Laini Taylor – Seria Născută din fum și os II: Vremuri de sânge și străluciri de stele (Daughter of Smoke and Bone II: Days of Blood and Starlight, 2012) 464p., TPB, 13×20, Epica Publishing House, 2017, Colecția EpicWave, Trad. Cristina Jinga, Red. Raluca Miheșan, 39.9 lei, ISBN 978-606-8754-20-8

Premii: DABWAHA Romance Tournament for Best Novel with Romantic Elements (2013)

Nota Goodreads: 4.10 (123750 note)

Descrierea editurii: „A fost odată ca niciodată, când un înger şi un demon s-au îndrăgostit şi au sperat la o lume lipsită de vărsare de sânge și război. DAR, ASTA NU E NICICUM LUMEA IMAGINATĂ DE EI. Karou, elevă la o şcoală de arte şi ucenică a unui monstru, a găsit, în sfârşit, răspunsurile la întrebările care au frământat-o toată viața. Ştie cine este – şi ce este. Dar odată cu revelațiile acestea, a mai aflat un lucru pe care ar da oricât să nu se fi petrecut: l-a iubit pe duşman şi el a trădat-o, iar lumea a avut de suferit din cauza asta. În extraordinara continuare a foarte aclamatului volum „Născută din fum şi os”, Karou trebuie să hotărască până unde va merge cu răzbunarea neamului ei. Inimi zdrobite, secrete sfâșietoare şi alegeri chinuitoare – în acest al doilea volum îi vedem pe Karou şi pe Akiva în tabere opuse, în ajunul reînvierii unui război milenar. În vreme ce Karou şi aliații ei creează o armată de monştri într-un ținut al nisipurilor şi al cerurilor înstelate, Akiva duce un alt soi de bătălie: una pentru salvare. Pentru speranță. Dar mai poate fi salvat ceva din cenuşa visului lor nimicit?”

Laini Taylor – Seria Născută din fum și os III: Visuri de îngeri și monștri (Daughter of Smoke and Bone III: Dreams of Gods and Monsters, 2014) 592p., TPB, 13×20, Epica Publishing House, Colecția EpicWave, Trad. Cristina Jinga, Red. Raluca Miheșan, 44.9 lei, ISBN 978-606-8754-43-7

Premii: Premio El Templo de las Mil Puertas Nominee for Mejor novela extranjera perteneciente a saga 2014

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Young Adult Fantasy & Science Fiction 2014

Nota Goodreads: 4.21 (73914 note)

Descrierea editurii: „CE FORȚĂ SE POATE ÎMPOTRIVI DESTINULUI? Două lumi sunt în pragul unui război nimicitor. Karou, punând în aplicare o înșelăciune strategică, a preluat controlul rebeliunii himerelor și e hotărâtă să o conducă spre un alt țel decât al unei răzbunări finale disperate, fără perspectivă. Viitorul depinde de ea. Când împăratul nemilos al îngerilor își aduce armata în lumea oamenilor, Karou și Akiva sunt în sfârșit reuniți, nu în dragoste, ci într-o încercare de alianță împotriva dușmanului comun. Alianța aceasta e o versiune deformată a visului lor de odinioară, dar ei încep să spere că ar putea să croiască un drum înainte pentru popoarele lor. Și probabil și pentru ei. Însă, cu amenințări și mai mari la orizont, sunt Karou și Akiva destul de puternici ca să reziste între zei și monștri? Trilogia Născută din fum și os, ajunge la un deznodământ epic, atunci când – de pe străzile Romei până la peșterile kirine și dincolo de ele – oameni, himere și serafimi se zbat, iubesc și mor, într-o apoteoză ce transcende bine și rău, dreptate și nedreptate, prieten și dușman.”

Ziceam în urmă cu ceva vreme că, alături de „Legenda” lui Marie Lu (care este totuși o distopie, un roman SF), „Născută din fum și os” a lui Laini Taylor, primul volum al trilogiei cu același nume, reprezintă poate cele mai frumoase romane young adult pe care le-am citit vreodată. Timpul, lecturile și înaintarea în vârstă, ce se cunoaște de la an la an și la lecturi (a se citi gusturi), nu numai la aspectul fizici, tind să îmi dea dreptate: ori mi-au crescut standardele, ori pur și simplu n-am mai întâlnit, de la ele încoace, o altă carte pe măsura lor (deși parcă volumul doi al trilogiei „Legenda” e la fel de bun ca primul, din ce-mi aduc aminte). Da, din păcate, trebuie să o recunosc: volumele doi și trei ale trilogiei lui Laini Taylor, cele despre care vreau să vorbesc în continuare, nu se ridică, în opinia mea, la nivelul primului volum. O fi chestie de gust, nu zic nu, sau poate de vină a fost faptul că le-am citit la sfârșit de primăvară și început de vară (un lucru nemaiîntâlnit la mine de vreo cincisprezece ani încoace, dinainte să intru la facultate), când se apropia sfârșitul școlii/grădiniței și dinspre edituri ploua cu noutăți care mai de care mai interesante și mai apetisante, cert este că parcă ceva n-a mers la volumul doi.

Nu știu, poate de vină a fost lălăiala de început, poate că pionilor le-a luat prea mult să se așeze cum trebuie pe tabla de șah, poate la mijloc a fost și faptul că au trecut doi ani de la citirea primului volum (care, repet, a fost o adevărată încântarea la acea vreme, un deliciu, o surpriză nemaipomenit de plăcută pentru mine, care nu plecasem cu așteptări extrem de mari – despre el am scris aici) și nu îmi mai aduceam aminte decât marea revelație dinspre sfârșit și, în linii mari, acțiunea cărții, nu și finalul, despre care autoarea are însă grijă să povestească aproape un sfert din acest al doilea volum, cert este că la drum am purces și cu părerea preconcepută că volumele doi sunt doar un liant între primul volum al unei trilogii, de obicei foarte bun, și ultimul (nu întotdeauna foarte bun). De fapt, cam asta a și fost impresia mea până pe la jumătatea volumului, unul destul de consistent, de altfel. Dar de acolo, lucrurile încep să se schimbe. În bine, aș zice.

Macabrul e la el acasă în acest volum. Grămezi de cadavre stivuite și azvârlite în gropi comune, himere masacrate la întâmplare și răzmerițe în rândul serafimilor, care îi au în centru pe Akiva, Liraz și Hazael, frații mercenari care au ucis mii de himere de-a lungul timpului. Însă de omorurile astea au ajuns sătui până în gât, așadar vor o schimbare. Da, chiar și apriga Liraz, neîmblânzita și nestăpânita, care se simte în continuare trădată de faptul că fratele ei, Ucigașul Suprem de Himere, s-a îndrăgostit de o himeră adolescentă (aici aduce nițel cu un bătrân pervers și nițel psihopat, însă majoritatea îngerilor arată precum fotomodelele masculine din zilele noastre și mai sunt și neîntrecuți în hăcuirea cu sabia, deci cum ar putea o biată fată să reziste farmecelor lor irezistibile, deși suratele și frații îi cad răpuși tocmai de sabia acestor superbi ucigași?) pe nume Karou.

Iar Karou… ei bine, Karou își vede în continuare de treaba pentru care a pregătit-o Brimstone, monstrul din Praga care a luat-o sub aripa lui protectoare, ascunzând-o de furia îngerilor: aceea de a reînvia himere, pentru a construi o armată demnă să se împotrivească asaltului suprem al îngerilor. Și ea învie himere, Thiago, Lupul, conducătorul himerelor, îi tot dă târcoale, vărsând râuri de bale pofticioase în preajma ei, în timp ce în palatul îngerilor, Jael, unchiul lui Akiva, hidos, pervers, uneltitor de seamă și cu chipul spintecat de o îngereasă pe care a încercat să o violeze cu eoni în urmă, mai face o mutare pe marea tablă de șah întinsă pe mai multe tărâmuri, niveluri și planuri temporale, ale cărei piese sunt, deopotrivă, oameni, himere, steliani, îngeri, îngeri rebeli și himere reînviate.

Ei bine, dată fiind lungimea considerabilă a fiecărui volum în parte și multitudinea de întâmplări și personaje care populează aceste ultime două volume, ideal ar fi fost să scriu câte o recenzie în parte pentru fiecare. Motivul pentru care am scris una comună este următorul: spoilerele. Pentru că nu aș fi putut scrie separat despre ce se întâmplă în volumul trei fără să dezvălui ce se întâmplă în cele două de dinainte. Și credeți-mă că se întâmplă multe. Laini Taylor nu se mulțumește să se țină de un singur plan, să lase să se desfășoare în tihnă povestea de dragoste dintre Karou Kirina și Akiva Serafimul, ci se ambiționează să creeze o adevărată saga fantasy, cu o lungime și o amploare impresionante. Dacă ar fi lăsat deoparte inevitabilele tare inerente genului YA, pe care am să le reproșez oricând, indiferent de autorul sau autoarea care le folosește, pentru că mi se par stupide și ilogice, probabil că despre trilogia „Născută din fum și os” ar fi discutat toți adulții amatori de povești fantasy.

Pentru că merită, pentru că are personaje vii, complexe și excelent schițate, veridice și simpatice, dar și adevărați monștri și pe dinăuntru, nu doar pe dinafară (cum e cazul himerelor), sau doar pe dinăuntru (cum e cazul îngerilor sau oamenilor, căci nu se putea să nu fie vreo două putregaiuri și în rândul bipedelor pentru care soarta umanității e mai puțin importantă decât sipetele în care-și adună comorile pe care le vor putea lua cu ei și pe lumea cealaltă), dublate de o poveste pe măsură: amplă, ambițioasă, complexă, complicată și, în ciuda lungimii și a ocazionalei lentori (m-a exasperat lungimea poveștii din peșteră din cel de-al treilea volum), a inevitabilei bateri de pas pe loc, incredibil de antrenantă. Bonus: o excelentă parte de SF, plus o latură complet necunoscută a lui Akiva, dinspre steliani, o ramură a îngerilor mai puțin cunoscută și, în opinia mea, insuficient exploatată în această serie. Recomandată!

„- Continuumul care este marele Tot este legat legat și constrâns de energii. Au și alte denumiri, numeroase, dar asta e cea mai simplă. Ele sunt dincolo de puterile noastre. Sunt începutul și condiția tuturor lucrurilor, și noi știm următoarele: vălurile țin lumile intacte și le țin separate. Atingându-se, dar separate, așa cum trebuie să fie lumile. Când treci printr-un portal, comiți o tăietură printr-un văl.”

Reclame