Nominalizări: Goodreads Choice Award for Young Adult Fantasy and Science Fiction 2012, Rebecca Caudill Young Reader’s Book Award Nominee (2015), Milwaukee County Teen Book Award Nominee (2013), The Inky Awards Nominee for Silver Inky (2012), Abraham Lincoln Award Nominee (2014).
Notă Goodreads: 4.20 (254706 note)
De multe ori când este pronunțată sintagma „distopie young-adult”, majoritatea, inclusiv eu, se duc cu gândul la Jocurile Foamei, un mega-bestseller internațional care a inspirat nu mai puțin de patru filme, deși mergeau și trei, lejer chiar. Mulți autori și autoare s-au inspirat din celebra serie și au creat serii asemănătoare, care s-au bucurat sau nu de succes. Unele au fost mai slabe, din punctul meu de vedere cel puțin (dau aici exemplul celei de-a doua foarte celebre distopii young-adult care la rândul ei a fost sursa de inspirație pentru o serie de filme, seria Divergent scrisă de Veronica Roth), iar altele, cum este exemplul despre care vreau să vorbesc în continuare, par că se îndreaptă în noi direcții, nelăsând deoparte firul central al acțiunii, povestea celor doi protagoniști (da, nu poate fi niciodată unul singur, trebuie să fie un băiat și-o fată care se îndrăgostesc unul de celălalt), dar concentrându-se și pe cauzele care aproape că au adus omenirea în pragul extincției: cataclisme naturale, viruși scăpați de sub control, bombe nucleare, asteroizi, războiul zeilor cu oamenii, invazii extraterestre sau pur și simplu prostia nemărginită a oamenilor, care nu pot înțelege că nu mai avem altă planetă pe care să locuim în cazul în care aceasta, a noastră, este distrusă.
Am avut o surpriză foarte plăcută când, într-o zi, în timp ce pierdeam vremea pe Facebook, am văzut o copertă pusă de un nume necunoscut mie la acea vreme, Radu Lilea, pe un grup de pe care până acum am aflat foarte multe lucruri interesante: era vorba de Legenda, de Marie Lu, cu o copertă neagră și sobră, care m-a dus imediat cu gândul la o distopie. Am dat fuga pe Goodreads și m-am informat cu privire la subiect. M-am cam lăsat de citit distopii YA, nu că mi-ar displăcea în mod profund, dar am o listă de lecturi de vreo mie și ceva de cărți, plus încă vreo câteva sute care zac în așteptare pe rafturile bibliotecii, de s-au îndoit săracele la mijloc din cauza greutății, silindu-mă din când în când să le dau jos și să întorc rafturile pe partea cealaltă. Dar, din când în când, dau de câte una care chiar nu-mi dă pace, iar după ce am luat legătura cu Radu și l-am descusut și răsdescusut cu privire la planurile de viitor, apoi am văzut cât de arătoase sunt volumele scoase, fiind disponibile și la niște prețuri destul de atractive (30 și ceva de lei un hardcover de 300 și ceva de pagini), am împins în capul listei această primă parte a unei trilogii extrem de interesante.
Lumea s-a schimbat definitiv. Statele Unite s-au scindat; partea de vest este ocupată acum de Republică, o națiune mereu pe picior de război cu vecinii săi. June si Day sunt doi adolescenți care vin din medii radical diferite. Născută într-o familie republicană bogată, June se pregătește pentru o cariera de succes în armată. O imensă conspirație face ca destinul ei să se intersecteze cu acela al lui Day, cel mai căutat infractor din Republică. La doar cincisprezece ani, ceea ce mi s-a părut un pic cam tras de păr, cei doi sunt cele mai strălucitoare personaje ale timpului lor: June este un viitor militar de succes care trebuie să preia frâiele urmăririi lui Day de la fratele ei, asasinat tocmai de către Day după ce acesta atacase o clinică pentru a fura un antidot care urma să-i salveze viața frățiorului său infestat cu un virus extrem de periculos, în timp ce Day este un fel de vigilante atotputernic, care le dă mari bătăi de cap autorităților, jefuind bănci, sabotând zeppeline, atacând convoaie militare, râzând de autorități și scăpându-le mereu din mână. Dar asta până când își pune June ambiția să-l prindă pe ucigașul fratelui ei. Trădări, torturi, asasinate – orice devine permis pentru ca tinerii să nu poată ajunge la sursa tuturor minciunilor.
Mi-a plăcut foarte subterfugiul folosit de autoare pentru a da un plus de savoare cărții, ceea ce ne permite, în același timp, să aflăm cum gândesc două personaje aflate de cele două părți ale zidului despărțitor: avem de-a face cu două povești diferite, spuse din două perspective diferite, atât de diferite încât și fonturile cu care sunt scrise capitolele, ce alternează spunându-ne când povestea lui Day, când pe cea a lui June, sunt diferite. Cum spuneam, un subterfugiu interesant, care ne lasă să pătrundem în mințile celor doi protagoniști și să le aflăm chiar și cele mai tainice gânduri. Ce-i mână pe ei în misiunile lor? De ce se dau testele care-i evaluează pe copii și-i împarte în dezirabili și indezirabili, hotărându-le soarta și trimițându-i ori mai departe, la studii, ori în lagăre de muncă, răpindu-i de lângă familii și furându-le viitorul? Ce-i cu bolile misterioase din diferitele cartiere ale orașului și de ce apar la intervale aparent regulate? De ce șefii și președintele se comportă atât de cinic cu proprii cetățeni, deși populația Republicii, ce reprezintă până la urmă, să zicem, jumătate din populația SUA (care în zilele noastre numără în jur de 320 de milioane de locuitori), a ajuns să numere doar puțin peste 20 de milioane? Se pot măslui acele teste și se pot, astfel, trimite, copii cu rezultate excepționale la groapa de gunoi a sistemului? Selecție? Cinism? Masacre? Cine știe?
Mi-a plăcut mult povestea: este antrenantă, curge lin ca un șipot de munte, dar o și ia năvalnic la vale uneori, de nu o mai poți opri, este dură, percutantă, aspră, tristă de multe ori, fără înflorituri, are două personaje care se fac plăcute tocmai prin lipsa de perfecțiune cu care le-a înzestrat autoarea, căci aceste personaje sunt nevoite să înfrunte condiții vitrege, militari nemiloși, gata în orice moment să scoată arma, un președinte ce pare ales la nesfârșit, chiar dacă țara se duce de râpă, și să ducă o viață mereu pe marginea prăpastiei, plină de pericole. Este clar, autoarea știe să aștearnă o poveste pe hârtie, știe să construiască personaje (chiar dacă uneori sunt puse în situații care le-ar da bătăi de cap și unor militari cu ani lungi de antrenamente în spate), știe când să calce pedala de accelerație sau când s-o ridice și mai știe și să arunce o nadă care-l lasă pe cititor cu întrebări în minte, întrebări care își vor găsi, bineînțeles, răspunsul în episodul următor. Așa că voi sta nerăbdător până apar și celelalte volume, nu le voi citi în engleză pentru că, așa cum am mai spus, mai am vreo mie care așteaptă la rând, după care le voi devora și pe acelea, curios să aflu ce se mai întâmplă în continuare. Recomandată!
Posted by Liviu
FanSF 
3 gânduri despre &8222;Ce Citește Liviu 60: Marie Lu – Legenda&8221;