Lecturi 246: Tony Mott – Toamna se numără cadavrele

Tony Mott – Seria Gigi Alexa II: Toamna se numără cadavrele (2020) 244p., TPB, 23×20, Tritonic, 2020, Colecția Mystery&Thriller, 28 (35) lei, ISBN 978-606-749-455-6

Descrierea editurii: „Toamna este un anotimp frumos. Dar și periculos, mai ales în Brașovul în care trăiește Gigi Alexa. Gigi Alexa înconjurată de vechii ei colegi și prieteni își caută un nou partener? Politia e pusă în fata unor cazuri lipsite de sens și logică? Un asasin în serie se ascunde pe străduțele turistice ale Brașovului? Ar putea fi chiar cel de lângă tine? Gigi Alexa e prinsă într-un vârtej al vieții și al morții care nu pare să-i mai dea nicio șansă. Și totuși?”

După ce, nu cu mult timp în urmă, terminam de citit „Iarna crimelor perfecte” și o lăudam pentru ingeniozitatea ideii de final, unul dintre cele mai surprinzătoare finaluri întâlnite de mine în ultima vreme la un roman de polițist, iată că la mijloc de septembrie vine rândul celui de-al doilea volum care o are ca protagonistă pe ingenioasa și năbădăioasa Gigi Alexa, medic legist la Serviciul de Medicină Legală Brașov, care, în loc să se ocupe de disecții și să trimită rapoarte ca să ajute poliția să elucideze morțile suspecte (puține, câte or fi ele, deși se pare că Brașovul, din spusele personajelor acestor volume, este orașul cu cele mai multe crime din România – o fi de vină clima specifică?), ia în mâinile ei cazul cel mai baban, cu largul concurs al poliției, desigur, și se pune pe analizat (și rezolvat).

Nimic de zis, pentru că o face bine, iar polițiștii au nevoie de fiecare om în plus care să îi ajute. Un criminal perfid atacă noaptea oameni pe străzile din Brașov și-i omoară, apoi ia trofee de la ei și parcă le dă cu tifla polițiștilor, ca și cum le-ar spune: „Sunt de o mie de ori mai șmecher și mai inteligent ca voi și voi fi mereu cu un pas înaintea voastră.” Însă el pare să nu știe că, încă o dată, Gigi Alexa lasă bisturiul și masa de disecție de la morgă și, convinsă că nu degeaba a primit un post în cadrul nou-înființatului SAC, adică Serviciul de Analiză Comportamentală (după rezolvarea cu succes a cazului psihiatrului Ion Fora, din urmă cu un an), începe să se ocupe temeinic de cazul prolificului criminal în serie.

Căci exact cu asta se confruntă poliția brașoveană: un criminal în serie care iese noaptea la vânat și nu se lasă până nu transmite și mesajul, misiunea pe care se pare că trebuie să o ducă la îndeplinire omorând oameni.

Ancheta înaintează anevoios, cu toate că de la București a sosit însuși chestorul Vlad, vechiul prieten și partener de pat al lui Gigi Alexa, fostul ei șef direct și, mai apoi, hărțuitor, de pe urma căruia a rămas cu o teamă aparent permanentă la adresa bărbaților. Însă nu e Gigi Alexa, pe numele ei adevărat Regina, genul de om care să se sperie cu una, cu două, mai ales că acum are și o relație stabilă cu Radu, deși are grijă destul de repede să-l dea afară în stradă când i se pare că acesta a început să o sufoce, iar spațiul de desfășurare pe care i-l acordă este nici pe departe suficient pentru o femeie independentă ca ea.

Să nu mă înțelegeți greșit, mie îmi place destul de mult de Gigi Alexa. E drept că tot nu am reușit să înțeleg cum ajunge un medic legist să creioneze portretele unor schizofrenici transformați în criminali în serie și cum de se pretează poliția la așa ceva, dar, trecând peste toate astea și peste dialogurile ce scot la iveală duritatea ei și faptul că nu pare să lase absolut deloc de la ea, Gigi Alexa este un personaj bine conturat, cu picioarele pe pământ și cu o căruță de demoni în urmă (mama, alcoolică și indiferentă, tatăl, rece și mereu absent, mediul ideal pentru a crește un copil care va simți din plin lipsa empatiei părinților exact atunci când avea mai mare nevoie de ea, mai ales că va rămâne orfană de mamă într-o perioadă când sprijinul ei ar fi contat cel mai mult, ajungând apoi să dea vina pe tatăl ei pentru ce s-a întâmplat și chiar să se gândească la un moment dat, mai târziu, să-l omoare), deci nu e deloc de mirare faptul că nu se poate încrede în oameni în general și în bărbați în special. Iar violul… o, scena aceea îți ridică părul în cap și mai adaugă o piesă lipsă la conturarea portretului psihologic al cuiva care trebuie să prindă criminali.

Un criminal perfid și prolific, cum spuneam, în cazul de față. Poliția nu are niciun indiciu, în ciuda faptului că se înmulțesc de la zi la zi cadavrele, iar presa nu ezită deloc să le zugrăvească portrete deloc măgulitoare oamenilor legii. Noroc, bineînțeles, cu Gigi Alexa.

Stilul s-a mai schimbat, autoarea mutând atenția de la creionarea portretelor psihologice ale personajelor principale și concentrându-se mai mult pe anchetă, pe procedură, astfel încât pare că avem doar două personaje principale, Gigi Alexa și criminalul, cu demonii lor venind la pachet odată cu ele.

Iar dacă în primul volum habar nu am avut cine omoară și de ce, de data asta l-am bănuit de la început pe odiosul criminal. Am avut eu așa, o inspirație de moment, a fost ceva ce nu mi-a mirosit a bine, iar instinctul… ei bine, nu mai insist, probabil că veți descoperi și voi la ce mă refer. Rezolvarea, nu chiar facilă, căci cazul pare tras rău de păr și criminalul profită din plin de ezitarea polițiștilor (tocmai pentru că motivația criminalului pare desprinsă direct din cărțile cu criminali duși rău cu pluta), este suficient de rezonabilă cât să exclami: Măi, chiar așa era, cum a zis Gigi! Oare eu cum de nu m-am gândit la ce s-a gândit ea?

„Moartea unui părinte e prima formă de acceptare a sfârșitului. Necunoscuții care dispar din viața noastră sunt mai ușor de ignorat, nu au fost dintotdeauna acolo și nici nu au cum să rămână. Dar mama, mama a fost mereu, de când am apărut noi, e prima prezență continuă.

Abia când a văzut-o așezată în sicriu și-a dat seama că Viorica nu se mai întoarce niciodată. Taică-său era și speriat, și ușurat. Bietul de el, scăpase de crizele de nervi ale unei femei dependente de el și de alcool, dar rămăsese cu o fetiță de 12 ani, care-l considera singurul vinovat. Gigi fusese singură și până atunci, dar îi purta Vioricăi de grijă. După moartea ei, a trebuit să fie singură în continuare și să facă din ura față de tatăl ei un fel de combustibil.”

NB: recenzia face parte dintr-un blog-tour la care vor participa 11 bloggeri și care vor scrie, în zile consecutive, începând cu 14 septembrie și până pe 24 septembrie, despre acest volum. Mai jos, bannerul și lista cu bloggerii participanți.

Nu este disponibilă nicio descriere.

Un gând despre &8222;Lecturi 246: Tony Mott – Toamna se numără cadavrele&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.