De la Trenul de noapte n-a mai apărut o carte de proză, semnată de autori contemporani dedicați genului fantastic. Volumul a ieșit zilele astea de sub tipar la Litera, în colecția Biblioteca de Proză Contemporană. Treisprezece scriitori semnează povestiri în registru fantastic, abordând varii teme, de la hibridul monstruos la granița labilă dintre viață și moarte ori la condiția de fantomă prinsă între lumi. Străzi, orașe halucinante, studenți înainte de examen ori copii prinși într-o realitate iluzorie. Nu lipsesc nici dialogurile peste timp: o replică inteligentă dată lui Gogol, un mesaj trimis lui Saramago, o despărțire de Kafka. Unii dintre autori au scris mai multe povestiri, alții au spus totul într-o singură poveste. Cei treisprezece prozatori sunt (în ordinea apariției în volum): Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mîndruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Doina Ruști, Tudor Ganea, Alexandru Trușcă, Mihail Victus, Octavian Soviany, Iulia Pană, Radu Găvan.
Cartea are o prefață semnată de Andreea Apostu.
„Cu texte care explorează registre diverse ale fantasticului, de la rescriere parodică la mit, creștinism medieval, viață de după moarte și supranatural gogolian, Treisprezece nu poate decât să trezească și să mențină cu ușurință atenția cititorului.”
Andreea Apostu
PAVEL NEDELCU • BOGDAN RĂILEANU • IULIA MICU
LUCIAN MÎNDRUȚĂ • MIHAI ENE • COSMIN LEUCUȚA
DOINA RUȘTI • TUDOR GANEA • ALLEX TRUȘCĂ
MIHAIL VICTUS • OCTAVIAN SOVIANY • IULIA PANĂ
RADU GĂVAN
Teme variate, personaje inedite, treisprezece autori – în penumbra misterioasă a întâmplărilor care nu mor.
„Când aluneci accidental într-un teritoriu necunoscut, mintea începe să deseneze o hartă, iar tu ești dintr-odată stăpânul unei secret, al imperiului de dincolo de zid. Un ciclu s-a încheiat, cea de-a douăsprezecea lună a rămas în urmă, așa că pășești încrezător în cea de-a treisprezecea, imaculată, ca orice timp fabulos. Dincolo de convenționalul douăsprezece se află țara tuturor posibilităților. Ganea privește prin geamul subțire, Soviany călătorește în timp, iar Mihai Ene probează un dandy smoking. Pe cărarea cețoasă, Pavel ridică steagul avangardei, Trușcă se retrage într-un icon, iar, din postul său de observație, Victus consemnează, privind nedumerit spre taxiul Iuliei Pană. Pentru Leucuța lupa rămâne de bază, Răileanu îl contemplă pe Saramago, în timp ce, alături de el, Iulia Micu trasează o nouă stradă și Mîndruță zâmbește sardonic, jucându-se cu un telefon, pe care, luând-o în serios, Găvan îl descrie meseriaș. În ceea ce mă privește – stau de vorbă cu dl K. Iarăși.” Doina Ruști
FanSF 