Avanpremieră Brandon Sanderson – Elantris

Prin ambilitatea Editurii Paladin, iată un fragment în avanpremieră din Elantris, de Brandon Sanderson, traducere de Iulia Dromereschi. Volumul va fi lansat la Final Frontier, sâmbătă, 2 aprilie, de la ora 16:15, alături de alte două volume: Trezirea Leviatanului, de James S.A. Corey, traducere de Mihai-Dan Pavelescu, și Furia Roșie, de Pierce Brown, traducere de Iulia Pomagă. Vor vorbi Ionuț Bănuță, Michael Haulică și autorul acestor rânduri.

„Sarene privea cortul funerar cu un ochi critic, aşteptând în timp ce Ketol şi câţiva hamali îi făceau loc prin mulțime pentru a se putea apropia de sicriu. Trebuia să recunoască, totul era ireproşabil: florile, ofrandele, preoţii korathieni care se rugau. Singura ciudăţenie era cât de aglomerat era cortul.

— Sunt tare mulţi oameni aici, îi spuse ea lui Ashe.

— Prinţul a fost foarte iubit, răspunse seonul plutind lângă ea. Conform rapoartelor noastre, era cea mai iubită personalitate a ţării.

Sarene îi făcu semn seonului că a înţeles și merse pe culoarul deschis de Ketol pentru ea. Sicriul prinţului Raoden se afla chiar în centrul cortului, păzit de un cerc de soldaţi care nu permiteau mulţimii să se apropie prea mult. În timp ce mergea, văzu durerea profundă de pe chipurile celor prezenţi.

„Deci este adevărat“, gândi ea. „Oamenii l‑au iubit într‑adevăr.“

Soldaţii îi făcură loc, iar ea se apropie de sicriu. Acesta era decorat cu aoni – majoritatea simboluri ale iubirii şi ale păcii – după obiceiul korathian. Sicriul de lemn era în­conjurat de mâncăruri sofisticate, o ofrandă adusă în onoarea decedatului.

— Pot să‑l văd? întrebă ea întorcându-se spre unul dintre preoţii korathieni, un omuleţ cu o figură binevoitoare.

— Îmi pare rău, copilă, spuse preotul. Prinţul a fost desfigurat de boală. Regele a cerut ca acesta să aibă o înmormântare demnă.

Sarene dădu din cap și se îndreptă iar spre sicriu. Nu era sigură ce se aşteptase să simtă la căpătâiul bărbatului cu care ar fi trebuit să se mărite. Era ciudat de… furioasă.

Ignoră sentimentul pentru moment și se întoarse să privească în jur. Totul era parcă prea formal. Deşi oamenii erau în mod evident îndureraţi, cortul, ofrandele şi decoraţiunile aveau ceva fals.

„Un om de vârsta lui Raoden, în plină putere, mort de friguri“, se gândi ea. „Se poate întâmpla, dar e puţin probabil.“

— Doamnă? zise încetişor Ashe. S‑a întâmplat ceva?

Sarene îi făcu un semn seonului şi merse înapoi la trăsură.

— Nu ştiu, spuse ea încet. Doar că ceva mi se pare ciudat, Ashe.

— Sunteţi bănuitoare din fire, doamnă, comentă seonul. — De ce nu stă Iadon de priveghi la căpătâiul fiului său? Ketol a spus că primeşte audienţe de parcă moartea propriului fiu nu l‑ar afecta deloc.

Sarene clătină din cap.

— Am vorbit cu Raoden chiar înainte să părăsescTeodia şi părea în regulă. Ceva e putred aici, Ashe, şi vreau să aflu ce.

— Of… spuse Ashe. Doamnă, tatăl vostru mi-a cerut să încerc să vă ţin departe de necazuri.

— Ştii că n‑ar fi cu putinţă, zise Sarene zâmbind. Haide să‑l cunoaştem pe noul meu tată”.

Copyright editura Paladin

Posted by Liviu