Nemira: 30 de ani cu amintiri și aventuri în lumi extraordinare!

Era 1994 și începusem deja să citesc enorm de mult pentru un copil de vârsta mea. Îmi făcusem abonament la biblioteca din orașul natal și pornisem deja să devorez integrala Jules Verne, indiferent de format. Începusem cu „Amintiri din copilărie”, înainte de-a intra la școală (și părinții, și unul dintre bunici au fost cititori împătimiți, așa că am crescut înconjurat de cărți), apoi continuasem cu benzi desenate, apoi o ambiție personală, în clasa a doua, m-a făcut să revin la literatură („Cuore. Inimă de copil” e cartea responsabilă, plus o colegă de clasă de-ale surorii mele mai mici cu un an), moment hotărâtor în formarea mea de cititor înrăit.

Și a venit, cum spuneam, 1994, o vacanță la bunici, la Lacu Sărat, lângă Brăila, unde am găsit, printr-un fericit concurs de împrejurări, un exemplar ferfenițit din „Închisoarea OGPU” a lui Sven Hassel. M-au fascinat nu doar coperta macabră, ci și aventurile pe care le promitea pe coperta a patra. E cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori și cu care mi-am corupt și câțiva colegi de clasă din gimnaziu să mai pună și ei mâna pe câte-o carte din când în când. E cartea la finalul căreia l-am descoperit pe Stephen King și promisiunea unor lecturi de neuitat (colecția Comando, dar mai ales, Nautilus, apoi și Ora H). E cartea cu care am descoperit editura NEMIRA.