue. Sunt ușor de deslușit, pentru că diferă ca paletă de culori și ca atmosferă. Într-unul, are în câmpul vizual sute de oameni, zeci de mașini și șase lanțuri de magazine pe care le recunoaște. E New Yorkul Normal. În celălalt nu sunt oameni și s-a petrecut un soi de dezastru de neînțeles.“

N. K. Jemisin s-a născut în 1972, în Iowa City, dar a crescut în Mobile, Alabama, și la New York, unde locuiește și în prezent. Este licențiată în psihologie la Tulane University. A debutat în 2010 cu romanul The Hundred Thousand Kingdoms, recompensat cu Premiul Locus. A obținut Premiul Hugo trei ani consecutiv (2016, 2017, 2018), pentru volumele trilogiei BROKEN EARTH. Este considerată una dintre cele mai puternice voci ale literaturii speculative din ultimii ani, iar povestirile sale au fost incluse în mai multe antologii și în volume colective. La Editura Nemira au apărut volumele The Killing Moon (Luna ucigașă, 2015) și The Shadowed Sun (Soarele umbrit, 2017), care alcătuiesc seria DREAMBLOOD (VISE ÎNTUNECATE).

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

Clipesc și, deodată, sunt în Central Park. Cum naiba am ajuns aici? Dezorientat, abia când le văd pantofii negri îmi dau seama că trec pe lângă o altă pereche de polițai, dar ăștia doi nu‑mi dau atenție. Ar fi trebuit – un puști slăbănog, tremurând de parcă i‑ar fi frig într‑o zi de iunie; chiar dacă s‑ar mulțumi să mă târască undeva și să‑mi îndese un băț în fund, ar trebui să reacționeze la vederea mea. Însă parcă nici n‑aș fi aici. Ralph Ellison  avea dreptate, miracolele există, orice polițai din New York pe lângă care poți trece nestânjenit e o minune, aleluia. Lacul. Bow Bridge: un loc al tranziției. Mă opresc acolo, stau acolo și știu… tot. 

Undeva, în afara orașului, Dușmanul se trezește. Și‑a trimis vestitorii, care au dat greș, dar petele lui molipsitoare sunt acum în oraș, răspândite de toate mașinile care trec peste oricare dintre microscopicele rămășițe din substanța Mega Polițaiului, și asta creează un avanpost. Dușmanul se folosește de această ancoră ca să se tragă din întuneric către lume, către căldură și lumină, către sfidarea care sunt eu însumi, către înmugurita integralitate care este orașul meu. Firește, nu se rezumă totul la acest atac. Ceea ce urmează reprezintă doar cea mai mică fracțiune din vechea, foarte vechea răutate a Dușmanului, dar ar trebui să fie mai mult decât suficientă pentru a‑l sfârteca pe băiatul sărac și istovit care nici măcar nu are ca protector un oraș adevărat.

Nu încă. E timpul. Cu timpul? Vom vedea.

Pe bulevardele Second, Sixth și Eighth, apa mea se revarsă. Vorbesc despre magistrale. Despre conductele magistrale de apă. E o harababură groaznică, o să dea peste cap traficul navetiștilor la orele serii. Închid ochii și văd ceea ce nu vede nimeni altcineva. Simt inflexiunile și ritmul realității. Întind mâinile, mi le încleștez de balustrada podului și simt pulsul uniform și puternic care o străbate. Te descurci bine, iubire. Minunat. 

Ceva începe să se schimbe. Încep să cresc, sunt mai mare, sunt cuprinzător. Mă simt pe firmament, greu precum temeliile unui oraș. Mai sunt și alții ca mine, conturându‑se, privind – oasele strămoșilor mei sub Wall Street, sângele predecesorilor mei contopindu‑se cu băncile din Christopher Park. Nu, alții noi, din noul meu popor, amprente grele în țesătura timpului și spațiului. Cu rădăcinile întinzându‑i‑se departe, până la oasele mortului Machu Picchu, São Paulo stă ghemuit alături, veghind cu înțelepciune și având câte un mic spasm ori de câte ori îi revine în amintire relativ recent sa naștere traumatică. Parisul urmărește totul cu un dezinteres distant, ușor ofensat de o astfel de tranziție reușită a oricărui oraș din parvenitul nostru ținut lipsit de bun‑gust; Lagosul exultă când vede un nou‑născut care știe ce înseamnă îmbulzeala, reclama în exces, lupta. Și multe, multe altele privesc cu atenție, așteptând cu nerăbdare să afle dacă li se mărește numărul. Sau nu. În lipsă de altceva, vor depune mărturie că eu, noi, am cunoscut măreția preț de o clipă strălucitoare.

– O să reușim, spun, strângând cu putere balustrada și simțind orașul încordându‑se.

În întreaga metropolă, oamenilor le pocnesc urechile și toți se uită nedumeriți în jur.

– Încă puțin. Haide!

Mi‑e frică, dar în toată povestea asta nu e nicio grabă. Lo que pasa, pasa – la naiba, cântecul ăsta e acum în capul meu, în mine, ca și restul New Yorkului. E totul aici, exact așa cum a spus Paulo. Între mine și oraș nu mai există niciun gol.

Și, pe când firmamentul pulsează, alunecă, se sfâșie, Dușmanul se saltă din adâncuri contorsionându‑se, cu un urlet arcuit către realitate ca un pod… Dar e prea târziu. Priponul e tăiat și noi suntem aici. În devenire! Stăm, întregi și robuști și independenți, pe picioarele noastre care nici măcar nu tremură. Am înțeles asta. Nu dormi, fiule, în orașul care nu doarme niciodată, și să nu te pună naiba s‑aduci aici hidoasele tale aiureli solzoase. Îmi înalt brațele și străzile tresaltă. (E real și nu e. Pământul vibrează și oamenii își spun: Eh, metroul chiar se zdruncină serios azi.) Mă proptesc bine pe tălpi și ele sunt grinzi de susținere, ancore, rocă de temelie. Fiara din adâncuri țipă strident și eu râd, îmbătat de endorfina secretată după naștere. Aduceți‑o. Și, când ajunge la mine, o îmbrâncesc cu BQE, o plesnesc cu Inwood Hill Park, reped South Bronx către ea ca pe un cot. (La știrile serii se va anunța că, pe zece șantiere de construcții, s‑au prăbușit ziduri. Legile referitoare la siguranța orașului sunt vagi; groaznic, groaznic.) Dușmanul încearcă un soi de mizerie șerpuitoare de tot rahatul – cu tentaculele sale –, iar eu mârâi și mușc din ea, fiindcă newyorkezii mănâncă naibii aproape la fel de mult sushi ca japonezii din Tokio, plus mercur și tot restul.

Oh, acum plângi! Acum vrei să fugi! Nu, fiule. Ai ales greșit orașul. Îl calc în picioare, strivindu‑l cu toată forța din Queens, și ceva din interiorul lui de bestie crapă și sângerează în culori scânteietoare peste întreaga creație. E un șoc, fiindcă au trecut secole de când n‑a mai fost cu adevărat rănit. Ripostează furios, cu o lovitură de bici, mai repede decât pot să parez, și, într‑un loc pe care cea mai mare parte a orașului nu‑l poate vedea, un tentacul cât un zgârie‑nori apare din senin, lovind cu toată puterea Portul New York. Urlu și cad, îmi aud coastele plesnind și – nu! – un cutremur puternic zguduie Brooklynul, prima oară după câteva decenii. Podul Williamsburg se răsucește și se rupe ca o surcea; podul Manhattan geme și se crapă, dar, din fericire, nu cedează. Simt fiecare moarte ca și cum ar fi a mea.

Pentru asta te ucid, javră, îmi trece prin mintea golită de gânduri. Furia și suferința mi‑au scos din cap orice nu înseamnă răzbunare. Deși coastele îmi gem de durere, mă ridic și mă proptesc zdravăn pe picioare, într‑o poziție care spune te fac una cu pământul. Pe urmă împroșc Dușmanul cu un punci alcătuit dintr‑o parte radiații din Long Island și două părți deșeuri toxice din canalul Gowanus, care‑l arde ca un acid. Zbiară din nou, de durere și dezgust, dar Lua‑te‑ar dracu’, n‑ai ce căuta aici, orașul ăsta e‑al meu, cară‑te! Ca să priceapă bine lecția asta, tai javra cu traficul de pe calea ferată Long Island, cu tot răul șinelor lungi pe care șuieră trenuri, apoi, ca să‑i măresc durerea, îi torn peste răni sarea amintirii unei călătorii cu autobuzul către LaGuardia, dus‑întors.

Și de ce să nu adaug rănilor insulte? O fac cu Hoboken, revărsând asupra Dușmanului furia de bețiv a zeci de mii de cheflii vajnici, ca pe un ciocan al lui Dumnezeu. Jigodie, autoritatea portuară ține, onorific, de New York; tocmai ți‑ai primit porția din New Jersey. Dușmanul e o parte inerentă a naturii, la fel ca orice oraș. Noi nu putem fi împiedicate să ne naștem, iar el, Dușmanul, nu poate fi nimicit. I‑am rănit doar o mică parte, dar știu al naibii de bine că pe aia am făcut‑o zob. Bun. Dacă se va ajunge vreodată la o confruntare decisivă, o să se gândească de două ori înainte de a mă ataca iarăși pe mine.

Pe mine. Pe noi. Da.

Când îmi descleștez mâinile și ridic pleoapele ca să dau cu ochii de Paulo, venind spre mine pe pod cu pași mari, cu o altă afurisită de țigară între buze, îl văd din nou, scurtă vreme, drept ceea ce este: acel ceva lărgit din visul meu, tot numai vârfuri ascuțite scânteietoare, murdărie duhnitoare și ritmuri furate, prelucrate cu o cruzime rafinată. Știu că și el întrezărește ceea ce sunt, îmi vede întreaga lumină strălucitoare și întreaga impetuozitate. Poate că mi le‑a văzut întotdeauna, dar acum în privirea lui e admirație și îmi place. Vine să mă sprijine cu umărul lui.

– Felicitări, spune, iar eu zâmbesc larg.

Trăiesc viața orașului. El prosperă și e al meu. Sunt demnul lui avatar și suntem împreună? N‑o să ne mai fie niciodată

fr…

oh, rahat

ceva nu e bine.

Semnal editorial 232: Noutăți sau în curs de apariție la editura Paladin (IX) – Miéville & Bradbury

LOCUS AWARD FOR BEST YOUNG ADULT BOOK

Fă întotdeauna tot ce poți pentru cei aflați în pericol pe marea de fier

Sham Yes ap Soorap este asistent medical la bordul cârtițierei Medes. Lumea post-apocaliptică în care el trăiește este practic o mare de fier – în toate direcțiile, se întinde o infinitate de căi ferate încrucișate, linii paralele, comutatoare și sensuri giratorii –, iar solul de sub șine este ostil și din el țâșnesc creaturi feroce și uriașe. Atras de farmecul desuet al obiectelor din alte vremuri sau lumi, Sham este intrigat de misterul unei anumite șine de cale ferată și, în goana roților pe șine, el descoperă că vânătoarea unei cârtițe gigantice poate deveni o filosofie de viață.

De când au izbit pentru prima dată două pietre una de alta

și s-au minunat în legătură cu focul, oamenii au vrut să istorisească.

Poveștile vor exista atâta vreme cât vom exista și noi,

până ce stelele vor dispărea una câte una, ca niște lumini stinse.

„Marea de fier este un roman de excepție care are potențialul de a deveni genul de clasic pe care alții îl vor imita – ca Dune și Moby Dick înaintea sa. Este o abordare unică a unei părți neexplorate a lumii – spațiul cosmic, oceanele și uscatul au fost explorate la nesfârșit, însă căile ferate, atât vechi, cât și, în prezent, o speranță pentru un viitor mai curat și mai rapid, fuseseră aproape uitate.“ – Fantasy Book Review

„Superb… o imaginație colosală.“ – Publishers Weekly

„Și alte nume pe lângă al lui Miéville vă vor apărea cu siguranță în minte când veți citi această carte incitantă. Dar în Marea de fier, ca de altfel în toate scrierile sale, Miéville are abilitatea aceea specială de a evoca alți autori deși povestea de față îi aparține fără doar și poate numai lui.“ – Los Angeles Times

„Enorm de inventivă… Fiecare paragraf clocotește de imaginație și spirit.“ – The Guardian

„În acest roman fantasy, Miéville se abține imboldului in‑ evitabil de a luneca spre alegorie; el folosește mai degrabă operațiunile de salvare și recuperare ca pe un stil de scris în sine – pe lângă Melville, împrumută masiv din Robinson Crusoe și de la Robert Louis Stevenson.“ – Los Angeles Review of Books

„Fascinantă… o aventură de excepție.“ – NPR

„Miéville se întâlnește cu Melville! Este oare posibil ca simpla omofonie de nume să fi fost gestația inițială a unui concept atât de delicios? Dacă da, atunci creația transcende inspirația! Ca și seria Mașinăriilor mortale a lui Philip Reeve, romanul lui Miéville este preocupat în esență de enigma fe‑ lului cum a ajuns să fie transfigurată lumea aceea, ce izvor secret alimentează cosmosul său care a suferit o mutație?“ – Barnes & Noble

Disponibilă pentru livrare din 9 decembrie 2020.

Se zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot.

Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul,

atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.

Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.

Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost.

Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.

„Imposibilitatea de a-l cataloga pe Ray Bradbury ca simplu scriitor de science-fiction devine din nou evidentă în acest fermecător eseu filosofic despre adolescență.“ kirkusreviews.com

„Descrierile fără seamăn ale lui Bradbury evocă o dorință bizară de a rememora amintiri care de fapt nu-ți aparțin. Vin de păpădie te face să retrăiești vremurile în care ți-ai fi dorit ca vara să nu se sfârșească niciodată.“ readerslane.com

„Bradbury este un scriitor sincer și original.“ Time

„Se spune că un scriitor măreț se naște, nu se creează. Un astfel de scriitor remarcabil este Ray Bradbury.“ discerningreader.com

„Această carte despre trecut – în zilele noastre, anul 1928 pare un trecut foarte îndepărtat – devine o povață pentru noi, cititorii: trebuie să ne bucurăm cât de mult putem de prezent.“ conceptualfiction.com

„În canonul literar al lui Bradbury, Vin de păpădie rămâne cartea sa cea mai personală, reamintirea semi-autobiografică a unei veri din anul 1928 într-un orășel magic.” harpercollins.com

Disponibilă pentru livrare din 2 decembrie 2020.

A apărut REVISTA ONLINE GALAXIA 42 #12 Noiembrie 2020

Revista Galaxia 42 #12 noiembrie / 2020

EDITORIAL

TRADUCERI

POVESTIRI

FLASH FICTION

FRAGMENTE DE ROMAN

FOILETON

INTERVIURI

RECENZIE DE CARTE

ATELIER CRITIC

PANORAMIC SFF

CRONICĂ DE FILM

CRONICĂ DE JOCURI

ȘTIINȚĂ

NOUTĂȚI

ENGLISH

Fiction

Non-Fiction