Ce Citește Liviu 40: Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor

  

Marian Coman – Haiganu. Fluviul Șoaptelor (2015) 256p., TPB, HAC!BD, București, 2015, Ilustrații Andrei Moldovan, Red. Ana-Maria Arsene, 32 RON, ISBN 978-606-93640-4-8

Acum trei ani, la târgul Gaudeamus, apărea Almanahul Anticipația 2013, una din cele mai mari surprize ale anului 2012 (pe lângă reînvierea brandului Anticipația, desigur). Dar pentru mine cea mai mare și mai plăcută surpriză a Almanahului a fost interviul cu Mihai Ionașcu de la sfârșitul Almanahului, unde am găsit primele imagini ale noii benzi desenate Harap Alb Continuă. Nu știam despre benzile desenate decât că au fost sursa de inspirație pentru personaje precum Spiderman, Batman, Ironman, Wolverine, Deadpool, mulți alți supereroi, precum și pentru excelentul Watchmen, filmul (cartea am zărit-o într-un aeroport, dar m-am zgârcit la optsprezece lire). Mai citisem când eram un țânc de șase ani o bandă desenată cu Proteus (despre care ama aflat de curând că a fost creat de un român) și cam atât. Așa că nu mi-a venit să cred că în draga noastră țară se poate crea ceva atât de profesionist precum banda desenată HAC! Timpul a trecut, Harap Alb și-a văzut de treabă, Marian Coman a scris scenarii, Mihai Ionașcu l-a susținut, iar lui Andrei Moldovan trebuie că i se oferă o căruță de bani, altfel nu-mi explic de ce nu l-au răpit deja cei de la Marvel sau de la DC Comics. Și HAC! are deja nouăsprezece numere, pe care, spre rușinea mea, le-am primit de-abia săptămâna trecută de la echipa HAC!BD (mulțumesc încă o dată!), cu care am realizat un parteneriat la Gaudeamusul ce tocmai a trecut. Lipsa timpului, a bunăvoinței și a banilor au dus la neglijarea acestui aspect al universului SFFH autohton, dar promit că voi recupera pe parcurs.

Și a venit anul 2015, când echipa HAC! s-a hotărât să scoată și un roman cu unul din personajele principale ale universului conturat în HAC!, banda desenată, acesta fiind Haiganu. Despre ce este vorba? Ei bine, din ce mi-am dat seama până acum, HAC! nu se ocupă strict de Harap Alb, căci, la urma urmei, cât material să fie în poveste ca să-l poți exploata timp de trei sau chiar mai mulți ani? Nu, Harap Alb a trecut la un alt nivel, în universul său au mai pătruns multe alte personaje, iar unul dintre acestea este Haiganu, un zeu decăzut care umblă printre muritori, cu un singur ochi de ciclop în mijlocul frunții, dar care încă mai are puteri nebănuite, în ciuda faptului că a fost decăzut din drepturi și nu multă lume a auzit de el.

Însă Haiganu nu poate sta și el liniștit în lumea oamenilor, ci a primit o pedeapsă cruntă: aceea de a auzi gândurile celor aflați pe lângă el sau nu chiar pe lângă el, gânduri care nu sunt întotdeauna plăcute. Iar unul dintre aceste gânduri este al unui băiețel pe nume Zourazi, ținut captiv de un căpcăun malefic și îngrozitor pe nume Dekibalos, care, sub pretextul că are un cămin de copii orfani pe care îi oblăduiește, și-a construit o armată de copilași supuși, dar pe care îi poate strivi sub talpă la cel mai mic semn de nesupunere. Iar acești copii sunt hrana lui Dekibalos, haremul său, armata sa. Pentru că în beciul său se mai ascunde un personaj oribil: Moroianu, cunoscut publicului amator de senzații tari și drept Spânul, un vrăjitor atroce ce a transformat o mare parte din mia de copii ce reprezentat armata lui Dekibalos într-o armată de copii zombi înfometați și dornici să-l slujească pe Dekibalos până la moarte și dincolo de ea. Dar stați! De fapt copiii chiar sunt morți, căci Moroianu i-a spânzurat unul câte unul înainte de venirea iernii, pentru a-i transforma la venirea primăverii în moroi (unii le-ar zice zombi) gata să sfâșie cu dinții și cu unghiile pe oricine i-ar sta în cale lui Dekibalos. Ooo, și ce imagine formează această armată de copii demonici. Dacă nu mă credeți, aruncați o privire pe ilustrațiile din carte. O să vi se facă părul măciucă, garantez! Mai ales când o să le vedeți dinții rânjiți sau cărnurile atârnând, sfâșiate de pe oase.

Dar să nu mă îndepărtez de la subiect, căci cartea se numește Haiganu. Cum spuneam, Haiganu îi aude gândurile cutremurătoare ale lui Zourazi, cel ținut captiv de Dekibalos. Haiganu îi promite că îl va salva la un moment dat, însă Zourazi, nu mai rezistă și evadează alături de Dida, o fetiță alături de care suferă abuzurile nesfârșite și grețoase ale lui Dekibalos. Însă Zourazi nu este un băiețel oarcare, ci un ditamai puiul de vrăjitor, cu puteri de care nu sunt conștienți decât, într-o mică parte, Moroianu și cu Dekibalos. Așa că nu e de mirare că aceștia doi pleacă degrabă prin pădure ca să-i ia urma mișelului Zourazi, cel care a îndrăzbnit să evadeze de pe domeniul lui Dekibalos.

Nu prea este loc în această carte de culoarea gri. De fapt nu este loc nici pentru culoarea albă. Căci singura dată când dai de culoarea albă este când întâlnești zăpada în pădure, iar atunci aceasta este gata să îngroape și să omoare bieții copilași nevinovați. Așa cum spuneam și pe Goodreads, acesta nu prea este un roman fantasy decât poate numai prin premisă. În rest, este un roman horror în toată puterea cuvântului. Pentru că majoritatea personajelor sunt niște scelerați avizi de sânge, de putere și de favoruri de orice fel, și până și copiii, despre care ne imaginăm că trebuie să fie niște creaturi neprihănite, sunt capabili de niște fapte atroce, demne de cele mai sângeroase și mai pline de imaginație filme de groază. Da, până și Dida, fetița inocentă care evadează alături de Zourazi devine o… creatură neîndurătoare. Aici zeii sunt păpușari (ca de obicei, de fapt) pentru care muritoriii și semizeii sunt pionii de pe tabla de șah, semizeii umblă pe Pământ și au și ei planurile lor, căpcăunii sunt incestuoși și se visează zei, ba mă așteptam ca până și cerbul luat în stăpânire de Zourazi să înceapă să nutrească gânduri de preamărire, gânduri că ar putea fi și el vreun vlăstar de viță nobilă, vreun fel de pui de rege de-al cerbilor, un stăpân al pădurii. I-am dat doar patru stele pentru că se cam termină înainte să înceapă și pentru că sunt aruncate cu toptanul cam prea multe personaje, despre care nu reușim să aflăm chiar tot ce ne-am dori. Dar Marian Coman tocmai a anunțat că romanul este primul dintr-o trilogie fantasy dedicată lui Haiganu, așa că nu ne rămâne decât să ne rumegăm nerăbdarea până la următorul volum și să ne imaginăm cam ce s-ar putea întâmpla în continuare.

PS: țineți aproape, așa cum ar spune un crainic TV, vor urma povești despre aventurile personajelor din HAC!, banda desenată de această dată.

Posted by Liviu