Lecturi 179: Teodora Matei – O noapte la castel

Teodora Matei – O noapte la castel (2018) 132p., TPB, 13×20, Tritonic, 2018, Colecția Cașmir, red. Bogdan Hrib, 20 lei, ISBN 978-606-749-358-0

Descrierea editurii: Au trecut 10 ani de la povestea din Stăpânul Castelului…

„Teodora Matei reușește să construiască un volum ce stă remarcabil de bine în picioare, adăugând un plus de prospețime și de vitalitate, un strop de mister și un amestec de fantastic și modern.”
(Recenzie „Stăpânul castelului” de Liviu Szoke pe blogul Fan SF)

„E o carte pentru cei care iubesc o poveste despre destin, magie și castele plasată cu mult talent în zilele noastre, dar care o să vă ajute să evadați din cotidian!”
(Recenzie „Stăpânul castelului” de Georgiana Vlădulescu pe blogul „Jurnalul unei cititoare”)

„Teodora Matei este o scriitoare extrem de capabilă, cu o imaginație copleșitoare, care știe să construiască o intrigă atrăgătoare, personaje captivante, pe care n-ai cum să nu le îndrăgești, dialoguri vii și o atmosferă care te urmărește după ce ai terminat de citit.”
(Recenzie „Stăpânul castelului” de Cristina Mitrea pe site „4arte.ro”)

Mi-am văzut numele pe o copertă, asta după ce autoarea a făcut un gest extrem de frumos și mi-a și cerut permisiunea să folosească un fragment din recenzia primului volum al seriei dedicate Stăpânului castelului. Și, lipsit de modestie, cum era să refuz? Nu, nu aveam cum să refuz, simțindu-mă flatat și onorat de o asemenea cerere. Și cum Teodora Matei, scriitoarea, este una dintre feblețele mele, am zis că trebuie neapărat să-i citesc acest volum pe care îmi apare și mie numele (pe coperta a patra). Bine, mai era un motiv: acela că lucrurile rămăseseră oarecum neterminate la finalul primului volum, „Stăpânul castelului” (despre care am scris aici). Că poate ar mai fi fost ceva de zis, lucruri de precizat, aspecte de clarificat, personaje de explorat, motive de explicat. Iar acest volum doi încearcă să facă lumină.

Cu toate că nu se întâmplă de fapt aproape nimic, volumul doi vine ca o necesară completare a volumului unu. Ce s-a întâmplat cu stăpânul castelului după supranaturala și misterioasa lui evadare din închisoare? Ce l-a determinat să-și înșele iubita fugită din șatră și să fie, astfel, blestemat să nu-și mai găsească liniștea? Ce s-a întâmplat cu cei doi prieteni porniți să elucideze misterului stăpânului castelului? Ce e cu băiețelul Baronului, stăpânul castelului, de se comportă uneori straniu? De ce actuala iubită a stăpânului castelului pare cuprins de melancolie, cu toate că-l iubește enorm, la fel ca și pe fiul acestuia, de parcă ar fi chiar copilul ei?

Au trecut zece ani de la întâmplările din „Stăpânul castelului” și lucrurile pare că s-au așezat. O parte dintre întrebările pe care le-am enunțat mai sus își găsesc răspuns. Majoritatea, de fapt. Dominic, gardianul de închisoare acuzat pe nedrept că a favorizat evadarea Baronului Nikos, este invitat acum de acesta la castel, în amintirea vremurilor de demult. Și stau și dau pe gât pahare de vin, povestea începe să se desfășoare, amintiri dureroase, crezute uitate, ies la lumină, demonii trecutului vin iar să-l bântuie pe Baron, și ajungem și noi să aflăm ce s-a întâmplat cu Rita, iubita lui, pe care acesta a neglijat-o în mod criminal, deși inexplicabil (doar erau îndrăgostiți până peste urechi, nu? Și-atunci de ce se comportă Baronul cu atâta cruzime cu ea, de ce cade pradă farmecelor acelei Cosette de la teatru, Anna, trecută și ea prin multe greutăți din cauza unei mame indiferente, ajunsă acum mare divă? Stă în natura omului să le facă rău celor pe care-i iubește, făcându-și, până la urmă, rău și sie însuși? Cred că da, și cred că aceasta este una din temele noi poveștii imaginat de Teodora Matei în acest volum doi), dar care i-a dăruit totuși un fiu, pe Simon.

Un copil straniu, de care acum are grijă Anna, ea însăși o ființă învăluită în mister și nostalgie. De ce spun straniu? Pare pierdut, dus pe gânduri, absent, cu gândul în altă parte. Parcă i-ar lipsi vitalitatea, scânteia, dorința de viață, ceea ce caracterizează în mod normal un copil de vârsta lui. Noroc cu legendele și misterele care străbat această nouă poveste. Noroc cu Stăpânul castelului. Noroc că acesta are prieteni gata să vină imediat la un pahar de vin și la unul de vorbă. Nu spun mai multe.

Pe mine m-a surprins întorsătura de la final. M-a surprins extrem de plăcut, asta după ce începusem să mă foiesc nedumerit în pat, citind cartea, întrebându-mă: Așa, și? Ce-i cu asta? Bun, niște lămuriri necesare, volumul unu clarificase niște aspecte, dar nu pe toate. Și gata, alte lămuriri, folositoare, nu zic nu, dar doar atât. Ei bine, n-a fost doar atât. A fost mai mult. A fost o poveste închegată, care chiar dacă trenează pe alocuri, vine cu o concluzie mai mult decât surprinzătoare și cu o întoarcere completă, la o sută optzeci de grade. Citiți cartea. Toți cei care apreciați povești fantastice cu tentă gotică. Nu contează că e în colecția Cașmir. E mai mult decât o poveste de dragoste. Mult mai mult. Sunt sigur că îmi veți da dreptate.