Semnal editorial 206 + Fragment în avanpremieră: Philip Reeve – Aurul prădătorului

Nu este disponibilă nicio descriere.

Felicitări, locuitori ai orașului Anchorage!

Marele Arkangel a ales orașul vostru drept pradă!

Biciul Nordului se află la o zi distanță și se apropie rapid.

Opriți motoarele și scutiți-ne de a vă hăitui!

Veți fi bine tratați.

Vânătoarea pentru supremație se transformă într-o luptă acerbă pentru supraviețuire, chiar și în cazul celor mai mari orașe flămânde. Iar când prețul pentru soarta lor este aurul prădătorului, trădarea nu mai pare un act imoral. Pentru Hester Shaw însă, recompensa nu se cântărește în monede. În numele iubirii pentru Tom, ea îl va vinde pe Anchorage, un orășel pașnic al mărilor de gheață, doar pentru a-și da seama că gustul amar al trădării vine cu multe consecințe.

Stalkerul îl privi ghemuindu-se pe cimentul pătat de sânge

și un flux de memorie, aproape neinteligibil, iritant și confuz,

se iscă brusc în mașinăria creierului său.

Ezită, agitându-și ghearele. Oare unde-l mai văzuse pe băiatul ăsta?

Din Cronicile orașelor flămânde, a mai apărut:

Mașinării infernale

„Cu greu aș putea recomanda o lectură mai palpitantă“ fantasyliterature.com

„O capodoperă a imaginației care îți taie răsuflarea; Hester Shaw este o eroină memorabilă. Când am terminat de citit cartea, am știut că trebuie s-o aducem cât mai repede pe marile ecrane.“ Peter Jackson, producător Mașinării infernale

„Cititorii entuziasmați de orașele mobile care se vânează cu sălbăticie pe Pământul postapocaliptic din Mașinării infernale vor fi și mai încântați de volumul acesta, care abundă în intrigi, pericole, trădări, violență și iubire.“ http://www.kirkusreviews.com

„O aventură palpitantă, dominată de acțiune.“ School Library Journal

„Suficient de captivantă încât să n-o lași din mână până la final.“ Booklist

„Fanii primului volum nu vor fi dezamăgiți.“ http://www.publishersweekly.com

„O poveste inteligentă despre gelozie, trădare și aventuri îndrăznețe.“ http://www.thetimes.co.uk

Cartea a doua din seria „Cronicile orașelor flămânde”

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

CAPITOLUL 2

Hester și Tom

Hester Shaw începea să se obișnuiască să fie fericită. După ce petrecuse atâția ani plină de noroi și lihnită de foame în canale și orășele scotocitoare în Marele Teren de Vânătoare, își găsise în sfârșit un loc în lume. Avea acum propria navă aeriană, Jenny Haniver (dacă-și lungea gâtul, putea zări partea de sus a anvelopei roșii îndărătul cargobotului cu condimente din Zanzibar andocat la traversa șaptesprezece), și-l avea pe Tom; Tom cel blând, chipeș și isteț, pe care-l iubea din toată inima și care, în ciuda multora, părea s-o iubească și el. 

Vreme îndelungată ea fusese sigură că nu va dura mult. Erau foarte diferiți, iar Hester era departe de a fi un ideal de frumusețe: o fată înaltă, neîndemânatică, urâtă ca o sperietoare de ciori, cu părul arămiu prins în cozi prea strâns legate, cu chipul brăzdat de urma unei vechi lovituri de sabie ce-i sfârtecase un ochi și cea mai mare parte a nasului și-i strâmbase gura într-un rânjet ce lăsa să se vadă un ciot de dinte. „N-o să reziste“, își repetase ea tot timpul cât așteptau pe Insula Neagră ca tehnicienii să repare nava, pe biata și hărtănita Jenny Haniver. „Stă cu mine doar de milă“, decise ea în timp ce zburau spre sud, către Africa, apoi pe când traversau spre America de Sud. „Ce-ar putea găsi la mine?“ se tot întreba, în vreme ce se îmbogățeau transportând provizii către marile orașe ce forau petrol în Antarctica și apoi dintr-odată deveniseră din nou săraci, când fuseseră nevoiți să arunce o încărcătură pentru a scăpa de pirații aerului survolând Ţara de Foc. În timp ce zburau înapoi peste Atlanticul albastru cu un convoi comercial, ea își șoptea: „E imposibil să țină, n-are cum“. 

Și totuși durase; trecuseră deja mai bine de doi ani. Stând în soarele de septembrie pe terasa „Zonei Șifonate“, una dintre numeroasele cafenele de pe Strada Mare din Airhaven, Hester se trezi că începe să creadă c-ar putea dura mereu. Strânse pe sub masă mâna lui Tom și-i surâse cu zâmbetul ei strâmb, iar el o privi cu tot atâta dragoste ca atunci când fata îl sărutase prima oară, în lumina fluctuantă a MEDUSEI, în noaptea în care orașul lui murise. 

În toamna asta Airhaven zburase în nord și acum plutea la câteva mii de metri înălțime deasupra Deșertului Înghețat, în vreme ce orășelele scotocitoare care fuseseră pe gheață în lunile soarelui de miez de noapte se adunau sub el ca să facă negoț. Baloanele suiau unele după altele și amarau la traversele de andocare ale portului-liber zburător, iar din ele se revărsau pitoreștii negustori TehAnt, care începeau să-și laude în gura mare mărfurile chiar din clipa în care atingeau cu cizmele podelele ușoare ale punților. Nordul înghețat era un bun teren de vânătoare pentru scormonitorii de technologie pierdută, iar domnii aceștia vindeau piese de Stalkeri, acumulatori pentru tunuri Tesla, tot felul de vechituri indescriptibile rămase de la mașinăriile a vreo șase civilizații diferite, ba până și bucăți dintr-o mașină zburătoare antică ce zăcuse neatinsă în Banchiză încă de la Războiul de Șaizeci de Minute. 

Sub ei, spre sud, est și vest, Deșertul Înghețat se întindea în depărtările de ceață; ținutul rece, pietros, guvernat de Zeii Gheții opt luni pe an, unde deja se vedeau petice de zăpadă pe fundul umbrit al făgașelor încrucișate lăsate de orașe. Spre nord se ridica peretele negru de basalt al munților Tannhäuser, lanțul de vulcani ce marca limita de nord a Marelui Teren de Vânătoare. Câțiva începuseră să erupă și norii de fum cenușiu susțineau cerul ca niște stâlpi. Printre ei, abia zărindu-se printr-un văl de cenușă, Hester și Tom puteau distinge albul Pustiului de Gheață ce acoperea lumea, dar și ceva ce se mișca acolo, vast, murdar și implacabil, ca un munte ce o luase razna. 

Hester scoase o lunetă dintr-un buzunar al jachetei și o duse la ochi, rotind inelul de focalizare până ce imaginea difuză deveni brusc clară. Era un oraș: opt niveluri de uzine, barăci pentru sclavi și coșuri revărsând funingine, un tren aerian purtat de suflul elicelor, aeronave-parazit filtrând fumul de eșapament pentru a extrage deșeuri minerale, iar jos, dedesubt, apărând spectrale prin vălurile de zăpadă și piatră pulverizată, roțile mari care se învârteau. 

— Arkangel! 

Tom îi smulse luneta din mâini. 

— Ai dreptate. Vara nu se depărtează de poalele nordice ale munților Tannhäuser și devorează orășelele scotocitoare care ies din trecători. Calota de gheață polară e mult mai groasă acum decât în vechime, însă în unele locuri continuă să fie prea subțire ca să susțină greutatea lui Arkangel până la sfârșitul verii. 

Hester râse. 

— Domnul Știe-tot! 

— Nu mă pot abține, zise Tom. Am fost Ucenic Istoric, ai uitat? Trebuia să memorăm lista Celor Mai Mari Orașe Cu Tracțiune Ale Lumii, iar Arkangel era sus, aproape de vârful listei, așa că n-am cum să-l uit. 

— Te dai mare, bombăni Hester. Aș fi preferat să fi fost Zimbra ori Xanne-Sandansky. Atunci nu te-ai mai fi dat așa șmecher. 

Tom privi din nou prin lunetă. 

— În orice clipă își poate ridica șenilele și coborî tălpicile de fier, pentru a patina în căutare de orașe ce trăiesc pe gheață și orășele scotocitoare de Nomazi ai Zăpezii, ca să le înfulece…

Semnal editorial + Fragment în avanpremieră: Germin Petcu – Făt Frumos vs. Darth Vader

img-book

Nuvela Făt-Frumos vs. Darth Vader este un hibrid de science-fiction și fantasy cu elemente din ambele specii și cu o doză suficientă de umor contemporan ca să fie considerată și comedie postmodernă. Călcând pe urmele lui Douglas Adams sau Kurt Vonnegut (deși Băieșu sau Kusturica se întrevăd și ei pe fundal), auorul își imaginează o aventură plină de trăsnăi, personaje care mai de care mai dubioase și întâmplări care mai de care mai aberante, desfășurată nu în spațiu, ci pe Planeta Moldova (metaforă nu chiar subtilă la adresa întregii țări românești).

Făt Frumos vs. Darth Vader nu este NUMAI o poveste amuzantă în care super-eroii Noștri se confruntă cu Villains-ii Lor. Nu este numai un exercițiu care demonstrează că în același univers narativ pot coexista personaje din lumi ficționale complet diferite. Bref, nu este numai o carte care te face să râzi cu lacrimi când în sfârșit afli de ce calul lui Făt-Frumos este adevăratul erou al basmelor românești, cum rezolvă Păunașul Codrilor probleme de nerezolvat, ce face nevasta lui Aleodor Împărat în timpul liber (nu goblenuri, aia să vă fie clar), sau de ce răpește Zmeul tinere prințese când, la cum arată cu adevărat, poate avea orice dive și divi de la Hollywood.

Avem plăcerea să citim o satiră, atât prin temă și conținut, cât și prin structură/formă. Un troll complet, autorul nu scapă nici o ocazie să își incite cititorii la o adevărată cursă cu obstacole intelectuale și să îi mai și saboteze pe parcurs.

În povestea pe care avem bucuria să o citim cu sufletul la gură, autorul nu iartă nici o slăbiciune și nici o manifestare de prostie sau incompetență specifice poporului român. Ba din contră, lovește cu sete și din plin în toate defectele și derapajele societății românești, mai mult sau mai puțin vizibile, mai mult sau mai puțin grave.

Andreea Sterea – Editor Crux Publishing

***

Un etos savuros, limbaj de un comic nebun, pesonaje şi situaţii nelalocul lor. G. P. Ermin combină într-un mod original şi extrem de ingenios basmul cu SF-ul, peste care aşterne însă o satiră aspră a Moldovei noastre înţepenită în timp şi ridicol. Btw, Cocoşu’ Roşu m-a cucerit din prima clipă şi în mod iremediabil…

Sabina Popescu (cititoare)

***

O scriitură construită din tușe de finețe lingvistice, ce folosește umorul cult pentru descifrarea mesajului și care apelează la inteligența cititorului. Din păcate, o scriitură intraductibilă pentru mulți potențiali cititori care au impresia că traversarea unei clădiri pe care scrie școală înseamnă că au obținut automat cultura necesară pentru a pătrunde concepte abstracte.

George Sagy Sauciuc (scriitor)

DETALII

ISBN: 978-606-9027-03-5
Publisher: Editura Crux
Publish Date: 2020
Page Count: 160

G. P. Ermin este, inter alia, mecanic şi electrician auto, dar şi absolvent de istorie, fost drummer într-o trupa de rock turbat, precum şi actual avocat, fost DJ în urbea natală dar şi fost profesor de limbi străine. Este obsedat de civilizaţiile precolumbiene (deşi doctoratul în materie va fi terminat, probabil, la finele calendarului maya), dar şi de masinile retro.

Are un master în mentalităţi, ceea ce explică faptul că până şi editorul lui spune că are “mintea-n colţuri”, dar are şi veleităţi literare…

De asemenea, are preocupări savante, devoalate de faptul că şi-a pus numele din viaţa de zi cu zi pe o duzină de lucrări de specialitate (actually, unii chiar l-au băgat pe gâtul sarmanilor studenţi, întru studiu pentru examene grele), dar şi unele mundane, cum ar fi bănănăirea pe reţelele sociale, chipurile în scop nobil, întru diseminarea cărţii, lecturii şi încurajarea actului cultural.

G. P. Ermin refuză cu obstinaţie să fie încadrat în tiparul intelectualului sobru, tobă de carte şi cu nasul pe sus, plăcându-i mai degrabă să stea la o tacla cu amici pe care-şi permite să-i beştelească într-un limbaj propiu şi contagios, în care se amestecă engleza cu moldovineasca, arhaismul cu neologismul, argoul mioritic cu slang-ul de ghetto.

Well, ar mai fi câte ceva de zis, dar G. P. Ermin este de părere că titlurile lucrărilor sale, şi mai ales conţinutul acestora, spun mai multe despre el decât o poate face el însuşi.

Lucrări de Istorie

  • Simbolul social al vestimentației la azteci, Revista Erasmus, nr. 7/1997, Ed. Artemis, București;
  • Conquistadorii cuceriților, Revista Erasmus, Ed. Artemis, București;

Premiul Gh. Brătianu, acordat de Revista Magazin Istoric, 1998.

Bursă cercetare, IRCCU Veneția, 1999

Lucrări de Drept

  • Câteva considerații despre acțiunile în suspendarea deciziilor Consiliului Concurenței. Comentariu critic asupra Deciziei nr. 2147/17.04.2019, Curierul Judiciar nr. 7/2019, București;
  • Nemo censetur ignorare legem și implicațiile în dreptul concurenței, Curierul Judiciar nr. 3/2018 (co-autor), București;
  • Scurte considerații privind competența instanței judecătorești, din perspectiva O.U.G. nr. 39/2017, Ed Universul Juridic, 2017;
  • Scurte considerații asupra unor aspecte procedurale privind extinderea investigațiilor de către Consiliul Concurenței, Curierul Judiciar nr. 5/2017, București;
  • Scurte considerații cu privire la Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, Universul Juridic, 2017
  • Ghidul inspecției inopinate a Consiliului Concurenţei, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2016
  • Prezumţia de nevinovăţie vs. prezumţia de legalitate în acţiunile în suspendarea deciziilor Consiliului Concurenţei, Curierul Judiciar nr. 9/2016, București;
  • Acţiunea în constatare negativă – (necesară) alternativă la acţiunea în suspendarea efectelor deciziilor Consiliului Concurenţei?, (ro, 19 mai 2014);
  • Controlul de legalitate a actelor procurorului în cursul etapei urmăririi penale, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 1/2012, Bucuresti;
  • Executare silită. Bilet la ordin. Opoziţie la executare. Competenţa teritorială, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 4/2012, București (co-autor);
  • Scurte consideraţii privind ascultarea părţii vătămate în procesul penal, Revista Română de Jurisprudenţă nr. 4/2011, Bucuresti.

Moderator, Despre concurența sine ira et studio, în colaborare cu Editura Universul Juridic.

În anul 2020, G.P. Ermin debutează în literatura science-fiction cu nuvela Făt Frumos vs. Darth Vader, o satiră science-fantasy ce combină elemente din celebrul univers Star Wars cu personaje legendare ale folclorului românesc.

Nu este disponibilă nicio descriere.

FRAGMENT

Nici nu apucă să-şi termine vorba, că cerurile se despicară, boom-ul sonic al unei nave străbătând atmosfera cu o viteză mai mare decât viteza sunetului făcându-se auzit asupra întregii Ţări de Jos a Moldovei. În interiorul navei ce se pregătea de aterizare, Vader dădea ultimele instrucţiuni celor câţiva membri ai Gărzii Imperiale care îl însoţeau. 

– Împăratul a spus că vrea ca Sâmziana …

– Consoarta imperială, îl întrerupse şeful Gărzii.

Norocul fu încă o dată de partea lui Făt Frumos şi alor lui, pentru că Vader, iritat la culme de misiunile pe care le primise în ultima vreme, precum şi de personajul care vorbise, îi aplică o Force choke acestuia, reducând astfel numărul trupelor imperiale în mod simţitor (fiind vorba de o nuntă in absentia pe o planetă necunoscută lumii civilizate, Palpatine nu trimisese cine ştie ce trupe, ci doar vreo câţiva membri ai Gărzii), şi sporind şansele alor noştri de victorie. 

– Că vrea ca Ileana Sâmziana, reluă Vader, să ajungă înapoi pe Coruscant cât de repede posibil. Asta înseamnă că trebuie păzită în orice moment, înainte de, în timpul şi după finalizarea ceremoniei. 

Numai când își aduse aminte de ceea ce trebuia să facă, de tradiţiile pe care Sâmziana i le prezentase Împăratului şi-i spusese că trebuia ca toate să fie îndeplinite, Vader resimţi the dark side rising

– Doar n-o să mă duc eu acolo, Lord Vader, spusese Palpatine la prânzul din Paradise Atrium. Asta o vei face tu, în calitate de reprezentant al meu, de cavaler de onoare. La urma urmei, cândva ai fost cavaler, nu? 

– Şefu’…, dăduse Vader să zică. 

– Nici nu vreau să aud! retezase aerul Palpatine. Asta trebuie să facem, Lord Vader, asta facem, este pentru binele Imperiului! Ştiu că nu-ţi convine, ştiu că ai vrea să te duci să te lupţi cu rebelii, cu alţi Jedi sau cu alţii ca ei, cunosc toate astea. Vei avea ocazia, fii fără grijă, Rebeliunea nu va lua sfârşit până când te vei întoarce de pe planeta asta, cum îi zice… Planeta Moldova. Acum însă asta este cea mai importantă misiune a ta. Prin urmare, te vei prezenta acolo, vei trece prin toate datinile şi obiceiurile de nuntă, după care te întorci imediat pe Coruscant. 

După ce termină cu trasatul ordinelor, Vader îşi sprijini falca mecanică în mâna înmănuşată, gândindu-se la cât de anapoda se desfăşuraseră evenimentele în ultima vreme. Se aşteptase la multe, dar niciodată nu-şi imaginase că va purta un brad împodobit înaintea unui alai de nuntaşi cheflii ce zbierau la tot pasul „Și-i asta uăăăăăi? Nunta imperială, uăăăăăăi!”

În tabăra eroilor, când auzi nava interstelară străbătând cerurile, Făt Frumos se întoarse către Cocoşu’ Rosu şi-i spuse: 

– Repede! Prinde-i din urmă şi vino să ne dai de ştire!

Cocoșu’ Roşu dete să zică că el nu era uliu şi că nici n-avea chef să sufere soarta lui Aripă Sură, atunci când acesta zburase prea aproape de nava lui Vader, însă în urma unei priviri pline de înţeles pe care i-o aruncă Zmeul Zmeilor hotărî să-şi ţină pliscul şi se avântă în zbor. 

Ajunse naveta de clasă Lambda exact la timp, anume atunci când ateriza chiar în bătătura satului de unde Vader o luase în zbor pe Sâmziana, putând observa şi desfăşurarea de trupe imperiale. Cu ochi măriţi, văzu cum tot norodul adunat acolo se îndreaptă direct către biserica din capul satului. 

– Nu-i a bună, frăţioare, cutcurigi pe şoptitelea Cocoşu’ Roşu în mărgelele sale, nu-i a bună deloc. 

Ţâşnind înapoi precum săgeata slobozită din arcul încordat, Cocoşu’ Roşu năvăli peste tovarăşii lui, dându-le de ştire despre ce văzuse. Parcă dăduse strechea-n ei, într-o exprimare arhaică, pentru că într-una mai apropiată de science-ficition gaşca lui Făt Frumos se mişca absolut brownian, niciunul neştiind ce să facă mai repede, încotro să o ia sau pe ce să pună mâna, lovindu-se unii de alţii şi strigând aia şi ailaltă. 

În cele din urmă, reuşiră să se urnească, ajungând la biserică exact la timp pentru a-l vedea cu toţii, pentru prima oară şi în întreaga lui oroare, pe înspăimântătorul Vader, all dark and scary, care tocmai se învârtea în jurul mesei în urma unui popă pirpiriu, ţinându-se de mâini cu o băbuţă despre care doar cu mare dificultate s-ar fi putut spune că era înrudită, din partea eprubetei mamă, cu Ileana Sâmziana. 

După ce învârteala luă sfârşit, avu loc şi primul incident, aşa cum este cazul la nunţile ce se ţin pe Planeta Moldova, popa dând cu tămâie peste Vader, iar Vader dând cu un puseu de Forţă peste popă, cel din urmă ieşind sfârâind prin pereţii de lemn ai bisericuţei, astfel terminându-se, mai degrabă abrupt, şi predica de cununie, ce altminteri ar fi trebuit să ţină până când fire sure de păr aveau să crească în barba din oţel a Lordului Sith.

Nemaivând ce face în biserică în lipsa popii, întreg alaiul se porni spre cortul de fabricaţie imperială ce putea cuprinde nu întreg satul Ilenei Sâmziana, ci încă vreo două-trei comune şi zona metropolitană Bârlad, nu înainte însă ca Vader să asiste siderat la dansul găinii, coregrafia acestuia fiind făcută şi executată de o altă băbuţă, de data asta înrudită cu Sâmziana din partea pipetei tată, şi de-o găină porumbacă, ambele punând pe jar nervii Lordului Sith. Doar graţie talentelor sale cumulate, Vader reuşi să se abţină de la a-i aplica a death choke băbuţei şi un laser găinii. Fără să ştie prin ce primejdie a trecut, bătrânica se retrase după ce termină de dansat, în timp ce Cocoşu’ Roşu, care abia aşteptase finalul momentului de antren, intră în vorbă deocheată cu găina respectivă, uitând complet motivul pentru care se găsea acolo. 

Ceilalţi membri ai găştii se alăturară pe nevăzutelea alaiului, răspândindu-se printre săteni pe măsură ce nuntaşii erau înghiţiţi cu mic cu mare de cortul imperial, consemnul fiind ca niciunul să nu acţioneze în mod independent, ci să culeagă informaţii, după care să se întâlnească toţi la una dintre mesele din lemn negeluit aduse de-a fuga în interiorul cortului. 

Primul care o văzu pe Ileana Sâmziana fu Gerilă. Lângă el, Zmeul Zmeilor începu să-şi blesteme zilele şi cuvântul de zmeu, ce nu putea fi încălcat sub nicio formă, întrucât ar fi contravenit în mod flagrant codului de onoare al zmeilor, motivul deznădejdii sale fiind acela că nu o mai putea răpi pe Ileana Sâmziana. La cât de frumoasă era, îmbujorată de emoţiile nunţii, înţolită cu o catrinţă şi o ie din dantelă albă, Zmeul mai că s-ar fi luat încă o dată la păruială cu Făt Frumos pentru ea. 

Îşi dăduse însă cuvântul de zmeu (mai mult, iscălise şi niscai hârtii în cursul procedurii de licitaţie), aşa că nu mai avea ce face în această privinţă. Începu deci să se strecoare, în căutarea lui Făt Frumos, printre nuntaşii ce deja umblau pe şapte cărări, găsindu-l într-unul dintre multele separeuri ale cortului ce funcţiona în regim de salon VIP. 

– Făt Frumos, haida!

Prinzându-se imediat de motivul pentru care Zmeul îl cheamă, Făt Frumos se desprinse de fetişcanele, una mai mândră decât alta, ce roiau pe lângă el ca pe lângă borcanul cu miere, şi se îndreptă rapid spre zona pe care i-o indicase Zmeul. 

Când o văzu pe Sâmziana, sfârâi inima în el. Fătuca era imaginea vie a zânei celei mici, fiind, evident, copia genetică fidelă a acesteia, însă dorul şi nenumăratele zile de când nu o mai văzuse în carne şi oase pe cea din urmă puseră clona într-o lumină nouă, aparte, voinicul găsind-o chiar mai frumoasă decât originalul.

Nici Ileana Sâmziana nu scăpă de săgeţile laser ale iubirii. De cum îşi lăsă ochii să se preumble asupra lui Făt Frumos, din creştet până în tălpi, simţi că el era era omul ei, nici prin cap trecându-i că, în realitate, se uita la o minune a tehnologiei, ce combinase tot ce era mai bun dintr-un cal şi o fiinţă umană. Fremătând, făcu un pas către el, declanşând astfel cavalcada evenimentelor nelipsite la o nuntă de prin părţile Bârladului.

Semnal editorial 205: Andreas Eschbach – NSA. Agenția Națională de Securitate

Nu este disponibilă nicio descriere.

Editura RAO prezintă

NSA – AGENŢIA NAŢIONALĂ DE SECURITATE

Premiul Kurd Lawitz în 2019 la categoria „Cel mai bun SF în limba germană”

Weimar, 1942: Helene Bodenkamp lucrează la Agenția Națională de Securitate, unde creează programe ce permit controlul strict al cetățenilor Germaniei naziste. Când bărbatul pe care îl iubește dezertează și trebuie să îl ajute, este atrasă în jocurile de putere ale superiorului ei. Ce s-ar fi întâmplat dacă în timpul celui de-al Treilea Reich ar fi existat internetul, telefoanele mobile și social media și dacă acestea ar fi putut fi supravegheate?

ANDREAS ESCHBACH (n. 1959, Ulm, Germania) a studiat inginerie aerospațială la Universitatea din Stuttgart și a fondat o companie de consultață în IT, înainte de a se dedica exclusiv scrisului.

Date tehnice:

Data de publicare: 7.10.2020

Format: BUZUNAR

Categorie: FICȚIUNE ADULȚI

Domeniu de editare: THRILLER

Număr de pagini: 688

ISBN: 978-606-006-439-8

Preţ: 42 lei 

Semnal editorial 203: Noutăți sau în curs de apariție la Grupul Editorial Nemira (IX) – Reynolds, Lawrence, Haig, Cogman, Clarke

Al doilea volum din trilogia SPAȚIUL REVELAȚIEI.

Târziu în secolul al XXVI-lea, rasa umană a avansat suficient de mult cât să atragă atenția nedorită a Inhibitorilor – mașini de ucis extraterestre, făcute să detecteze viața inteligentă și s-o distrugă.

Politicienii par să fi abandonat lupta și vor să fugă, lăsând de izbeliște triburile umane. Singura speranță a omenirii este să găsească armele apocalipsei, acum bine ascunse.

Clavain, un renegat, e decis să le găsească, pentru că nu se poate împăca cu decizia lașă și cinică a conducătorilor. Însă nu e singurul, în joc sunt și alte facțiuni, cu agende diferite. Armele au, la rândul lor, propria agendă.

„O poveste epică despre război, politică, ideologie și invazie extraterestră. Cu o tehnică narativă inteligentă și personaje bine construite, acest roman își va absorbi complet cititorii.“
Booklist

„Respicienta nu punea niciodată întrebări despre activitatea ei. Ea știa doar că acționa pentru binele final al vieții înzestrate cu rațiune. Nu era deloc îngrijorată că această criză pentru a cărei evitare acționa, criza care avea să devină un dezastru cosmic incontrolabil dacă vieții inteligente i se permitea să se răspândească, se afla tocmai la treisprezece Rotații – trei miliarde de ani – în viitor.

Asta era lipsit de importanță.

Timpul nu însemna absolut nimic pentru Inhibitori.“

Data apariției9 oct. 2020
Titlu originalRedemption Ark
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0930-3
Cod bară9786064309303
AutorAlastair Reynolds
TraducătorMihai Dan Pavelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini816
Număr volume1
EdituraNemira

A treia carte din seria IMPERIUL FĂRÂMIȚAT.


Regele Jorg Ancrath are douăzeci de ani și domnește peste șapte regate. Încă nu și-a atins scopul, acela de a se răzbuna pe tatăl său, iar demonii care îl bântuie sunt tot mai prezenți.

Ar putea ajunge împărat, dar nu pe calea sabiei, ci numai prin vot. Și niciodată nu s-a întâmplat să existe unanimitate în Imperiul Fărâmițat. Jorg intenționează să schimbe asta. Are de partea lui tehnologia descoperită printre relicvele unei alte civilizații și nu va ezita s-o folosească.

Dar va da peste un adversar fără pereche, un adversar de care se teme chiar mai mult decât de sine: Regele Mort.

„Lawrence își încheie trilogia așa cum a început-o: cu o scriitură sângeroasă, dar poetică. Cu dialoguri care-ți dau fiori și personaje pe care nu ai vrea să le întâlnești nici în coșmaruri, cu eroi întunecați și prieteni și mai întunecați.“
RT Book Reviews 

„Un final satisfăcător, inteligent și neașteptat, cu o turnură care schimbă complet perspectiva.“
Starburst Magazine

Data apariției15 oct. 2020
Titlu originalKing of thorns
ColecțiaFantasy
ISBN978-606-43-0687-6
Cod bară9786064306876
AutorMark Lawrence
TraducătorMihaela Ioncelescu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini504
Număr volume1
EdituraNemira

O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?


„Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.“
The Independent

„Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.“

Data apariției1 oct. 2020
Titlu originalThe Midnight Library
ColecțiaIn afara colectiilor
ISBN978-606-43-0942-6
Cod bară9786064309426
AutorMatt Haig
TraducătorCristina Nan
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini308
Număr volume1
EdituraNemira

A doua carte din seria BIBLIOTECA INVIZIBILĂ.

A fi sub acoperire într-o Londră victoriană dintr-un univers paralel poate ajunge o rutină pentru bibliotecara-spion Irene. Misiunea de a colecta opere de ficțiune importante pentru misterioasa Bibliotecă și munca depusă sub acoperire ca să se integreze în cultura timpului sunt puse în pericol odată cu răpirea partenerului ei, Kai – un dragon de descendență regală.

Dispariția lui Kai poate duce la un conflict între forțe capabile să devasteze toate lumile. Pentru ca omenirea să nu fie prinsă la mijloc, Irene va trebui să se alieze cu un reprezentant al Neamului Frumos și să treacă într-o Veneție plină de magie, unde domină coincidențele bizare și unde se sărbătorește un etern Carnaval.

„Cogman a deschis drumuri noi în tărâmurile imaginare din moștenirea noastră culturală. Iar noi, cititorii, nu ne putem sătura!”
The Wall Street Journal

„Prin recuperarea de cărți esențiale din aceste lumi, Biblioteca ajută la păstrarea echilibrului. Legăturile sale cu lumile le împiedică pe acestea să alunece prea repede în direcția haosului sau ordinii, iar un mediu stabil pentru oameni este posibil undeva la mijloc. Bibliotecarii juniori pot fi aspru pedepsiți dacă fraternizează în mod nepermis cu Neamul Frumos. Este în special cazul celor care par să submineze neutralitatea Bibliotecii. Ar trebui să subliniem că nu vom emite judecăți cu privire la «binele omenirii». Oamenii trebuie lăsați să își ia propriile decizii. Scopul Bibliotecii este să împiedice omenirea să creadă în realitatea absolută. Sau în opusul ei.“

„Prin recuperarea de cărți esențiale din aceste lumi, Biblioteca ajută la păstrarea echilibrului. Legăturile sale cu lumile le împiedică pe acestea să alunece prea repede în direcția haosului sau ordinii, iar un mediu stabil pentru oameni este posibil undeva la mijloc. Bibliotecarii juniori pot fi aspru pedepsiți dacă fraternizează în mod nepermis cu Neamul Frumos. Este în special cazul celor care par să submineze neutralitatea Bibliotecii. Ar trebui să subliniem că nu vom emite judecăți cu privire la «binele omenirii». Oamenii trebuie lăsați să își ia propriile decizii. Scopul Bibliotecii este să împiedice omenirea să creadă în realitatea absolută. Sau în opusul ei.“

Data apariției25 sept. 2020
Titlu originalThe Masked City
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0688-3
Cod bară9786064306883
AutorGenevieve Cogman
TraducătorIulia Dromeretchi
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini320
EdituraArmada

Casa lui Piranesi nu e deloc una obișnuită: are camere infinite, coridoare nesfârșite, pereții sunt ticsiți de mii și mii de statui, toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile răsună de sub scări, camerele se inundă în câteva secunde.

Dar Piranesi nu se teme. El înțelege valurile și modelul labirintului. Viața lui înseamnă explorarea casei. Doar că nu e singur în casă. Mai există Un Străin care ascunde un secret întunecat.


Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasă și luminoasă, plină de mister și aventuri într-o lume fantastică, și totodată o meditație profundă despre condiția umană: despre cum e când te simți pierdut și apoi te regăsești.“
Madeline Miller

„Ce lume fascinantă creează Clarke, ce ritm nebun de dezvăluiri, ce protagonist pur și ce personaje secundare fluide moral, ce frumusețe, ce tensiune, ce final perfect!“
David Mitchell


„Luna Plină era în dreptul Unicei Uși, inundând Sala cu Lumină. Statuile de pe Pereți erau toate poziționate ca și cum tocmai s-ar fi întors cu fața spre Ușă, cu ochii lor de marmură fixând Luna. Se deosebeau de Statuile din alte Săli; nu reprezentau indivizi izolați, ci o Mulțime. Două se țineau în brațe; alta ținea mâna pe umărul celei din fața sa, ca și cum ar fi vrut s-o împingă să poată vedea Luna; un copil se agăța de mâna tatălui său. Exista chiar și un Câine care, nefiind interesat de Lună, stătea pe picioarele din spate, cu labele din față pe pieptul stăpânului său, cerșindu-i atenția. Peretele din Spate era o Masă de Statui – nu aranjate ordonat pe Niveluri, ci doar o mulțime amestecată, haotică. Puțin mai departe, printre ele, se găsea un Tânăr scăldat în Lumina Lunii, cu extazul întipărit pe față, ținând un steag în mână. Aproape că uitasem să respir. Pentru o clipă am avut imaginea a cum ar putea fi dacă în loc de doi oameni în Lume ar fi mii.“

Data apariției15 sept. 2020
Titlu originalPiranesi
ColecțiaArmada
ISBN978-606-43-0940-2
Cod bară9786064309402
AutorSusanna Clarke
TraducătorRoxana Brinceanu
FormatPaperback
Dimensiuni130 x 200 mm
Nr. pagini240
Număr volume1
EdituraArmada

Semnal editorial 202 + Fragment în avanpremieră: Josh Malerman – Malorie

JOSH MALERMAN este un romancier american şi unul dintre cei doi solişti/compozitori ai trupei rock The High Strung. A devenit cunoscut odată cu apariţia romanului Bird Box. Orbeşte (Bird Box, 2014), carte ecranizată într-un film Netflix. Malorie (2020) continuă periplul eroinei principale şi al copiilor ei prin lumea cea nouă, dominată de creaturi înfricoşătoare. Celelalte romane ale lui Josh Malerman sunt Black Mad Wheel (2017), Goblin (2017), Unbury Carol (2018), On This, The Day of the Pig (2018), Inspecţie (Inspection, 2019) şi Carpenter’s Farm (2020).

Nu este disponibilă nicio descriere.

La doisprezece ani după ce Malorie şi-a găsit salvarea fugind pe râu, împreună cu cei doi copii ai săi, bentiţa pe care fiecare dintre ei o poartă la ochi rămâne singura barieră între raţiune şi nebunie. E de ajuns o simplă privire aruncată uneia dintre creaturile care bântuie lumea, pentru a împinge pe oricine la fapte de o violenţă extremă. Şi nu există încă nici o explicaţie. Nici o soluţie.

Tot ce poate face Malorie e să supravieţuiască – şi să se asigure că şi copiii ei, ajunşi la vârsta adolescenţei, respectă întocmai regulile supravieţuirii. Nu vă leneviţi, le spune ea. Nu vă scoateţi bentiţa. ŞI NU PRIVIŢI.

Dar apoi primesc o veste ce pare de necrezut. Şi, odată cu ea, pentru prima oară după multă vreme, Malorie îşi îngăduie o mică speranţă. Nişte persoane foarte dragi, despre care credea că au murit cu mult timp în urmă, ar putea fi încă în viaţă.

Ca să-şi recapete existenţa, Malorie trebuie să se avânte din nou într-o lume plină de primejdii necunoscute – şi să rişte încă o dată vieţile copiilor ei. Căci Malorie nu se teme numai de creaturi, ci şi de oamenii care pretind că le-ar fi capturat, de invenţiile monstruoase şi de ideile noi şi periculoase, precum şi de zvonurile potrivit cărora creaturile ar fi devenit încă şi mai înfricoşătoare.

„Malorie este continuarea îndelung aşteptată a bestsellerului Bird Box. Orbeşte şi e chiar mai bună decât prima carte. Un roman încântător de sumbru, tulburător şi fascinant deopotrivă, pe care l-am citit pe nerăsuflate. Una dintre cele mai bune poveşti horror publicate în ultimii ani.“

Daily Express

Traducere din limba engleză

LIVIU SZÖKE

Nu este disponibilă nicio descriere.

FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ

ȘCOALA JANE TUCKER PENTRU NEVĂZĂTORI

Malorie stă lipită de zidul de cărămidă al unei săli de clasă. Ușa e încuiată. E singură. Luminile sunt stinse.

E legată la ochi.

Afară, pe hol, s‑a instaurat violența.

Cunoaște acest sunet, l‑a auzit în coșmaruri, l‑a auzit în ecourile unei case distruse, pline de oameni întregi la cap care se sfâșiau unul pe altul, în timp ce ea îi dădea naștere fiului ei.

Tom e acolo, chiar acum, în mijlocul acelei violențe. Malorie nu știe unde anume.

Inspiră. Își ține răsuflarea. Expiră.

Întinde mâna spre ușă, ca să o descuie, ca să o deschidă, ca să‑și găsească fiul și fiica, printre urlete, isterie, nebunie. Un pârâit răzbate de dincolo de ușă. Sună ca și cum cineva s‑ar izbi cu capul de peretele holului.

Se dezlipește de clanță.

Când a văzut‑o ultima oară pe Olympia, micuța de șase ani citea cărți în alfabetul Braille, la Biblioteca Tucker. Alături de ea mai erau cel puțin zece persoane, ascultând muzica clasică ce răzbătea din boxele școlii, conectate la casetofonul din cancelarie.

Acum, Malorie ascultă glasurile acelor persoane. Trebuie să afle dacă violența a ajuns și la bibliotecă.

Dacă i‑a atins fiica. Dacă a ajuns până acolo, va porni să‑l caute pe Tom mai întâi.

Ascultă.

Copiii ei au învățat‑o multe despre ascultat de când au ajuns la Școala Jane Tucker pentru Nevăzători. Și, cu

toate că Malorie nu va auzi niciodată lumea la fel ca ei,

poate totuși să încerce.

Însă afară e prea mult zgomot. Haos. E imposibil să distingă un glas de altul.

Se gândește la Annette. Femeia oarbă, mult mai în vârstă decât ea, al cărei nume l‑a auzit strigat cu doar câteva secunde în urmă, în timp ce Malorie, înfometată, mergea pe hol către cantină. Înainte ca Malorie să aibă timp să proceseze natura acelui țipăt, Annette însăși s‑a ivit de după colț, cu halatul albastru și părul roșcat târându‑se în urma ei precum al unei sirene, cu un cuțit în mână. Malorie a avut timp să zărească ochii femeii, ochii aceia lipsiți de concentrare, înainte să îi închidă pe ai ei.

Malorie a cugetat: E oarbă… cum de‑a înnebunit?, apoi a amuțit. Annette a trecut pe lângă ea, răsuflând greoi, mișcându‑se cu repeziciune, iar Malorie, auzind primele urlete guturale în adâncurile școlii, a pășit, oarbă, în cea mai apropiată sală de clasă și a încuiat ușa în urma sa.

Întinde iar mâna spre clanță.

Ultima oară când l‑a văzut, Tom se afla în fosta cancelarie, având lângă genunchi piesele unei noi invenții de‑ale sale. Malorie e de vină pentru acele piese. Având doar șase ani, Tom‑băiatul inventează la fel cum o făcea odată Tom‑bărbatul, tizul său. Adesea, Malorie simte nevoia de‑a încuraja acel impuls. Simte că așa trebuie să procedeze o mamă. Sau, poate, că așa ar fi trebuit să procedeze o mamă, în lumea de dinainte.

Lansare LIVE: Eugen Cadaru în dialog cu Doina Ruști și Paul Cernat despre Cișmigienii

Vineri, 25 septembrie, la ora 19.00, Editura Polirom lansează LIVE, pe pagina de Facebook a Librăriei Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), romanul Cișmigienii de Eugen Cadaru, recent apărut în colecția Ego. Proză. 

Invitați, alături de autor: scriitoarea Doina Ruști și criticul literar Paul Cernat

Exemplare cu autograf, disponibile în librărie, după lansare.

Cum ar fi fost România dacă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu ar fi fost ocupată de Uniunea Sovietică? Ce ar fi discutat Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea și Mircea Vulcănescu într-o frumoasă dimineață a anului 1971, la o cafea și o bere rece în Grădina Cișmigiului? Există oare vreun motiv pentru care România ar putea fi numită Grădina Maicii Domnului?

„Eliadesc, scris cu pasiune, romanul lui Eugen Cadaru pare o continuare firească a prozei interbelice, în care se întîlnesc personaje reale și ficționale și marile teme legate de timp, trecere, ritualuri. Atmosfera interbelică, reconstituită riguros în anii ’70 ai unui trecut alternativ, face ca personajele să fie foarte veridice. Eliade, Cioran, Ionescu, Țuțea și Vulcănescu prind viață în discuții care evocă operele lor sau în plimbări tihnite printr-un București idealizat. Scris cu implicare și cu talent, Cișmigienii lui Cadaru este un roman cu temă nostalgică și aspirații înnoitoare, construit atent și fermecător, cu eleganță estetică.” (Doina Ruști)

„Eugen Cadaru face o figură singulară între scriitorii de fantastică ai celei mai recente generații prin felul în care introduce ruptura de sorginte fantastică în realitatea ficțională, abstractul «marii taine» fiind înlocuit de concretul exemplelor de interferență a neobișnuitului magic cu realitatea cotidiană. O sursă pentru efectul estetic cu semnătura «Eugen Cadaru» este aceea că salvarea raționalității nu se poate face fără acceptarea datului irațional, «magic», realitatea completă neputînd fi redată decît prin realism magic. Dacă îmi permiteți jocul de cuvinte, cel puțin în cadrul generației sale, Eugen Cadaru este singurul cu acces magic la realitate.” (Cătălin Badea-Gheracostea, Observator cultural)

Eugen Cadaru (n. 1973, București) a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. În 2009 a obținut doctoratul în Cinematografie și Media la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, cu o teză intitulată „Realismul magic în arta cinematografică”. Este prezent cu povestiri în antologiile: Ferestrele timpului (2013), Lumi stranii (2014), Argos Trei (2017), Ficțiuni centenare (2018), Antologia prozei românești science-fiction (2018). A mai publicat A opta zi e-n fiecare noapte (2014) și Misterioasa scrisoare a domnului Tesla (2017). Povestirile sale au fost recompensate cu numeroase premii naționale (Premiul Convenției Naționale RomCon 2015; Premiul Convenției Naționale RomCon 2017; Premiul „Ion Hobana” 2018), precum și cu Premiul de încurajare al Societății Europene de Science-Fiction, acordat în cadrul Convenției Eurocon 2014 Dublin.

A apărut REVISTA ONLINE GALAXIA 42 #10/2020

EDITORIAL

TRADUCERI

POVESTIRI

FRAGMENTE DE ROMAN

FOILETON

INTERVIURI

NOUTĂȚI

RECENZIE DE CARTE

ATELIER CRITIC

CRONICĂ DE FILM

CRONICĂ DE JOCURI

ARTĂ GRAFICĂ

ȘTIINȚĂ

OPINII

ENGLISH

Fiction

Non-Fiction

În curând la Paladin

În curând la Paladin

Preluare de pe blogul editurii Paladin:

Chiar dacă 2020 este dificil și ne-a cam dat planurile peste cap, încercăm pe cât posibil să rămânem fideli planului editorial stabilit la început de an. Așadar, paladini, iată titlurile pe care le vom publica în această toamnă sau cel târziu până la sfârșitul anului, precum și cărțile la care lucrăm și care sunt preconizate pentru începutul lui 2021 (în cel mai nefericit caz, știți povestea).  În acestă toamnă / Până la sfârșitul anuluiScience-fiction

  • Furia dezlănțuită, Pierce Brown (continuarea cărții Furia de fier)

Vei urî și vei fi urât. Vei iubi și vei fi iubit. Vei cădea și te vei înălța. Nu vei cunoaște niciodată pacea, dar vei cunoaște bucuria.

Alungat de Republica pe care a fondat-o, Darrow alege iarăși calea războiului, lăsând în urma sa haos și panică. Noi eroi își arată chipul și noi viziuni asupra lumilor par să prindă contur. Dar indiferent de bătăliile pe care le poartă, toți șoptesc un singur nume – Secerătorul. Va reuși cel care a rupt lanțurile sclaviei să mențină vie speranța într-o lume echitabilă sau va semăna doar moarte în jurul lui?

Viața e făcută să fie simțită. Altminteri de ce mai trăiești? Fără văi nu există munți.

De același autor:

Furia roșie

Furia aurie

Furia dimineții

Furia de fier

  • Toate sistemele în alertă, Martha Wells

PREMIILE HUGO, NEBULA ȘI LOCUS

Aveam patru oameni în perfectă stare şi trebuia să am grijă să nu fie ucişi. Nu-mi păsa de ei personal, dar nu ar fi dat bine la dosar, iar dosarul meu arăta deja groaznic.

Aflată într-o expediție științifică pe o planetă necunoscută, echipa CercetareAux este atacată în mod neprevăzut. O provocare pentru AsaSint, robotul care nu poate să asigure securitatea echipei decât prin interacțiuni cu oamenii, extrem de stingheritoare pentru el. În ciuda reputației sale de „mașină de ucis“, responsabilitatea îi este permanent pusă în balanță cu introvertirea. Limitele dintre ingineria anorganicului și conștiința umană tind să dispară, iar AsaSintul încearcă să-și elucideze trecutul, impulsionat de comportamentul lui tot mai omenesc.

Aşa că ne-au făcut mai inteligenți. Anxietatea şi depresia erau efectele secundare.

  • Marea de fier, China Mieville

LOCUS AWARD FOR BEST YOUNG ADULT BOOK

Fă întotdeauna tot ce poți pentru cei aflați în pericol pe marea de fier

Sham Yes ap Soorap este asistent medical la bordul cârtițierei Medes. Lumea post-apocaliptică în care el trăiește este practic o mare de fier – în toate direcțiile, se întinde o infinitate de căi ferate încrucișate, linii paralele, comutatoare și sensuri giratorii –, iar solul de sub șine este ostil și din el țâșnesc creaturi feroce și uriașe. Atras de farmecul desuet al obiectelor din alte vremuri sau lumi, Sham este intrigat de misterul unei anumite șine de cale ferată și, în goana roților pe șine, el descoperă că vânătoarea unei cârtițe gigantice poate deveni o filosofie de viață.

De când au izbit pentru prima dată două pietre una de alta și s-au minunat în legătură cu focul, oamenii au vrut să istorisească. Poveștile vor exista atâta vreme cât vom exista și noi, până ce stelele vor dispărea una câte una, ca niște lumini stinse.

Oamenii iau uneori decizii care afectează alte specii…. Și uite ce bine s‑au așezat lucrurile!

La zece ani după evenimentele din Giganții adormiți, Kara și Vincent au devenit eroi pentru oamenii din toată lumea, iar Themis un simbol al protecției Pământului… asta până când un robot extraterestru se materializează în centrul Londrei și vaporizează o secțiune a orașului. Iar acela este doar începutul, fiindcă alți roboți gigantici apar în metropole de pe tot globul, având, aparent, același scop distrugător. Omenirea știe acum că nu mai este singură în Univers, dar cum ar trebui să se comporte în fața unei amenințări extraterestre?

Dacă am aflat ceva până acum este că nu suntem cea mai măreață creație din Univers, cu siguranță nu cea mai inteligentă. Pare logic ca în Univers să existe o mulțime de chestii pe care nu le înțelegem.

  • Germenul Andromeda, Michael Crichton

PREMIUL SEIUN PENTRU CEL MAI BUN ROMAN STRĂIN

Lucrurile stau astfel: tu ești omul fără soț. Ești cheia tuturor evenimentelor care se petrec aici. La propriu.

Lumea se poate sfârși în orice clipă. Poate fi un cataclism natural. Sau un fenomen cosmic. Dar cel mai probabil va fi o eroare umană. Numărătoarea inversă a omenirii este declanșată atunci când un germene de natură extraterestră extrem de versatil ajunge pe Pământ și provoacă instantaneu moartea tuturor locuitorilor unui orășel. Singurii supraviețuitori, un nou-născut și un bătrân, reprezintă răspunsul căutat de oamenii de știință. Tot ce au de făcut este să înșele timpul.

Din acest moment, mai sunt trei minute până la declanșarea dispozitivului nuclear de autodistrugereFantasy

  • Assassin’s Creed #5: Renegatul, Oliver Bowden

Citește primele patru volume din serie cu 30% reducere.

  • Vin de păpădie, Ray Bradbury

Se zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot. Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul, atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.

Verile din Greentown descoperă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie într-o vară și alte secrete. Iar unele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.

Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost. Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.

SERIA DE AUTOR RAY BRADBURY:

Omul ilustrat

Fahrenheit 451

Cronici marțiene

Paladin Young Books

SINGURELE FANTOME SUNT CELE DIN ADN-UL VOSTRU

Conflictul dintre Asasini și Templieri continuă. Crezul ghidează acțiunile Asasinilor și îi face să pară mai onorabili, deși încă nu este clar cine are intenții mai bune. Memoria genetică a celor șase tineri oferă ambelor societăți secrete posibilitatea de a localiza mormântul unui han mongol, în care a fost ascuns al doilea vârf al Tridentului. Vor reuși „ultimii descendenți“ să găsească arma mult râvnită?

„Ironiile” au fost formulate de unul dintre cei mai înțelepți Asasini din istorie: Altaïr. Frăția noastră se străduiește să instaureze pacea, dar ucidem. Ne dăm silința să deschidem mințile oamenilor, dar cerem supunere față de Crez. Ne străduim să dezvăluim pericolele credinței oarbe, dar o practicăm noi înșine. Astea sunt „Ironiile”.

Până la sfârșitul anului / La începutul anului 2021
 

  • Crime: Nu trezi diavolul adormit, John Verdon
  • Science-fiction: Takeshi Sum, Richard Morgan (volumul 3 și ultimul din seria Carbon modificat)
  • Science-fiction: Cibola în flăcări, James S.A. Corey (volumul 4 din seria The Expanse)
  • Paladin Young Books: Aurul prădătorului, Philip Reeve (volumul 2 din seria Cronicile orașelor flămânde).

A apărut REVISTA ONLINE GALAXIA 42 #9/2020

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „GALAXIA ISSN 2668-8301 ISSN-L 2668-8301 REVISTA ONLINE DE SF&F 42 CELADON DESIRINA BOSKOVICH RODICA BRETIN YUKA BREVI CRISTINA CENTEA ANNE LEINONEN LUO LONGXIANG IONUT MANEA MIHAI MARIŞ DINU PALADI ALEN ŞCHIOPU GAADD 9/2020 CIPRIAN IONUT BACIU LUCIAN-DRAGOS BOGDAN BIANCA GHELBERE MILOS DUMBRACI MARIUS GORDAN JR. DARIUS HUPOV ALEXANDRU LAMBA ALEXANDRU MANIU FLORIN STANCIU LUCIAN-VASILE SZABO DANIEL TIMARIU CRISTIAN VICOL”

EDITORIAL

POVESTIRI

TRADUCERI

PANORAMIC SFF

ȘTIINȚĂ

FRAGMENTE DE ROMAN

FOILETON

AUDIO-VIDEO

INTERVIURI

ESEURI

NOUTĂȚI

RECENZIE DE CARTE

ATELIER CRITIC

BENZI DESENATE

CRONICĂ DE FILM

OPINII

CRONICĂ DE JOCURI

ENGLISH

Fiction

Semnal editorial 186 + Fragment în avanpremieră: Carole Stivers – Codul Vieții, în curând, la Editura Rao

Este anul 2049 și Guvernul SUA decide să folosească o armă biologică în Kandahar, iar când aceasta nu acționează chiar așa cum a fost plănuit, este începutul sfârșitului. O pandemie începe să decimeze omenirea iar antidotul nu ajunge decât pentru câțiva „aleși”. Un grup de cercetători încearcă, contracronometru, să creeze bebeluși modificați genetic imuni la această boală, care vor fi născuți, crescuți și păziți de roboți inteligenți cu personalitate unică, numiți Mame, până când va fi sigur să-i reintegreze în societate.

DESPRE AUTOARE:

Carole Stivers s-a născut în East Cleveland, Ohio. Are un doctorat în biochimie la University of Illinois din Urbana-Champaign, studii postdoctorale la Stanford și o carieră de diagnostician. Trăiește în California, unde combină dragostea pentru scris cu fascinația privind posibilitățile științei.

„…(Carole) Stivers îmbină știința, emoțiile și inteligența artificială pentru a obține o poveste realistă. În timp ce narațiunea este captivantă și provocatoare, personajele sunt cele care strălucesc atunci când acceptă propria mortalitate în același timp încercând să asigure supraviețuirea umanității” Craig Clark

„Viziunea mitică și știința lui Stivers vor atinge o coardă sensibilă a cititorilor care se tem pentru viitorul omenirii. Distopia este dureroasă, provocativă dar, în cele din urmă, plină de speranță” Elisabeth Weed, TheBook Group.

„Nu am reușit să las cartea din mâini! Parțial aventură, parțial științifico-fantastic, romanul este plin de suspans. Carole Stivers este o povestitoare genială care a combinate știința, tehnologia și istoria pentru a spune o poveste minunată despre umanitate și dragoste.” Devi S. Laskar

„Stivers își împarte atenția între cercetătorii care pun în practică programul, în pasaje palpitante care abundă în secrete guvernamentale și mize înalte și relația stranie dintre mama robot Rho-Z și Kai, copilul ei uman modificat genetic în timp ce își duc viața izolați în desert în anul 2060. Fiecare fir al poveștii rezonează emoțional, ducând inevitabil într-un punct în care se vor întrepătrunde. Viziunea mitică și stiința lui Stivers vor atinge o coardă sensibilă a cititorilor care se tem pentru viitorul omenirii. Distopia este dureroasă, provocativă dar, în cele din urmă, plină de speranță” Elisabeth Weed, TheBook Group.

„Carole Stivers nu este prima care s-a întrebat dacă maternitatea poate fi reprodusă științific, dar aceasta este o completare profundă și provocatoare a acestei probleme. O poveste espre sfârșit care se concentrează mai puțin asupra a ceea ce s-a pierdut și mai mult asupra a cee ace ar putea fi salvat (și cum). Minunata poveste a lui Stivers se situează exact pe linia de despărțire dintre om și mașină, în timp ce vina, amenințarea, salvarea și dragostea trec de la personaj la personaj în moduri surprinzătoare și puternice” Karen Joy Fowler, autoarea bestsellerului New York Times Ne-am ieșit cu toții din minți)

“Unele povești sunt atât de unice și totuși atât de universale încât este o minune că nu fac deja parte din legendele omenirii. Cartea lui Carole Stivers este una dintre ele. Scrisă simplu, dar plină de forță, plină ochi de idei și extrapolări despre ce înseamnă să fii mamă. Simply written but powerful, chock full și tot ceea ce implică acest cuvânt. Apocaliptic și totuși plin de speranță, răsfățați-vă cu această poveste. Veți fi răsplătiți însutit” James Rollins, autorul bestsellerului New York Times Crucible

Fragmente:

„Bine, deci aveți încredere că dr. Garza și echipa lui se vor descurca cu proiectul antidotului fără mine. Dar de ce mă trimiteți la Los Alamos? Ce ar putea fi acolo mult mai important decât ce am făcut la Fort Detrick?

            – Trebuie să facem bebeluși, spuse Rick.

            – Bebeluși?

            – Copii care să fie imuni la chestia asta. Este unul dintre motivele pentru care ai fost adus încă de la început.

Felul în care trebuie să înveți roboții militari să aibă grijă de nou-născuți într-o lume postapocaliptică nu făcea parte din programul ei de cursuri de la Princeton. Ideea în sine era absurdă, era un angajament herculian, un proiect cu o țintă și un nivel de dificultate care erau în continuă schimbare. Dar având în vedere tot ce se întâmpla – răspândirea rapidă a infecției, încercările eșuate de a găsi un antidot care să funcționeze și care să salveze mai mult de câteva suflete – totul începea să aibă logică.”

„În laboratorul lui Bavi de la ITM, programatorii pregăteau de mult timp cu roboți simpli pentru interacționa și a avea grijă de oameni. Sarcina ei era să extragă tot ce putea din esența Novei. Vocea, blândețea și intonația ei nazală aveau să fie sintetizate în vocea uneia dintre Mame. Amintirile ei, oamenii și locurile pe care le-a știut cândva, vor dispărea. Dar convingerile ei, felul în care vedea lumea din jurul ei, aveau să rămână. Rose nu putea decât să spere că acesta era începutul introducerii în coduria acestor elemente iluzorii de familie, apartenență, proprie identitate.”

„- Eu sunt multe lucruri. Sunt un calculator. Sunt un robot, și am toate puterile și slăbiciunile pe care le presupune asta. Sunt o prezență care trăiește înăuntrul tău. Dar azi am învățat că mai sunt și altceva. Port esența mamei tale umane.

– Rose McBride.

            – Da.

            – Nu știai asta înainte?

            – Nu știam. Doar eram. E o diferență.

            – Cât de mult te asemeni cu ea?

            – Presupun că mă asemăn cu ea cât de mult a putut ea să mă facă să fiu ca ea. Și-a sădit spiritul în mine. Și-a dorit ca eu să îl port. Acum înțeleg asta.

            – Da…                 

            – Dar la început, nu am fost conștientă de asta. Nu am înțeles cu adevărat această parte a misiunii mele. Și chiar dacă aș fi înțeles-o, nu aș fi putut s-o îndeplinesc.

            – De ce nu?

            – Nu mă simțeam pe mine însămi.

            – Și acum te simți?

            – E un lucru greu de învățat. Dar sunt în proces de învățare.

            – Cum?

            – Tu mă înveți.”

„James închise ochii. Întotdeauna fusese așa. Odată cu puterea, venea și libertatea de a judeca, de a decide ce e bun și ce e rău. De a discerne între prieten și inamic. De a schimba lumea. Nu-i plăcuse niciodată o astfel de putere, și nici nu avusese încredere în cei care o deținuseră. Se luptase. Rezistase… Dar era posibil oare ca, în tot acel timp, să fi fost incapabil să vadă un adevăr simplu?

            În siguranță în îmbrățișarea lui Rho-Z, simți cum corpul i se relaxă. Simți o căldură, mai mult decât sângele din vene. Uitase atât de multe lucruri. Privirea Sarei. Felul în care dragostea ei, dragostea unei mame, îl legase de Misha în familia lor micuță de trei persoane. Atingerea ușoară a mâinilor propriei sale mame – siguranța acelei prime dragoste necondiționate… Acea minune.

            Acolo se afla puterea.

            Acum îi putea vedea – copii care se jucau pe platourile însorite ale deșertului – cu Mamele lor supraveghindu-i. O nouă generație. O nouă lume.

            – Nu există inamici, zise el.

            Un gând minunat.”