Am participat în toamnă la primul meu Romcon. Nu vă speriați, n-am să încep să rememorez evenimentele de-acolo și nici n-am să povestesc cum a început proiectul Blogosfera SF & F. Vreau doar să spun că am asistat (și intervenit) la o discuție despre romanele „Vegetal” și „Mineral” alături de Georgiana Vlădulescu, în compania autorilor, Dănuț Ungureanu și Marian Truță. Bine, e un fel a spune am participat, că nu am apucat să pun decât două întrebări, fiind permanent întrerupți de un personaj grotesc și mult prea adânc ancorat în trecut. Dar ceea ce voiam de fapt să spun este că pentru acel eveniment a trebuit să citesc cele două cărți despre care s-a vorbit, evident. Nu știu de ce am așteptat atât de mult, dar, oricum, pot spune că a fost o experiență benefică. Faptul că le-am citit, la asta mă refer. Credeam că „Vegetal” va fi cu plante transformate în monștri ce atacă oamenii (despre „Mineral” poate voi aduce vorba cu o altă ocazie). A fost cu plante care atacă oamenii, însă nu erau chiar atât de monstruoase.
Dar iată că la Gaudeamus a fost lansată o carte așteptată de mai toată lumea, un roman al lui Florin Purluca. Nu citisem nimic scris de el până atunci, dar mi-am spus că un roman cu o copertă atât de frumoasă și cu un titlu atât de interesant merită citit. Iar când a venit vremea să votăm următorul volum despre care să scriem în cadrul proiectului Blogosfera SF & F, am votat fără să clipesc pentru „Cum să fabrici un semizeu”. De ce? Păi eu am votat pentru că scriitorul Lucian Dragoș Bogdan l-a recomandat pe Goodreads. Și pentru că a spus despre el că e un military science-fiction cu androizi vegetali. Așa că, ce vreți mai mult? Un titlu exotic, un autor pe care nu-l mai citisem, androizi vegetali, o lume care mă ducea cu gândul la seria „Războiul Bătrânilor” a lui John Scalzi și obligativitatea de-a citi cartea pentru a scrie despre ea alături de ceilalți membri ai Blogosferei SF & F. Care poate crește de la lună, în funcție însă de disponibilitatea volumelor despre care scriem.
Descrierea editurii: „O lume postumana pentru care evolutia a insemnat si recuperarea unor calitati pierdute, o lume in care plantele si robotii fac impreuna exact ceea ce trebuie sa faca, adica sa ajute umanii, din pacate si o lume ravnita de alte lumi, desprinse din acelasi trunchi comun al omenirii – iata ce gasim in romanul de debut al lui Florin Purluca. Si mai gasim ceva, dincolo de invazii, trocuri si soldati: problemele cu care se confrunta oamenii indiferent de momentul evolutiei ca specie. Sau poate tocmai problemele care survin in anumite momente ale evolutiei…”
E tare greu să trăiești pe planeta Kepler-62E, căci gravitația este de trei ori mai mare decât a Pământului. Așa că nu e de mirare că nimeni nu prea se încumetă să o abordeze (a se citi „jefuiască”, „șantajeze” și așa mai departe). Chiar și Confederația, megacorporația care taie și spânzură în spațiu, ezită să le ceară tribut celor de pe Kepler-62E, în ciuda faptului că armata lor este aproape inexistentă, iar despre sistemele lor de apărare… ce să mai zic. Dar e bine că au androizi eco, de genul lui Coa-Poa (genial nume) sau Aris, care-l vor ajuta pe mercenarul Diamond Felix (motivat și de o căruță de bani, care l-ar fi scos din multe belele, plus că n-ar mai fi fost nevoie să muncească toată viața) să se adapteze la gravitația ucigătoare, iar el, în schimb, va trebui să-i ajute pe alsanieni, locuitorii planetei Kepler-62E, să-și construiască o armată ca lumea și să nu mai fie priviți ca victime sigure de tâlharii suficient de bogați încât să-și permită echipamente militare cu care să înfrunte gravitația buclucașă. De ce s-ar stresa tâlharii să atace o planetă cu condiții atât de grele? Ei bine, asta va trebui s-o descoperiți citind romanul lui Florin Purluca.
Mi-a plăcut cartea. Mult. Mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o într-o singură zi. Sigur, are doar o sută cincizeci de pagini, cam cât o nuvelă mai lungă, dar în cele o sută cincizeci de pagini ajungi să faci cunoștință cu o lume exotică, cu androizi vegetali, cu o corporație ultra-mega-lacomă (dar cred că sintagma „corporație lacomă” este de fapt un pleonasm), cu un mercenar mânat nu numai de lăcomie, căci descoperim că mai are și alte motivații în afară de bani, și cu un stil de-a privi lucrurile foarte ieșit din tipare. Deși cartea este structurată ca un singur imens capitol, de o sută cincizeci de pagini, nici nu știi când trece timpul. Florin Purluca scrie bine, are idei, povestea este interesantă și lipsită de sincope, deși i-aș reproșa faptul că e prea scurtă pentru amploarea poveștii, pentru că mi s-a părut a fi doar începutul unei povești mult mai complexe. Dar poate că autorul a gândit-o așa și și-a imaginat o poveste de ansamblu mult mai stufoasă, iar acesta a fost doar începutul. Sper. Pentru că aș vrea să aflu mai multe amănunte. Sau să citesc mai multe povești care se petrec pe planeta Kepler-62E. Dar nici niște aventuri în plus cu Diamond Felix n-ar strica. Imaginea unei galaxii ce clocotește de viață, în care lumi precum Kepler sunt privite ca victime sigure de cei puternici poate oferi mult mai multe povești. Parte SF, parte fantasy (apare și o zeitate pe acolo, iar despre plante și oameni… numai de bine), recomand cartea scrisă de Florin fanilor lui Asimov, Scalzi sau van Vogt. Și celor care consideră că autorii români nu prea știu să scrie povești SF interesante. Ba pot, și o și fac. Și merită citiți. Pentru că au idei interesante. Și pentru că scriu bine, indiferent de vârsta lor.
Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Cum să fabrici un semizeu, le găsiți pe blogurile: Assasin CG, Catharsis Writing, Cu mintea la… SF și Jurnaul unei cititoare. Luna viitoare vom scrie despre Acesta este trupul meu, de Liviu Surugiu.
Despre Cum să fabrici un semizeu mai scriu:
Catharsis Writing (Ștefan Decebal Guță)
Cu mintea la… SF (Silvia Penciulică)
Jurnalul unei cititoare (Georgiana Vlădulescu)
Posted by Liviu
FanSF 
Un gând despre &8222;Ce Citește Liviu 92: Florin Purluca – Cum să fabrici un semizeu&8221;