Editura Nemira a publicat în 2020 titluri noi în toate colecțiile consacrate, precum și un proiect special care a luat pulsul anului dificil prin care am trecut cu toții: ebook-ul IZOLARE, o antologie cu texte scrise de autori, jurnaliști și artiști români despre perioada de lockdown (toate încasările obținute din vânzarea acestui ebook se donează către Asociația Dăruiește Viață).
Continuă lectura
În copilărie dar și în adolescență, alături de o mamă habotnică și un tată pierdut în lumea lui, Xiomarei i s-a tot repetat cum trebuie să fie o fată – ce nu se cade să facă și cum se cuvine să se îmbrace, ce prieteni are voie să aibă și în ce trebuie să creadă. Apoi, adolescentă fiind, cu bucle, buze pline și gene lungi care o fac aproape frumoasă, Xiomara înfruntă privirile flămânde, care ar vrea să o dezbrace, să o transforme în ce nu este.
Unde ar mai putea găsi loc să fie ea însăși și cum să se facă auzită și înțeleasă când toată lumea o toarnă în tipare? Iar când se îndrăgostește, cum să mai poată ascunde forța care o locuiește? Xiomara are armele ei, un caiet plin de poezii, pe care-l ascunde de ochii mamei și un club de poezie unde va înțelege că trebuie să refuze să tacă.
„Forța și intensitatea cuvintelor le fac parcă să sară din pagină, iar rezultatul este un roman în versuri pe care îl auzi, dar îl și simți.” New York Times Book Review
John şi Lorraine sunt în clasa a zecea şi amândoi provin din familii alienate, poate de aceea se şi împrietenesc imediat şi îşi caută prezenţa unul altuia. Într-o zi încep un joc copilăresc – apelează numere de telefon la întâmplare, iar cel care reuşeşte să-l ţină cel mai mult timp angajat în conversaţie pe interlocutor e câştigător.
Aşa ajung să îl cunoască pe Angelo Pignati, un bătrân misterios, dar simpatic, iar prietenia care se leagă între cei trei protagonişti le va schimba radical vieţile. Sfârşitul neaşteptat al întâlnirii lor îi va face pe John şi Lorraine să aştearnă pe hârtie povestea acestei prietenii – adevărata poveste a Porcarului.
„Remarcabil… Zindel a scris un roman căruia nu-i veţi putea rezista.”
Publishers Weekly
„O poveste înduioșătoare a unor tineri atât de profund însingurați.”
School Library Journal
Autor câștigător al premiului Pulitzer
O poveste de Crăciun
Mai e o săptămână până la Crăciun, iar casa lui Kristian e mai tristă ca oricând. Nici vorbă de decorațiuni, miros de turtă dulce și clementine – anul ăsta părinții lui n-au scos nici măcar sfeșnicul de advent. Toată familia suferă după Iunia, sora cea mare, și pare că tristețea nu o să-i părăsească niciodată…
Într-o seară, la bazinul de înot, Kristian vede un nas pistruiat lipit de geam. Când iese de acolo face cunoștință cu Hedvig, cea mai vorbăreață și mai veselă fată din câte a văzut până atunci. Cei doi se împrietenesc pe dată și împreună descoperă care sunt lucrurile cu adevărat importante.
Și, cine știe, poate că anul acesta o să vină Crăciunul…
Ilustrații de Lisa Aisato
Traducere din norvegiană de Simina Răchițeanu
ISBN 9786067886689
Ilustrată, hardcover, 200 pagini, 210×230 mm
Autor: Maja Lunde
Ilustrator: Lisa Aisato
Domenii: Beletristică 10-12 ani
Colecţie: În afara colecțiilor
Effie Truelove tocmai a fost exmatriculată de la cursul de magie și nu se mai poate întoarce nici în Lumea Cealaltă. Dacă ar putea găsi un exemplar din Cei aleși, ar avea șanse să iasă din situația dificilă. Singura problemă e că toate exemplarele cărții au dispărut dintr-odată. Intuiția de vrăjitoare a lui Raven Wilde îi spune că e ceva suspect la mijloc, dar nu e sigură ce anume. Mama ei, pe de altă parte, autoarea celei mai căutate cărți din lume, pune ceva la cale împreună cu un miliardar lipsit de scrupule, care nu se va da în lături de la nimic pentru a deveni invincibil… Iar Maximilian a reușit cumva să se rătăcească în Europa lui Napoleon. Cei cinci prieteni din Pajiștea Dragonului trebuie să se regăsească – doar împreună pot salva lumea de Diberi.
„O carte bogată, originală și plină de imaginație pentru iubitorii de fantasy.“
Kirkus Review
„Povestea asta despre educație magică este un festin.“
The Guardian
Din aceeași serie:
„Effie se afla în pericol. Acest mesaj fusese purtat de corul din zori al păsărilor până în rozul dimineții reci. Euphemia Truelove, spunea unul dintre zvonurile care circulau, urma să moară vineri.“
Traducere din engleză de Iulia Arsintescu
ISBN 9786067889369
Paperback, 456 pagini, 130×190 mm
Autor: Scarlett Thomas
Domenii: Beletristică 10-12 ani, Beletristică 12-14 ani
Colecţie: Orange Fantasy
PRIMUL VOLUM DIN SAGA-FENOMEN AMURG
Aceea a fost prima noapte în care l-am visat pe Edward Cullen.
Viața adolescentei Bella Swan capătă o turnură diferită din momentul în care se mută în alt orășel, pentru a locui cu tatăl ei. Inițial totul i se pare deprimant, pentru că trebuie să se acomodeze cu noua locuință și cu noii colegi de școală, însă la scurt timp îl întâlnește pe misteriosul și seducătorul Edward Cullen. Nu va trece mult și ea va afla secretul teribil al lui Edward și al familiei sale…
De trei lucruri eram complet sigură. Primul, Edward era un vampir.
Al doilea, o parte din el era însetată după sângele meu.
Și al treilea, eram necondiționat și irevocabil îndrăgostită de el.
„Suspansul idilei dintre o adolescentă și un vampir, care a dat naștere unui «fenomen literar» și a redefinit romanul de dragoste pentru o generație.“ New York Times
„O poveste shakespeareană de iubire, cu monștri și legende.“ fantasybookreview.co.uk
„Pasionații iubirilor întunecate vor fi încântați.“ kirkusreviews.com
„Alimentat în egală măsură de suspans și de povestea de dragoste, romanul de debut al lui Meyer îi va ține cu sufletul la gură pe cititori.“ Publishers Weekly
„Fiorul de primejdie țesut cu abilitate în țesătura romanului sporește pe măsură ce incitarea iubirii interzise se metamorfozează într-o cursă teribilă pentru supraviețuire.“ School Library Journal
„Descrierea sentimentelor celor doi îndrăgostiți este palpabilă și cititorii vor fi atrași în spirala dansului perechii, simțind dorința intensă cauzată de apropierea la un fir de păr de ceea ce-ți dorești cel mai mult în lume.“ KLIATT
„O idilă sumbră și fascinantă în tradiția romanelor lui Anne Rice.“ Booklist
Disponibilă pentru livrare din 20.01.2021
SINGURELE FANTOME SUNT CELE DIN ADN-UL VOSTRU
Conflictele dintre Asasini și Templieri continuă. Crezul ghidează acțiunile Asasinilor și îi face să pară mai onorabili, deși încă nu este clar cine are intenții mai bune. Memoria genetică a celor șase tineri oferă ambelor societăți secrete posibilitatea de a localiza mormântul unui han mongol, în care a fost ascuns al doilea vârf al Tridentului. Vor reuși „ultimii descendenți” să găsească arma mult râvnită?
„Ironiile” au fost formulate de unul dintre cei mai înțelepți Asasini din istorie: Altaïr.
Frăția noastră se străduiește să instaureze pacea, dar ucidem.
Ne dăm silința să deschidem mințile oamenilor,
dar cerem supunere față de Crez. Ne străduim să dezvăluim
pericolele credinței oarbe, dar o practicăm noi înșine.
Astea sunt „Ironiile”.
„Autorul zugrăvește o zonă gri a moralului, sugerând că niciuna dintre tabere nu are de partea ei adevărul și/ sau dreptatea. Este un punct de vedere diferit față de jocul video, dar perfect valid, aducând o nouă perspectivă conflictului străvechi dintre Asasini și Templieri.” nicolenadeau24.wixsite.com
„Ritmul alert și succesiunea de revelații, amplificate de finalul pe muchie de cuțit, sunt tot atâtea premise pentru o lectură cu sufletul la gură și așteptarea cu nerăbdare a continuării.” granitemedia.org
„Kirby combină excelent istoria cu science-fictionul; în esență este un roman despre călătorii temporale, dar în care trecutul este imutabil. Personajele sunt incredibil de veridice, ca și ritmul susținut al intrigii, care se termină printr-un punct culminant ce urmează a fi soluționat în volumul final.” scifichick.com
„Adolescenții implicați în ambele tabere ale conflictului revin acum în simulări ale Chinei medievale stăpânite de mongoli și sfâșiate de războaie, angrenându-se într-o cursă contra-cronometru pentru a descoperi următoarea Parte a Edenului.” chapters.indigo.ca
„O continuare de calitate a seriei, mult mai dedicată strategiei decât volumul anterior. Surpriza finală este într-adevăr neașteptată.” Scott Whitney
Seria Assassin’s Creed. Last descendants
Disponibilă pentru livrare din 13.01.2021
E bine de știut că în Rusia nu există multe indicatoare
rutiere. Dacă nu ai habar încotro duce un drum,
nu ai ce căuta pe el.
Trei cadavre sunt găsite iarna într-un mare parc moscovit. Din cauza frigului, nu se știe când au murit; nu pot fi identificate, deoarece au fost desfigurate și lipsite de amprente. Cazul pare să se îndrepte spre o clasare rapidă, mai ales că KGB-ul evită să se implice. Singurul care nu se mulțumește cu soluția facilă este anchetatorul-șef de poliție Arkadi Renko, care, în ciuda recomandărilor primite de la superiori, pornește pe un drum întortocheat și cu implicații politice care se va sfârși în New York.
Crimele noastre sovietice sunt trecute la secret.
Noi suntem pe dos în privința publicității.
Chiar și accidentele sunt secrete la noi, oficiale și neoficiale.
Martorii noștri mint. Uneori cred că martorii noștri
se tem de anchetatori mai mult decât criminalii.
„Un thriller plin de suspans, memorabil, cu atmosferă realistă și un detectiv remarcabil.“ crimefictionlover.com
„Nu este doar un simplu thriller, ci descrierea plină de viață a luptei unui om pentru adevăr și sens în sistemul sovietic.“ The Christian Science Monitor
„Mustește de animație și autenticitate – un adevărat triumf literar.“ Independent
„Martin Smith nu numai că țese intrigi sumbru de realiste, ci are și darul descrierii, la care majoritatea scriitorilor de thrillere nu pot decât să viseze.“ Mail on Sunday
„Smith este cel mai bun dintr-o nouă generație de scriitori de thrillere literare.“ The Guardian
„Un roman scânteietor, plin de enigme care ascund nenumărate alte enigme pentru a te ameți.“ The New Yorker
„Excelent conceput, minunat scris… un triumf al imaginației.“ Sunday Times
Disponibilă pentru livrare din 27.01.2021
Descrierea editurii: „Cristian, protagonistul romanului, are mustrări de conștiință în urma unei aventuri cu o necunoscută într-o pădure și încearcă să-și salveze căsnicia căzută în rutină. Lucrurile iau însă o turnură fantastică și soția lui începe să se transforme, căpătând treptat fizionomia și comportamentul amantei întâmplătoare, în timp ce el însuși e din ce în ce mai sleit de puteri și mai derutat. O serie de întâmplări neobișnuite și întâlnirea cu alte fațete ale feminității îi descoperă în cele din urmă ceea ce-și dorește cu adevărat. Parabolă a fascinației și a exacerbării sexuale, I Put a Spell on You… este scris într-un stil alert și degajat, de o senzualitate frustă.”
Continuă lectura
„Ickabog”, o poveste veche la care J.K. Rowling s-a întors anul acesta pentru a le oferi o distracție copiilor și părinților în timpul lunilor de izolare, se lansează pe 22 decembrie la Editura Arthur.
Povestea se adresează în principal copiilor de la 7 până la 12 ani, însă nu are legătură cu seria „Harry Potter” și nu face parte din universul vrăjitoresc, ci este scrisă sub forma unui basm a cărui acțiune are loc în regatul imaginar numit Cornucopia.
Continuă lecturaSe zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot.
Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul,
atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.
Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.
Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost.
Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.
„Imposibilitatea de a-l cataloga pe Ray Bradbury ca simplu scriitor de science-fiction devine din nou evidentă în acest fermecător eseu filosofic despre adolescență.“ kirkusreviews.com
„Descrierile fără seamăn ale lui Bradbury evocă o dorință bizară de a rememora amintiri care de fapt nu-ți aparțin. Vin de păpădie te face să retrăiești vremurile în care ți-ai fi dorit ca vara să nu se sfârșească niciodată.“ readerslane.com
„Bradbury este un scriitor sincer și original.“ Time
„Se spune că un scriitor măreț se naște, nu se creează. Un astfel de scriitor remarcabil este Ray Bradbury.“ discerningreader.com
„Această carte despre trecut – în zilele noastre, anul 1928 pare un trecut foarte îndepărtat – devine o povață pentru noi, cititorii: trebuie să ne bucurăm cât de mult putem de prezent.“ conceptualfiction.com
„În canonul literar al lui Bradbury, Vin de păpădie rămâne cartea sa cea mai personală, reamintirea semi-autobiografică a unei veri din anul 1928 într-un orășel magic.” harpercollins.com
Disponibilă pentru livrare din 2 decembrie 2020.
FRAGMENT
VIN DE PĂPĂDIE
În dimineața aceea liniștită, orașul învelit în întuneric încă dormea. Vara se simțea în aer, în adierile plăcute, în suflul lent, cald și prelung al lumii. Trebuia numai să te ridici și să te apleci pe geam, și îndată știai că erau primele momente de viață adevărată și de libertate, prima dimineață de vară.
Continuă lectura
Pe 27 noiembrie dezbatem „Elantris” de Brandon Sanderson (traducere de Iulia Dromereschi). Moderator: Liviu Szoke – blogger, cititor și traducător.
Discuția se va întâmpla prin video call – Messenger Rooms. Pentru a participa:
– trimiteți un mesaj privat pe pagina de facebook Editura Paladin. Vom stabili acolo pașii următori.
– data limită pentru înscriere este 26 noiembrie (inclusiv).
– locuri disponibile: 15
Sinopsis „Elantris”:
Elantrisul, orașul solar al oamenilor-zei, își pierde măreția atunci când, pe neașteptate, este lovit de blestemul Reodului, iar semizeii se transformă în cadavre vii. Povestea ia o întorsătură și mai sumbră atunci când însuși prințul moștenitor al Arelonului, Raoden, cade pradă blestemului și este închis în orașul decăzut. Între timp, Sarene, prințesa care urma să-i devină soție, sosește în Arelon, unde i se spune că alesul inimii ei este mort. Niciunul dintre ei nu este însă dispus să-și accepte soarta, așa că vor porni separat într-o luptă pentru aflarea adevărului și a naturii Reodului, fiind ajutați de ființe cu puteri supranaturale. Când se vor întâlni, îl va mai recunoaște Sarene pe Raoden? Soarta Elantrisului este în mâinile lor.
Cartea este disponibilă la Editura Paladin cu 30% reducere: https://www.editura-paladin.ro//info/carte/elantris
Până duminică, 15 noiembrie, folosește codul BLKF10 în câmpul Voucher de la check out și ai 10% extra discount. Citește un fragment pe Biblioteca lui Liviu: https://fansf.wordpress.com/…/avanpremiera-brandon…/
Iar despre carte am scris, pe scurt, pe blogul editurii Paladin, cu ocazia acestui eveniment: https://www.editura-paladin.ro/info/blogitem/club-de-carte-paladin-15-elantris-brandon-sanderson.
Primul volum al trilogiei MĂREȚELE ORAȘE
„Un roman fantasy absolut splendid.“
Neil Gaiman
Cinci newyorkezi trebuie să-și unească forțele ca să-și apere orașul.
Pentru că orice oraș este însuflețit. Unele suflete sunt străvechi ca miturile, altele sunt tinere și crude ca niște copii care se joacă. New Yorkul are șase.
Fiecare oraș are, totodată, și o parte întunecată. Un rău vechi, neliniștit zace sub pământ, amenințând să distrugă orașul, iar cei cinci protectori ai săi trebuie să facă echipă și să-l oprească, o dată pentru totdeauna.
„Cea mai premiată scriitoare de fantasy și science fiction din generația ei. Jemisin poate să scrie despre orice.“
New York Times
„O originală scrisoare de dragoste pentru New York, cu mize universale. Un mare deget mijlociu arătat lui Lovecraft, cu multă emoție, creativitate, inteligență și umor. O alegorie actuală.“
Rebecca Roanhorse
„Ca în urma unei invocări, New Yorkul văzut de toată lumea pâlpâie brusc și se transformă în New Yorkul pe care nu-l poate vedea decât el. De fapt, sunt prezente amândouă, ușor suprapuse, pâlpâind, apărând când unul, când altul, până ce se stabilizează într-o neobișnuită realitate duală. În fața lui Manny se întind două Seventh Avenue. Sunt ușor de deslușit, pentru că diferă ca paletă de culori și ca atmosferă. Într-unul, are în câmpul vizual sute de oameni, zeci de mașini și șase lanțuri de magazine pe care le recunoaște. E New Yorkul Normal. În celălalt nu sunt oameni și s-a petrecut un soi de dezastru de neînțeles.“
N. K. Jemisin s-a născut în 1972, în Iowa City, dar a crescut în Mobile, Alabama, și la New York, unde locuiește și în prezent. Este licențiată în psihologie la Tulane University. A debutat în 2010 cu romanul The Hundred Thousand Kingdoms, recompensat cu Premiul Locus. A obținut Premiul Hugo trei ani consecutiv (2016, 2017, 2018), pentru volumele trilogiei BROKEN EARTH. Este considerată una dintre cele mai puternice voci ale literaturii speculative din ultimii ani, iar povestirile sale au fost incluse în mai multe antologii și în volume colective. La Editura Nemira au apărut volumele The Killing Moon (Luna ucigașă, 2015) și The Shadowed Sun (Soarele umbrit, 2017), care alcătuiesc seria DREAMBLOOD (VISE ÎNTUNECATE).
FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ
Clipesc și, deodată, sunt în Central Park. Cum naiba am ajuns aici? Dezorientat, abia când le văd pantofii negri îmi dau seama că trec pe lângă o altă pereche de polițai, dar ăștia doi nu‑mi dau atenție. Ar fi trebuit – un puști slăbănog, tremurând de parcă i‑ar fi frig într‑o zi de iunie; chiar dacă s‑ar mulțumi să mă târască undeva și să‑mi îndese un băț în fund, ar trebui să reacționeze la vederea mea. Însă parcă nici n‑aș fi aici. Ralph Ellison avea dreptate, miracolele există, orice polițai din New York pe lângă care poți trece nestânjenit e o minune, aleluia. Lacul. Bow Bridge: un loc al tranziției. Mă opresc acolo, stau acolo și știu… tot.
Undeva, în afara orașului, Dușmanul se trezește. Și‑a trimis vestitorii, care au dat greș, dar petele lui molipsitoare sunt acum în oraș, răspândite de toate mașinile care trec peste oricare dintre microscopicele rămășițe din substanța Mega Polițaiului, și asta creează un avanpost. Dușmanul se folosește de această ancoră ca să se tragă din întuneric către lume, către căldură și lumină, către sfidarea care sunt eu însumi, către înmugurita integralitate care este orașul meu. Firește, nu se rezumă totul la acest atac. Ceea ce urmează reprezintă doar cea mai mică fracțiune din vechea, foarte vechea răutate a Dușmanului, dar ar trebui să fie mai mult decât suficientă pentru a‑l sfârteca pe băiatul sărac și istovit care nici măcar nu are ca protector un oraș adevărat.
Nu încă. E timpul. Cu timpul? Vom vedea.
Pe bulevardele Second, Sixth și Eighth, apa mea se revarsă. Vorbesc despre magistrale. Despre conductele magistrale de apă. E o harababură groaznică, o să dea peste cap traficul navetiștilor la orele serii. Închid ochii și văd ceea ce nu vede nimeni altcineva. Simt inflexiunile și ritmul realității. Întind mâinile, mi le încleștez de balustrada podului și simt pulsul uniform și puternic care o străbate. Te descurci bine, iubire. Minunat.
Ceva începe să se schimbe. Încep să cresc, sunt mai mare, sunt cuprinzător. Mă simt pe firmament, greu precum temeliile unui oraș. Mai sunt și alții ca mine, conturându‑se, privind – oasele strămoșilor mei sub Wall Street, sângele predecesorilor mei contopindu‑se cu băncile din Christopher Park. Nu, alții noi, din noul meu popor, amprente grele în țesătura timpului și spațiului. Cu rădăcinile întinzându‑i‑se departe, până la oasele mortului Machu Picchu, São Paulo stă ghemuit alături, veghind cu înțelepciune și având câte un mic spasm ori de câte ori îi revine în amintire relativ recent sa naștere traumatică. Parisul urmărește totul cu un dezinteres distant, ușor ofensat de o astfel de tranziție reușită a oricărui oraș din parvenitul nostru ținut lipsit de bun‑gust; Lagosul exultă când vede un nou‑născut care știe ce înseamnă îmbulzeala, reclama în exces, lupta. Și multe, multe altele privesc cu atenție, așteptând cu nerăbdare să afle dacă li se mărește numărul. Sau nu. În lipsă de altceva, vor depune mărturie că eu, noi, am cunoscut măreția preț de o clipă strălucitoare.
– O să reușim, spun, strângând cu putere balustrada și simțind orașul încordându‑se.
În întreaga metropolă, oamenilor le pocnesc urechile și toți se uită nedumeriți în jur.
– Încă puțin. Haide!
Mi‑e frică, dar în toată povestea asta nu e nicio grabă. Lo que pasa, pasa – la naiba, cântecul ăsta e acum în capul meu, în mine, ca și restul New Yorkului. E totul aici, exact așa cum a spus Paulo. Între mine și oraș nu mai există niciun gol.
Și, pe când firmamentul pulsează, alunecă, se sfâșie, Dușmanul se saltă din adâncuri contorsionându‑se, cu un urlet arcuit către realitate ca un pod… Dar e prea târziu. Priponul e tăiat și noi suntem aici. În devenire! Stăm, întregi și robuști și independenți, pe picioarele noastre care nici măcar nu tremură. Am înțeles asta. Nu dormi, fiule, în orașul care nu doarme niciodată, și să nu te pună naiba s‑aduci aici hidoasele tale aiureli solzoase. Îmi înalt brațele și străzile tresaltă. (E real și nu e. Pământul vibrează și oamenii își spun: Eh, metroul chiar se zdruncină serios azi.) Mă proptesc bine pe tălpi și ele sunt grinzi de susținere, ancore, rocă de temelie. Fiara din adâncuri țipă strident și eu râd, îmbătat de endorfina secretată după naștere. Aduceți‑o. Și, când ajunge la mine, o îmbrâncesc cu BQE, o plesnesc cu Inwood Hill Park, reped South Bronx către ea ca pe un cot. (La știrile serii se va anunța că, pe zece șantiere de construcții, s‑au prăbușit ziduri. Legile referitoare la siguranța orașului sunt vagi; groaznic, groaznic.) Dușmanul încearcă un soi de mizerie șerpuitoare de tot rahatul – cu tentaculele sale –, iar eu mârâi și mușc din ea, fiindcă newyorkezii mănâncă naibii aproape la fel de mult sushi ca japonezii din Tokio, plus mercur și tot restul.
Oh, acum plângi! Acum vrei să fugi! Nu, fiule. Ai ales greșit orașul. Îl calc în picioare, strivindu‑l cu toată forța din Queens, și ceva din interiorul lui de bestie crapă și sângerează în culori scânteietoare peste întreaga creație. E un șoc, fiindcă au trecut secole de când n‑a mai fost cu adevărat rănit. Ripostează furios, cu o lovitură de bici, mai repede decât pot să parez, și, într‑un loc pe care cea mai mare parte a orașului nu‑l poate vedea, un tentacul cât un zgârie‑nori apare din senin, lovind cu toată puterea Portul New York. Urlu și cad, îmi aud coastele plesnind și – nu! – un cutremur puternic zguduie Brooklynul, prima oară după câteva decenii. Podul Williamsburg se răsucește și se rupe ca o surcea; podul Manhattan geme și se crapă, dar, din fericire, nu cedează. Simt fiecare moarte ca și cum ar fi a mea.
Pentru asta te ucid, javră, îmi trece prin mintea golită de gânduri. Furia și suferința mi‑au scos din cap orice nu înseamnă răzbunare. Deși coastele îmi gem de durere, mă ridic și mă proptesc zdravăn pe picioare, într‑o poziție care spune te fac una cu pământul. Pe urmă împroșc Dușmanul cu un punci alcătuit dintr‑o parte radiații din Long Island și două părți deșeuri toxice din canalul Gowanus, care‑l arde ca un acid. Zbiară din nou, de durere și dezgust, dar Lua‑te‑ar dracu’, n‑ai ce căuta aici, orașul ăsta e‑al meu, cară‑te! Ca să priceapă bine lecția asta, tai javra cu traficul de pe calea ferată Long Island, cu tot răul șinelor lungi pe care șuieră trenuri, apoi, ca să‑i măresc durerea, îi torn peste răni sarea amintirii unei călătorii cu autobuzul către LaGuardia, dus‑întors.
Și de ce să nu adaug rănilor insulte? O fac cu Hoboken, revărsând asupra Dușmanului furia de bețiv a zeci de mii de cheflii vajnici, ca pe un ciocan al lui Dumnezeu. Jigodie, autoritatea portuară ține, onorific, de New York; tocmai ți‑ai primit porția din New Jersey. Dușmanul e o parte inerentă a naturii, la fel ca orice oraș. Noi nu putem fi împiedicate să ne naștem, iar el, Dușmanul, nu poate fi nimicit. I‑am rănit doar o mică parte, dar știu al naibii de bine că pe aia am făcut‑o zob. Bun. Dacă se va ajunge vreodată la o confruntare decisivă, o să se gândească de două ori înainte de a mă ataca iarăși pe mine.
Pe mine. Pe noi. Da.
Când îmi descleștez mâinile și ridic pleoapele ca să dau cu ochii de Paulo, venind spre mine pe pod cu pași mari, cu o altă afurisită de țigară între buze, îl văd din nou, scurtă vreme, drept ceea ce este: acel ceva lărgit din visul meu, tot numai vârfuri ascuțite scânteietoare, murdărie duhnitoare și ritmuri furate, prelucrate cu o cruzime rafinată. Știu că și el întrezărește ceea ce sunt, îmi vede întreaga lumină strălucitoare și întreaga impetuozitate. Poate că mi le‑a văzut întotdeauna, dar acum în privirea lui e admirație și îmi place. Vine să mă sprijine cu umărul lui.
– Felicitări, spune, iar eu zâmbesc larg.
Trăiesc viața orașului. El prosperă și e al meu. Sunt demnul lui avatar și suntem împreună? N‑o să ne mai fie niciodată
fr…
oh, rahat
ceva nu e bine.
LOCUS AWARD FOR BEST YOUNG ADULT BOOK
Fă întotdeauna tot ce poți pentru cei aflați în pericol pe marea de fier
Sham Yes ap Soorap este asistent medical la bordul cârtițierei Medes. Lumea post-apocaliptică în care el trăiește este practic o mare de fier – în toate direcțiile, se întinde o infinitate de căi ferate încrucișate, linii paralele, comutatoare și sensuri giratorii –, iar solul de sub șine este ostil și din el țâșnesc creaturi feroce și uriașe. Atras de farmecul desuet al obiectelor din alte vremuri sau lumi, Sham este intrigat de misterul unei anumite șine de cale ferată și, în goana roților pe șine, el descoperă că vânătoarea unei cârtițe gigantice poate deveni o filosofie de viață.
De când au izbit pentru prima dată două pietre una de alta
și s-au minunat în legătură cu focul, oamenii au vrut să istorisească.
Poveștile vor exista atâta vreme cât vom exista și noi,
până ce stelele vor dispărea una câte una, ca niște lumini stinse.
„Marea de fier este un roman de excepție care are potențialul de a deveni genul de clasic pe care alții îl vor imita – ca Dune și Moby Dick înaintea sa. Este o abordare unică a unei părți neexplorate a lumii – spațiul cosmic, oceanele și uscatul au fost explorate la nesfârșit, însă căile ferate, atât vechi, cât și, în prezent, o speranță pentru un viitor mai curat și mai rapid, fuseseră aproape uitate.“ – Fantasy Book Review
„Superb… o imaginație colosală.“ – Publishers Weekly
„Și alte nume pe lângă al lui Miéville vă vor apărea cu siguranță în minte când veți citi această carte incitantă. Dar în Marea de fier, ca de altfel în toate scrierile sale, Miéville are abilitatea aceea specială de a evoca alți autori deși povestea de față îi aparține fără doar și poate numai lui.“ – Los Angeles Times
„Enorm de inventivă… Fiecare paragraf clocotește de imaginație și spirit.“ – The Guardian
„În acest roman fantasy, Miéville se abține imboldului in‑ evitabil de a luneca spre alegorie; el folosește mai degrabă operațiunile de salvare și recuperare ca pe un stil de scris în sine – pe lângă Melville, împrumută masiv din Robinson Crusoe și de la Robert Louis Stevenson.“ – Los Angeles Review of Books
„Fascinantă… o aventură de excepție.“ – NPR
„Miéville se întâlnește cu Melville! Este oare posibil ca simpla omofonie de nume să fi fost gestația inițială a unui concept atât de delicios? Dacă da, atunci creația transcende inspirația! Ca și seria Mașinăriilor mortale a lui Philip Reeve, romanul lui Miéville este preocupat în esență de enigma fe‑ lului cum a ajuns să fie transfigurată lumea aceea, ce izvor secret alimentează cosmosul său care a suferit o mutație?“ – Barnes & Noble
Disponibilă pentru livrare din 9 decembrie 2020.
Se zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot.
Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul,
atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.
Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.
Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost.
Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.
„Imposibilitatea de a-l cataloga pe Ray Bradbury ca simplu scriitor de science-fiction devine din nou evidentă în acest fermecător eseu filosofic despre adolescență.“ kirkusreviews.com
„Descrierile fără seamăn ale lui Bradbury evocă o dorință bizară de a rememora amintiri care de fapt nu-ți aparțin. Vin de păpădie te face să retrăiești vremurile în care ți-ai fi dorit ca vara să nu se sfârșească niciodată.“ readerslane.com
„Bradbury este un scriitor sincer și original.“ Time
„Se spune că un scriitor măreț se naște, nu se creează. Un astfel de scriitor remarcabil este Ray Bradbury.“ discerningreader.com
„Această carte despre trecut – în zilele noastre, anul 1928 pare un trecut foarte îndepărtat – devine o povață pentru noi, cititorii: trebuie să ne bucurăm cât de mult putem de prezent.“ conceptualfiction.com
„În canonul literar al lui Bradbury, Vin de păpădie rămâne cartea sa cea mai personală, reamintirea semi-autobiografică a unei veri din anul 1928 într-un orășel magic.” harpercollins.com
Disponibilă pentru livrare din 2 decembrie 2020.
