Premii: John W. Campbell Memorial Award 2015, Ignotus Award – roman tradus 2016
Nominalizări: Arthur C. Clarke Award 2015, British Science Fiction Association Awards 2015, Seiun Awards – roman tradus 2017
Nota Goodreads: 4.04 (34356 note)
Descrierea editurii: „Harry August nu este un om obișnuit; după ce moare, el renaște, păstrându-și amintirile din viețile anterioare. Orice ar face, orice decizii ar lua în noua viață, nimic din destinul lui nu se schimbă, pentru că, inevitabil, Harry se întoarce iar și iar la momentul nașterii sale. Dar atunci când un mesaj din viitor îl anunță că lumea e pe care să se sfârșească, el trebuie să dezlege misterul și să găsească vinovatul, încercând să salveze un trecut pe care nu-l poate schimba și un viitor pe care nu-l poate accepta.”
Prima poveste scrisă de Claire North pe care am citit-o se numea „Touch.” Doar atât: „Touch”. O combinație de thriller SF amestecat cu elemente de fantasy, despre posibilitatea anumitor oameni de-a sări dintr-un trup în altul, folosindu-se de trupurile altor oameni ca de niște costume de haine pe care le-ai putea lepăda când ai avea chef. Sincer, nu m-a dat pe spate, ba chiar i-am dat notă destul de mică pe Goodreads. Mi s-a părut prea fragmentată și parcă în final nu mi-a zis nimic. Altora le-a plăcut, dar, așa cum am spus de nenumărate ori, e o chestie de gust. Așa c-am așteptat oarecum temător povestea lui Harry August. Până într-o zi, când traducătoarea, Alexandra Fusoi, mi-a zis că pot sta liniștit, e un cu totul alt gen de poveste, care sigur îmi va plăcea. Și a avut dreptate. Cartea este un adevărat deliciu, mai ales că se aseamănă foarte mult cu un roman fantasy pe care-l așez cu lejeritate într-un top trei al cărților mele preferate (un top mai extins veți putea citi zilele astea într-un articol foarte frumos, zic eu, ce va apărea pe Bookblog – cu cărți SF care te vor face să te îndrăgostești de SF, asta dacă nu ești deja fan).
Dar să revenim la povestea lui Harry August. Sau la poveștile lui Harry August. Pentru că acesta este unul dintre puținii pământeni care pot renaște în același trup, un așa-zis ouroboran (de la șarpele Ouroboros, cel care își înghite coada) care o poate lua de la capăt după ce moare, indiferent de circumstanțe. Pur și simplu se naște din nou, în aceeași gară împuțită și înghețată în anul 1919, și începe din nou să-și trăiască viața. Cu mici diferențe, însă, pentru că, în jurul vârstei de trei ani începe să-și aducă aminte de ce i s-a întâmplat în trecut și ce greșeli a comis, astfel încât va încerca să nu le mai repete. Copil orfan și amărât, se vede nevoit să se descurce cu propriile puteri pentru a ajunge cineva. Și ajunge: ba profesor emerit, ba dependent de droguri, ba copil nebun ce se aruncă de pe geamul unui ospiciu, ba cercetător, ba soldat și-așa mai departe. De cel puțin cincisprezece ori, căci apoi autoarea ne lasă pe noi să ne imaginăm ce va urma și ce va face Harry August în continuare după ce-și va fi atins scopul. Căci viețile lui Harry August sunt o continuă aventură și-o permanentă încercare de perfecționare, de regăsire a sinelui, a celor iubiți și pierduți și, spre final, de găsire și eliminare a celui care vrea să schimbe lumea, aducând-o însă pe buza prăpastiei. Căci lumea se sfârșește, cel puțin asta transmit mesajele sosite din viitor: cineva inventează chestii cu mult înainte de-a le sosi sorocul, alterând linia temporală și modificând evoluția viitoare, normală, a lumii. Iar acest lucru se mai întâmplase o dată, într-o linie temporală paralelă începută în anii 1600 și încheiată în prima jumătate a secolului douăzeci cu un holocaust nuclear.
Toate poveștile lui Harry August sunt de-o frumusețe și de-o tristețe înduioșătoare, iar tânăra autoare britanică (ce avea doar douăzeci și opt de ani la momentul apariției romanului) reușește să redea atâtea senzații și sentimente în doar câteva pagini, cât le alocă unora dintre povești, încât acestea se transformă în adevărate bijuterii fin șlefuite, pline de detalii dureroase, dar necesare în același timp. O serie de povești care te pun pe gânduri și te fac să te întrebi adesea: Dacă aș primi o a doua șansă (sau mai multe, așa cum se întâmplă în Cele cincisprezece vieți ale lui Harry August și-n Replay), ce-aș schimba? Și, dacă aș schimba anumite detalii, unde mă va purta firul vieții? Și cum îi va afecta pe alții faptul c-am schimbat acele lucruri? O poveste despre pierderi și despre regăsiri, despre durere, despre război, despre naștere, viață sau moarte, despre dragoste, despre religie (memorabile sunt capitolele despre încercările lui Harry August de-a găsi o cale spre mântuire și iertare), despre știință și despre cum aceasta, mânuită de cineva care-a pierdut simțul măsurii și care vrea să-i ia locul lui Dumnezeu, poate distruge lumea, în loc să o ajute să progreseze.
Puncte tari: seamănă cu Replay a lui Ken Grimwood, una din preferate mele, așa că asta spune multe; ritm alert, un personaj fermecător și excelent creat din frânturi de imagini, din trăiri și din interacțiunile cu cei din jur, din sentimente, acțiuni și idei care-i modelează personalitatea; multă știință, ceva religie, dragoste, moarte, renaștere, pierderea identității, multă durere, chin și dor, regăsirea sinelui și multe altele; o lectură foarte frumoasă și câteva povești de-o sensibilitate aparte, care n-au cum să nu te înduioșeze.
Puncte slabe: ritmul scade uneori, devenind aproape greoi, însă, cu răbdare, poți răzbate spre un rezultat mai mult decât satisfăcător (eu i-aș spune perfect).
Concluzii: una din cele mai frumoase lecturi de anul acesta; dacă autoarea va continua să scrie astfel de povești, categoric o voi ierta pentru „Touch” (va apărea tot la Paladin, poate la o recitire în română îi voi găsi și calități) și voi deveni un fan al scrierilor sale. O concluzie clară: merită citită.
Posted by Liviu
FanSF 
mine m-ai convins: o s-o cumpăr. Ezitam pentru că nu reușeam să mă lămuresc ce gen este.
ApreciazăApreciat de 1 persoană