Ce Citește Liviu 41: Jim Butcher – Nori de Furtună

Posted: Decembrie 4, 2015 by fansf in Fantasy, Lecturi, Noutate, Pagina partenerilor, Premii SFFH, Recenzii, Urban Fantasy
Etichete:, , , ,

4788904 47212 99386 ro-nori-de-furtuna-jim-butcher-storm-front

Jim Butcher – Dosarele Dresden 1: Nori de Furtună (Dresden Files 1: Storm Front, 2000) 278p., TPB, 13×20, FinalChapter.Ro, Craiova, 2015, Trad. Ana-Veronica Mircea, Colecția SF&Fantasy Nr. 1, 36 RON, ISBN 978-606-93443-0-9

Nominalizări: Compton Crook Award în 2001

Despre Dosarele Dresden am auzit pentru prima dată, paradoxal, nu la apariția serialului, ci atunci când defuncta editură Voyager a achiziționat drepturile de publicare a seriei în România acum ceva ani și i-a încredințat primul volum Anei-Veronica Mircea, cea care a tradus Pe Ape și Mai Tulburi (On Stranger Tides), de Timp Powers, pentru aceeași editură. Din rațiuni care nu mai au loc a fi discutate aici, Voyager a renunțat la publicarea Dosarelor Dresden (și a lui Leviathan Wakes, de James S. A. Corey, care va apărea la Paladin în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu), dar traducerea a rămas în sertarul traducătoarei. Până anul acesta, când o echipă de tineri din Craiova s-a hotărât să scoată la iveală aventurile lui Harry Dresden vrăjitorul, profitând și de faptul că traducerea era gata făcută. Nu cunosc mai multe detalii, mai știu doar că inițial se vorbise că va apărea doar în format ebook, după care s-a luat decizia că ar fi mai bine (și) print (n-am cunoștință să fi apărut și varianta electronică). Și chiar înainte de târgul Gaudeamus a apărut și primul volum din seria Dresden Files, care până acum numără nu mai puțin de cincisprezece volume, din care ultimul, Skin Game, apărut în 2015, a fost nominalizat la premiul Hugo (văd că deja mai sunt anunțate încă două volume, iar printre cele cincisprezece volume mai sunt intercalate și o mulțime de nuvele și povestiri). Ajutat și de o serie TV destul de bine realizată, deși nu s-a filmat decât un sezon de 13 episoade, autorul și-a văzut de treabă și a publicat cam o carte pe an, începând cu 2000 și până în prezent, seria devenind probabil cea mai celebră serie de urban fantasy a mileniului trei.

Faceți cunoștință cu Harry Dresden, singurul vrăjitor din Chicago pe care îl poți găsi în cartea de telefon. Pentru că el cu asta se ocupă: este vrăjitor (dar nu face incantații magice gol la miezul nopții, sub lumina lunii) și ajută poliția, cu jumătate de normă, la soluționarea cazurilor mai bizare, care nu au o explicație viabilă pentru muritorii de rând. În ziua în care facem noi cunoștință cu el apare la ușa lui o femeie atrăgătoare care îi cere să-i găsească soțul dispărut de-acasă. Cum pe Dresden nu prea-l dau banii afară din casă și ăsta este modul în care își câștigă existența, acceptă angajamentul și dă se pună pe treabă, impulsionat și de cei cinci sute de dolari pe care îi primește ca plată. Numai că țârrr! telefonul. Locotenentul Murphy, de la departamentul de poliție al orașului Chicago, cea care îl consultă pe Dresden (spre amuzamentul și, uneori, spre batjocura colegilor misogini de serviciu), cu acordul șefilor, desigur, ori de câte ori are de-a face cu un caz bizar, posibil supranatural. Și cu exact acest tip de caz are acum de-a face: o damă de companie și tipul pe care venise să-l distreze în camera lui de hotel au fost uciși într-un mod oribil – cineva aflat la mare distanță de ei a făcut o vrajă magică ce le-a făcut inimile să le sară la propriu din piept.

Dresden își dă seama că are de-a face cu un vrăjitor deosebit de periculos și de puternic și, fără îndoială, mai mult decât deranjat mintal și pus pe fapte rele. Pentru că trebuie să știți ceva: există un Consiliu al Vrăjitorilor care veghează ca magia să nu fie întrebuințată cu scopuri malefice (cazul acesta de față ar fi unul dintre ele) și, de ceva vreme, acest Consiliu este cu ochii pe Harry din pricina unor ciudățenii (pe care noi doar le întrevedem în acest prim volum) ce s-au petrecut cu ceva timp în urmă. Așa că Dresden se pune pe treabă, decis să-l prindă pe vrăjitorul ticălos care e în stare să facă să explodeze inimile oamenilor din piept. În peisaj mai apare și capul tuturor mafioților din Chiacago, Marcone, care-i cere cu frumosul lui Dresden să se țină deoparte de acest caz. Dar cum Dresden este un tip încăpățânat și determinat, prea încăpățânat pentru integritatea sa corporală, de unde și bâta primită în cap, acesta nu renunță. Ci-i dă înainte, tot înainte, agasat de o reporteriță încăpățânată de la un ziar de scandal, având pe urme un urmăritor trimis de Consiliul Vrăjitorilor să-i supravegheze buna purtare, care târăște o sabie enormă după el, prin ploaie, prin vânt, urmărit de un demon broască râioasă ce vrea să-i devoreze fața, ajutat de un spirit ce sălăsluiește într-un craniu, Bob, care-i este de mare ajutor atunci când are nevoie să pregătească poțiuni magice ce necesită o dozare extrem de atentă. Ce mai, aventuri peste aventuri, umor cât cuprinde, vreme mohorâtă (doar nu degeaba se numește Nori de Furtună), personaje macabre, incantații magice, vrăji oribile, demoni la fel de oribili.

Bun romanul? Da, bun, bine scris, plin de imaginație, cu un personaj destul de fermecător, ce face parcă tot posibilul să nu devină prea fermecător, cu o panoplie nu prea generoasă de creaturi magice (dar mai sunt paisprezece volume, deci mai e loc de apariții magice), dar atent conturate și cu un rol bine determinat, un personaj secundar, lt. Murphy, ce va mai apărea și în următoarele volume, care pare o pascoste pentru Dresden, dar și un fel de protector față de lumea rea și plină de prejudecăți. Ce aș vrea să mai evidențiez: m-au deranjat trei clișee, care mă deranjează la orice film cu detectivi – Dresden colaborează cu poliția și află mai multe informații de unul singur decât un întreg departament format din zeci de polițiști, Dresden află informații, dar le ține doar pentru el până în ultimele pagini, când e gata să fie ucis și, astfel, informațiile care ar ajuta poliția să dispară odată cu el; lt. Murphy stă călare (la figurat) pe Dresden să-i dea mai multe informații, e ancheta ei, cazul ei, el e sub comanda ei, ea va rezolva cazul, dar de fapt nu face nimic și când sare scorpionul mare cât un câine devine o pisicuță pufoasă și neajutorată, în ciuda faptului că e campioană la aikido. Dar se poate trece peste aspecte cu ușurință, pentru că povestea este plină de imaginație, curge lin, are personaje, fundal, acțiune, umor, tot ce vrei. Recomandată!

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. […] Ce Citește Liviu 41: Jim Butcher – Nori de Furtună | Blog-ul fanului science fiction în Dosarele Dresden […]

    Apreciază

  2. cris1 spune:

    L-am comandat de la ei, 24 lei cu tot cu transport, citit intr-o zi, mi-a placut stilul, sper ca vor mai scoate macar 2 vol. Din pacate Rao vad ca s-au oprit cu T. Pratchett, aceea era o alta serie excelenta, amuzanta, o placere sa calatoresti in lumea Discworld

    Apreciază

  3. […] Ce Citește Liviu 41: Jim Butcher – Nori de Furtună […]

    Apreciază

  4. […] unul din punctele slabe ale seriei, alături de un alt clișeu, pe care l-am semnalat și când am povestit despre primul volum: Harry află lucruri multe și mărunte despre răufăcători, dar Doamne […]

    Apreciază

  5. […] Ce Citește Liviu 68:… on Ce Citește Liviu 41: Jim Butch… […]

    Apreciază

  6. […] câte 700-1000 de pagini fiecare). Despre primele două volume ale seriei Dosarele Dresden am scris aici și aici, în decembrie 2015 și mai […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s