Bilanțuri, socoteli, lecturi 2019

Este posibil ca imaginea să conţină: Liviu SzokeNu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Mort la datorie by Stephen King Scânteie by Alice Broadway Flamura Neagră. Cronici Kanjere. Cartea Întâi by Miloș Dumbraci
Singurătatea singularității by Alexandru Lamba Puterea by Naomi Alderman Papesa Ioana by Emmanouil Roidis
Omul care a cucerit timpul by Elan Mastai Imagini pentru andrew gross singurul om images Astronautul din Boemia by Jaroslav Kalfar
Iubirea mea desăvârșită by Gabriel Tallent Fiul by Jo Nesbø Un apartament la Paris by Guillaume Musso
Noaptea dintre lumi by Irina Georgescu Groza În așteptare by Adina Popescu Mitologie Nordică by Neil Gaiman
Ferma de perle negre by Liza Marklund Antologia prozei românești science-fiction by Michael Haulică Pacienta tăcută by Alex Michaelides
Zona invizibilă by Dean Koontz Coborârea Imortaliștii by Chloe Benjamin
Baiatul de pe pod by M.R. Carey Iulie însângerat by Joe R. Lansdale O noapte la castel by Teodora Matei
Pâlpâiri by Dan Lungu Orice inimă e o poartă by Seanan McGuire Prin ochii ei by Sarah Pinborough
Cartea oglinzilor by E.O. Chirovici Cartea secretelor by E.O. Chirovici Europa Benzilor Desenate by Dodo Niţă
Ajax Penumbra 1969 by Robin Sloan Ceva în apă by Catherine Steadman Cox sau Mersul timpului by Christoph Ransmayr
Iocan - revista de proză scurtă anul 3 / nr. 8 by Cristian Teodorescu Vis febril by Samanta Schweblin Cu mâinile legate by Adrian Onciu
Sânge pe zăpadă by Jo Nesbø Soare în miez de noapte by Jo Nesbø Expurgo by George Cornilă
Vremuri de sânge și străluciri de stele by Laini Taylor Apără-ți coroana by Yannick Haenel Mr Penumbra's 24-Hour Bookstore by Robin Sloan
Liliacul by Jo Nesbø Cărăbușii by Jo Nesbø Casa bântuită by Shirley Jackson
Block 46 by Johana Gustawsson Garda by Ken Bruen Înghețat by Bernard Minier
Spînzuratul de la Conakry by Jean-Christophe Rufin Visuri de îngeri și monștri by Laini Taylor Soho în lumina lunii by Ben Aaronovitch
Avalon by Bogdan Suceavă Omulețul din perete by Marian Coman Secera by Neal Shusterman
Tricoul negru by Jorge Zepeda Patterson Oxen. Prima victimă by Jens Henrik Jensen Fericire by Aminatta Forna
O istorie a violenței by Édouard Louis Cine se teme de moarte by Nnedi Okorafor Râsul by Dorina Rusu
84K by Claire North The Feed by Nick Clark Windo Manhattan Beach by Jennifer Egan
Alienistul by Caleb Carr Nouă prinți din Amber Omnibus by Roger Zelazny Victimă fără chip
Eroii by Joe Abercrombie Acolo unde cântă racii by Delia Owens Corpul ei si alte desfatari by Carmen Maria Machado
Tărîmul morților by Jean-Christophe Grangé Lanțul by Adrian McKinty Al nouălea mormânt by Stefan Ahnhem
Giganții adormiți by Sylvain Neuvel Învățare by Tara Westover Snare by Lilja Sigurðardóttir
Minus optsprezece grade by Stefan Ahnhem Nume de cod by Daniel O'Malley Maşinării ca mine by Ian McEwan
Pământul iubit de zei by Guy Gavriel Kay Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey by Ruth Emmie Lang Dosar permanent by Edward Snowden
Sub un cer sangeriu by Mark T. Sullivan Misterul cazului șase patru by Hideo Yokoyama Diavoli fragili by Radu Găvan
Varșava by Ana Donțu Tenebre. Miercuri by Daniel Timariu Cronici marțiene by Ray Bradbury
Inspection by Josh Malerman Un roman într-o gară mică by Kocsis Francisko Iocan - revista de proză scurtă anul 4 / nr. 9 by Marius Chivu
Sub Apa Dragonului Strâmb by Teodora Matei Doamna din lac by Laura Lippman Un străin în Olondria by Sofia Samatar
Pe pământ suntem strălucitori o clipă by Ocean Vuong Fata care trebuia să moară by David Lagercrantz Argintul preschimbat by Naomi Novik
Trădătoarea Baru Cormoran by Seth Dickinson Ambitus by Alexandru Ecovoiu The Sudden Appearance of Hope by Claire North

A mai trecut un an. Greu, obositor, dar plin de satisfacții, până la urmă. Greu pentru că am două deja două joburi să le zicem stabile. Manager de transport la o firmă de camioane și, în rest, traducător. Da, mi-am intrat în mână. N-am mai plecat în Anglia, însă. Adică e primul an, din 2007 încoace, când n-am mai mers la muncă în străinătate. Căci am rămas alături de cei mici, Ștefan și Ema, și de soție. O adevărată gură de oxigen pentru mine, căci nu mă mai simțeam în stare să mai plec încă un an pe meleaguri străine.

Lucru care s-a reflectat și în lecturi (las la o parte celelalte aspecte, nu mai am timp de postări kilometrice). Fix 100 de cărți, cel mai mare număr de cărți citite din 2011 încoace, când am fost totuși plecat din țară, însă nu am avut niciun alt job după ce m-am întors și nu aveam nici copii. Și citeam și cărți mai subțirele. Așadar, conform Goodreads și credincioasei mele agende, în care îmi notez de vreo douăzeci de ani cărțile citite (am ajuns deja la 1831 de cărți citite, nu vă luați după Goodreads, căci n-am găsit încă timpul necesar să le adaug acolo pe toate cele citite), în 2019 am citit 100 de cărți, care au însumat 37841 de pagini. Adică în jur de 100 de pagini pe zi și 378 de pagini de carte. Binișor, zic eu, dat fiind că am două joburi (e drept că le fac de acasă, deci nu pierd timp cu naveta), doi copii, treburi pe lângă casă și un blog pe care am reușit să postez aproape zi de zi, de luni până vineri.

În plus, am reușit să traduc cinci cărți și jumătate, adică Liza Marklund – Ferma de perle negre, Robin Sloan – Mr. Penumbra-24 Hour Bookstore, Nick Clarke Windo – Feed. Înocuirea, Lilja Sigurdardottir – Lațul, Josh Malerman – Inspecție și jumătate din volumul Yrsa Sigurdardottir – The Absolution (cealaltă jumătate o voi termina în ianuarie), și am reușit să realizez patru interviuri: cu Claire North (interviul, aici), cu Bernard Minier (interviul, aici), cu Johana Gustawsson (interviul, aici) și cu Stefan Ahnhem (prima parte a interviului, aici).

Dar gata cu laudele, știu că sunt alți cititori care citesc dublu față de mine, cinste lor. Eu atâta am putut, atâta am citit. Mi-am îndeplinit o parte dintre obiective, nu pe toate, dar măcar am ajuns la targetul stabilit la început de an (80 de cărți citite) și l-am și depășit, am postat mai mult pe blog, am scris mai multe recenzii ca în alți ani (65 de recenzii pe blog, vreo 12 sau 13 pe Bookblog și una în Libertatea), am tradus cinci cărți și jumătate și cam asta ar fi.

Pe partea de neîmpliniri, să zicem că la partea de seriale/filme urmărite am rămas în continuare la genunchiul broaștei (însă la seriale începute și neterminate sunt campion: am început The Witcher, din care tot mai am vreo trei episoade, Doom Patrol, Black Mirror sezonul 5, Chilling Adeventure of Sabrina, O Mecanismo, Swamp Thing, The Boys sau Robot Chicken, The Office UK, Entourage sau Curb Your Enthusiasm, dar măcar am terminat un serial britanic, Friday Night Dinner, și sezonul doi din Dark, pe care chiar nu aveam cum să-l ratez). Căci, vedeți voi, orele de lectură de seară se traduc prin ore în care aș fi putut urmări seriale sau filme. Iar atunci ar fi scăzut numărul cărților citite. Și cum să renunț la citit, cânt aceasta este cea mai mare pasiune a mea încă de la sfârșitul clasei a doua? Mai ales când am ajuns să colaborez cu aproape toate editurile de la noi și teancurile de cărți cumpărate sau primite s-au înmulțit într-un ritm înspăimântător (conform catalogului pe care am început să-l țin pe calculator de vreo trei ani, în 2019 mi-au intrat în bibliotecă nu mai puțin de 462 de cărți, adică pentru vreo cinci ani de lecturi, în condițiile în care nu mi-ar mai intra nimic nou în casă de aici înainte; absurd, firește)?

Dar vorba lungă, sărăcia omului, așadar, să trecem la treabă. Adică la topuri. Mai întâi, cele mai strașnice cărți citite în 2019:

1) Pe primul loc, de departe: Delia Owens – Acolo unde cântă racii (recenzie): nu e SF, nici fantasy, nici thriller; este doar dovada că se poate scrie literatură superbă la orice vârstă; că dragostea e oarbă și că încrederea în oameni poate fi pierdută definitiv, dar și regăsită; dovada că avem nevoie de o prezență lângă noi dacă nu vrem să ne pierdem de tot mințile, de o prezență care să ne întregească și să ne păstreze cu picioarele pe pământ; superb roman, vă zic sincer, și n-am suficiente cuvinte de laudă la adresa lui.

2) Pe locul doi ar fi Tara Westover – Învățare, o autobiografie apărută în colecția Narator a editurii Publica (mă felicit că am ales să o citesc; recenzia, pe Bookblog), despre o fată de mormoni crescută în cea mai cruntă izolare de părinți haini și cu mințile rătăcite, dar care reușește să răzbată, prin propriile forțe și cu un pic de șansă, ajungând să studieze la cele mai prestigioase universități din lume.

3) Ocean Vuong – Pe pământ suntem strălucitori o clipă (recenzie): am fost sigur că o să-mi placă foarte mult, iar pe final de an, după Gaudeamus, după ce Storia Books a lansat colecția Storia Plus, dedicată literaturii generale, am devorat-o în două sau trei seri; un roman duios și sensibil, deși foarte dur pe alocuri, despre un băiat vietnamez care-i scrie o lungă scrisoare mamei lui în care îi explică faptul că înțelege prin ce-a trecut ea înainte și de ce s-a comportat cum s-a comportat cu el în copilărie.

4) Chloe Benjamin – Imortaliștii (recenzie): ca un făcut, cred că primele patru locuri ale topului sunt ocupate de volume care nu fac parte din zona SFFH; oare ce spune acest lucru despre cititorul Liviu Szoke? Că s-a scrântit la cap și că nu mai citește cu aceeași aviditate SF și Fantasy? Că s-a dat cu dușmanul? Că a fraternizat cu inamicul? Cred că nu. Cred că spune că s-a maturizat, că i s-a lărgit orizontul și că și-a dat seama că vrea să citească literatură bună și punct, indiferent de gen și subgen, doar bună și atât.

5) Hai că în top cinci intră și-o carte din zona care ne interesează de fapt: Naomi Novik – Argintul preschimbat (recenzie): a trebuit să aștept nu știu câte luni ca să citesc cea mai frumoasă carte fantasy a anului pentru mine; așadar, Povestea Fatei care l-a îmblânzit pe Regele Iernii a apărut în imprintul Armada al Grupului Editorial Nemira, imprint ce a crescut într-un an cât alții în zece.

6) Jo Nesbo – Soare în miez de noapte (recenzie): un fel de roman-nuvelă, o poveste dură și cinică, condensată și întunecată, în care Nesbo își dovedește cu asupra de măsură talentul de povestitor ce strunește cu mână de fier povestea. Care dovedește că nu e nevoie să te întinzi cale de cinci sute de pagini ca să acaparezi cititorul (deși nici despre „Liliacul”, care mi-a plăcut mai mult de cât „Cărăbușii”, primele două volume ale seriei Harry Hole, nu pot spune că mi-a displăcut, ba, din contră) și să-l faci să exprime oau! la final.

7) Gabriel Tallent – Iubirea mea desăvârșită (recenzie): despre monștrii din oameni și monștrii cu chip de om care bântuie pe unde nu te aștepți și cărora le cad victimă tocmai cei pe care ar trebui de fapt să îi protejeze; un excelent roman de debut, sunt tare curios ce mai are Gabriel Tallent prin tolbă.

8) Nnedi Okorafor – Cine se teme de moarte (recenzie): în ciuda unor „mici” neajunsuri legate de convingerile autoarei exprimate prin povestea de față, am citit-o ca pe o poveste magic-realistă despre transformare, evoluare, prietenie și spirit de sacrificiu, făcând, prin intermediul ei, cunoștință cu o lume cu totul și cu totul nouă pentru mine: cea a continentului African.

9) M.R. Carey – Băiatul de pe pod (recenzie): continuarea excelentului „Fata cu toate darurile”; nu mă dau în vânt după zombalăi, căci mi-a ajuns până acum cât am citit despre incapacitatea oamenilor de-a-și stabili prioritățile chiar și când au mai rămas prea puțini în viață ca să mai poată perpetua specia; un cameo tulburător salvează povestea și o transformă în… altceva. Ceva mult mai mișto, adică.

10) Revista iocan nr. 8 (recenzie): o includ în top pentru că m-a surprins în mod extrem de plăcut; pentru că aproape toate povestirile sunt excelente; pentru că sunt incluse și povestiri SF, și fantasy și are de toate. Pentru că m-a convins că la noi se scrie și proză scurtă de calitate, nu doar romane.

11) Ken Bruen – Garda (recenzie): mi-nu-na-tă! O polițistă irlandeză sadea, cinică și dură, impregnată de alcool și abuzuri verbale și un Jack Taylor în formă maximă. Chiar, mai am două la rând, care abia își așteaptă rândul.

12) Bernard Minier – Înghețat (recenzie): m-au luat toți fiorii citind-o, deși doar venise vara; un adevărat model despre cum se scrie un roman polițist cu de toate: fir narativ, intrigă, personaje, desfășurare a acțiunii, deznodământ; faceți-vă două servicii și 1) citiți mai bine cartea, lăsați serialul în pace; 2) citiți cartea, este o excelentă cale de a cunoaște unul dintre cei mai complecși detectivi ai romanelor polițiste: Martin Servaz.

13) Marian Coman – Omulețul din perete (recenzie): până acum am citit poveștile lui Marian Coman răsfirate prin antologii, însă acum am putut admira, în sfârșit, întregul; și ce superb se întrepătrund și se continuă. Colecția n’autor a editurii Nemira, dedicată autorilor români, arată superb; încă o dovadă că și la noi se scrie literatură de calitate.

14) Aminata Forna – Fericire (recenzie): înduioșătoare aproape până la lacrimi, una dintre cele mai mari surprize ale anului pentru mine; sper să apară cât mai multe astfel de romane în excelenta colecție Endorfiction a editurii Vellant, păstorită de Alexandra Rusu.

15) Caleb Carr – Alienistul & Daniel O’Malley – Nume de cod: Tura (recenzie, recenzie): profit de ocazie și înghesui aici cele două romane apărute anul trecut în excelenta colecție Leda Edge a editurii Corint, de care este responsabil Shauki Al-Gareeb, care mi-au plăcut cel mai mult; primul, un roman polițist dur și întunecat, lung și complex, a cărui acțiune se petrece la început de secol XX într-o Americă mizerabilă și coruptă, al doilea, o excelentă satiră în cheie urban fantasy la adresa birocrației, al cărei umor ironic nici nu zici că a fost scornit de un funcționar… australian. Păcat că au dat rasol cu serialul.

16) Joe Abercrombie – Eroii (recenzie): știu, mulți îl blamați pe Abercrombie pentru modul în care mânuiește personajele feminine, pentru că nu-l mai readuce odată la viață pe Logen Nouădegete (inclusiv eu mă încadrez în această categorie) sau că și-a pierdut inspirația; nicio problemă, eu mă bucur de el în continuare și rămân cu convingerea că și dacă nu este în formă maximă, tot scrie mai bine decât majoritatea autorilor de fantasy și grim-dark fantasy.

17) Ruth Emmie Lang – Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey (recenzie): în ciuda titlului imposibil de reținut, este cu siguranță una dintre marile surprize (plăcute) ale anului trecut; un excelent fantasy apărut la editura Herg Benet, păcat că n-a avut parte de primirea pe care ar fi meritat-o. Citiți-o și cu siguranță o să îmi dați dreptate.

18) Stefan Ahnhem – Victimă fără chip (recenzie), Al nouălea mormânt (recenzie) și Minus optsprezece grade (recenzie): mai că încheiam topul cu cărți bune și nu pomeneam cea mai mare surpriză a anului în materie de autori de romane polițiste; pe Ahnhem l-am cunoscut și personal, în octombrie, la București, când i-am luat interviu de vreo jumătate de oră, dar care, pe blog, s-a transformat într-o postare de vreo 4000 de cuvinte. Poveștile lui sunt complexe, alerte și macabre, personajele sunt sucite, pline de defecte, dar și de calități, așa că nu văd de ce nu v-ați apuca să le citiți. Mai ales că au apărut, într-un singur an, trei romane de-ale lui la noi. Iar în 2020 probabil vor urma și celelalte 2 (scrise până acum).

19) Daniel Timariu – Tenebre. Miercuri (recenzie): cine citește și recenziile de pe acest blog, nu caută doar informații cu privire la noile apariții, știe că această serie urban fantasy e feblețea mea; deci era de-a dreptul imposibil ca un nou roman (al treilea) al seriei Tenebre să nu fie inclus în acest top.

20) Iar pe final de an a venit și mare surpriză: Seth Dickinson – Trădătoarea Baru Cormoran: un fantasy în genul excelentului „Calea Dragonului” a lui Daniel Abraham, despre banii care mișcă imperii și fac lumea să se învârtească, având poate cea mai sucită protagonistă întâlnită până acum de mine în literatura fantasy: contabila Baru Cormoran ce calcă peste cadavre ca să-și atingă obiectivele-i absconse.

La dezamăgiri, aș menționa, scurt, „Mitologia nordică” a lui Neil Gaiman, „Vremuri de sânge și străluciri de stele” a lui Laini Taylor (după un superb prim volum, aici o lălăie cale de aproape 600 de pagini), „Apără-ți coroana” a lui Yannick Haenel (câte s-ar fi putut face cu o asemenea premisă), „Secera” lui Neal Shusterman (prea pare scrisă special pentru adolescenți, la cât de macabru este subiectul), „O istorie a violenței” a lui Edouard Louis (la cât de lăudat a fost volumul de debut al autorului, „Sfârșitul lui Eddy Bellegueule”, mă așteptam la mult mai mult) și „Ambitus” al lui Alexandru Ecovoiu.

Niște statistici legate de lecturile din 2019 și apoi am să trec, scurt, în revistă, așteptările în materie de apariții de la edituri în 2020:

42 de cărți SF, fantasy sau horror, fantastice și așa mai departe

37 de cărți polițiste, thriller, suspans și așa mai departe

17 mainstream

4 de nonficțiune

Am tradus cinci cărți și jumătate și am făcut patru interviuri. Păcat că nu m-am gândit să vorbesc dinainte și pentru un interviu cu Jo Nesbo sau Clare Mackintosh, al cărei roman de debut, „Te las să pleci”, l-am tradus eu.

Obiective pentru 2020: să citesc mai mult, evident, să citesc mai mulți autori români, care au început să-mi placă din ce în ce mai mult, să citesc și mai multă nonficțiune, să văd mai multe seriale, mai multe filme, să petrec mai mult timp cu familia și să depun o petiție să crească ziua de la 24 de ore la vreo 40, ca să avem și noi mai mult timp să realizăm tot ceea ce ne propunem. Să nu mai treacă timpul atât de repede. Măcar vestea bună e că 2020 este an bisect, deci vom avea parte de o zi în plus.

Acestea fiind zise, să trecem și la așteptări:

Grupul Editorial Art: Paladinul are planuri mari și pentru acest timp, cu multe noutăți, dar și continuări ale unor serii mult așteptate – pe final de an, au anunțat că seria „Expanse” va fi continuată cu volumul patru, ceea ce pentru mine a reprezentat adevăratul cadou de la Moș Crăciun; un nou volum de Neal Stephenson, tradus acum mai bine de un deceniu; un nou volum de China Mieville, „Circe” de Madeline Miller, ultimul volum din seria Roboții a lui Asimov, un nou volum de Philip Reeve, volumul doi din seria lui Anne Leckie, volumul doi din seria lui Brent Weeks, volumul trei din seria Takeshi Kovacs, volume noi din seria Assassin’s Creed, „The Stone Sky” de N.K. Jemisin, „Dark Age” de Pierce Brown, un volum nou, inedit, de Ray Bradbury, „Tigana” de Guy Gavriel Kay, „Metro 2035”, „Cronicile din Amber” de Roger Zelazny, „Murderbot Diaries” de Martha Wells, probabil „Helliconia” volumul 3, probabil „Lumea Inelară” volumul trei, un nou volum de Brandon Sanderson (două de fapt, unul la Paladin, unul la YoungArt) și probabil și alte surprize, care vor fi anunțate pe parcus; la Arthur am înțeles că se va continua seria Harry Potter ilustrată (superbă este ediția primului volum, absolut superbă), iar surprizele vor fi multe; sper doar să am ocazia unei discuții mai pe îndelete atât cu Mihai-Dan Pavelescu, cât și cu Marcia Marin, pentru Arthur. PS: și „The Testaments” a lui Margaret Atwood va apărea anul acesta la Art, plus câteva romane grafice de excepție la ArtGrafic.

Grupul Editorial Nemira: Nemira a anunțat deja o parte dintre aparițiile anului 2020, însă acestea reprezintă doar o mică parte, sunt sigur, din ceea ce urmează să apară; aștept cu mare nerăbdare ultimul volum al trilogiei lui Liu Cixin, dar și romanul câștigător de Hugo și Nebula al lui Mary Robinette Kowal, precum și surprinzător de popularul roman al Rebecăi Roanhorse, „Trail of Lightning”, care n-a mai apucat să apară anul trecut; un nou Stephen King, „Institutul”, și o adevărată surpriză, un nou volum din seria „Jocurile Foamei”, de Suzanne Collins, „The Ballad of Songbirds and Snakes”,  plus volumul trei din seria lui Justin Cronin sau un nou volum de Robin Hobb; sau unul de Diana Gabaldon, ca să nu ne ieșim din mână; și… vom mai vedea. La fel, doar în urma unei discuții ulterioare cu redactor-șeful imprintului Armada, Marian Coman, vom avea mai multe detalii. Și chiar și așa vor mai rămâne surprize.

La editura Corint, în colecția Leda Edge, se pregătește să apară un SF nou-nouț, „Feed. Înlocuirea”, de Nick Clarke Windo (ecranizat anul trecut), tradus de mine, dar și un thriller de Josh Malerman, „Inspecție”, tradus tot de mine (și se zice că s-ar pregăti să apară, mai încolo, și „Malorie”, continuarea lui „Bird Box: Orbește”), dar și un fantasy amplu și voinic, „The Ruins of Kings”, de Jenn Lyons. Mai aștept continuarea „Alienistului” lui Caleb Carr, precum și volumul doi al seriei „Dosarele Checquy” a lui Daniel O’Malley. Precum și „Aventurile Sabrinei” sau „The Last Guest”, de Megan Miranda. Și vor mai fi surprize, sper să port o discuție cât de curând cu Shauki Al-Gareeb, coordonatorul colecției Leda Edge. PS: era să-mi scape informația conform căreia editura Corint va lansa colecția Corint Fiction, iar una dintre vedetele acestei colecții va fi, evident, „Girl, Woman, Other”, de Bernardine Evaristo, volum laureat al Booker Prize în 2019.

La Herg Benet am aflat că au fost achiziționate și următoarele două volume ale lui Becky Chambers din seris „Wayfarers”, plus că ar mai trebui să apară și cele două volume de Joe Hill, „Full Throttle” și „NOS4A2”. Și cine știe câte alte thrillere incitante vor mai apărea, despre care, desigur, vom vorbi la momentul potrivit.

De la editura Trei mă aștept la volume noi de la autorii deja consacrați ce apar în formidabila colecție Fiction Connection, nu-i mai enumăr aici, însă vestea cea mare a venit chiar la început de an: Bogdan Alexandru Stănescu, fostul coordonator al celei mai importante colecții de literatură de la noi, Biblioteca Polirom, a devenit noul director editorial al Editurii Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei. Abia aștept să văd cum vor arăta colecțiile acestei edituri, mai ales Literary Fiction.

De la Crime Scene Press aștept informații, însă am auzit vorbindu-se de Karin Fossum, de un nou roman de Jean-Christophe Grange, de volumul doi de Lilja Sigurdardottir (sper să-mi rămână timp ca să-l traduc) și să vedem mai departe.

De la Tritonic încă n-am primit vești, nu că aș fi întrebat de fapt, dar mai este timp.

De la Editura Litera aștept un comunicat, care sunt sigur că va fi lung de câteva pagini, la cât de multe cărți apar în colecțiile lor de literatură și nu numai. Însă măcar doi dintre autorii pe care abia aștept să-i recitesc, Stefan Ahnhem și Niklas Natt och Dag, tot vor fi.

Sunt tare curios cu ce vor veni nou outsiderii, gen Epica sau Storia Books; deocamdată, Storia Books a anunțat volumul trei al seriei cu zâne și zâni malefici a lui Holly Black, apoi vedem ce va mai fi.

La Crux Publishing se vorbește de volume noi de Florin Pîtea, Ana-Maria Negrilă, Mircea Țara, poate și George Cornilă, plus „Red Sonya”, de Robert E. Howard.

La editura Rao, ar fi romane noi de John Grisham, Jussi Adler-Olsen, Ken Follett (un prequel la seria „Kingsbridge”, dar și „Notre Dame”), Sarah J. Maas, „Turnul Zorilor”, și poate, speră toată lumea, un nou roman, anunțat de ceva timp, din seria „Roata Timpului” a lui Robert Jordan.

Așadar, cam atât. Dacă mai aveți informații care mi-au scăpat sau de care nu mi-am adus aminte, vă rog să aduceți completări, le primesc cu mare drag. Un an nou plin de cărți frumoase, seriale și filme antrenante și să fie cât mai multe cărți bune!

Bilanțuri, socoteli, lecturi 5 – 2017

În primul rând, La mulți ani! În al doilea rând, a sosit vremea bilanțurilor! Așa cum scrie și mai sus, 82 de cărți citite, care au însumat aproape 30000 de pagini. Mai bine ca în 2016 (24559 de pagini), dar mai slab, ca număr de pagini, decât în anul 2015, când am citit puțin peste 32000 de pagini. Sper ca anul acesta să sar de 30000 de pagini. Sper de fapt să reușesc să ajung la 100 de cărți citite, lucru care nu s-a mai întâmplat de câțiva ani buni. Dar, ce să-i faci, e posibil ca în vară să fiu iar nevoit să plec din țară, măcar vreo două luni, așa că nu cred că voi reuși să ajung la 100 de cărți citite. Dar mă străduiesc. Continuă lectura

Bilanțuri, Socoteli, Lecturi 3 – 2015

Iată că a devenit o tradiție acest soi de articole (și văd că e la modă și printre ceilalți prieteni ai mei, printre alții numărându-se Ema Cojocaru, Laura Câlțea sau Răzvan Van Firescu), așa că, de ce nu, iată-mă-s:

În 2015 am citit 80 de cărți, recordul ultimilor ani în materie de lectură. Ambiție? Cel mai probabil, dar am fost și impulsionat de reluarea în forță a seriei de articole despre lecturile care mi-au plăcut. Conform Goodreads, am citit 80 de cărți, adică 32080 de pagini, deci cărțile cât cărămizile de groase mi-au făcut cel mai mult cu ochiul anul acesta, reieșind exact 400 de pagini de carte și un destul de impresionant, pentru timpul meu alocat lecturii, număr de aproape 88 de pagini pe zi. Iar asta înseamnă ceva mai mult de o oră pe zi de citit. Dar, ținând cont de faptul că am citit doar patru cărți în cele patru luni petrecute în Anglia, rămân 76 de cărți citite în vreo 250 de zile, deci rezultă cam 120 de pagini citite pe zi. Continuă lectura

Pe scurt 1

* Am primit o nominalizare la RomCon 2015, la categoria Promovare/Blog, alături de Silviu Gheorghe/Assassin CG (https://assassincg.wordpress.com/), Marian Coman (http://mariancoman.com/), Florin Pîtea (http://tesatorul.blogspot.co.uk/) și Georgiana Vlădulescu (http://jurnalul-unei-cititoare.blogspot.co.uk/). Eu voi vota cu blogul Assassinului, mi se pare cel mai complet blog existent la ora actuală, iar Silviu chiar se ocupă de el, ținându-ne la curent cam cu tot ce se întâmplă în lumea literaturii speculative actuală. Succes, Silviu!

* Am terminat prima mea traducere, un roman fantasy ce va apărea la toamnă, după ce la sfârșitul lunii mai am debutat ca traducător în paginile revistei Galileo 7, editată de Millennium Books și apărută la Bookfest 2015, cu o povestire de Jack McDevitt, ce se numește Întâlnire cu Destinul.

* În ultimele câteva luni nu am avut absolut deloc timp să mă ocup de blog sau de lecturi, ceea ce s-a văzut și aici, și pe Goodreads. Dacă la sfârșitul lunii aprilie eram cu aproape douăzeci de cărți citite în avans anul acesta (mi-am stabilit ca obiectiv 60 de cărți pentru 2015), acum mai am doar șase. Dar am terminat de citit între timp (în timp ce lucram și la traducere) The Cuckoo Song, de Frances Hardinge, și Half a King, de Joe Abercrombie, prima parte a unei trilogii ce se numește Shattered Sea și al cărei segment final, Half a War, a apărut în UK pe 16 iulie. Azi cred că voi termina de citit și partea a doua a unei alte trilogii de-a lui Joe Abercrombie, First Law, care e absolut superbă. Și am trecut de jumătatea mamutului superplictisitor intitulat Doomsday Book, al lui Connie Willis. Și când mă gândesc că a luat o căruță de premii la vremea ei… Am mai început aseară The Fold, de Peter Clines, care pare foarte interesantă și pe care cred că o voi devora dintr-o suflare. Încă 25 de zile și mă întorc acasă, la familie. De-abia aștept!

Posted by Liviu

Bilanțuri, Socoteli, Lecturi 2

Dacă în 2013 am început cu Bilanțuri, Socoteli, Lecturi, iar în 2014 cu Apariții, observații, comentarii, anul acesta mi se pare normal să continui cu Bilanțuri, Socoteli, Lecturi 2, pentru că despre asta vreau să scriu în continuare.

A fost un an foarte bun pentru mine, mai ales că pe 24 august s-a produs cel mai fericit eveniment din viața mea: soția mea l-a născut pe Ștefan-Gabriel (eu aș fi vrut să aibă numele fără cratimă, dar doamna de la Primăria Sectorului 5, parcă, a decis să-l scrie așa pe certificat), un năzdrăvan de 3,35 kilograme, care a fost și este în continuare sănătos tun și care ne luminează viețile în fiecare zi. N-am reușit însă să mă bucur pe deplin, pentru că la doar o lună după am aflat că tatăl meu are o boală gravă netratabilă și că e de așteptat să ne despărțim de el în curând. Însă el și-a pus ambiția să nu ne părăsească așa de curând și să mai petreacă o vreme alături de noi.

Dar nu despre astfel de evenimente vreau să scriu în continuare pe acest blog, ci despre ce am citit în anul ce-a trecut. Și am citit destul, zic eu, mai ales că am fost la muncă în Anglia până la începutul lui august, timp în care am citit doar 26 de cărți (totuși destul de multe, comparativ cu alți ani petrecuți acolo).

Așadar, anul trecut am citit 67 de cărți, conform Goodreads și credincioasei mele agende în care îmi notez cu conștiinciozitate de mulți ani ce cărți citesc. O performanță remarcabilă, din punctul meu de vedere, pentru că la începutul anului îmi propusesem să citesc măcar 40 de cărți. Dar timpul a trecut, am ajuns acasă, și în fiecare seară, după ce îmi adormea băiatul și casa era liniștită, petreceam cam 3-4 ore citind, mai ales la beculețul dragului meu Kindle. Și așa am reușit să citesc, din august și până pe 31 decembrie, 41 de cărți. Probabil că numărul de cărți citite anul acesta ar fi fost și mai mare dacă aș fi citit mai mult în limba română. Dar așa mi-am pus ambiția să mai ajung și eu la zi cu lecturile și să citesc și ce apare anul acesta, nu numai cărți de acum 2-3-30 de ani, așa încât am reușit să citesc nu mai puțin de 33 de cărți în engleză, în timp ce în limba nativă am citit 34. Continuă lectura

Bilanțuri, Socoteli, Lecturi

Și a trecut și apocalipticul an 2012. A trecut și apocalipsa mayașă, va veni, se pare, alta, va trece și aceasta și așa mai departe. Eu am avut un an deosebit de dificil pe plan personal, dar am reușit să trec cu cu bine peste el; din acest punct de vedere, nu-mi mai doresc încă unul la fel.

Pe partea de lecturi, a fost un an mai slab decât 2011 (când am citit 123 de cărți, un număr pe care nu l-am mai atins de când eram fără griji și fără bani, în liceu, în clasa a XI-a), dar mai bun decât 2010 (când am citit 70 de cărți). Așadar, anul acesta am citit 80 de cărți fix (puteau fi aproape 81, chiar 82, dacă aș fi reușit să termin și nou-lansata Revistă CPSFA Nr. 1 și un roman gigant început pe Kindle, ‘The Last Page’ de Anthony Huso), beneficiind și de aportul superbului cadou făcut de soție de ziua mea, un Kindle Touch Wi-Fi, pe care am citit vreo câteva cărți foarte bune.

Ce mi-a plăcut mult? Păi… Continuă lectura

Ce Citește Liviu 8 (30.01-5.02 2012) – Succint

Charles Stross-Spațiul Singularității (Singularity Sky I: Singularity Sky, 2003) 436p., MMP, Tritonic, 2009, Colecția Fiction.ro Nr. 39, Trad. Mona Călinescu, Red. Alex Nichifor

Un roman space-opera devenit aproape clasic, prima parte din dipticul ‘Singularity Sky’, urmat în 2004 de ‘Iron Sunrise’ (Răsărit de Fier, Tritonic, 2009). După nașterea Eschaton-ului, o inteligență artificială, într-un viitor nu foarte îndepărtat, specia umană a început să colonizeze planete și galaxii din ce în ce mai îndepărtate. 400 de ani mai târziu, pe o planetă cu un regim foarte apropiat  de cel din URSS-ul anilor 50-60-70, unde cultura nu are niciun sens, tehnologia aparține doar conducătorilor, nimeni nu are voie să aibă opinii contrare opiniilor Conducerii, începe să plouă cu telefoane mobile. Oamenii încep să le culeagă și când le ascultă se aude o voce care cere să i se spună o poveste, în schimb oferindu-le oamenilor tot ce își doresc-bani, putere, comori, tehnologie etc. Pe această planetă încep adevărate revolte (puterea corupe-puterea absolută distruge), astfel că Pământul trimite o flotă de nave pentru a cerceta ce se întâmplă acolo. Dar lucrurile nu sunt ce par a fi, la bordul unei nave din flotă se află nu unul, ci doi spioni, iar mai departe…citiți ‘Spațiul Singularității’!

Stross are un stil mai aparte de a scrie space-opera, scenele de acțiune nu abundă precum în alte romane de gen, dincolo de acțiunile oamenilor se întrevăd fine comentarii la adresa societății contemporane consumiste, iar semi-barbarii de pe Noua Republică nu sunt prea departe de barbarii zilelor noastre. Până acum n-am mai citit un roman de acest fel (nominalizat la Hugo în 2004, lucru ce s-a întâmplat și cu urmarea ‘Iron Sunrise’ în anul următor), cu o intrigă complexă (relația dintre cei 2 spioni, planurile căpitanului navei, acțiunile unuia dintre liderii revoltei de pe Noua Republică etc.). Din câte am înțeles prima apariție în română a fost un fiasco, o traducere dezastruoasă și o redactare pe măsură, eu cred că am beneficiat de a II-a ediție, îmbunătățită (cea cu bulina roșie pe copertă, cu nominalizarea la Hugo). Nici această traducere nu e de nota 10 (cea care pune ceva se numește puitoare?, sau folosirea unor englezisme: decadă-știu că se folosește și acest cuvânt în română, dar parcă deceniu sună mai bine, sau prezervare. Nota mea-8,5!

Benjamin Black-Christine Falls. Dosarul Unei Morți Suspecte (Quirke I: Christine Falls, 2006) 442p., MMP, Nemira, 2008, Colecția Suspans Nr. 89, Trad. Cornelia Bucur, Red. Ecaterina Derzsi (?)

După modelul altui scriitor mainstream care a publicat câteva romane polițiste (Julian Barnes-Dan Kavanagh, cu seria Duffy, apărută și la noi la Editura Nemira), iată că și John Banville s-a apucat să scrie romane polițiste sub pseudonimul Benjamin Black, și le-a scris foarte bine. Christine Falls spune povestea unui anatomopatolog, Quirke, din Irlanda anilor ’50 ai secolului XX, care investighează moartea unei tinere, Christine Falls, în condiții suspecte, ajungând până în S.U.A. și demascând o rețea care se ocupa de traficul de copii.

N-am știut că și în Irlanda au existat oameni care mureau de foame și trăiau în maghernițe insalubre, femei care nășteau câte 15 copii și care abia așteptau să scape apoi de ei, traficanți și fețe bisericesti corupte etc. Cartea are o atmosferă foarte sumbră, rece, eroul, Quirke este un bețiv depresiv incurabil, dar care are o criză de conștiință (soția îi murise în aceleași condiții ca și Christine Falls) și pornește să investigeze moartea tinerei. Până acum au apărut 4 romane care-l au ca erou pe Quirke, al V-lea urmează sa apară în August 2012. Nemira a publicat doar prima parte, sper că va mai lăsa în pace scribălăii care-l imită pe Dan Brown și va mai publica din această serie foarte interesantă. Nota mea-9,5!

Ca urmarea a unei discuții cu Horia Nicola Ursu de săptămâna trecută, am aflat că pot și eu să votez Premiile Galileo. A urmat un maraton de lectură a cărților nominalizate și am reușit să devorez 5 din ele, rezultatul fiind urmatorul:

 

 

 

 

 

 

 

 

Bogdan Tudor-Bucheru-Anotimpurile (2011), 238p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 12, Red. Smaranda Popescu

Bogdan Tudor Bucheru este unul dintre întemeietorii grupului Kult de la începutul anilor 2000. Anotimpurile este o culegere care conține 8 povestiri (printre care Diavolul Alb, Zalm per Oxis sau Old City-Anotimpurile, horror sau cyberpunk, fantasy sau pur și simplu povești. Mărturisesc că nu prea m-au atras povestirile din acest volum, cu un stil cam încâlcit (mi s-a părut mie) și subiecte destul de stranii, dar gusturile nu se discută. Nota mea-7!

Ștefana Cristina Czeller-Cerneală și Sânge (2011), 368p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 11, Red. Florin Pîtea

Un roman horror de debut foarte bun, cu un titlu vandabil, savuros și scris cu multă imaginație. Romanul spune povestea unei ziariste din Iași, Cristina Man, care investighează o serie de evenimente ciudate care se petrec pe fundalul unui Iași mizer și decrepit, cenușiu, unde plouă foarte mult și cerul este mereu gri: de la o clinică se fură câteva pungi cu sânge (lucru care m-a dus imediat cu gândul la vampiri), are loc o crimă foarte sângeroasă (un bătrân este torturat și apoi este scrijelit un mesaj de avertizare pe pieptul acestuia), colega de apartament a Cristinei este răpită, violată și amenințată (trebuie să-i transmită Cristinei să stea deoparte), un coleg de la ziar este accidentat intenționat etc., toate aceste evenimente având-o în centru pe Crisitina. În țară au loc alegeri prezidențiale, principalul favorit fiind un tânăr fermecător și misterios, Alex Corbu, care sosește în Iași și care se îndrăgostește de Cristina (la un bal la care este invitată de Amalia, colega ei de apartament).

Scenele de acțiune alternează cu coșmarurile pe care le are Cristina (în vis ea parcă asistă la o poveste din Rusia lui Ivan cel Groaznic-iată că printr-o coincidență, în doar 2 săptămâni, am citit de 2 ori despre opricinici, gărzile Tarului celui Sangeros), suspansul este bine dozat și parcă abia aștepți să vezi ce se întâmplă în continuare. Cristina seamănă destul de bine cu autoarea (este tânără, poartă ochelari, este ziaristă); au fost câteva aspecte de remarcat: n-am fost niciodată în Iași, dar parcă prea este descris ca un oraș din lumea a treia, cu străzi pline de gropi, străbătute numai de rable (parcă este un oraș post-apocaliptic), dar aceste aspecte ilustrează destul de bine situația societății românești contemporane: sărăcie (Cristina socotește și ultimul bănuț pentru a-i ajunge până la următorul salariu), mizerie, lăcomie și multă-multă prostie și nesimțire. Mi s-a părut cam tras de păr ca un președinte să fie ales doar pentru că este frumos și suspină toate femeile după el, iar societatea românească găsește în el salvatorul, dar finalul mi s-a părut cam expeditiv și nu prea m-a satisfăcut = o intrigă complexă este soluționată cam…simpluț. Nota mea-9!

 

 

 

 

 

 

 

 

Liviu Radu-Singur pe Ormuza (2011) 190p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 14, Red. Michael Haulică

Scriitorul de proză scurtă fanion al literaturii românești de anticipație s-a întors! Liviu Radu recidivează cu această colecție de povestiri savuroase, pline de imaginație și foarte bine scrise. Volumul este structurat în două parți: prima parte, Dincolo de Barieră, conține 11 povestiri (inclusiv cea care dă titlul volumului), iar cea de-a doua parte, Oh, Zeii Mei cu Aripi Groase, este alcătuită din 7 povestiri, deci, în total, 18 poevstiri, mici bijuterii cu întorsături de situație și cu concluzii amuzante și amare deopotrivă, în stilul care l-a consacrat pe Liviu Radu. Mi-au plăcut foarte mult Singur pe Ormuza, Piatră de Tlolog și Amintiri despre Făt-Frumos și mi-au plăcut mai puțin (nu pot spune despre o povestire de-a lui Liviu Radu că nu-mi place deloc) Oh, Zeii mei cu Arip Groase și Ziua Dimensiunii Zero. Maestre, jos pălăria! Nota mea-9,8!

Costi Gurgu-Cronici de la Capătul Pământului (2011) 366p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 13, Red. Cătălin Badea-Gheracostea

Emigrat în Canada din 2004 și membru fondator al grupului Kult (pentru care a și editat Vremea Demonilor, Cronicile Sângelui și Radharc), Costi Gurgu continuă să scrie proză scurtă și o face foarte bine. Volumul este destul de masiv și este structurat în 3 părți: prima parte conține 5 povestiri, din  care răzbat clar ecouri ale grupului Kult (inclusiv Mlaștinile din Sud, parte din Rețetarium, Ciuma de Sticlă și Îngeri si Molii). Sunt povestiri stranii și fascinante deopotrivă, pline de imaginația unor povestiri New Weird sângeroase și grețoase, câteodată, care îl așează pe Costi Gurgu pe prima treaptă a  sciitorilor români mai tineri de proză scurtă. Partea a doua cuprinde 6 povestiri care mie mi s-au părut fantasy (un fantasy mai ciudat și mai horror), dintre care am remarcat Sămânța Pripită și Strigătul de Piatră, iar partea a treia conține 2 povestiri mainstream, Amanții (se vede experiența la Playboy a lui Costi Gurgu) și Cenușa (o fermecătoare poveste despre doi frați care se regăsesc după câțiva ani peste mări și țări). Nu mi-au plăcut toate povestirile (Dincolo de Farul de la Capătul Lumii și Biblioteca Fără Sfârșit), dar per ansamblu este un volum bun. Un minus i-l acord redactării, care lasă de dorit destul de mult. Nota mea-8,5!

Editor Adrian Crăciun-Steampunk: A Doua Revoluție (2011), 304 p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Antologiile Millennium Nr. 3, Red. Laura Ciobanu

Despre acest volum nu mai sunt lucruri noi de spus (spune destule de multe Ștefan Ghidoveanu în Cuvânt Înainte), s-au spus destule la vremea când a apărut, așa că nu voi mai spune decât că mi s-a părut o idee foarte interesantă colaborarea dintre Adrian Crăciun alias Aspoiu, fondatorul Blogului CititorSF și Horia Nicola Ursu, conducătorul editurii Millennium Books. A rezultat poate cea mai interesantă idee de antologie SF românească, cu povestiri scrise în domeniul steampunk, deci pe o temă dată. Au participat Ioana Vișan, Ștefana Cristina Czeller, Michael Haulică, Mircea Opriță, Aron Biro, Oliviu Crâznic, George Lazăr, Florin Pîtea, Costi Gurgu și Marian Truță, cu povestiri foarte frumoase și foarte interesante (mi-au plăcut deosebit De la Țigani, a lui George Lazăr, Ultima Clepsidră, a lui Oliviu Crâznic-mi-a adus aminte de universul creat de  Mike Mignola și Guillermo del Toro în Hellboy și Hellboy II: The Golden Army, Profeții despre Trecut, a lui Aron Biro-deprimantă și adevărată și Povestea lui Calistrat Hadîmbu…, a lui Michael Haulică).

După părerea mea de FanSF este o antologie de neratat și un must-read. Redactare foarte bună, bravo Laurei Ciobanu. Antologia a beneficiat și de o ediție hardcover limitată, pentru bibliofili, peste care s-au năpustit toți colecționarii doritori de o adevărată bijuterie. Nota mea-9,8!

Posted by Liviu