Bilanțuri, socoteli, lecturi 4 – 2016

Și a venit și vremea obișnuitului articol cu darea de seamă a faptelor din anul precedent: cărți, seriale, filme (mi-e cam rușine cu categoria asta) și evenimente. Despre ceilalți ani puteți citi aici, aici, aici și aici.

Așadar, conform Goodreads am citit 72 de cărți anul trecut, cu un total de 24559 de pagini. Sunt de fapt undeva spre 25000 de pagini, căci unii din faimoșii Goodreads librarians (un statut la care năzuiesc de vreo doi ani, însă zeii Goodreads sunt prea ocupați să dea un răspuns, fie el și negativ, deși am pagină creată de altcineva, însă nu o pot revendica pentru mine, din motive neștiute) uită că un lucru esențial la o fișă de carte este și numărul de pagini, așa încât vreo două sau trei cărți citite de mine nu au paginile trecute. Conform agendei în care îmi trec cărțile citite de vreo douăzeci de ani încoace (cu ultimul volum citit, Colți-lungi, de Alex Cuc, despre care voi scrie săptămâna următoare, în cadrul proietcului Blogosfera SF & F, am ajuns la numărul nu foarte rotund de 1592 de cărți citite din 1992 încoace) am citit doar 69, dar diferența este dată de cele patru numere din Harap Alb Continuă citite, pe care Goodreads le contorizează, însă eu nu le trec în agendă, nefiind cărți.

În fine, un an mediu spre slab, după părerea mea, din punctul de vedere al lecturilor. În 2015 am citit 80 de cărți, cu un total de peste 32000 de pagini, deci anul trecut m-am cam lăsat pe tânjală, cu toate că am citit cărți mai subțirele. Însă am tradus mai mult, am avut oameni la lucru, la renovarea casei, mai mult de două luni, timp în care am citit când și când, dar am scris mai multe, mult mai multe articole, și m-am reapucat ceva mai serios de seriale (deși filmele le-am abandonat aproape complet – n-am văzut decât Deadpool, prin martie, în rest, doar seriale). Am început colaborarea și cu Bookblog și am reînceput colaborarea cu Revista de Suspans.

Ce mi-a plăcut:

Calea Regilor, de Brandon Sanderson: așa cum spuneam și într-o mini prezentare, dacă Sanderson se va ține de ea și n-o va lungi până în 2100, sunt șanse să devină cea mai importantă saga fantasy scrisă vreodată. Zece cu felicitări și trăiesc cu speranța că lucrul la următoarele volume se va accelera în următorii ani, pe măsură ce vor apărea și filme/seriale din universul Cosmere. Și sper ca volumul doi, Words of Radiance, să apară și la noi, măcar anul ăsta, până nu uit tot ce s-a întâmplat în primul.

City of Blades, de Robert Jackson Bennett: continuarea minunatului City of Stair, care va apărea și la noi, la Paladin, poate chiar anul acesta. Despre City of Blades nu m-am putut abține și am scris și pe blog, atât de mult mi-am plăcut. Cine nu l-a citit încă pe Bennett face o mare greșeală. Din păcate volumul trei va apărea de-abia pe 20 aprilie, nu la începutul anului, așa cum aveam impresia, deci mai am de așteptat.

The Obelisk Gate, de N.K. Jemisin: continuarea la fel de minunatei The Fifth Season, care va apărea și la noi, tot la Paladin. Cred că este cea mai bună carte citită de mine în 2016 și abia aștept să-i citesc și continuarea, concluzia extraordinarei trilogii The Broken Earth. Chiar dacă nu-mi plac toate postările de pe facebook ale autoarei, o consider cea mai bună scriitoare de fantasy a ultimilor ani (sper să nu scrie decât un roman din universul Halo, parcă, și să se apuce de lucru la alte și alte trilogii minunate). La fel ca și în cazul lui City of Blades, nu m-am putut abține și am scris despre ea, aici.

Parcul Gorki, de Martin Cruz Smith: o serie luuuungă, tare lungă (cred că sunt vreo opt volume) și un prim volum care începe extraordinar, dar care o ia razna spre final. Am auzit că volumul doi este cel puțin la fel de bun, deci abia aștept să-l citesc. Curând, răbdare!

Legenda, de Marie Lu: în sfârșit o distopie young adult în care protagoniștii nu sunt două personaje în călduri, care nu vor să recunoască faptul că sunt îndrăgostite unul de celălalt în ciuda diferențelor dintre ele. Niște chestii stupide tot apar pe acolo, dar nu sunt la fel de deranjante ca în alte cazuri. Iar continuarea, Geniul, despre care am scris aici, e și mai bună. O serie YA recomandată, căci nici nu știi cum zboară paginile.

Furia Roșie și Furia Aurie, de Pierce Brown: probabil cea mai mare surpriză a anului și una din cele mai mari și mai plăcute surprize a ultimilor ani. Nu știu ce lecturi are tânărul Brown la activ, dar pare că a adunat cele mai interesante idei din cărțile SF ale ultimelor câteva decenii și le-a amestecat într-un melanj amețitor și plin de aventură. Sper ca și volumul trei, Furia Dimineții, să se ridice la înălțimea primelor două. În primăvară, la Paladin. Despre cele două am scris aici și aici și sunt printre cele mai citite recenzii ale anului.

Trezirea Leviatanului, de James S.A. Corey: am auzit că vor fi zece volume în serie. Nici o problemă, pot fi și cincizeci, cu condiția să nu o lălăie ca-n primul volum cale de vreo 150 de pagini, după care să înceapă adevărata acțiune. Dar după asta, să te ții. O combinație de space-opera și hard SF care-ți taie răsuflarea, o consider una din cele mai bune cărți SF citite de mine în ultimii ani. Despre ea am scris prin mai. Volumul doi s-ar putea să apară tot în primăvară, la Paladin.

Arhivista Wasp, de Nicole Kornher-Stace: pentru mulți sunt sigur că va fi o adevărată surpriză includerea acestei cărți în acest top, însă vă asigur că, dacă ești în dispoziția necesară, povestea asta tristă și deprimantă va reprezenta o adevărată revelație. Felicitări, Leda, pentru alegerea făcută în cazul ei!

Cel-ce-simte, de Teodora Matei: cum cyberpunkul nu e favoritul meu, las deoparte seria Omul-fluture și țin să vă anunț că povestirile din Cel-ce-simte au reprezentat una din cele mai plăcute surprize ale anului. Am scris despre volum în Revista de Suspans, numărul din decembrie.

Umanii și Un băiat numit Crăciun, de Matt Haig: deși sunt două romane diametral opuse și se adresează unor categorii de vârstă diferite, cele două volume sunt încărcate de umanitate și de iubire față de semeni, reprezântând o adevărată plăcere când le citești. Recomandate cititorilor de orice vârstă.

King of thorns și Emperor of thorns, de Mark Lawrence: n-am suficiente cuvinte ca să laud această serie a britanicului. Adulată de mulți, urâtă de la fel de mulți, are un protagonist în preajma căruia nu vrei să te afli atunci când e în toane proaste (mai mereu). Dar lumea imaginată de Lawrence și cinismul situațiilor și personajelor reprezintă un adevărat deliciu. Din păcate n-am avut timpul necesar scrierii unei recenzii, deși ar fi meritat din plin.

Cumsecade, de Petru Berteanu: în ciuda greșelilor gramaticale destul de frecvente, ideea centrală și execuția reprezintă o adevărată gură de oxigen în mijlocul unor serii de zeci de romane cu același protagonist care par că domină piața thrillerelor din ziua de azi. O adevărată revelație a sfârșitului de an pentru mine, am tot zis că scriu despre această carte de vreo două luni încoace. Dar nu mă las, tot o să scriu despre ea, indiferent că va fi aici sau pe Un Blog Kriminal.

Mențiuni: 

Revistele cu Harap Alb Continuă: doar timpul extrem de scurt m-a împiedicat să le devorez pe toate odată. Chiar, o fi existând un termen asemănător lui binging, dar pentru reviste sau romane?

Regele Magician și Tărâmul Magicianului, de Lev Grossman: gata și trilogia, felicitări Nemira! Și iată c-am dat și eu gata o trilogie în mai puțin de un an de la apariția volumului trei. O trec la mențiuni pentru că a reprezentat un pas uriaș înainte față de primul volum, care mi s-a părut extrem de dezamăgitor.

Hoțul de moarte, de Miloș Dumbraci, Căldura Ghețarilor, de Nic Dobre și Sub steaua infraroșie, de Alexandru Lamba: adevărate revelații (mai puțin în cazul lui Miloș, despre care știam ce poate din povestirile pe care am apucat să le citesc înainte) în materie de scriitori români. Am tot așteptat să apară un număr din Argos în care să-mi apară și recenziile la romanele lui Nic și Alexandru, dar n-a fost să fie. Poate în iarna lui 2017. Sau în primăvară.

Neîmblânziții, volumele 1 și 2, de Jacob Grey: o lectură plăcută, alertă și întunecată, a reprezentat, pot spune și eu acum, debutul meu ca traducător (deși nimeni n-a apucat să vadă ce și cum).

Dezamăgiri (le enumăr doar, deja m-am lungit prea mult):

Zona Zero, Trilogia Pragul, Regina Zăpezilor, All the Birds in the Sky, Războiul liniștit, Prințul fractal, Șaman.

Seriale: am reușit să termin Chuck (mai mult la insistențele soției, eu l-aș fi abandonat demult) și New Girl (sitcom cu o Zooey Deschanel extrem de enervantă și de stupidă). A, și am terminat și Aquarius, cu un Mulder îmbătrânit și acru rău de tot, și cu un Charles Manson de zile mari. Ce proști erau unii pe vremea aia, păcat că au făcut și pui. Aa, și era să uit de capodopera Westworld. Mă cuprinde depresia la gândul că sezonul doi apare de-abia în 2018, bine că mai sunt zeci și zeci de seriale valoroase.

Ce mi-aș dori să vizionez în 2017 (în ordine aleatorie): The man in the high castle (deja am văzut trei/patru episoade din sezonul doi), Black Mirror (prea îl laudă toată lumea, iar secvențele văzute mă fac să sper), Stranger things, Luke Cage, Jessica Jones, Daredevil, Sherlock (a început sezonul patru și arată senzațional), sper să termin Elementary (mai am un pic și termin sezonul doi) și How to get away murder (am terminat sezonul unu), Carnivale (oldies but goldies), Humans, ceva nordice (le prinsesem gustul, iar Mike și Ona mi-au dat un impuls) și or mai fi, măcar să le termin pe astea. Și mai sunt câteva despre care mi s-a reamintit într-o lungă discuție de pe facebook. Timp să fie.

De citit: mi-aș dori să citesc măcar o sută de cărți, dar, din moment ce s-ar putea să fiu nevoit să fac iar o vizită de vreo trei luni în Anglia, sper măcar să citesc la fel de multe ca anul trecut. Poate reușesc să citesc și eu ceva de căpătâi, cum ar fi seria Dune sau ASOIAF. Și încă vreo câteva clasice. Și să mai reduc din teancurile cu care mă lupt de vreo câțiva ani încoace (dacă nu sunt atent, într-o zi am să sfârșesc îngropat sub ele).

Așteptări: ritmul de la Paladin s-ar putea să se accelereze, nu neapărat pentru că la cârmă a trecut MDP, ci pentru că multe copy-righturi vor expira. Și e păcat. Și nu cred că o editură, care în fapt este o afacere, ar vrea să arunce bani pe fereastră. Cărți cu drepturi cumpărate, gata traduse, așteaptă cu anii la rând. Promisiuni că vor apărea anul acesta (sau la anul; sau în 2018): Among others (Jo Walton), Kraken (China Mieville), City of stairs (Robert Jackson Bennett), The fifteen lives of Harry August (Claire North), City (Clifford D. Simak), Helliconia (Brian Aldiss), Preludiul Fundației și Forward the Foundation – încă nu se știe titlul definitiv (Isaac Asimov), The fifth season (N.K. Jemisin), Ancillary Justice (Anne Leckie), vreo trei romane de Robert A. Heinlein, Words of radiance (Brandon Sanderson), Furia dimineții (Pierce Brown), seria Nouă prinți din Amber (Roger Zelazny), Nova (Samuel R. Delany), A stranger in Olondria (Sofia Samatar), The Wizard Knight (Gene Wolfe). Mă opresc, sunt deja pentru vreo trei ani.

De la Nemira: deja au fost anunțate pe blogul editurii o seamă de titluri, unele dintre ele surprize foarte plăcute – seria Revelation Space a lui Alastair Reynolds, Central station a lui Lavie Tidhar sau Aurora lui Kim Stanley Robinson (Șaman m-a dezamăgit, dar am senzația că un SF din partea autorului excelentei trilogii Marte e un adevărat regal). Și pot spune acum că mai am un pic și încep traducerea unei alte surprize: Ninth city burning, de J. Patrick Black, un SF pe care-l pusesem pe lista de lecturi doar văzându-i coperta. Dar sper să văd, pe lângă cele prezentate în articol, și volumul trei al seriei Demon (Peter V. Brett),  volumul patru din Malazan (Steven Erikson), ultimul volum al seriei Turnul Întunecat (Stephen King), promisul Dr. Bloodmoney (Philip K. Dick). Mă opresc și aici, știu că Nemira se ține de cuvânt în majoritatea cazurilor, iar atunci când nu le scoate, probabil că au și ei motivele lor.

O altă surpriză extrem de plăcută a reprezentat-o faptul că editura Tritonic a reînceput să publice SF și a continuat în forță colecția Thriller și Mystery, care s-a îmbogățit cu o seamă de titluri care mai de care mai interesante. Au fost publicați autori unul și unul (unii au confirmat deja, unii sunt adevărați titani ai literaturii române, alții probabil urmează să confirme) precum Daniel Timariu, Teodora Matei, Mihai Alexandru Dincă, Florin Purlucă, Aurel Cărășel, Lucian Dragoș Bogdan, Silvia Chindea, Michael Haulică, Dănuț Ungureanu, Petru Berteanu, Rodica Bretin, Alexandru Lamba și mulți, mulți alții. Dar despre toate aceste cărți și despre ce urmează să mai apară sper să aflăm într-un articol mai extins, într-o discuție viitoare cu Michael Haulică (o surpriză, nici măcar el nu știe).

Alte surprize plăcute: Crux merge mai departe, extinzându-și portofoliul anul acesta și continuând seria fasciculelor cu Conan (mai avem de așteptat un volum), dar și un nou volum de Șerban Andrei Mazilu (off, lui când îi mai vine rândul?); Eurostampa își vede de treabă netulburată (chiar deloc, nimeni nu aude de sau vede cărțile lor, doar la târgurile la care acceptă să participe zeul Cornel Secu, Pavcon are niște titluri și autori interesanți, deși unele titluri și copertele lor sunt absolut oripilante; Trei își vede de YA-uri, iar acolo apar niște titluri excelente, dar și de seria de romane crime din superba colecție Fiction Connection, Booklet Fiction la fel (au apărut câteva romane YA foarte bune); a mai apărut un jucător pe piața de carte YA/Fantasy/SF – Storia Books, din partea căreia am primit semnale că vrea să publice și cărți pentru adulți (un interviu cu PR-ul Cristina Munteanu urmează să apară pe blog luna aceasta); Leda Edge a scos câteva romane foarte bune, sper să se țină de treabă în continuare și să scoată și câte ceva pentru adulți; FinalChapter a reușit să scoată două romane cu Dresden, se putea și mai bine, dar am înțeles că mulți așteaptă să mai apară câteva romane din serie, să fie siguri, dar și că întâmpină ceva probleme din partea unor librării mari, care nu vor să le ia cărțile. De la Rao mi-am pierdut orice speranță, deși am auzit că se laudă că vor scoate câte un roman pe an din seria Roata Timpului – Doamne ajută, deși mă îndoiesc. Aa, și era să uit de faptul că Herg Benet va ieși în primvără și cu traduceri. Printre altele, excelentul roman de debut al lui Becky Chambers, The long way to a small angry planet (pentru care am tot insistat să fie publicat), și o serie YA a Victoriei Schwab (care scrie și sub pseudonimul V.E. Schwab), dar și câteva thrillere ce sună foarte promițător. Și era să uit și de faptul că Polirom a lansat o nouă serie, Junior, pe final de an, în care va apărea și un roman de Frances Hardinge. În fine, timp și bani să fie, căci cărți sunt destule.

Bonus: la Crime Scene s-au înmulțit romanele bune (Ann Cleeves, Ken Bruen, etc.) și, la recentul Gaudeamus, mi-am achiziționat și eu un omnibus cu integrala romanelor cu Emil Mladin a lui George Arion plus, o adevărată surpriză plăcută pentru mine, un roman de Lawrence Block proaspăt tradus de Mircea Pricăjan.

Am reușit să particip la trei evenimente majore (Final Frontier în primăvară și Romcon și Gaudeamus în toamnă – de la care m-am întors cu peste trei sute de cărți), dar n-am reușit să ajung la Bookfest (plecat în Anglia) și nici la Sci-Fi Fest. Poate anul acesta.

Și, în concluzie: La mulți ani!

PS: eu îmi încep anul, așa cum fac de ceva vreme încoace, cu un roman de Stephen King, Capcană pentru vise (bine, trișez un pic, l-am început anul trecut și m-am lăsat de el o vreme; dar acum l-am reluat). Voi cu ce începeți?

   

   

  

   

   

   

   

   

   

   

   

   

   

   

   

   

   

    

Posted by Liviu