Bilanțuri, Socoteli, Lecturi 3 – 2015

Iată că a devenit o tradiție acest soi de articole (și văd că e la modă și printre ceilalți prieteni ai mei, printre alții numărându-se Ema Cojocaru, Laura Câlțea sau Răzvan Van Firescu), așa că, de ce nu, iată-mă-s:

În 2015 am citit 80 de cărți, recordul ultimilor ani în materie de lectură. Ambiție? Cel mai probabil, dar am fost și impulsionat de reluarea în forță a seriei de articole despre lecturile care mi-au plăcut. Conform Goodreads, am citit 80 de cărți, adică 32080 de pagini, deci cărțile cât cărămizile de groase mi-au făcut cel mai mult cu ochiul anul acesta, reieșind exact 400 de pagini de carte și un destul de impresionant, pentru timpul meu alocat lecturii, număr de aproape 88 de pagini pe zi. Iar asta înseamnă ceva mai mult de o oră pe zi de citit. Dar, ținând cont de faptul că am citit doar patru cărți în cele patru luni petrecute în Anglia, rămân 76 de cărți citite în vreo 250 de zile, deci rezultă cam 120 de pagini citite pe zi.                                                               

 

31 de cărți în engleză, 49 în română. În 2014 am citit 67 de cărți, din care 33 în engleză și 34 în română, deci anul acesta nu m-am lăsat pe tânjală cu cărțile în engleză, ci doar am citit mai mult, și așa am ajuns să citesc aproape cincizeci de cărți traduse. A, și încă ceva: anul ăsta chiar am citit cărți destul de groase, 400 de pagini în medie, în timp ce în 2014 media a fost de 370 de pagini. 25 de cărți scrise de femei, 55 scrise de bărbați. Cam mare diferența, dar nu a fost cu intenție, pur și simplu așa s-a nimerit. 32 de cărți SF, 25 fantasy, 13 horror, 10 de acțiune, toate au fost beletristică.

Ce cărți mi-au plăcut foarte mult:

1. Graham Joyce – Un Fel de Basm: trecea anul și nu mai apărea cea mai frumoasă poveste fantastică citită de mine anul acesta. Am scris despre ea cu drag, pentru că merită din plin.

2. N.K. Jemisin – The Fifth Season: absolut superbă și foarte emoționantă, iar ideea manipulării plăcilor tectonice este pur și simplu terifiantă.

3. Jo Walton – Among Others: cartea pe care am recitit-o cu cea mai mare atenție în decembrie, traducând-o.

4. Joe Abercombie – Trilogia Prima Lege (Tăișul Sabiei, Fără Îndurare, Puterea Armelor): extraordinare, păcat că nu nu a mai scris vreo douăzeci de cărți cu Logen Nouă-Degete și cu Glokta. Dar a scris trei romane cu Părintele Yarvi.

5. Adina Popescu – O Istorie Secretă a Țării Vampirilor, Cartea Pricoliciului: plină de umor fin, cu personaje care mai de care mai trăsnite, readuse în atenția unui public care le-a uitat în mare parte.

6. Patrick Ness – Chemarea Monstrului: dacă nu-ți simți ochii umezi la această carte atunci, sincer, nu știu ce te-ar mai putea mișca; emoționantă, ba chiar sfâșietoare pe alocuri.

7. Peter Clines – The Fold: alături de The Fifth Season, a fost cartea pe care am așteptat-o cel mai mult în 2015, și n-am fost dezamăgit absolut deloc, ba chiar am votat-o la premiile Goodreads; horror cosmic de înaltă clasă.

8. Becky Chambers – The Long Wy to a Small, Angry Planet: space-opera clasic, dar nu cu bătălii cosmice, ci cu rase de alieni din cele mai diverse și mai interesante și interacțiunile dintre acestea.

9. Șerban Andrei Mazilu – Anotimpul Pumnalelor: în ciuda aglomerației de epitete, are o poveste care-ți taie răsuflarea, iar ideile se succed cu repeziciune, făcând din acest roman cea mai interesantă poveste fantasy scrisă de un autor român pe care am citit-o vreodată.

10. Dan Simmons – HMS Terror: mamut = superb = clasic = Dan Simmons. O poveste terifiantă printre ghețurile arctice, un monstru ce te bântuie nopți la rândul.

Trișez un pic, dar n-o pot lăsa nemenționată:

11. Ciprian Mitoceanu – În sângele Tatălui: o poveste vie, plină de savoare, și vocea unui scriitor care ar merita mult mai multă atenție.

Cărți de la care așteptam mai mult, dar care m-au dezamăgit:

1. Caitlin R. Kiernan – Fată Înecându-se: în ciuda premisei și a vâlvei create la apariție, pare că e scrisă de o autoare la fel de schizofrenică precum personajul principal. Terifiantă pe alocuri, dar nu suficient de închegată.

2. Rebecca Levene – Smiler’s Fair: dacă-i citești rezumatul, zici că e cea mai tare poveste fantasy pe care o vei citi vreodată; dar povestea stagnează, iar când să înceapă… se termină.

3. Claire North – Touch: dacă și The Fifteen Lives of Harry August e la fel, atunci am terminat-o cu această autoare; deși traducătoarea m-a asigurat că nu e cazul.

4. Connie Willis – Cartea Judecății de Apoi: încă îmi mai stăruie în minte faptul că pe unii îi preocupă stocurile epuizate de hârtie igienică în mijlocul unei epidemii de gripă mortale. Lungă, lentă, deprimantă.

5. Elizabeth Bear – Karen Memory: oare de ce nu m-am apucat eu de trilogia fantasy Eternal Sky și am ales în schimb acest steampunk în care nu se petrece nimic?

6. Kathrine Addison – The Goblin Emperor: povestea nominalizată la Nebula în care nu se petrece nimic. Absolut nimic!

7. Roger Zelazny – Creatures of Light and Darkness: o mizerie. Repet: o mizerie. Ar fi putut fi cea mai tare poveste fantasy din toate timpurile, cu zei egipteni reînviați care se luptă între ei în universuri paralele, dar s-a dovedit un fâs.

8. G. Willow Wilson – Alif Nevăzutul: m-am așteptat la o poveste în genul superbei Throne of the Crescent Moon a lui Saladin Ahmed, dar am dat peste o abrambureală și peste unul din cele mai nesuferite personaje principale din ultimii ani.

9. Kameron Hurley – Empire Ascendant: da, e bine că autoarea a introdus zeci de termeni necunoscuți în ambele volume (primul a apărut în 2014), iar după o mie și ceva de pagini, când ai încheiat și al doilea volum, a ales să pună și-un glosar. Iar atâta sânge de copil împrăștiat pe străzi n-am întâlnit nici în cele mai horror povești.

10. Robin Hobb – Ucenicul Asasinului: nu știu de ce am plecat cu așteptări atât de mari; oare din cauză că s-a tot vorbit despre ea în ultimii ani? Pe mine pur și simplu m-a dezgustat ce i se întâmplă bietului băiat și cum nimeni nu-i ia apărarea.

Am citit optzeci de cărți, ceea ce cred eu că este destul de bine, mai ales având în vedere că m-am luat serios de tradus. Am terminat două cărți, pe care le-am și predat (este vorba de Half a King/Jumătate de Rege, care a și apărut, și de Half the World, de același Joe Abercrombie) și am mai terminat una, chiar ieri, deși doar de tradus, nu și de redactat/corectat, o carte la care mi-am muncit creierii și pentru care am scormonit internetul zeci de ore (mi-au ieșit în final 273 de note de subsol).

Trei autori traduși, cu nume care încep cu litera J. Ce mai coincidență.

Băiețelul mi-a crescut, a început să meargă, a început să articuleze din ce în ce mai multe cuvinte, am deja contracte de traducere cu trei edituri, așa că eu îl consider un an destul de bun. A, și să nu uit și de megarecolta de la târgul Gaudeamus, de unde am venit cu nu mai puțin de 85 de cărți.

Chestiile nașpa de anul trecut:

Mi-a murit tatăl; și nu-mi vine să cred că în mai puțin de trei săptămâni se va împlini un an de când nu-i mai aud glasul la telefon.

Am petrecut patru luni departe de soție și de copil, la muncă, în Anglia, cea mai grea perioadă din viața mea; iar acolo am reușit să traduc, part-time, prima mea carte.

Am avut parte, în septembrie, deși nu m-am implicat deloc (am votat doar la categoria cel mai bun blog) în procesul de votare, de cele mai ridicole nominalizări făcute vreodată pentru un Romcon (sau pentru orice alt festival de gen) – mă refer la o parte din categorii; de fapt, nu nominalizările în sine au fost ridicole, ci absența unor nominalizați ce ar fi trebuit să apară în mod normal în acele categorii; cum poate apărea o traducătoare cu o singură carte, iar traducători foarte valoroși și mult mai prolifici să lipsească? Ce avea Ona Frantz? Sau Bogdan Perdivară? De ce nu Galileo Online și Argos la categoria reviste? Cornel Secu cel mai bun promotor? Really? Poate cel mai bun vărsător de zoaie în capul celor care-l deranjează… Cel puțin a avut decența să refuze premiul. A, și Euroconul… Văd că încă nimeni n-a avut cojones să iasă în față și să spună: ”Da, eu am propus-o pe Georgiana Vlădulescu”. În fine, anul acesta se pregătește un Romcon la București, care sper că va fi mult mai transparent decât cel de la Suceava. Și un festival Nemira! Plus Final Frontier, Bookfest și Gaudeamus. Un festin, ce mai!

Și așa ajung și la speranțe pentru anul acesta:

Sper că editura Trei va termina seriile începute (deși mă îndoiesc).

Sper ca Editura Paladin să publice ceva mai multe cărți (am înțeles că au peste șaptezeci de volume SF și Fantasy în portofoliu, iar o parte din acestea sunt luate încă din 2012, deci la anul expiră drepturile) decât în 2015, mai ales că multe din ele sunt gata traduse și redactate, așteptând doar să fie trimise la tipar: cărți de Robert A. Heinlein, Clifford D. Simak, Brent Weeks, Gene Wolfe, China Mieville, James S.A. Corey (păcat că nu s-au deranjat să profite de hype-ul creat de serialul The Expanse, publicând în același timp Leviathan Wakes, tradus deja de ani buni de către prolificul Mihai-Dan Pavelescu), Michael Chabon, Anne Leckie, Ray Bradbury, Claire North, Daniel Abraham, Brandon Sanderson, Sofia Samatar, David Brin, Robert Holdstock, Isaac Asimov, plus cărți de Robert Jackson Bennett sau Neal Stephenson (va apărea mamutul Seveneves), și nu mai pomenesc de zecile de titluri din colecțiile Crime și Noir.

De la Nemira nu pot aștepta decât continuarea numeroaselor serii deja începute și am văzut că deja se află în pregătire (nu pe site la ei, ci pe site-ul Bibliotecii Naționale) o mulțime de titluri interesante: Băiatul Care Voia să Trăiască Veșnic (Frederik Pohl, traducere de Ruxandra Toma), Prințul Fractal (Hannu Rajaniemi, traducere de Mihai-Dan Pavelescu), Brigăzile Fantomă (John Scalzi, traducere de Cristina și Ștefan Ghidoveanu), Victoria Vulturilor (Naomi Novik, traducere de Laura Bocăncios), Vântul prin Gaura Cheii (Stephen King, traducere de Ruxandra Toma – gata, Turnul Întunecat se încheie, probabil că vom vedea mai multe romane stand-alone scrise de Rege; eu, unul, aștept Revival, de-asta nici nu m-am repezit să-l citesc în engleză), Război în Zona de Separație (Neal Asher, traducere de Grabriel Stoian – văd că se continuă seria de unde a fost începută, adică aiurea, cu volumul patru, iar acum apare volumul cinci; poate vor continua apoi cu volumele 1, 2 și 3), Jumătate de Lume (Joe Abercrombie, traducere de autorul acestor rânduri), Vrăjitoarea, Piticii și Fusul (Neil Gaiman, traducere de Ruxandra Toma), Mila 2.0 (Debra Driza, traducere de Dorina Tătăran), Rebeliunea (Robyn Young, traducere de Laura Ciobanu), Arthur, Regele Camelotului (T.H. White, traducere de Alina Unteanu), Copiii Cerului (Vernor Vinge, traducere de Maria Drăguț), Bufonul de Aur (Robin Hobb, traducere de Antuza Genescu și Ana-Veronica Mircea), Jucătorul (Iain M. Banks, traducere de Gabriel Stoian), plus cărți anunțate pe blogul editurii: Un Cântec pentru Lya și Femei Periculoase – 2 volume (George R.R. Martin), Picnic la Marginea Drumului, Lunea Începe Sămbăta și E Greu Să Fii Zeu (Arkadi și Boris Strugațki), Libelula în Chihlimbar (Diana Gabbaldon), Sabia Destinului și Sângele Elfilor (Andrzej Sapkowski), Armada și Ready Player One (Ernest Cline), The Three-Body Problem (Liu Cixin), The Girl with All the Gifts (M.R. Carey), Endymion (Dan Simmons), The Long Earth (Terry Pratchett și Stephen Baxter), The Magician Land (Lev Grossman, traducere de Oana Chițu), Regina Roșie (Victoria Aveyard, traducere de Shauki Al-Gareeb), Dr. Bloodmoney (Philip K. Dick), Ziua 21 (Kass Morgan), Golul Evolutiv (Peter F. Hamilton) și mă opresc.

La Leda sper să apară cât mai repede Pride and Prejudice and Zombies, poate chiar odată cu filmul. Altceva, probabil, posibil, vom vedea (sper mai multe, pentru că au un coordonator de colecție nou).

FinalChapter.Ro am înțeles că vrea să scoată toată seria Dosarele Dresden, deja partea a doua, Fool Moon, este tradusă de către Ana-Veronica Mircea. I-am mai sugerat lui Iulian Băbălău, fondatorul editurii, un autor: Richard Kadrey. Să sperăm că vânzările seriei Dosarele Dresden vor merge bine și că vom mai vedea și alți autori.

Hecate a scos capul în lume cu două cărți superbe din toate punctele de vedere. Parable of the Talents este la tradus, Ioana Filat se ocupă de ea. Cum spuneam și mai sus, să sperăm că vânzările bune vor atrage și alte titluri.

Rao este în moarte clinică pe partea de SF și Fantasy pentru adulți, în schimb pentru tonele de YA-uri sunt și bani, și voință. Am înțeles de la un cititor al blogului că au renunțat și la Robert Jordan, și la Brian Ruckley. Să le fie rușine!

De la Herg Benet… vom vedea. La Gaudeamus am aflat de la însuși fondatorul editurii, Alexandru Voicescu, un tip foarte fain, la fel ca și soția lui, prolifica scriitoare Cristina Nemerovschi, ceva ce sună foarte interesant: se va apuca de scris o trilogie fantasy destul de întunecată, ceva cu cețuri nordice care fac lucrurile s-o ia razna atunci când își fac apariția; sună foarte brussolian.

Crux Publishing speră să scoată volume de Lucian-Dragoș Bogdan, Ana-Maria Negrilă, Robert E. Howard (da, Conan, deocamdată doar povestiri), Andrei Șerban Mazilu (Arhipelagul Voss revine!), Ciprian Mitoceanu (Insula Diavolului, continuarea la În Sângele Tatălui, despre care vă pot spune că este absolut superbă), Florin Pîtea. Ce mai, un adevărat festin.

De la Tracus Arte ne putem aștepta la ceva surprize (se pare că Narcisa Stoica s-a apucat serios de volumul al doilea din Taxidermie), păcat însă că vom afla de ele tot din surse ultra-mega-secrete sau de la autori, căci editura nu dă doi bani pe promovarea cărților scoase, nederanjându-se nici măcar să le afișeze pe site (Bine că tronează la loc de cinste Gherilă în Câmpul cu Maci).

Millennium Books, ei bine, editura din colțul hărții tace și face: Galileo 8 (promisă din vară), continuarea seriei de autor Michael Haulică, continuarea seriei de antologii dedicate SF-ulur românesc (mai sunt două volume SF + două volume de fantasy) și om mai vedea.

Le urez mult succes editurilor și le mulțumesc pentru că scot în continuare bani din buzunare pentru a ne aduce cărți frumoase și bune.

Un an nou plin de bucurii și de împliniri!

Posted by Liviu