Posts Tagged ‘lecturi’

În primul rând, La mulți ani! În al doilea rând, a sosit vremea bilanțurilor! Așa cum scrie și mai sus, 82 de cărți citite, care au însumat aproape 30000 de pagini. Mai bine ca în 2016 (24559 de pagini), dar mai slab, ca număr de pagini, decât în anul 2015, când am citit puțin peste 32000 de pagini. Sper ca anul acesta să sar de 30000 de pagini. Sper de fapt să reușesc să ajung la 100 de cărți citite, lucru care nu s-a mai întâmplat de câțiva ani buni. Dar, ce să-i faci, e posibil ca în vară să fiu iar nevoit să plec din țară, măcar vreo două luni, așa că nu cred că voi reuși să ajung la 100 de cărți citite. Dar mă străduiesc. (mai mult…)
Anunțuri

Iată că a devenit o tradiție acest soi de articole (și văd că e la modă și printre ceilalți prieteni ai mei, printre alții numărându-se Ema Cojocaru, Laura Câlțea sau Răzvan Van Firescu), așa că, de ce nu, iată-mă-s:

În 2015 am citit 80 de cărți, recordul ultimilor ani în materie de lectură. Ambiție? Cel mai probabil, dar am fost și impulsionat de reluarea în forță a seriei de articole despre lecturile care mi-au plăcut. Conform Goodreads, am citit 80 de cărți, adică 32080 de pagini, deci cărțile cât cărămizile de groase mi-au făcut cel mai mult cu ochiul anul acesta, reieșind exact 400 de pagini de carte și un destul de impresionant, pentru timpul meu alocat lecturii, număr de aproape 88 de pagini pe zi. Iar asta înseamnă ceva mai mult de o oră pe zi de citit. Dar, ținând cont de faptul că am citit doar patru cărți în cele patru luni petrecute în Anglia, rămân 76 de cărți citite în vreo 250 de zile, deci rezultă cam 120 de pagini citite pe zi. (mai mult…)

Pe scurt 1

Posted: Iulie 25, 2015 by fansf in Evenimente, Știri, Lecturi, Uncategorized
Etichete:, , ,

* Am primit o nominalizare la RomCon 2015, la categoria Promovare/Blog, alături de Silviu Gheorghe/Assassin CG (https://assassincg.wordpress.com/), Marian Coman (http://mariancoman.com/), Florin Pîtea (http://tesatorul.blogspot.co.uk/) și Georgiana Vlădulescu (http://jurnalul-unei-cititoare.blogspot.co.uk/). Eu voi vota cu blogul Assassinului, mi se pare cel mai complet blog existent la ora actuală, iar Silviu chiar se ocupă de el, ținându-ne la curent cam cu tot ce se întâmplă în lumea literaturii speculative actuală. Succes, Silviu!

* Am terminat prima mea traducere, un roman fantasy ce va apărea la toamnă, după ce la sfârșitul lunii mai am debutat ca traducător în paginile revistei Galileo 7, editată de Millennium Books și apărută la Bookfest 2015, cu o povestire de Jack McDevitt, ce se numește Întâlnire cu Destinul.

* În ultimele câteva luni nu am avut absolut deloc timp să mă ocup de blog sau de lecturi, ceea ce s-a văzut și aici, și pe Goodreads. Dacă la sfârșitul lunii aprilie eram cu aproape douăzeci de cărți citite în avans anul acesta (mi-am stabilit ca obiectiv 60 de cărți pentru 2015), acum mai am doar șase. Dar am terminat de citit între timp (în timp ce lucram și la traducere) The Cuckoo Song, de Frances Hardinge, și Half a King, de Joe Abercrombie, prima parte a unei trilogii ce se numește Shattered Sea și al cărei segment final, Half a War, a apărut în UK pe 16 iulie. Azi cred că voi termina de citit și partea a doua a unei alte trilogii de-a lui Joe Abercrombie, First Law, care e absolut superbă. Și am trecut de jumătatea mamutului superplictisitor intitulat Doomsday Book, al lui Connie Willis. Și când mă gândesc că a luat o căruță de premii la vremea ei… Am mai început aseară The Fold, de Peter Clines, care pare foarte interesantă și pe care cred că o voi devora dintr-o suflare. Încă 25 de zile și mă întorc acasă, la familie. De-abia aștept!

Posted by Liviu

Dacă în 2013 am început cu Bilanțuri, Socoteli, Lecturi, iar în 2014 cu Apariții, observații, comentarii, anul acesta mi se pare normal să continui cu Bilanțuri, Socoteli, Lecturi 2, pentru că despre asta vreau să scriu în continuare.

A fost un an foarte bun pentru mine, mai ales că pe 24 august s-a produs cel mai fericit eveniment din viața mea: soția mea l-a născut pe Ștefan-Gabriel (eu aș fi vrut să aibă numele fără cratimă, dar doamna de la Primăria Sectorului 5, parcă, a decis să-l scrie așa pe certificat), un năzdrăvan de 3,35 kilograme, care a fost și este în continuare sănătos tun și care ne luminează viețile în fiecare zi. N-am reușit însă să mă bucur pe deplin, pentru că la doar o lună după am aflat că tatăl meu are o boală gravă netratabilă și că e de așteptat să ne despărțim de el în curând. Însă el și-a pus ambiția să nu ne părăsească așa de curând și să mai petreacă o vreme alături de noi.

Dar nu despre astfel de evenimente vreau să scriu în continuare pe acest blog, ci despre ce am citit în anul ce-a trecut. Și am citit destul, zic eu, mai ales că am fost la muncă în Anglia până la începutul lui august, timp în care am citit doar 26 de cărți (totuși destul de multe, comparativ cu alți ani petrecuți acolo).

Așadar, anul trecut am citit 67 de cărți, conform Goodreads și credincioasei mele agende în care îmi notez cu conștiinciozitate de mulți ani ce cărți citesc. O performanță remarcabilă, din punctul meu de vedere, pentru că la începutul anului îmi propusesem să citesc măcar 40 de cărți. Dar timpul a trecut, am ajuns acasă, și în fiecare seară, după ce îmi adormea băiatul și casa era liniștită, petreceam cam 3-4 ore citind, mai ales la beculețul dragului meu Kindle. Și așa am reușit să citesc, din august și până pe 31 decembrie, 41 de cărți. Probabil că numărul de cărți citite anul acesta ar fi fost și mai mare dacă aș fi citit mai mult în limba română. Dar așa mi-am pus ambiția să mai ajung și eu la zi cu lecturile și să citesc și ce apare anul acesta, nu numai cărți de acum 2-3-30 de ani, așa încât am reușit să citesc nu mai puțin de 33 de cărți în engleză, în timp ce în limba nativă am citit 34. (mai mult…)

Și a trecut și apocalipticul an 2012. A trecut și apocalipsa mayașă, va veni, se pare, alta, va trece și aceasta și așa mai departe. Eu am avut un an deosebit de dificil pe plan personal, dar am reușit să trec cu cu bine peste el; din acest punct de vedere, nu-mi mai doresc încă unul la fel.

Pe partea de lecturi, a fost un an mai slab decât 2011 (când am citit 123 de cărți, un număr pe care nu l-am mai atins de când eram fără griji și fără bani, în liceu, în clasa a XI-a), dar mai bun decât 2010 (când am citit 70 de cărți). Așadar, anul acesta am citit 80 de cărți fix (puteau fi aproape 81, chiar 82, dacă aș fi reușit să termin și nou-lansata Revistă CPSFA Nr. 1 și un roman gigant început pe Kindle, ‘The Last Page’ de Anthony Huso), beneficiind și de aportul superbului cadou făcut de soție de ziua mea, un Kindle Touch Wi-Fi, pe care am citit vreo câteva cărți foarte bune.

Ce mi-a plăcut mult? Păi… (mai mult…)

Charles Stross-Spațiul Singularității (Singularity Sky I: Singularity Sky, 2003) 436p., MMP, Tritonic, 2009, Colecția Fiction.ro Nr. 39, Trad. Mona Călinescu, Red. Alex Nichifor

Un roman space-opera devenit aproape clasic, prima parte din dipticul ‘Singularity Sky’, urmat în 2004 de ‘Iron Sunrise’ (Răsărit de Fier, Tritonic, 2009). După nașterea Eschaton-ului, o inteligență artificială, într-un viitor nu foarte îndepărtat, specia umană a început să colonizeze planete și galaxii din ce în ce mai îndepărtate. 400 de ani mai târziu, pe o planetă cu un regim foarte apropiat  de cel din URSS-ul anilor 50-60-70, unde cultura nu are niciun sens, tehnologia aparține doar conducătorilor, nimeni nu are voie să aibă opinii contrare opiniilor Conducerii, începe să plouă cu telefoane mobile. Oamenii încep să le culeagă și când le ascultă se aude o voce care cere să i se spună o poveste, în schimb oferindu-le oamenilor tot ce își doresc-bani, putere, comori, tehnologie etc. Pe această planetă încep adevărate revolte (puterea corupe-puterea absolută distruge), astfel că Pământul trimite o flotă de nave pentru a cerceta ce se întâmplă acolo. Dar lucrurile nu sunt ce par a fi, la bordul unei nave din flotă se află nu unul, ci doi spioni, iar mai departe…citiți ‘Spațiul Singularității’!

Stross are un stil mai aparte de a scrie space-opera, scenele de acțiune nu abundă precum în alte romane de gen, dincolo de acțiunile oamenilor se întrevăd fine comentarii la adresa societății contemporane consumiste, iar semi-barbarii de pe Noua Republică nu sunt prea departe de barbarii zilelor noastre. Până acum n-am mai citit un roman de acest fel (nominalizat la Hugo în 2004, lucru ce s-a întâmplat și cu urmarea ‘Iron Sunrise’ în anul următor), cu o intrigă complexă (relația dintre cei 2 spioni, planurile căpitanului navei, acțiunile unuia dintre liderii revoltei de pe Noua Republică etc.). Din câte am înțeles prima apariție în română a fost un fiasco, o traducere dezastruoasă și o redactare pe măsură, eu cred că am beneficiat de a II-a ediție, îmbunătățită (cea cu bulina roșie pe copertă, cu nominalizarea la Hugo). Nici această traducere nu e de nota 10 (cea care pune ceva se numește puitoare?, sau folosirea unor englezisme: decadă-știu că se folosește și acest cuvânt în română, dar parcă deceniu sună mai bine, sau prezervare. Nota mea-8,5!

Benjamin Black-Christine Falls. Dosarul Unei Morți Suspecte (Quirke I: Christine Falls, 2006) 442p., MMP, Nemira, 2008, Colecția Suspans Nr. 89, Trad. Cornelia Bucur, Red. Ecaterina Derzsi (?)

După modelul altui scriitor mainstream care a publicat câteva romane polițiste (Julian Barnes-Dan Kavanagh, cu seria Duffy, apărută și la noi la Editura Nemira), iată că și John Banville s-a apucat să scrie romane polițiste sub pseudonimul Benjamin Black, și le-a scris foarte bine. Christine Falls spune povestea unui anatomopatolog, Quirke, din Irlanda anilor ’50 ai secolului XX, care investighează moartea unei tinere, Christine Falls, în condiții suspecte, ajungând până în S.U.A. și demascând o rețea care se ocupa de traficul de copii.

N-am știut că și în Irlanda au existat oameni care mureau de foame și trăiau în maghernițe insalubre, femei care nășteau câte 15 copii și care abia așteptau să scape apoi de ei, traficanți și fețe bisericesti corupte etc. Cartea are o atmosferă foarte sumbră, rece, eroul, Quirke este un bețiv depresiv incurabil, dar care are o criză de conștiință (soția îi murise în aceleași condiții ca și Christine Falls) și pornește să investigeze moartea tinerei. Până acum au apărut 4 romane care-l au ca erou pe Quirke, al V-lea urmează sa apară în August 2012. Nemira a publicat doar prima parte, sper că va mai lăsa în pace scribălăii care-l imită pe Dan Brown și va mai publica din această serie foarte interesantă. Nota mea-9,5!

Ca urmarea a unei discuții cu Horia Nicola Ursu de săptămâna trecută, am aflat că pot și eu să votez Premiile Galileo. A urmat un maraton de lectură a cărților nominalizate și am reușit să devorez 5 din ele, rezultatul fiind urmatorul:

 

 

 

 

 

 

 

 

Bogdan Tudor-Bucheru-Anotimpurile (2011), 238p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 12, Red. Smaranda Popescu

Bogdan Tudor Bucheru este unul dintre întemeietorii grupului Kult de la începutul anilor 2000. Anotimpurile este o culegere care conține 8 povestiri (printre care Diavolul Alb, Zalm per Oxis sau Old City-Anotimpurile, horror sau cyberpunk, fantasy sau pur și simplu povești. Mărturisesc că nu prea m-au atras povestirile din acest volum, cu un stil cam încâlcit (mi s-a părut mie) și subiecte destul de stranii, dar gusturile nu se discută. Nota mea-7!

Ștefana Cristina Czeller-Cerneală și Sânge (2011), 368p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 11, Red. Florin Pîtea

Un roman horror de debut foarte bun, cu un titlu vandabil, savuros și scris cu multă imaginație. Romanul spune povestea unei ziariste din Iași, Cristina Man, care investighează o serie de evenimente ciudate care se petrec pe fundalul unui Iași mizer și decrepit, cenușiu, unde plouă foarte mult și cerul este mereu gri: de la o clinică se fură câteva pungi cu sânge (lucru care m-a dus imediat cu gândul la vampiri), are loc o crimă foarte sângeroasă (un bătrân este torturat și apoi este scrijelit un mesaj de avertizare pe pieptul acestuia), colega de apartament a Cristinei este răpită, violată și amenințată (trebuie să-i transmită Cristinei să stea deoparte), un coleg de la ziar este accidentat intenționat etc., toate aceste evenimente având-o în centru pe Crisitina. În țară au loc alegeri prezidențiale, principalul favorit fiind un tânăr fermecător și misterios, Alex Corbu, care sosește în Iași și care se îndrăgostește de Cristina (la un bal la care este invitată de Amalia, colega ei de apartament).

Scenele de acțiune alternează cu coșmarurile pe care le are Cristina (în vis ea parcă asistă la o poveste din Rusia lui Ivan cel Groaznic-iată că printr-o coincidență, în doar 2 săptămâni, am citit de 2 ori despre opricinici, gărzile Tarului celui Sangeros), suspansul este bine dozat și parcă abia aștepți să vezi ce se întâmplă în continuare. Cristina seamănă destul de bine cu autoarea (este tânără, poartă ochelari, este ziaristă); au fost câteva aspecte de remarcat: n-am fost niciodată în Iași, dar parcă prea este descris ca un oraș din lumea a treia, cu străzi pline de gropi, străbătute numai de rable (parcă este un oraș post-apocaliptic), dar aceste aspecte ilustrează destul de bine situația societății românești contemporane: sărăcie (Cristina socotește și ultimul bănuț pentru a-i ajunge până la următorul salariu), mizerie, lăcomie și multă-multă prostie și nesimțire. Mi s-a părut cam tras de păr ca un președinte să fie ales doar pentru că este frumos și suspină toate femeile după el, iar societatea românească găsește în el salvatorul, dar finalul mi s-a părut cam expeditiv și nu prea m-a satisfăcut = o intrigă complexă este soluționată cam…simpluț. Nota mea-9!

 

 

 

 

 

 

 

 

Liviu Radu-Singur pe Ormuza (2011) 190p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 14, Red. Michael Haulică

Scriitorul de proză scurtă fanion al literaturii românești de anticipație s-a întors! Liviu Radu recidivează cu această colecție de povestiri savuroase, pline de imaginație și foarte bine scrise. Volumul este structurat în două parți: prima parte, Dincolo de Barieră, conține 11 povestiri (inclusiv cea care dă titlul volumului), iar cea de-a doua parte, Oh, Zeii Mei cu Aripi Groase, este alcătuită din 7 povestiri, deci, în total, 18 poevstiri, mici bijuterii cu întorsături de situație și cu concluzii amuzante și amare deopotrivă, în stilul care l-a consacrat pe Liviu Radu. Mi-au plăcut foarte mult Singur pe Ormuza, Piatră de Tlolog și Amintiri despre Făt-Frumos și mi-au plăcut mai puțin (nu pot spune despre o povestire de-a lui Liviu Radu că nu-mi place deloc) Oh, Zeii mei cu Arip Groase și Ziua Dimensiunii Zero. Maestre, jos pălăria! Nota mea-9,8!

Costi Gurgu-Cronici de la Capătul Pământului (2011) 366p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 13, Red. Cătălin Badea-Gheracostea

Emigrat în Canada din 2004 și membru fondator al grupului Kult (pentru care a și editat Vremea Demonilor, Cronicile Sângelui și Radharc), Costi Gurgu continuă să scrie proză scurtă și o face foarte bine. Volumul este destul de masiv și este structurat în 3 părți: prima parte conține 5 povestiri, din  care răzbat clar ecouri ale grupului Kult (inclusiv Mlaștinile din Sud, parte din Rețetarium, Ciuma de Sticlă și Îngeri si Molii). Sunt povestiri stranii și fascinante deopotrivă, pline de imaginația unor povestiri New Weird sângeroase și grețoase, câteodată, care îl așează pe Costi Gurgu pe prima treaptă a  sciitorilor români mai tineri de proză scurtă. Partea a doua cuprinde 6 povestiri care mie mi s-au părut fantasy (un fantasy mai ciudat și mai horror), dintre care am remarcat Sămânța Pripită și Strigătul de Piatră, iar partea a treia conține 2 povestiri mainstream, Amanții (se vede experiența la Playboy a lui Costi Gurgu) și Cenușa (o fermecătoare poveste despre doi frați care se regăsesc după câțiva ani peste mări și țări). Nu mi-au plăcut toate povestirile (Dincolo de Farul de la Capătul Lumii și Biblioteca Fără Sfârșit), dar per ansamblu este un volum bun. Un minus i-l acord redactării, care lasă de dorit destul de mult. Nota mea-8,5!

Editor Adrian Crăciun-Steampunk: A Doua Revoluție (2011), 304 p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Antologiile Millennium Nr. 3, Red. Laura Ciobanu

Despre acest volum nu mai sunt lucruri noi de spus (spune destule de multe Ștefan Ghidoveanu în Cuvânt Înainte), s-au spus destule la vremea când a apărut, așa că nu voi mai spune decât că mi s-a părut o idee foarte interesantă colaborarea dintre Adrian Crăciun alias Aspoiu, fondatorul Blogului CititorSF și Horia Nicola Ursu, conducătorul editurii Millennium Books. A rezultat poate cea mai interesantă idee de antologie SF românească, cu povestiri scrise în domeniul steampunk, deci pe o temă dată. Au participat Ioana Vișan, Ștefana Cristina Czeller, Michael Haulică, Mircea Opriță, Aron Biro, Oliviu Crâznic, George Lazăr, Florin Pîtea, Costi Gurgu și Marian Truță, cu povestiri foarte frumoase și foarte interesante (mi-au plăcut deosebit De la Țigani, a lui George Lazăr, Ultima Clepsidră, a lui Oliviu Crâznic-mi-a adus aminte de universul creat de  Mike Mignola și Guillermo del Toro în Hellboy și Hellboy II: The Golden Army, Profeții despre Trecut, a lui Aron Biro-deprimantă și adevărată și Povestea lui Calistrat Hadîmbu…, a lui Michael Haulică).

După părerea mea de FanSF este o antologie de neratat și un must-read. Redactare foarte bună, bravo Laurei Ciobanu. Antologia a beneficiat și de o ediție hardcover limitată, pentru bibliofili, peste care s-au năpustit toți colecționarii doritori de o adevărată bijuterie. Nota mea-9,8!

Posted by Liviu

 

Mircea Opriță-Argonautica (1970, 1980) 288p., TPB, Millennium Books, 2011, Colecția Ficțiuni Nr. 15, Redactor Cătălin Badea-Gheracostea

După cele două ediții de la Editura Albatros (1970) și Dacia (1980), iată că vine și ediția a III-a, revăzută și adăugită, a unui roman clasic al literaturii SF românești: Argonautica lui Mircea Opriță. Este povestea astronomului Gregor și a iubitei lui, Adalina, care se îmbarcă pe o nvă spațială într-o expediție către Constelația Argonautului. Pe drum au parte de aventuri comice și nu numai, de sabotaje ale unui fanatic, de un căpitan care o ia razna și care ‘află’ că pe planeta care trebuia explorată se află efemeride malefice care vor să-i distrugă, totul culminând, la întoarcere, cu distrugerea…

Dacă Douglas Adams nu și-ar fi publicat celebrul ‘Hitch-Hikers Guide to the Galaxy’ (apărut și la noi într-un volum omnibus la Editura Nemira în 2005) începând cu 1979, aș fi crezut că Mircea Opriță s-a inspirat generos din această epopee, așa însă… Numele cărții vine evident de la expediția lui Iason și a argonauților plecați în căutarea Lânii de Aur și reușește (cartea) să folosească o mulțime de clișee, fără a deveni însă o lucrare care se ia prea mult în serios (cred că și acesta i-a fost scopul). Ce i-aș reproșa autorului ar fi că a cam abuzat de anumiți termeni la modă pe la 1850 (frumoasa laborantă, tânăra femeie etc.), dar care, chiar și la ediția din 1970 cred că sunau cam invechiți. Nota mea-9!

Jack Williamson-Mai Întunecat Decât Crezi (Darker Than You Think, 1948) 366p., TPB, Leda, 2009, Colecția Science-Fiction Nr. 7, Trad. Monica Taliu, Red. Mirella Acsente

Un roman horror în adevăratul sens clasic, scris de un titan al literaturii SFFH, care ne-a părăsit în 2006 la venerabila vârstă de 98 de ani-Jack Williamson. Este povestea lui Will Barbee, ziarist în Clarendon, S.U.A., care întâlnește o misterioasă tânără ce pare că este vrăjitoare și care îl asasinează pe celebrul profesor Lamarck Mondrick, care fusese într-o expediție argeologică în Asia și care se întorsese cu o stranie ladă din lemn căptușită cu argint.

Pentru Barbee începe o aventură continuă pe urmele tinerei Aprill Bell și a Fiului Nopții, ea transformîndu-se în lupoaică iar el în lup, tigru sau chiar pterozaur (toate aceste transformări petrecându-se într-o stare de transă indusă de somn), cu asasinate care mai de care mai sângeroase și cu o revelație…

Mărturisesc că aveam așteptări destul de mari de la acest volum, bine scris, alert și cu o idee privind originea Fiului Nopții și a adepților săi foarte interesantă, dar se simte că au trecut 70 și ceva de ani de la când a fost publicat prima oară. Nota mea-8!

George R.R. Martin-Regii Nisipurilor (Sandkings, 1979, 1981) 372p., MMP, Nemira, 2010, Colecția Nautilus Nr. 291, Trad. Cătălin Teniță, Laura Bocăncios, Antuza Genescu, Ion Doru Brana, Red. Ecaterina Derzsi(?)

Cuprinde: Calea Crucii și a Dragonului/ The Way of Cross and Dragon, 1979; Flori-Amare/ Bitterblooms, 1977; În Casa Viermelui/ In the House of the Worm, 1976; Prieteni Nedespărțiți/ Fast-Friend, 1976; Orașul de Piatră/ The Stone City, 1977; Doamna din Stele/Starlady, 1976; Regii Nisipurilor/Sandkings, 1979.

Mărturisesc că nu am înțeles de ce Nemira a simțit nevoia să republice 2 volume ale lui George R.R. Martin pe care Editura Teora le publicase anterior (Pereginările lui Tuf  și Zburătorii Nopții), cum de altfel n-am înțeles de ce a fost nevoie de noi ediții la Nemuritorul lui Roger Zelazny (apărut și la Pygmalion în 1994), la Carantina lui Greg Egan (apărută și la Teora) sau la Omul Demolat al lui Alfred Bester (apărut tot la Pygmalion în 1994), dar poate se simțea nevoia unui nou tiraj pentru aceste cărți foarte valoroase de altfel.

Revenind la culegerea de față, este de remarcat că cele două povestiri premiate din cuprins au mai apărut la noi: Calea Crucii și a Dragonului în Jurnalul SF Nr. 93 și Regii Nisipurilor în Almanhul Anticipația 1984. Avem de-a face cu povestiri horror, new weird, space-opera sau fantasy, de bună calitate, într-o traducere excelentă și o redactare pe masură. Nu prea mi-au plăcut Calea Crucii și-a Dragonului și Prieteni Nedespărțiți, în schimb mi-au plăcut foarte mult Regii Nisipurilor și În Casa Viermelui. Per ansamblu este un volum bun spre foarte bun, aștept cu interes și alte volume de povestiri ale lui Martin. Nota mea-9!

Later Edit: Astăzi este ziua celui mai important promotor al SF-ului în România  de după 2000! Mulțumim pentru munca depusă de-a lungul timpului la Lumi Virtuale, Tritonic, Nautilus, Millennium Books,  ziare și reviste! La multi ani, Michael Haulică, you are the best!

 

Posted by Liviu