Club de lectură dedicat STRANGER THINGS – organizat de Armada powered by Nemira

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Luni, 24 februarie, imprintul Armada de science fiction, fantasy & thriller powered by Nemira invită fanii universului Stranger Things la clubul de lectură dedicat primei cărți inspirate de serialul Netflix care a cucerit întreaga lume: Suspicious Minds, de Gwenda Bond.

Întâlnirea are loc de la ora 19.00, în mansarda librăriei Cărturești Verona și este a 75-a ediție a Clubului de lectură Nemira, moderat de Marian Coman, redactor-șef Armada și Alexandra Florescu.

Intrarea este liberă. Mai multe detalii aici.

Un laborator misterios. Un om de știință malefic. O istorie secretă. Suspicious minds, de Gwenda Bond, spune povestea mamei lui Unsprezece. Înainte de Demogorgon… înainte de Stăpânul Minții… teroarea avea chip uman.
În vara anului 1969, tineretul american fierbe. Terry Ives, o studentă de la un campus liniștit din Indiana, nu are nicio legătură cu tumultul din Vietnam sau cu protestele de la Washington. Însă în Laboratorul Hawkins, condus de Martin Brenner, o conspirație amenință totul. Terry Ives și Martin Brenner vor începe un război cu totul diferit de cel în desfășurare: un război al cărui câmp de luptă e chiar mintea umană.

„Prequel-ul pe care toți fanii l-au așteptat.“ Kirkus Reviews

Lecturi 199: Marian Coman – Omulețul din perete

Marian Coman – Omulețul din perete și alte povestiri fantastice (2019) 216p., TPB, 13×20, Nemira, 2019, Colecția n’autor, Red. Eli Bădică, 34.99 (27.99) lei, ISBN 978-606-43-0475-9

Nota Goodreads: 4.52 (63 note)

Descrierea editurii: „Și dacă ești doar un personaj în cartea altcuiva? Cala, o femeie superbă și misterioasă, în jurul căreia se învârtesc multe dintre poveștile din carte. Sevăn, un bătăuș get-beget dintr-un sat uitat de lume. Fifi, o bibliotecară care face o descoperire inedită. Tanti Teofana, o ghicitoare care ascunde tot soiul de enigme și comori. Mile, un băiat dintr-un internat, care cunoaște un secret ce va schimba totul. Acestea sunt doar câteva dintre personajele care își dau mâna și te ghidează într-o aventură nebună, provocatoare, fără pereche. Ești pregătit să descoperi lumea cu alți ochi?”

„Lumile magice ale lui Marian Coman” ar trebui să se numească o recenzie a unui astfel de volum de povestiri. Nu cred că este un „best of”, ca să-l putem numi „Best of Marian Coman”, căci, din ce-mi dau seama, au mai rămas pe dinafară niște povești minunate, și nici o integrală. Este, în schimb, un volum reprezentativ pentru unul dintre cei mai talentați povestitori de la noi și poate cel mai de seamă reprezentant al dark-fantasy-ului din literatura română ai ultimilor ani (aici fac referire, firește, și la extraordinara serie „Harap Alb Continuă”, dar și la trilogia încă neterminată „Haiganu”).

I-am descoperit scrierile și pe celebrul Sevăn încă din 2005, când a debutat cu celebrul de-acum „Nopți albe, zile negre”, iar de atunci i-am mai vizitat și pe „Harap Alb”, și pe Haiganu, dar am savurat și „Testamentul de ciocolată”. Cred că această enumerare spune multe despre plăcerea cu care citesc de fiecare dată scrierile acestui autor despre care sunt sigur că mai are încă multe de zis în literatura fantastică românească. Așadar, haideți să facem cunoștință acum cu personajele „Omulețului din perete”.

Adică, în primul rând, cu Sevăn. El îmi este, totodată, și cel mai drag, dar și cel mai antipatic. Este tipul de antierou (nu erou negativ) la care ar trebui să viseze orice scriitor să-l creeze: vulgar, necugetat, arțăgos, eternul tip care le știe pe toate. Croit după chipul și asemănarea românului care se pricepe atât la fotbal și la tenis, dar și la cum se intră peste om în casă chiar și fără mandat. El face și desface la el în sat, e bătăușul suprem și cine nu i se supune, vai și-amar de pielea lui. Însă Sevăn mai are și capacitatea de-a se îndoi de puterile sale, când se zvonește că ar fi doar un personaj din poveste. O tandră aducere aminte de unul dintre cele mai spectaculoase și mai discutate filme apărute în preajma anilor 2000 (și care, în același timp, vine să contrazică regula că întotdeauna cartea e mai bună decât ecranizarea).

Ce-ar mai fi prin poveștile lui Marian, pe care nu le recomand copiilor și pe care nu le consider a fi pentru copii, cum, de altfel, sunt atât poveștile strânse în Cartea Întâi, cum e intitulată prima parte a volumului, dar și cele din penultima parte: cu fantome și băi bântuite, cu degete lugubre și negi ce iau situația în mâini când nu mai au încotro, cu tehnologii care îi fac pe oameni să o ia razna și cu Sevăn, același Sevăn, un personaj devenit emblematic pentru scrierile lui Marian Coman.

La fel cum e și Cala, alunecoasa Cala din a Cartea a Doua, pe care abia de apuci să o vezi, că a și dispărut. Acum e, acum nu mai e. O creatură legendară, despre care se discută atât cu teamă, cât și cu venerație, căci așa se întâmplă când dai peste situații care îți depășesc capacitatea de înțelegere. Și cum această capacitate de înțelegere este extrem de limitată în cazul oamenilor banali, cu mintea mărginită, ei bine… să zicem că poveștile lui Marian Coman sunt adesea triste. Cele cu Cala nu fac deloc de rușine această afirmație. Ba vin și o confirmă cu vârf și îndesat. Să nu uităm nici de „Testamentul de ciocolată”, pe care, indiferent de câte ori l-ai citi, tot nu ajungi să-i dai de cap, să-l înțelegi în totalitate. Adică exact ce spuneam și pe Goodreads despre volumul „Omulețul din perete” în general: „Citesc și tot recitesc poveștile lui Marian Coman și tot descopăr noi înțelesuri, noi trimiteri, noi dimensiuni ale personajelor și meta-povești în povești. Poveștile lui se pot încadra în subgenurile dark-fantasy, fantasy, dar și suprarealist, horror și postmodern. Și ceea ce le face cu atât mai interesante este înlănțuirea lor, sunt trimiterile de la una la alta, de la un personaj la altul, alcătuind, laolaltă, o megapoveste ce poate fi citită ca un roman. Numai că poveștile capătă o altă dimensiune, un alt înțeles când sunt încadrate într-o poveste mai mare, e ca un joc de oglinzi, în care, dacă privești un personaj, o poveste din alt unghi, dintr-o altă perspectivă, capeți senzația că citești o altă poveste. Sau nu.”

Și, firește, nu puteam trece cu vederea modul în care personajele, poveștile, de fapt, se întrepătrund și se continuă, completându-se una pe alta, un personaj dintr-una apare, uneori doar vag, alteori jucând roluri destul de importante, în alta, rămâne doar să descoperiți și singuri trimiterile (bine, recunosc, una nu e de-aici, din acest volum: insularii cu cabluri înfipte în tâmple din „Decablat”, menționați în „Sevăn”).

Oameni buni, fantasy-ul românesc de azi nu mai e doar cu inorogi, zâne, Feți-frumoși și zmei, cum era fantasy-ul românesc de odinioară. Scriitorii noștri nu trebuie neapărat să-i imite pe Mark Lawrence, Brandon Sanderson sau Joe Abercrombie (deși nu m-aș supăra dacă ar face-o, la cât de mult îmi plac aceștia trei) ca să scrie povești de calitate, pe care să le citești cu drag. E de ajuns o idee, pe care să o îmbraci cu talent și să o populezi cu personaje suficient de interesante, și să devii, astfel, un scriitor mereu căutat. De public, de premii și de reviste. De la noi sau din afară. Sau de o editură cu ștaif, cum e Nemira, care a considerat de cuviință să publice acest volum (și să-l așeze pe Marian Coman în fruntea imprintului Armada) în colecția de literatură generală n’autor, una dintre cele mai solide colecții dedicate autorilor români apărute în ultima vreme la noi.

Omulețul din perete și alte povestiri fantastice, de Marian Coman, se lansează pe 18 aprilie

Editura Nemira lansează volumul Omulețul din perete și alte povestiri fantastice, de Marian Coman, cea mai recentă apariție în colecția n autor de proză românească contemporană. 

Evenimentul va avea loc pe 18 aprilie, de la 19:00, în cafeneaua Cărturești Verona. Alături de autor vor participa Eli Bădică, coordonatoarea colecției & Tudor Ganea.  Continuă lectura

Lecturi 174: Catherine Steadman – Ceva în apă

Catherine Steadman – Ceva în apă (Something in the Water, 2018) 416p., TPB, 13×20, Armada (imprint al Grupului Editoria Nemira), 2019, trad. Gabriel Pavel, red. Marian Coman, 44.99 lei, ISBN 978-606-43-0481-0

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery & Thriller and for Debut Author 2018

Nota Goodreads: 3.64 (48846 note)

Descrierea editurii: „Dacă ar trebui să iei o singură decizie care să-ți schimbe viața, ai face-o? Erin este o realizatoare de filme documentare pe cale să dea lovitura. Mark este un investitor bancar arătos, cu planuri mari. Cei doi pleacă în luna de miere pe insula tropicală Bora Bora, unde se bucură de soare, de plajă și unul de celălalt. Dar când fac scuba diving în marea cristalină, găsesc ceva în apă… Pot visele să devină coșmaruri? Deodată, cuplul are de luat o hotărâre periculoasă: să spună adevarul sau să păstreze secretul. Până la urmă, doar ei știu, deci ce rău ar face? Decizia lor declanșează, însă, evenimente devastatoare. Te-ai întrebat vreodată cât îți ia să sapi un mormânt?”

Precizare: roman citit în avanpremieră; va apărea în luna aprilie la editura Nemira, în colecția Armada.

Da, chiar așa, s-a mai întâmplat încă o minune. După imensa surpriză făcută de editura Litera în urmă cu aproape două luni (cine a văzut articolul despre „Pacienta tăcută” știe la ce mă refer), editura Armada (powered by editura Nemira, adică un imprint al Grupului Editorial Nemira) plusează și ea (cum a mai făcut-o și anul trecut, de altfel) și trimite în avanpremieră, unor cititori „aleși pe sprânceană”, îmi place mie să cred, câte un exemplar pentru o cronicuță de întâmpinare. Un gest superb, care mi-a umplut inima de bucurie și încântare, mai ales că „Ceva în apă” se afla foarte sus în topul cărților pe care așteptam să le citesc în această primăvară. Bine, dar să nu mai spuneți la nimeni, de fapt, de la Armada următoarea pe listă era „Eroii” lui Joe Abercrombie, pe care o tot aștept, nerăbdător, de vreo doi ani, și am auzit, pe surse, că și această traducere ar fi superbă. Dar să nu divagăm.

Bun, după cum ați observat poate și din articolul de la începutul anului, cel cu bilanțurile pe 2018, a cam crescut ponderea lecturilor mele care nu țin de domeniul SFFH. Iar balanța a fost înclinată în mod hotărâtor de nenumăratele și excelente le apariții thriller și polițiste cu care editurile de la noi ne răsfață de ceva vreme încoace. Nu zic că sunt toate capodopere, departe de mine acest gând, însă majoritatea sunt notabile. Oare de ce? Pentru că, la o piață minusculă de cititori cum avem noi în România, nu-ți dă mâna să iei grămezi de titluri, ci trebuie să alegi pe sprânceană. Adică premiate, lăudate, vândute în milioane de exemplare și, eventual, cumpărate și de marile studiouri de film (inclusiv Netflix, Hulu, Amazon și, mai nou, și Apple și-au băgat coada și achiziționează pe bandă rulantă cărți – chiar azi am citit că Apple a cumpărat drepturile de ecranizare ale superbului „Povestea lui Lisey”, că tot vorbim aici de Nemira și noul său imprint, Armada, la care a apărut și romanul despre care vreau să vorbesc în continuare), pentru a fi ecranizate.

Cum este cazul și cu romanul de față, „Ceva în apă”, pe care-l laudă nevoie mare însăși Reese Whiterspoon și a cărei companie de film i-a și achiziționat drepturile de ecranizare. Și cine-i autoarea? Catherine Steadman, actriță cunoscută din rolurile în serialele Downton Abbey (pe care nu l-am văzut, normal, la fel ca multe altele), Fearless, Tutankhamun sau Breathless (și va juca și-n The Rook, care va apărea la vară), care anul trecut și-a încercat norocul și ca autoare de romane crime. Culmea, pe lângă faptul că-i frumoasă foc și joacă foarte bine (din ce-am auzit), mai scrie și bine. Adică a imaginat o poveste întortocheată la prima vedere, mai ales că începe cu sfârșitul, dar pe care a stăpânit-o cu mână extrem de sigură de la început și până la final.

Pe scurt, doi viitori însurăței, tineri și frumoși, ea, realizatoare de documentare în Londra, el fost bancher lăsat pe drumuri din cauza crizei financiare din urmă cu câțiva ani și-a unei încurcături la locul de muncă, pleacă într-o vacanță exotică, exact înainte de nuntă, tocmai în Bora Bora, în Pacificul de Sud. Iar acolo dau peste o adevărată comoară: un avion cu cinci pasageri la bord se scufundă exact în calea bărcii lor și la suprafață iese o valiză plină cu dolari (exact un milion), un săculeț cu diamante, un memory stick, un pistol și un telefon. De pistol scapă iute, însă comoara e prea tentantă ca să se mai gândească la ce pericole i-ar putea paște pe viitor, dat fiind că află că pasagerii erau ruși (periculoși, prin definiție).

Iar de aici, cursa. Nu o cursă clasică, cu urmăriri prin toate orașele atrăgătoare ale lumii sau pe culmile înzăpezite ale lui Aconcagua, ci prin Londra. Vedeți voi, Erin, personajul feminin, are de filmat trei pușcăriași, două femei și un bărbat, care urmează să iasă din pușcărie și pe care-i va urmări cu echipa de filmare ca să vadă cum se vor comporta după ispășirea unui număr de ani după gratii. Iar Mark, soțul, se hotărăște să-și deschidă o afacere în domeniul bancar cu ajutorul acelor bani. Însă, deși nu o duceau rău nici înainte, tentația unor milioane în plus într-un cont bine ascuns în Elveția e prea mare, chiar dacă spectrul acelor cadavre rămase blocate în avionul scufundat lângă Bora Bora îi pândește precum norul plin de ploaie rămas tot timpul deasupra casei Familiei Addams.

Povestea merge strună, personajele sunt foarte reușite, se comportă perfect de anapoda cât să pară credibile (Erin, o tipă subțirică, ce n-a tras în viața ei cu arma și singurul contact cu cei în afara legii au fost niște interviuri în camera pentru vizite a închisorii, vrea să pară un fel de spion, să pătrundă în lumea interlopă și să facă aranjamente care e limpede că îi vor pune viața în pericol – și pe a lui Mark, deopotrivă, însă nu se poate abține, mergând din minciună în minciună, până ce… ei bine, vă puteți imagina și singuri ce-ar putea urma).

Eu mi-am imaginat destul de devreme ce ar putea urma, dat fiind că povestea începe cu sfârșitul (aproape), deși nu mi-a venit să cred că autoarea ar fi putut avea un asemenea tupeu. Ei bine, l-a avut. L-a avut și a îndrăznit să șocheze cititorii, că tot a sosit vremea thrillerelor șocante, cu răsturnări spectaculoase de situație chiar la final. Și, în plus, cu toate boacănele pe care le fac personajele, acestea sunt chiar simpatice, în naivitatea, inconștiența și tupeul care-i mână să facă ceea ce fac. Mie mi-a plăcut povestea. Am mai citit așa ceva, deci nu am fost complet dat pe spate, dar tot m-am arătat surprins la final. Ce-ar fi pe drum? Lăcomie, trădări, oameni meschini, pungași, șefi de bande ce-au băgat groaza în londonezi decenii de-a rândul, fundamentaliști și naivi, mulți naivi, dar și gangsteri care un se dau în lături de la nimic pentru a-și atinge scopurile mârșave.

„Apoi mă lovește ideea că nu o să găsim nimic aici. Holli nu avea decât optsprezece ani când trăia în camera aceasta. Aici sunt relicve ale persoanei care a fost. Acum are douăzeci și trei de ani. Maturizarea te schimbă. Cinci ani în închisoare te schimbă. Cine știe ce i s-a întâmplat în timpul ăsta?

Ce vreau să spun e că e suficient să mă uit la mine ca să îmi dau seama că întreaga mea viață s-a schimbat în nouă zile. Am devenit o mincinoasă și o hoață. Dumnezeu știe unde o să fiu peste cinci ani. Sper că nu în închisoare.”

Lecturi 173: M.R. Carey – Băiatul de pe pod

M.R. Carey – Băiatul de pe pod (The Boy on the Bridge, 2017) 416p., TPB, 13×20, Armada, 2018, trad. Ruxandra Toma, red. Oana Ionașcu, 39.99 lei, ISBN 978-606-43-0282-3

Nominalizări: British Fantasy Award Nominee for Best Horror Novel (the August Derleth Award) 2018, Goodreads Choice Award Nominee for Horror 2017

Nota Goodreads: 3.98 (14851)

Descrierea editurii: „O nouă poveste din apocalipsa zombie Fata cu toate darurile. Oamenii de știință și militarii din stația Rosalind Franklin lucrează cu disperare să salveze lumea de pandemia ce amenință să distrugă întreaga civilizație. Greaves, un băiat de cincisprezece ani, instabil emotional, eminent în științele naturii, dar marginalizat de adulții din stație, pare să fi găsit leacul. Dar, aflați în pragul colapsului, destabilizați de anxietatea și disperarea celor care știu că de ei depinde salvarea tuturor, oamenii nu iau întotdeauna cele mai bune decizii.” Continuă lectura

ARMADA : un nou imprint Nemira dedicat literaturii science fiction, fantasy & thriller

Nemira lansează un nou proiect editorial: ARMADA, un imprint dedicat literaturii science fiction, fantasy și thriller. Armada va oferi cititorilor în fiecare lună cele mai noi cărți de science fiction, fantasy și thriller în ton cu piața de carte internaţională, dar și autori consacrați mereu actuali pentru noile generații de cititori în colecția Armada Clasic. Cărțile vor avea un design nou, comercial, fresh și atractiv. 

După aproape 30 de ani în care a adus pe piața din România cea mai consistentă ofertă de carte science fiction, fantasy horror și thriller, prin autori clasici precum Arthur C. Clarke, Frank Herbert, Philip K. Dick sau Stephen King, dar și prin cei mai populari autori de azi, ca George R.R. Martin, Andrzej Sapkowski sau Diana Gabaldon, povestea continuă cu Armada, coordonată de Marian Coman ca redactor-șef. Continuă lectura

Revista Nautilus se relansează online pe revistanautilus.ro!

Editura Nemira relansează Revista Nautilus, o platformă online dedicată literaturii, filmelor, benzilor desenate și jocurilor science-fiction, horror și fantasy, coordonată de scriitorul Marian Coman. www.revistanautilus.ro va fi online din 21 martie și se va lansa cu un text răvășitor semnat de Ursula K. Le Guin, maestra de necontestat a literaturii SF și Fantasy, dispărută dintre noi la începutul acestui an. Continuă lectura

HAC!BD lansează la Comic Con al doilea volum din trilogia fantasy ”Haiganu” și varianta horror a poveștii ”Capra cu trei iezi”

Al doilea volum din trilogia fantasy ”Haiganu” și un nou număr al revistei de benzi desenate HAC! sunt două din surprizele pe care Editura HAC!BD le pregătește pentru participanții la ediția din acest an a East European Comic Con, eveniment ce se va desfășura la Romexpo în perioada 5 – 7 mai. Continuă lectura

”Haiganu. Furia Oarbă”. Câștigă una dintre cele 50 de cărți de pe Goodreads!

* romanul va fi prezentat în premieră în cadrul East European Comic Con

Nu mai puțin de 50 de exemplare din romanul ”Haiganu. Furia Oarbă” de Marian Coman sunt puse la dispoziția utilizatorilor platformei Goodreads, într-o campanie Book Giveaway. Campania a demarat astăzi, utilizatorii Goodreads din România și Republica Moldova putând să se înscrie până pe 13 mai, cei 50 de câștigători urmând să fie desemnați prin tragere la sorți. Continuă lectura

”Haiganu. Furia Oarbă”, disponibil la precomandă pe Supererou.ro

· Romanul va fi lansat la începutul lunii mai, la Comic Con

După succesul cu ”Fluviul Șoaptelor” (despre care am scris aici), Marian Coman continuă aventura Zeului Osândit în ”Furia Oarbă”, al doilea volum din trilogia ”Haiganu”. Cartea va fi lansată la începutul lunii mai, în cadrul East European Comic Con, eveniment ce se va desfășura la Romexpo, în București. Continuă lectura