Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Science-Fiction 2015
Nota Goodreads: 53474 note
Cu ajutorul unei singure cărți și sosind parcă de nicăieri, Ernest Cline a devenit aproape cât ai clipi o vedetă de talie mondială. Cartea care l-a transformat într-un adevărat star și l-a propulsat în rândurile scriitorilor pe care se bat marile studiouri hollywoodiene pentru a-i ecraniza poveștile este, evident, Ready Player One, apărută anul trecut la Nemira, despre care am scris și eu în luna septembrie. A apărut în 2011 și la cârma ecranizării sale se află însuși Steven Spielberg, despre care George Lucas afirma că ar fi singurul regizor de la Hollywood care ar putea obține tot ce i-ar dori inimioara în materie de finanțare. Sincer, mie mi-a plăcut destul de mult primul volum, dar n-aș putea spune că a devenit cartea mea SF preferată. Nu sunt geek, nu joc jocuri video, iar referințelor culturale care i-au dat pe spate pe fanii cărții nu au avut un ecou la fel de răsunător și la noi. Pentru că la noi se stătea la coadă la pâine când americanii anilor optzeci jucau acele jocuri și vizionau filme cu bugete de zeci de milioane de dolari. Așa că pe noi ne-au cam sărit acele vremuri. Dar înțeleg de ce a prins atât de bine. Ernest Cline a știut cum să scrie o poveste care să rezoneze cu milioane de cititori. Iar după ce am vizionat interviul din martie luat prin skype de Ana Nicolau am înțeles și de ce: tipul e o enciclopedia ambulantă, doldora de informații din cele mai variate domenii, iar când își pune și mintea la treabă și așterne o poveste antrenantă, plină de suspans și de referințe din cărți, muzică, jocuri și filme, ba o mai îmbracă și sub forma unui joc video cu monștri, vrăjitori, kaiju, săbii, planete ce recreează cele mai spectaculoase lumi de care ai auzit vreodată, plus o mână de personaje alături de care ai dori să-ți petreci tot restul vieții ca să nu te mai plictisești niciodată, rezultatul e unul de pomină, care merită cu prisosință să intre în folclor.
Dar destul despre Ready Player One. E vremea să discutăm și despre (era să zic urmarea) Armada, tradusă pentru noi de același neobosit Mihai-Dan Pavlescu. Descrierea editurii: „Evadarea e necesara, isi tot spune Zack Lightman, care a visat dintotdeauna cu ochii deschisi ca sa alunge monotonia din viata reala. Si nu e periculoasa, crede el, pentru ca gamerii adolescenti nu trebuie sa salveze universul… Dar intr-o zi eroul nostru da cu ochii de o farfurie zburatoare… Mai mult: ciudata aparitie e din jocul video pe care-l joaca in fiecare seara, aparand Pamantul de invadatori extraterestri. Si nu, Zack n-a luat-o razna.”
Mi s-a părut că autorul n-a făcut decât să respecte rețeta succesului primului său roman: o poveste la fel de antrenantă, cu un plus de viteză datorită bătăliilor și cu un plus de volum spațial datorită acțiunii care se petrece parțial pe fața nevăzută a Lunii, și cu un element complet nou: o invazie extraterestră. Personajul principal, Zack, mi s-a părut tras la indigo după Wade din Ready Player One, ceea ce i-a adus autorului o bilă neagră din partea mea. Însă asta nu-l face mai puțin interesant: geek, ok, dar nu imaginea geekului neatrăgător și tocilar, cu ochelari și plin de coșuri, de care fug toate fetele, ci geekul ce poate recunoaște dictoane latine din franciza Alien și care, culmea, are și lipici la fete atrăgătoare. Ba știe să se și bată, mai ales când cel care l-a enervat a atins un subiect sensibil precum moartea tatălui său într-un stupid accident la stația de epurare la care lucra.
Un tinerel plin de vervă, orfan de tată, crescut de o mamă cool, atrăgătoare și mare amatoare de jocuri video. Iar fiul i-a călcat pe urme și ei, și soțului ei, devenind jucătorul de pe locul șase în topul jucătorilor de „Armada”. Un lucru extrem de folositor, după cum se va dovedi ulterior, când i se pare că vede o navă spațială al cărei model este identic cu unul din jocul său preferat. Are vedenii Zack, sau nava aceea chiar există și realitatea pe care o știa el e diferită de cea adevărată? De aici povestea se dezlănțuie, iar locul de pe scaunul din față îl va purta în aventura vieții.
Puncte tari: personaj principal aproape credibil, viteaz, inimos, cu defecte, dar și cu calități și stofă de erou; aventurile se țin lanț, iar întorsătura de situație (sau întorsăturile) dau un plus de savoare poveștii, neștirbindu-i aproape deloc din credibilitate; referințele culturale sunt la ele acasă și pun mintea cititorului la grea încercare; nu sunt la fel de numeroase ca în Ready Player One, dar sunt la fel de interesante și de provocatoare; ritmul alert te împiedică să lași cartea din mână, ținându-te cu sufletul la gură până la final.
Puncte slabe: pare mai mult o continuare a lui Ready Player One, ceea ce însă nu e neapărat un lucru rău; povestea lacrimogenă de pe final m-a făcut s-o asemuiesc cu numeroasele povești hollywoodiene ce păcătuiesc tocmai din această cauză – e drept, dă un plus de dramatism întregii povești, dar nu era absolut nicio problemă dacă lipsea. Bonus: pilda din final a făcut ca megahitul în care Jerry Seinfeld și-a investit o parte din avere să se transforme într-un parțial fiasco; la fel de potrivită mi s-a părut și aici.
Concluzii: o poveste tare plăcută, alertă, doldora de referințe, cu personaje agreabile (deși unele sunt cam schematice, iar cel rău e întotdeauna foarte rău și nu se învață niciodată minte). Omagiul adus lui Carl Sagan și excelentei (și singurei) sale lucrări SF Contact e pur și simplu emoționant. Parțial Jocul lui Ender, parțial un ecou al lucrărilor lui Arthur C. Clarke și parțial un omagiu adus anilor optzeci și culturii specifice acelor ani, Armada reprezintă o carte aproape la fel de bună ca Ready Player One. Iar ecranizarea ei nu e nici ea foarte departe, lucru absolut normal. O poveste despre spiritul despre sacrificiu, despre curaj, despre vitejie, despre puterea de-a depăși greutăți aparent insurmontabile, o poveste despre prietenie și despre dragostea părintească, care reușește să depășească toate obstacolele pentru salvarea ființelor iubite.
Posted by Liviu
FanSF 
Un gând despre &8222;Ce citește Liviu 105: Ernest Cline – Armada&8221;