Ce Citește Liviu 80: Pierce Brown – Furia Aurie

Posted: Decembrie 6, 2016 by fansf in Distopie, Lecturi, Noutate, Pagina partenerilor, Premii SFFH, Recenzii, SF, space opera
Etichete:, , , ,

21425079 29225353 24860336 Furia Aurie | Paladin

Pierce Brown – Furia Aurie (Red Rising II: Golden Son, 2015) 592p., HC, 14×21, Paladin, București, 2016, Trad. Iulia Pomagă, Red. Roxana Coțovanu, 38 lei, ISBN 978-606-8673-35-6

Premii: Goodreads Choice Award for Science Fiction 2015

Nominalizări: Prometheus Award for Best Novel 2016

Nota Goodreads: 4.46 (58157 note)

Una din cele mai interesante apariții SF ale anului 2016 de la noi a fost Furia Roșie, primul volum al trilogiei cu același nume. Fusese anunțată de ceva timp la noi și citisem despre ea pe Goodreads cum că ar fi un amestec de young adult și de SF ultra-violent care se petrece pe Marte. Am citit romanul cu sufletul la gură și i-am făcut o recenzie pe măsură (și, fără să mă laud, e una din cele mai citite recenzii de pe blog, nelipsind în nicio zi din rândul paginilor vizitate). Și cum să nu te îndrăgostește de o asemenea serie, când personajul principal este tânărul Darrow, sondor al iadului pe o planetă Marte terraformată de câteva secole, acum condusă cu mână de fier de post-umani aurii ce domină rasa umană, împărțită acum pe Culori, fiecare specifică unor anumite îndeletniciri: cenușii, violeți, roșii, obsidieni, galbeni, rozalii și așa mai departe. În mare, povestea nu iese prea mult din tipare: un tânăr aparent normal se ridică și ajunge să stârnească o revoluție, după ce își învinge toți oponenții. Modul însă în care alege să conducă acțiunea tânărul autor Pierce Brown (născut în 1988), complexitatea lumii create, plus o mână de personaje cu care nu știi dacă e bine să fii nici măcar prieten fac din această serie una de referință în literatura speculativă a ultimilor ani.

O parte din cititorii seriei i-au reproșat autorului lipsa de profunzime și faptul că pare că a adunat clișee din mai multe părți și le-a așternut pe pagină, creând o poveste pe care pare c-ai mai citit-o și în altă parte. Parțial adevărat. Însă e cam greu să vii în anul 2014 cu o poveste complet nouă, plină de idei mirobolante, la care nu s-a mai gândit nimeni înainte. Așa că n-ai decât să selectezi ce-ți place, să mai adaugi câteva ingrediente și să creezi niște personaje despre care să se vorbească peste ani și ani, și să încerci să creezi ceva nou. Iar lui Pierce Brown i-a reușit din plin: dacă ar fi să-l luăm numai pe Darrow, un tânăr neînfricat căruia îi este ucisă soția pentru că a îndrăznit să fredoneze un cântec interzis în fața stăpânilor, cel care, însă, va deveni Secerătorul, cel mai de seamă conducător de oști al Sistemului Solar, iscând revoluții, răsturnând guvernatori de planete și asumându-și rolul celui capabil să răstoarne ordinea, să inverseze polii de putere, crezând în forțele proprii, călcând peste cadavre, fără a se teme de nimeni și de nimic, riscându-și viața pentru crezul său, un tânăr rece, calculat, neîndurător, de neclintit, drept, inimos, un tânăr cu calități, dar și cu defectele inerente vârstei.

Descrierea editurii: „Darrow e nevoit să lupte în apărarea bărbatului care i-a spânzurat soţia, să fie cel mai bun dintre lăncierii lui. Pe fondul unui adevărat război civil declanşat în sânul Auriilor, într-un fundal desprins din Războiul stelelor, eroul nu trebuie să piardă niciun moment din vedere adevăratul lui scop: revoluţionarea Societăţii care înrobeşte Culorile considerate inferioare. În rândul duşmanilor săi, Darrow reuşeşte să găsească prietenie, respect, ba chiar şi dragoste. Însă cine ar mai rămâne alături de el dacă adevărata lui identitate ar ieşi la iveală?”

Nu credeam că, după un prim volum mai mult decât remarcabil, Pierce Brown va reuși să mă surprindă cu un volum doi și mai și. Partea de mijloc a trilogiilor de obicei suferă, fiind considerată mai slabă decât prima: se duce ineditul lumii create, personajele au fost creionate (poate doar să mai apară unele noi), iar acțiunea este de obicei lăsată în suspensie, urmând ca în volumul trei să ne fie dezvăluit finalul mai mult sau mai puțin apoteotic. Însă Pierce Brown nu cade în această capcană și bine face: Darrow și ai săi părăsesc planeta Marte, pe care se petrece acțiunea din volumul unu, iar acum seria se transformă dintr-un bildunsgroman young adult într-un space opera veritabil, un șir de aventuri neîntrerupt, care te prind în mreje pe la pagina cincizeci (am început cartea cu inima strânsă, deși un prieten îmi spusese să stau liniștit, că nu voi fi dezamăgit – și mare drepatate a avut!) și nu-ți mai dau drumul până la ultimul cuvânt al volumului. Căci tânărului autor i-a reușit ceea ce nu prea-l credeam nici eu în stare: să scrie un volum doi chiar mai bun decât primul. Desigur, nu este o poveste care să merite un premiu Nebula sau Hugo (deși acesta din urmă a fost înșfăcat chiar și de Harry Potter), însă te prinde, te amețește și te captivează, astfel încât e clar că nu o vei mai putea lăsa din mână. Căci autorul nostru a creat o poveste cu de toate: intrigă, personaje, acțiune non-stop, vărsare de sânge și aventuri peste aventuri, cu marele avantaj că acestea se succed firesc, fără a părea că sunt trase de păr.

Nave distruse, echipaje sacrificate, nave-căpușă, alianțe legate și apoi destrămate, și din nou reînnodate, trădări, conspirații, jurăminte încălcate, dueluri pe viață și pe moarte, bătălii în spațiu, guverne răsturnate, aventuri și iar aventuri și un noian de personaje (singurul lucru pe care i l-aș reproșa autorului ar fi chiar această abundență de personaje cu nume romane, făcând parte din Culori diferite, și de Familii, pe care ajungi, poate, să le uiți rolul de la un volum la altul – asta dacă nu citești întreaga serie cap-coadă, firește) care mai de care mai ciudate, mai nemiloase, mai crude și mai viclene, peste care se înalță, amenințător și determinat, gata să meargă până în pânzele albe pentru a-și atinge scopul, Darrow din familia Andromedus, fost sondor al iadului, fost soț de Roșie, actualmente cel supranumit Secerătorul, după arma aleasă în primul volum, erou neînfricat, prieten și dușman. Cine nu a citit primul volum al seriei, nu știe ce pierde. Cine a citit primul volum al seriei și încă nu s-a apucat de volumul al doilea, trebuie să corecteze această greșeală de urgență. Puteți sta liniștiți: Furia Aurie e chiar mai bun decât Furia Roșie. Recomandat!

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. […] la înălțimea primelor două. În primăvară, la Paladin. Despre cele două am scris aici și aici și sunt printre cele mai citite recenzii ale anului. Trezirea Leviatanului, de James S.A. Corey: […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s