A mai trecut un an. Greu, obositor, dar plin de satisfacții, până la urmă. Greu pentru că am două deja două joburi să le zicem stabile. Manager de transport la o firmă de camioane și, în rest, traducător. Da, mi-am intrat în mână. N-am mai plecat în Anglia, însă. Adică e primul an, din 2007 încoace, când n-am mai mers la muncă în străinătate. Căci am rămas alături de cei mici, Ștefan și Ema, și de soție. O adevărată gură de oxigen pentru mine, căci nu mă mai simțeam în stare să mai plec încă un an pe meleaguri străine.
Lucru care s-a reflectat și în lecturi (las la o parte celelalte aspecte, nu mai am timp de postări kilometrice). Fix 100 de cărți, cel mai mare număr de cărți citite din 2011 încoace, când am fost totuși plecat din țară, însă nu am avut niciun alt job după ce m-am întors și nu aveam nici copii. Și citeam și cărți mai subțirele. Așadar, conform Goodreads și credincioasei mele agende, în care îmi notez de vreo douăzeci de ani cărțile citite (am ajuns deja la 1831 de cărți citite, nu vă luați după Goodreads, căci n-am găsit încă timpul necesar să le adaug acolo pe toate cele citite), în 2019 am citit 100 de cărți, care au însumat 37841 de pagini. Adică în jur de 100 de pagini pe zi și 378 de pagini de carte. Binișor, zic eu, dat fiind că am două joburi (e drept că le fac de acasă, deci nu pierd timp cu naveta), doi copii, treburi pe lângă casă și un blog pe care am reușit să postez aproape zi de zi, de luni până vineri.
În plus, am reușit să traduc cinci cărți și jumătate, adică Liza Marklund – Ferma de perle negre, Robin Sloan – Mr. Penumbra-24 Hour Bookstore, Nick Clarke Windo – Feed. Înocuirea, Lilja Sigurdardottir – Lațul, Josh Malerman – Inspecție și jumătate din volumul Yrsa Sigurdardottir – The Absolution (cealaltă jumătate o voi termina în ianuarie), și am reușit să realizez patru interviuri: cu Claire North (interviul, aici), cu Bernard Minier (interviul, aici), cu Johana Gustawsson (interviul, aici) și cu Stefan Ahnhem (prima parte a interviului, aici).
Dar gata cu laudele, știu că sunt alți cititori care citesc dublu față de mine, cinste lor. Eu atâta am putut, atâta am citit. Mi-am îndeplinit o parte dintre obiective, nu pe toate, dar măcar am ajuns la targetul stabilit la început de an (80 de cărți citite) și l-am și depășit, am postat mai mult pe blog, am scris mai multe recenzii ca în alți ani (65 de recenzii pe blog, vreo 12 sau 13 pe Bookblog și una în Libertatea), am tradus cinci cărți și jumătate și cam asta ar fi.
Pe partea de neîmpliniri, să zicem că la partea de seriale/filme urmărite am rămas în continuare la genunchiul broaștei (însă la seriale începute și neterminate sunt campion: am început The Witcher, din care tot mai am vreo trei episoade, Doom Patrol, Black Mirror sezonul 5, Chilling Adeventure of Sabrina, O Mecanismo, Swamp Thing, The Boys sau Robot Chicken, The Office UK, Entourage sau Curb Your Enthusiasm, dar măcar am terminat un serial britanic, Friday Night Dinner, și sezonul doi din Dark, pe care chiar nu aveam cum să-l ratez). Căci, vedeți voi, orele de lectură de seară se traduc prin ore în care aș fi putut urmări seriale sau filme. Iar atunci ar fi scăzut numărul cărților citite. Și cum să renunț la citit, cânt aceasta este cea mai mare pasiune a mea încă de la sfârșitul clasei a doua? Mai ales când am ajuns să colaborez cu aproape toate editurile de la noi și teancurile de cărți cumpărate sau primite s-au înmulțit într-un ritm înspăimântător (conform catalogului pe care am început să-l țin pe calculator de vreo trei ani, în 2019 mi-au intrat în bibliotecă nu mai puțin de 462 de cărți, adică pentru vreo cinci ani de lecturi, în condițiile în care nu mi-ar mai intra nimic nou în casă de aici înainte; absurd, firește)?
Dar vorba lungă, sărăcia omului, așadar, să trecem la treabă. Adică la topuri. Mai întâi, cele mai strașnice cărți citite în 2019:
1) Pe primul loc, de departe: Delia Owens – Acolo unde cântă racii (recenzie): nu e SF, nici fantasy, nici thriller; este doar dovada că se poate scrie literatură superbă la orice vârstă; că dragostea e oarbă și că încrederea în oameni poate fi pierdută definitiv, dar și regăsită; dovada că avem nevoie de o prezență lângă noi dacă nu vrem să ne pierdem de tot mințile, de o prezență care să ne întregească și să ne păstreze cu picioarele pe pământ; superb roman, vă zic sincer, și n-am suficiente cuvinte de laudă la adresa lui.
2) Pe locul doi ar fi Tara Westover – Învățare, o autobiografie apărută în colecția Narator a editurii Publica (mă felicit că am ales să o citesc; recenzia, pe Bookblog), despre o fată de mormoni crescută în cea mai cruntă izolare de părinți haini și cu mințile rătăcite, dar care reușește să răzbată, prin propriile forțe și cu un pic de șansă, ajungând să studieze la cele mai prestigioase universități din lume.
3) Ocean Vuong – Pe pământ suntem strălucitori o clipă (recenzie): am fost sigur că o să-mi placă foarte mult, iar pe final de an, după Gaudeamus, după ce Storia Books a lansat colecția Storia Plus, dedicată literaturii generale, am devorat-o în două sau trei seri; un roman duios și sensibil, deși foarte dur pe alocuri, despre un băiat vietnamez care-i scrie o lungă scrisoare mamei lui în care îi explică faptul că înțelege prin ce-a trecut ea înainte și de ce s-a comportat cum s-a comportat cu el în copilărie.
4) Chloe Benjamin – Imortaliștii (recenzie): ca un făcut, cred că primele patru locuri ale topului sunt ocupate de volume care nu fac parte din zona SFFH; oare ce spune acest lucru despre cititorul Liviu Szoke? Că s-a scrântit la cap și că nu mai citește cu aceeași aviditate SF și Fantasy? Că s-a dat cu dușmanul? Că a fraternizat cu inamicul? Cred că nu. Cred că spune că s-a maturizat, că i s-a lărgit orizontul și că și-a dat seama că vrea să citească literatură bună și punct, indiferent de gen și subgen, doar bună și atât.
5) Hai că în top cinci intră și-o carte din zona care ne interesează de fapt: Naomi Novik – Argintul preschimbat (recenzie): a trebuit să aștept nu știu câte luni ca să citesc cea mai frumoasă carte fantasy a anului pentru mine; așadar, Povestea Fatei care l-a îmblânzit pe Regele Iernii a apărut în imprintul Armada al Grupului Editorial Nemira, imprint ce a crescut într-un an cât alții în zece.
6) Jo Nesbo – Soare în miez de noapte (recenzie): un fel de roman-nuvelă, o poveste dură și cinică, condensată și întunecată, în care Nesbo își dovedește cu asupra de măsură talentul de povestitor ce strunește cu mână de fier povestea. Care dovedește că nu e nevoie să te întinzi cale de cinci sute de pagini ca să acaparezi cititorul (deși nici despre „Liliacul”, care mi-a plăcut mai mult de cât „Cărăbușii”, primele două volume ale seriei Harry Hole, nu pot spune că mi-a displăcut, ba, din contră) și să-l faci să exprime oau! la final.
7) Gabriel Tallent – Iubirea mea desăvârșită (recenzie): despre monștrii din oameni și monștrii cu chip de om care bântuie pe unde nu te aștepți și cărora le cad victimă tocmai cei pe care ar trebui de fapt să îi protejeze; un excelent roman de debut, sunt tare curios ce mai are Gabriel Tallent prin tolbă.
8) Nnedi Okorafor – Cine se teme de moarte (recenzie): în ciuda unor „mici” neajunsuri legate de convingerile autoarei exprimate prin povestea de față, am citit-o ca pe o poveste magic-realistă despre transformare, evoluare, prietenie și spirit de sacrificiu, făcând, prin intermediul ei, cunoștință cu o lume cu totul și cu totul nouă pentru mine: cea a continentului African.
9) M.R. Carey – Băiatul de pe pod (recenzie): continuarea excelentului „Fata cu toate darurile”; nu mă dau în vânt după zombalăi, căci mi-a ajuns până acum cât am citit despre incapacitatea oamenilor de-a-și stabili prioritățile chiar și când au mai rămas prea puțini în viață ca să mai poată perpetua specia; un cameo tulburător salvează povestea și o transformă în… altceva. Ceva mult mai mișto, adică.
10) Revista iocan nr. 8 (recenzie): o includ în top pentru că m-a surprins în mod extrem de plăcut; pentru că aproape toate povestirile sunt excelente; pentru că sunt incluse și povestiri SF, și fantasy și are de toate. Pentru că m-a convins că la noi se scrie și proză scurtă de calitate, nu doar romane.
11) Ken Bruen – Garda (recenzie): mi-nu-na-tă! O polițistă irlandeză sadea, cinică și dură, impregnată de alcool și abuzuri verbale și un Jack Taylor în formă maximă. Chiar, mai am două la rând, care abia își așteaptă rândul.
12) Bernard Minier – Înghețat (recenzie): m-au luat toți fiorii citind-o, deși doar venise vara; un adevărat model despre cum se scrie un roman polițist cu de toate: fir narativ, intrigă, personaje, desfășurare a acțiunii, deznodământ; faceți-vă două servicii și 1) citiți mai bine cartea, lăsați serialul în pace; 2) citiți cartea, este o excelentă cale de a cunoaște unul dintre cei mai complecși detectivi ai romanelor polițiste: Martin Servaz.
13) Marian Coman – Omulețul din perete (recenzie): până acum am citit poveștile lui Marian Coman răsfirate prin antologii, însă acum am putut admira, în sfârșit, întregul; și ce superb se întrepătrund și se continuă. Colecția n’autor a editurii Nemira, dedicată autorilor români, arată superb; încă o dovadă că și la noi se scrie literatură de calitate.
14) Aminata Forna – Fericire (recenzie): înduioșătoare aproape până la lacrimi, una dintre cele mai mari surprize ale anului pentru mine; sper să apară cât mai multe astfel de romane în excelenta colecție Endorfiction a editurii Vellant, păstorită de Alexandra Rusu.
15) Caleb Carr – Alienistul & Daniel O’Malley – Nume de cod: Tura (recenzie, recenzie): profit de ocazie și înghesui aici cele două romane apărute anul trecut în excelenta colecție Leda Edge a editurii Corint, de care este responsabil Shauki Al-Gareeb, care mi-au plăcut cel mai mult; primul, un roman polițist dur și întunecat, lung și complex, a cărui acțiune se petrece la început de secol XX într-o Americă mizerabilă și coruptă, al doilea, o excelentă satiră în cheie urban fantasy la adresa birocrației, al cărei umor ironic nici nu zici că a fost scornit de un funcționar… australian. Păcat că au dat rasol cu serialul.
16) Joe Abercrombie – Eroii (recenzie): știu, mulți îl blamați pe Abercrombie pentru modul în care mânuiește personajele feminine, pentru că nu-l mai readuce odată la viață pe Logen Nouădegete (inclusiv eu mă încadrez în această categorie) sau că și-a pierdut inspirația; nicio problemă, eu mă bucur de el în continuare și rămân cu convingerea că și dacă nu este în formă maximă, tot scrie mai bine decât majoritatea autorilor de fantasy și grim-dark fantasy.
17) Ruth Emmie Lang – Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey (recenzie): în ciuda titlului imposibil de reținut, este cu siguranță una dintre marile surprize (plăcute) ale anului trecut; un excelent fantasy apărut la editura Herg Benet, păcat că n-a avut parte de primirea pe care ar fi meritat-o. Citiți-o și cu siguranță o să îmi dați dreptate.
18) Stefan Ahnhem – Victimă fără chip (recenzie), Al nouălea mormânt (recenzie) și Minus optsprezece grade (recenzie): mai că încheiam topul cu cărți bune și nu pomeneam cea mai mare surpriză a anului în materie de autori de romane polițiste; pe Ahnhem l-am cunoscut și personal, în octombrie, la București, când i-am luat interviu de vreo jumătate de oră, dar care, pe blog, s-a transformat într-o postare de vreo 4000 de cuvinte. Poveștile lui sunt complexe, alerte și macabre, personajele sunt sucite, pline de defecte, dar și de calități, așa că nu văd de ce nu v-ați apuca să le citiți. Mai ales că au apărut, într-un singur an, trei romane de-ale lui la noi. Iar în 2020 probabil vor urma și celelalte 2 (scrise până acum).
19) Daniel Timariu – Tenebre. Miercuri (recenzie): cine citește și recenziile de pe acest blog, nu caută doar informații cu privire la noile apariții, știe că această serie urban fantasy e feblețea mea; deci era de-a dreptul imposibil ca un nou roman (al treilea) al seriei Tenebre să nu fie inclus în acest top.
20) Iar pe final de an a venit și mare surpriză: Seth Dickinson – Trădătoarea Baru Cormoran: un fantasy în genul excelentului „Calea Dragonului” a lui Daniel Abraham, despre banii care mișcă imperii și fac lumea să se învârtească, având poate cea mai sucită protagonistă întâlnită până acum de mine în literatura fantasy: contabila Baru Cormoran ce calcă peste cadavre ca să-și atingă obiectivele-i absconse.
La dezamăgiri, aș menționa, scurt, „Mitologia nordică” a lui Neil Gaiman, „Vremuri de sânge și străluciri de stele” a lui Laini Taylor (după un superb prim volum, aici o lălăie cale de aproape 600 de pagini), „Apără-ți coroana” a lui Yannick Haenel (câte s-ar fi putut face cu o asemenea premisă), „Secera” lui Neal Shusterman (prea pare scrisă special pentru adolescenți, la cât de macabru este subiectul), „O istorie a violenței” a lui Edouard Louis (la cât de lăudat a fost volumul de debut al autorului, „Sfârșitul lui Eddy Bellegueule”, mă așteptam la mult mai mult) și „Ambitus” al lui Alexandru Ecovoiu.
Niște statistici legate de lecturile din 2019 și apoi am să trec, scurt, în revistă, așteptările în materie de apariții de la edituri în 2020:
42 de cărți SF, fantasy sau horror, fantastice și așa mai departe
37 de cărți polițiste, thriller, suspans și așa mai departe
17 mainstream
4 de nonficțiune
Am tradus cinci cărți și jumătate și am făcut patru interviuri. Păcat că nu m-am gândit să vorbesc dinainte și pentru un interviu cu Jo Nesbo sau Clare Mackintosh, al cărei roman de debut, „Te las să pleci”, l-am tradus eu.
Obiective pentru 2020: să citesc mai mult, evident, să citesc mai mulți autori români, care au început să-mi placă din ce în ce mai mult, să citesc și mai multă nonficțiune, să văd mai multe seriale, mai multe filme, să petrec mai mult timp cu familia și să depun o petiție să crească ziua de la 24 de ore la vreo 40, ca să avem și noi mai mult timp să realizăm tot ceea ce ne propunem. Să nu mai treacă timpul atât de repede. Măcar vestea bună e că 2020 este an bisect, deci vom avea parte de o zi în plus.
Acestea fiind zise, să trecem și la așteptări:
Grupul Editorial Art: Paladinul are planuri mari și pentru acest timp, cu multe noutăți, dar și continuări ale unor serii mult așteptate – pe final de an, au anunțat că seria „Expanse” va fi continuată cu volumul patru, ceea ce pentru mine a reprezentat adevăratul cadou de la Moș Crăciun; un nou volum de Neal Stephenson, tradus acum mai bine de un deceniu; un nou volum de China Mieville, „Circe” de Madeline Miller, ultimul volum din seria Roboții a lui Asimov, un nou volum de Philip Reeve, volumul doi din seria lui Anne Leckie, volumul doi din seria lui Brent Weeks, volumul trei din seria Takeshi Kovacs, volume noi din seria Assassin’s Creed, „The Stone Sky” de N.K. Jemisin, „Dark Age” de Pierce Brown, un volum nou, inedit, de Ray Bradbury, „Tigana” de Guy Gavriel Kay, „Metro 2035”, „Cronicile din Amber” de Roger Zelazny, „Murderbot Diaries” de Martha Wells, probabil „Helliconia” volumul 3, probabil „Lumea Inelară” volumul trei, un nou volum de Brandon Sanderson (două de fapt, unul la Paladin, unul la YoungArt) și probabil și alte surprize, care vor fi anunțate pe parcus; la Arthur am înțeles că se va continua seria Harry Potter ilustrată (superbă este ediția primului volum, absolut superbă), iar surprizele vor fi multe; sper doar să am ocazia unei discuții mai pe îndelete atât cu Mihai-Dan Pavelescu, cât și cu Marcia Marin, pentru Arthur. PS: și „The Testaments” a lui Margaret Atwood va apărea anul acesta la Art, plus câteva romane grafice de excepție la ArtGrafic.
Grupul Editorial Nemira: Nemira a anunțat deja o parte dintre aparițiile anului 2020, însă acestea reprezintă doar o mică parte, sunt sigur, din ceea ce urmează să apară; aștept cu mare nerăbdare ultimul volum al trilogiei lui Liu Cixin, dar și romanul câștigător de Hugo și Nebula al lui Mary Robinette Kowal, precum și surprinzător de popularul roman al Rebecăi Roanhorse, „Trail of Lightning”, care n-a mai apucat să apară anul trecut; un nou Stephen King, „Institutul”, și o adevărată surpriză, un nou volum din seria „Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins, „The Ballad of Songbirds and Snakes”, plus volumul trei din seria lui Justin Cronin sau un nou volum de Robin Hobb; sau unul de Diana Gabaldon, ca să nu ne ieșim din mână; și… vom mai vedea. La fel, doar în urma unei discuții ulterioare cu redactor-șeful imprintului Armada, Marian Coman, vom avea mai multe detalii. Și chiar și așa vor mai rămâne surprize.
La editura Corint, în colecția Leda Edge, se pregătește să apară un SF nou-nouț, „Feed. Înlocuirea”, de Nick Clarke Windo (ecranizat anul trecut), tradus de mine, dar și un thriller de Josh Malerman, „Inspecție”, tradus tot de mine (și se zice că s-ar pregăti să apară, mai încolo, și „Malorie”, continuarea lui „Bird Box: Orbește”), dar și un fantasy amplu și voinic, „The Ruins of Kings”, de Jenn Lyons. Mai aștept continuarea „Alienistului” lui Caleb Carr, precum și volumul doi al seriei „Dosarele Checquy” a lui Daniel O’Malley. Precum și „Aventurile Sabrinei” sau „The Last Guest”, de Megan Miranda. Și vor mai fi surprize, sper să port o discuție cât de curând cu Shauki Al-Gareeb, coordonatorul colecției Leda Edge. PS: era să-mi scape informația conform căreia editura Corint va lansa colecția Corint Fiction, iar una dintre vedetele acestei colecții va fi, evident, „Girl, Woman, Other”, de Bernardine Evaristo, volum laureat al Booker Prize în 2019.
La Herg Benet am aflat că au fost achiziționate și următoarele două volume ale lui Becky Chambers din seris „Wayfarers”, plus că ar mai trebui să apară și cele două volume de Joe Hill, „Full Throttle” și „NOS4A2”. Și cine știe câte alte thrillere incitante vor mai apărea, despre care, desigur, vom vorbi la momentul potrivit.
De la editura Trei mă aștept la volume noi de la autorii deja consacrați ce apar în formidabila colecție Fiction Connection, nu-i mai enumăr aici, însă vestea cea mare a venit chiar la început de an: Bogdan Alexandru Stănescu, fostul coordonator al celei mai importante colecții de literatură de la noi, Biblioteca Polirom, a devenit noul director editorial al Editurii Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei. Abia aștept să văd cum vor arăta colecțiile acestei edituri, mai ales Literary Fiction.
De la Crime Scene Press aștept informații, însă am auzit vorbindu-se de Karin Fossum, de un nou roman de Jean-Christophe Grange, de volumul doi de Lilja Sigurdardottir (sper să-mi rămână timp ca să-l traduc) și să vedem mai departe.
De la Tritonic încă n-am primit vești, nu că aș fi întrebat de fapt, dar mai este timp.
De la Editura Litera aștept un comunicat, care sunt sigur că va fi lung de câteva pagini, la cât de multe cărți apar în colecțiile lor de literatură și nu numai. Însă măcar doi dintre autorii pe care abia aștept să-i recitesc, Stefan Ahnhem și Niklas Natt och Dag, tot vor fi.
Sunt tare curios cu ce vor veni nou outsiderii, gen Epica sau Storia Books; deocamdată, Storia Books a anunțat volumul trei al seriei cu zâne și zâni malefici a lui Holly Black, apoi vedem ce va mai fi.
La Crux Publishing se vorbește de volume noi de Florin Pîtea, Ana-Maria Negrilă, Mircea Țara, poate și George Cornilă, plus „Red Sonya”, de Robert E. Howard.
La editura Rao, ar fi romane noi de John Grisham, Jussi Adler-Olsen, Ken Follett (un prequel la seria „Kingsbridge”, dar și „Notre Dame”), Sarah J. Maas, „Turnul Zorilor”, și poate, speră toată lumea, un nou roman, anunțat de ceva timp, din seria „Roata Timpului” a lui Robert Jordan.
Așadar, cam atât. Dacă mai aveți informații care mi-au scăpat sau de care nu mi-am adus aminte, vă rog să aduceți completări, le primesc cu mare drag. Un an nou plin de cărți frumoase, seriale și filme antrenante și să fie cât mai multe cărți bune!
FanSF 