Nominalizări: Andre Norton Award Nominee for Young Adult Science-Fiction and Fantasy 2012, Locus Awards Nominee for Young Adult Book 2012, The Inky Awards Shortlist for Silver Inky 2012, Goodreads Choice Award Nominee for Favorite Book of 2011 and Best Young Adult Fantasy & Science Fiction 2011
Nota Goodreads: 4.04 (216940 note)
Descrierea editurii: „Pe întreg pământul, urme negre de mâini, imprimate cu foc, apar pe mai multe porți. Sunt ale unor creaturi străine, înaripate, care s-au strecurat în această lume printr-o despicătură din cer. Într-o dugheană veche și întunecată, proviziile de dinți omenești ale unui diavol au scăzut periculos. Iar pe străduțele întortocheate, întunecate și misterioase ale Pragăi, o tânără elevă de la Liceul de Artă e pe cale să fie prinsă într-un crâncen război coborât din altă lume. Ea este Karou. Își umple caietele de schițe cu portrete de monștri, care poate că sunt sau nu sunt adevărați. Obișnuiește să dispară în mod misterios pentru a îndeplini unele „comisioane”; vorbește multe limbi – nu toate omenești, iar părul ei, de un albastru aprins, chiar așa îi crește. Oare cine este ea? Întrebarea aceasta nu-i dă pace, dar este pe cale să afle răspunsul. Când unul dintre străini – frumosul Akiva, chinuit de amintiri întunecate – dă cu ochii de ea, pe o alee din Marrakech (Maroc), rezultatul este sânge și explozie de lumină astrală, secrete dezvăluite și o dragoste cum numai în stele poate fi scrisă, ale cărei rădăcini sunt adânc împlântate într-un trecut nemilos și dureros. Va ajunge oare Karou să regrete c-a aflat adevărul despre ea însăși?”
Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, un anunț de maximă importanță: mi-am găsit semnul de carte favorit, pe care l-am pierdut din toamna anului trecut. Un semn frumos, primit acum ceva ani odată cu achiziționarea romanului „Harta Cerului”, de Felix J. Palma, un roman SF apărut la editura Trei și pe nedrept trecut cu vederea de majoritatea cititorilor. Cred. Unde credeți că era? În „Ready Player One”, romanul lui Ernest Cline despre care am scris încă din luna septembrie. Glumesc, firește, nu acesta era anunțul și nici nu era de maximă importanță. Dar am totuși un anunț de făcut: am decis să schimb un pic formatul „recenziilor” (mi-e și teamă să folosesc acest cuvânt, nu cumva să sară vreun „critic” avizat și să mă îndemne pe un ton poruncitor să mai citesc încă vreo mie de cărți, timp în care să nu mai scriu despre niciuna, înainte să-mi permit să-mi dau cu părerea), punând la început rezumatul cărții (am și un motiv: nu știu cu ce introduceri să mai vin, căci am început să repet autorii și nu prea mai am de adăugat mare lucru la biografiile lor; iar de amintirile despre cum m-am luat de citit un anume gen sau autor cred că v-ați săturat și voi) și alegând în schimb să spun mai multe despre carte.
Îl „certam” la un moment dat pe Shauki Al-Gareeb că pe cei mari nu-i ia în seamă când alege titlurile pentru colecțiile EpicWave și Leda Edge. Însă nu el taie și spânzură, așa cum se întâmplă mai peste tot, și, așa cum am spus de mai multe ori și știe toată lumea (deși puțini înțeleg), o editură reprezintă o afacere, și pentru ca afacerea să meargă mai departe e nevoie ca produsele sale să ajungă la cât mai mulți cumpărători. Deci, dacă titlurile young adult și motivaționale se vând în draci (și „Suge-o Andrei!” sau „Fluturi”, din păcate), atunci și editurile cumpără drepturi și oferă cititorilor astfel de titluri. Ne plângem că o serie a fost abandonată după volumul 1, 2 sau 3 și c-am rămas cu buza umflată. Însă patronul sau patronii unei edituri nu sunt atât de tâmpiți încât să abandoneze un titlu care se vinde ca pâinea caldă. Deci, oferă ce se cere.
Dar iar mă lungesc. Ce voiam de fapt să zic, însă m-am cam îndepărtat de subiect, este că în colecția EpicWave am dat peste o bijuterie de carte. Știu, unii spun că mă entuziasmez prea ușor (Silviu, ca să ofer și-un nume), că laud prea ușor cărți și c-ar trebui să-mi mai înfrânez entuziasmul. În calitate de cititor care-a citit câteva cărți young adult (nu foarte multe, comparativ cu alții), pot afirma că „Născută din fum și os” este o capodoperă a genului. Căci are de toate: personaje mirobolante, acțiune multă, intrigă beton, o lume detaliată și luxuriantă și câteva întorsături de situație absolut geniale. Am zis-o și pe Goodreads, poveștile cu îngeri răzbunători mi se par absolut stupide, chiar și pentru o lume fantastică. Dar pune îngerii ăia să se lupte pe viață și pe moarte cu himerele și, ce să vezi, obții probabil cel mai frumos fantasy pentru adolescenți și nu numai care a apărut probabil până acum în traducere românească.
Voiam să-i mai scad din stele, să-i găsesc un defect, să mă iau de lungimea poveștii de dragoste înfiripate între himera Madrigal (ce nume minunat și „muzical”) și nimicitorul înger Akiva (pe Goodreads am scris că ar avea apucături de obsedat sexual, la cum se ține după Madrigal și, mai târziu, după Karou – urât din partea mea, știu). Dar, ce să vezi, Laini Taylor a dat de pământ cu ideile pe care mi le formasem deja și a creat un final absolut halucinant (și dureros, totodată). A, ba am ceva să-i reproșez: frustrantul sfârșit în coadă de pește, ce te face să exclami: doar atât? Mai vreau! N-ai ce-i face, continuarea o citim în episodul următor. Care, uraaa!, tocmai ce-a apărut. Bravo, Epica! Mersi, Shauki!
Puncte tari: n-am suficiente cuvinte să descriu cât de mult mi-a plăcut această carte. De la personajele cu nume superbe (Karou – speranță, Madrigal, Akiva, Brimstone, Liraz, Kishmish, Lormanendi sau Thiago), la decorul somptuos, fascinant și exotic (din cocheta Praga până în alertul Marrakech, aglomeratul Paris sau miticul Eretz), trecând prin povești de dragoste cu final neașteptat, desene superbe, intrigi misterioase, comercianți de dinți, de dorințe sau de durere, ajungând pe un câmp de bătălie de dimensiuni apocaliptice și-ntr-un oraș al Himerelor în care are loc un bal mascat ce amintește de festivalul măștilor venețian, prin zbor, prin porți interdimensionale, pe acoperișuri de moschei și tot așa, printr-o lume populată de creaturi năstrușnice, neîndurătoare, războinice, răufăcătoare, dar capabile și de iubire. Deci, ar mai fi o rază de speranță.
Puncte slabe: motivația lui Karou dinspre final (spoiler?) mi s-a părut cam străvezie; cliffhangerul cu care se termină povestea m-a c-am nemulțumit, bine că a apărut deja volumul doi (deși îi compătimesc pe cei care-au citit primul volum imediat după ce-a apărut).
Concluzii: să nu ziceți iar că mă entuziasmez ușor, dar e una din cele mai frumoase povești fantastice pe care am citit-o până acum. Dură de la început și până la sfârșit, emoționantă pe alocuri, o lume fascinantă și exotică și niște personaje absolut memorabile. Cinci stele fără ezitare.
PS: nu v-am întrebat, e OK ideea asta cu punctele slabe și tari de la final?
Posted by Liviu
FanSF 
A republicat asta pe Biblioteca Cronopedia.
ApreciazăApreciază