Posts Tagged ‘Liviu Surugiu’

Image may contain: night

Liviu Surugiu – Acesta este trupul meu (2016), 226p., TPB, 13×29, Tracus Arte, București, 2016, 28 lei, ISBN 978-606-664-763-2

Aveam impresia, până să verific, că prima povestire scrisă de Liviu Surugiu am citit-o într-un Alamanah Anticipația (seria nouă, apărută începând cu 2012 la Nemira). Dar m-am înșelat, cred că am citit-o totuși într-o antologie, însă nu mai știu exact care. Apoi a urmat volumul de povestiri „Rămășițele Viselor”, despre care am scris aici și, anul trecut, un roman intitulat „Eral”, numele pe care-l poartă și fiica scriitorului (ca o curiozitate, o anagramă a cuvântului „real”, am citit acest lucru tocmai în acel roman). Liviu Surugiu scrie mult despre vise și despre visuri. Este o temă recurentă în povestirile sale, prea des întâlnită însă, lucru care te îndeamnă la un moment dat să te întrebi dacă nu cumva denotă o lipsă de inspirație sau o anumită obsesie. Nu știu care este explicația, încă nu am apucat să-l întreb, însă nu este o temă chiar comodă, iar atunci când este disecată, discutată și dezvoltată în cheie fantastică, supranaturală, sau științifică (sau SF), lucru ajutat și de o anumită îndemânare și de finețe a execuției, ce ține mai ales de valoarea scriitorului, aproape întotdeauna poate ieși ceva plăcut ochiului cititorului. Însă faptul că am întâlnit o altă povestire cu oarecum ceeași temă, despre care am aflat că ar reprezenta sursa de inspirație a unui roman de-al autorului pe care îl am de ceva timp pe lista de lecturi, m-a făcut să-mi pun din nou aceleași întrebări: înclinare spre această temă a visului sau o obsesie în devenire? Cumva Liviu este un scriitor care a avut odată o idee bună, pe care acum o învârte, o modifică și-o aduce de-a roata, alterând-o și alternând-o pe ici, pe colo, cu rezultate nu neapărat neplăcute, e adevărat, însă… nu se mai poate și altceva? Ba da, se poate, doar că, din cele două sute douăzeci de pagini, cât are volumul de față, peste șaizeci sunt ocupate de povestea asta. (mai mult…)

Liviu Surugiu – Rămășițele Viselor (2015) 250p., TPB, Tracus Arte, București, 2015, Colecția Bendis, Red. Cătălin Badea-Gheracostea, 25 RON, ISBN 978-606-6645-37-9

Despre scriitorul Liviu Surugiu și despre nenumăratele sale premii nu mai are rost să vorbesc, căci deja s-a vorbit destul atunci când au reînceput să-i apară scrierile ce luaseră o pauză nepermis de lungă, după cum se va vedea și în cele ce urmează, când vom vedea cuprinsul volumului de față. Pot doar spune că l-am cunoscut pe omul Liviu Surugiu sau, mai bine spus, am făcut cunoștință cu omul Liviu Surugiu, la târgul de carte Gaudeamus din 2014, când eu am zis Liviu, iar el a spus tot Liviu, dar el e Liviu 1, pentru că e mai în vârstă 🙂 De atunci am păstrat legătura în mediul online și am mai schimbat câteva cuvinte pe ici, pe colo. N-am apucat încă să-i citesc precedentele creații, mă refer la romane, bineînțeles, dar am citit una din povestirile din volumul ce urmează în antologia Dincolo de Orizont, apărută la Millennium Books chiar înainte de târg, însă anul acesta mi-a dăruit un exemplar din nou lansatul său volum de povestiri, Rămășițele Viselor, la a cărui lansare din păcate n-am reușit să ajung, dar pe care am primit un foarte frumos autograf sâmbătă, când ne-am reîntâlnit și am schimbat vreo câteva cuvinte. (mai mult…)

Dincolo de orizont vol1

Ed. Michael Haulică – Dincolo de Orizont. Povestiri Science Fiction, Volumul 1 (2015) 362p., TPB, 12×19, Millennium Books, Satu Mare, 2015, Colecția Antologiile Millennium, Red. Michael Haulică, 35 RON, ISBN 978-606-8693-07-1

Mi-am cam făcut obiceiul, mai ales cu o parte din aparițiile Millennium Books, să fiu un fel de cititor alfa, adică unul din primii care citesc poveștile așternute pe hârtie de autorii români publicați de editura din colțul hărții, uneori chiar înainte ca acestea să apară pe piață. Așa s-a întâmplat cu prima ediție din Transfercu Taxidermie, de Narcisa Stoica, despre care am scris aici, cu Zombii: Cartea Morților Vii, editată de Mircea Pricăjan, despre care am scris aici, despre altele și altele (cea mai recentă a fost Eroi fără Voie, antologia Grupului Literar Secția 14, apărută în septembrie, anul acesta, despre care am scris aici), așa că nu e de mirare că o nouă antologie editată de Michael Haulică a poposit cuminte la mine, deocamdată în format electronic, un ARC, să spunem, chiar înainte de lansarea de sâmbătă, de la Gaudeamus. Iar când ”scopul declarat și asumat al editorului este elaborarea unui instrument de lucru pentru agenții și editurile interesate în literatura science-fiction scrisă în alte limbi decît engleza” și avem de-a face numai cu autori unul și unul, curiozitatea oricărui cititor care se respectă este cu siguranță stârnită. (mai mult…)