Club de carte Paladin #16 – Orașul Ambasadei, China Miéville

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „SERIER MIÉVILLE ORAŞUL AMBASADEI RADUCEREELIVURADU Club de de carte PALADIN #16 Vineri, 18 decembrie Ora 19:00 Moderator: Liviu Szoke”

Încheiem 2020 cu „Orașul Ambasadei” de China Miéville (traducere din limba engleză de Liviu Radu).
Pe 18 decembrie Liviu Szoke, moderatorul clubului nostru de lectură, vă întâmpină pe Messenger Rooms, unde vom discuta despre SF-ul lui Miéville.
💻📱 Pentru a participa:
– trimiteți un mesaj privat pe pagina de facebook Editura Paladin. Vom stabili acolo pașii următori.
– data limită pentru înscriere este 17 decembrie (inclusiv).
– locuri disponibile: 15

📚 Sinopsis „Orașul Ambasadei”:

Avice Benner Cho s-a întors – după mai mulţi ani de călătorie prin spaţiu – în colonia ariekeană a tereştrilor, denumită Oraşul Ambasadei. Cu toate că nu poate vorbi limba ariekeilor, Avice este o parte integrantă a acesteia: o comparaţie vie, una dintre multele figuri de stil (oameni, animale ori lucruri neînsufleţite) fără de care extratereştrii nu pot comunica.

Când, în urma unor manevre politice ale statului-metropolă, un nou Ambasador este trimis pe Arieka, echilibrul fragil dintre oameni şi extratereştri este tulburat într-un mod violent, iar Avice încearcă să împiedice producerea dezastrului care ameninţă întreaga planetă.

📰 „Ariekeii au nevoie de comparaţii pentru că limbajul lor, care este înnăscut, nu tolerează minciuna. Asemenea houyhnhnmilor, personajele din Călătoriile lui Gulliver, ei nu pot vorbi despre lucruri care nu există. Aceasta contrazice natura limbajului aşa cum îl concepem noi – limba ca nemaipomenit vehicul pentru neadevăr şi, poate, ca necesară cale către imaginar, ca salt spre ceea ce nu există încă.“ The Guardian

📚 Cartea este disponibilă la Editura Paladin cu 25% reducere: https://www.editura-paladin.ro//info/carte/orasul-ambasadei

Iar despre ea am scris câteva impresii pe blogul editurii Paladin, cu prilejul clubului de carte: https://www.editura-paladin.ro/info/blogitem/club-de-carte-paladin-16-orasul-ambasadei-china-mieville

Semnal editorial 232: Noutăți sau în curs de apariție la editura Paladin (IX) – Miéville & Bradbury

LOCUS AWARD FOR BEST YOUNG ADULT BOOK

Fă întotdeauna tot ce poți pentru cei aflați în pericol pe marea de fier

Sham Yes ap Soorap este asistent medical la bordul cârtițierei Medes. Lumea post-apocaliptică în care el trăiește este practic o mare de fier – în toate direcțiile, se întinde o infinitate de căi ferate încrucișate, linii paralele, comutatoare și sensuri giratorii –, iar solul de sub șine este ostil și din el țâșnesc creaturi feroce și uriașe. Atras de farmecul desuet al obiectelor din alte vremuri sau lumi, Sham este intrigat de misterul unei anumite șine de cale ferată și, în goana roților pe șine, el descoperă că vânătoarea unei cârtițe gigantice poate deveni o filosofie de viață.

De când au izbit pentru prima dată două pietre una de alta

și s-au minunat în legătură cu focul, oamenii au vrut să istorisească.

Poveștile vor exista atâta vreme cât vom exista și noi,

până ce stelele vor dispărea una câte una, ca niște lumini stinse.

„Marea de fier este un roman de excepție care are potențialul de a deveni genul de clasic pe care alții îl vor imita – ca Dune și Moby Dick înaintea sa. Este o abordare unică a unei părți neexplorate a lumii – spațiul cosmic, oceanele și uscatul au fost explorate la nesfârșit, însă căile ferate, atât vechi, cât și, în prezent, o speranță pentru un viitor mai curat și mai rapid, fuseseră aproape uitate.“ – Fantasy Book Review

„Superb… o imaginație colosală.“ – Publishers Weekly

„Și alte nume pe lângă al lui Miéville vă vor apărea cu siguranță în minte când veți citi această carte incitantă. Dar în Marea de fier, ca de altfel în toate scrierile sale, Miéville are abilitatea aceea specială de a evoca alți autori deși povestea de față îi aparține fără doar și poate numai lui.“ – Los Angeles Times

„Enorm de inventivă… Fiecare paragraf clocotește de imaginație și spirit.“ – The Guardian

„În acest roman fantasy, Miéville se abține imboldului in‑ evitabil de a luneca spre alegorie; el folosește mai degrabă operațiunile de salvare și recuperare ca pe un stil de scris în sine – pe lângă Melville, împrumută masiv din Robinson Crusoe și de la Robert Louis Stevenson.“ – Los Angeles Review of Books

„Fascinantă… o aventură de excepție.“ – NPR

„Miéville se întâlnește cu Melville! Este oare posibil ca simpla omofonie de nume să fi fost gestația inițială a unui concept atât de delicios? Dacă da, atunci creația transcende inspirația! Ca și seria Mașinăriilor mortale a lui Philip Reeve, romanul lui Miéville este preocupat în esență de enigma fe‑ lului cum a ajuns să fie transfigurată lumea aceea, ce izvor secret alimentează cosmosul său care a suferit o mutație?“ – Barnes & Noble

Disponibilă pentru livrare din 9 decembrie 2020.

Se zice că așa începe înțelepciunea. Când ai șaptesprezece ani, știi tot.

Când ai douăzeci și șapte, dacă încă mai știi totul,

atunci tot șaptesprezece ani ai de fapt.

Verile din Greentown înseamnă pentru doi frați, încă puști, experiențe ce-i vor schimba pentru totdeauna. Înghețata de vanilie și vinul de păpădie au devenit deja ritualuri estivale, dar în vara anului 1928 ei încearcă și gustul amar al morții, fragilitatea fericirii și ireversibilitatea timpului. Orășelul, pe care credeau că-l cunosc atât de bine, le dezvăluie și alte secrete. Iar unele dintre ele sunt desprinse dintr-un univers fantastic.

Primul lucru pe care-l înveți în viață este că ești un prost.

Ultimul lucru pe care-l înveți în viață este că ești exact același prost.

„Imposibilitatea de a-l cataloga pe Ray Bradbury ca simplu scriitor de science-fiction devine din nou evidentă în acest fermecător eseu filosofic despre adolescență.“ kirkusreviews.com

„Descrierile fără seamăn ale lui Bradbury evocă o dorință bizară de a rememora amintiri care de fapt nu-ți aparțin. Vin de păpădie te face să retrăiești vremurile în care ți-ai fi dorit ca vara să nu se sfârșească niciodată.“ readerslane.com

„Bradbury este un scriitor sincer și original.“ Time

„Se spune că un scriitor măreț se naște, nu se creează. Un astfel de scriitor remarcabil este Ray Bradbury.“ discerningreader.com

„Această carte despre trecut – în zilele noastre, anul 1928 pare un trecut foarte îndepărtat – devine o povață pentru noi, cititorii: trebuie să ne bucurăm cât de mult putem de prezent.“ conceptualfiction.com

„În canonul literar al lui Bradbury, Vin de păpădie rămâne cartea sa cea mai personală, reamintirea semi-autobiografică a unei veri din anul 1928 într-un orășel magic.” harpercollins.com

Disponibilă pentru livrare din 2 decembrie 2020.

Ce citește Liviu 109: China Mieville – Kraken

15698410 Kraken

China Mieville – Kraken (Kraken, 2010) 584p., HC, 14.5×21.5, Paladin, 2017, Colecția Fantasy/Serie de autor China Mieville, trad. Laura Ciobanu, red. Ela-Evelina Jianu, 38 lei, ISBN 978-606-8673-16-5

Premii: Locus Award for Best Fantasy Novel 2011

Nominalizări: The Kitschies Nominee for Red Tentacle 2010, Seiun 2014, SF Site Readers Poll 2011, Goodreads Choice Awards Nominee for Fantasy 2010

Nota Goodreads: 3.6 (17984 note)

Descrierea editurii: „Dintr-un muzeu din Londra dispare un calamar lung de nouă metri, împreună cu acvariul lui. Custodele Billy Harrow vrea să elucideze misterul şi descoperă o lume stranie, populată de adepţi ai cultului calamarului uriaş, tatuaje vorbitoare, asasini, statui ce prind viaţă şi animale intrate în grevă. Urmărit de poliţişti şi criminali deopotrivă, Billy este nevoit să renunţe la viaţa lui obişnuită şi să se alieze cu un renegat al cultului calamarului pentru a recupera creatura furată şi a opri forţa necunoscută ce ameninţă cu sfârşitul lumii.”

Sincer să fiu, am așteptat cu inima strânsă publicarea acestui roman în limba română după experiența avută cu Regele Șobolan și după experimentele la care s-a dedat autorul uneia din cele mai inventive trilogii fantasy ale mileniului trei: cine-mi cunoaște cât de cât gusturile în materie de literatură speculativă, probabil că știe că sunt un mare admirator al seriei Noul Crobuzon și, mai ales, al primului volum al trilogiei, Stația Pierzaniei. Pentru că China Mieville nu s-a mărginit la a scrie prequeluri, sequeluri sau spin-offuri ale faimoasei sale trilogii, ci a continuat să experimenteze. Nu poate fi blamat că a încercat și că încearcă în continuare, însă mi s-a părut că ce a scris după aceea parcă n-a mai fost la fel. Sau n-a mai avut același succes. E drept că a înșfăcat o căruță de premii cu Orașul Ambasadei și cu The City & The City (încă mai aștept o traducere decentă, pe cea de la Tritonic n-o pot lua în considerare), însă mulți din cei care au căzut pe spate după ce i-au citit Stația Pierzaniei, Cicatricea și Consiliul de Fier s-au simțit trădați că autorul a început să scrie cu totul altceva. Poate că aceste rânduri reușesc să lămurească oarecum motivul pentru care am zis că am așteptat cu inima strânsă apariția în limba română a lui Kraken. Continuă lectura