Semnal editorial 260: Noutăți sau în curs de apariție la editura Humanitas Fiction (I): Patchett, Nin, Schmitt

Traducere de Mihaela Dumitrescu

Roman finalist la Pulitzer Prize for Fiction 2020, nominalizat la The Women’s Prize for Fiction 2020 și ABIA Awards 2020, categoria International Book of the Year • În Marea Britanie, a fost ales Cartea anului 2019 de Sunday Times și bestseller Sunday TimesThe TimesThe GuardianThe Daily Telegraph • În Statele Unite, bestseller New York Times în 2020 și 2019, a fost New York Times Book Review Notable Book 2019 și Time Magazine‘s 100 Must-Read Books 2019, a figurat în topul celor mai bune cărți din 2019 al NPRThe Washington PostHeraldGood HousekeepingO: The Oprah MagazineReal Simple, Vogue, Refinery29 și Buzzfeed.

Casa Olandeză este o poveste despre iubire și sacrificiu, despre absență și generozitate, despre puterea și magia unui loc care poate condamna, dar poate și vindeca.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Cyril Conroy face o investiție genială, dar nu tocmai corectă, care îi va scoate familia din sărăcie și îl va transforma într-un mogul imobiliar. Ca orice îmbogățit peste noapte, va cumpăra Casa Olandeză, unde se va muta împreună cu familia, punând în mișcare roțile destinului care vor schimba pentru totdeauna viețile celor din jurul lui. „Visul american“ al lui Cyril Conroy se destramă, așa cum înainte o făcuse și cel al familiei VanHoebeek, primii proprietari ai casei, dar va fi reactivat de ambițiosul său fiu, Danny, care a moștenit spiritul antreprenorial al tatălui, și va fi împlinit cu succes de nepoata sa, May. Reușita lui Danny însă vine cu un preț: Maeve, sora lui, va renunța la propriile visuri, o renunțare care însă vorbește despre sacrificiul pe care numai iubirea îl poate face posibil și îl legitimează.

ANN PATCHETT s-a născut în 1963 la Los Angeles, iar de la vârsta de șase ani a crescut în Nashville, Tennessee, unde locuiește și în prezent. Între 1981 și 1985 urmează cursurile de literatură de la Sarah Lawrence College, New York, începându-și cariera de scriitoare încă din studenție. Înainte de absolvire, prima ei povestire este publicată în Paris Review. Obține, în 1987, un masterat în creative writing de la University of Iowa. În 1990 primește o bursă din partea Fine Arts Work Center din Provincetown, Massachusetts, care îi permite să-și finalizeze primul roman, The Patron Saint of Liars, apărut în 1992 și ecranizat în 1998. În 1993 beneficiază de o bursă din partea Mary Ingraham Bunting Institute. Cel de-al doilea roman al lui Ann Patchett, Taft, este distins, în 1994, cu Janet Heidinger Kafka Prize, iar al treilea roman, The Magician’s Assistant (1997), ajunge pe lista scurtă la Orange Prize. În paralel, Ann Patchett colaborează la publicații prestigioase, cum ar fi New York Times MagazineThe Washington Post și Vogue. În 2001 îi apare Belcanto (Bel Canto; Humanitas Fiction, 2007), roman cu o spectaculoasă carieră internațională, recompensat cu PEN/Faulkner Award și Orange Prize, figurând de asemenea pe lista scurtă la National Book Critics Circle Award și IMPAC Dublin Literary Award. În 2007, Ann Patchett publică romanul Run, în 2011, Fascinație (State of Wonder; Humanitas Fiction, 2013), iar în 2016, Comuniune (Commonwealth; Humanitas Fiction, 2019). Ann Patchett este și autoarea a patru cărți de nonficțiune. În 2012 figurează pe lista celor mai influente 100 de personalități din lume apărută în revista Time. | anpatchett.com

  • Titlu: Casa Olandeză
  • Pagini: 352
  • Format: 13×20 cm
  • ISBN: 978-606-779-764-0
  • Autor: Ann Patchett
  • Traducere: Mihaela Dumitrescu

Traducere de Luana Schidu

Carte ecranizată în 1990 în regia lui Philip Kaufman, cu Fred Ward, Uma Thurman și Maria de Medeiros în rolurile principale.

Anaïs Nin iubește pasional, dincolo de convenții și pudori moștenite. Îl iubește pe Henry Miller pentru geniul și senzualitatea lui. Pe June Miller pentru frumusețe și mister. Pe Hugo, soțul ei, pentru tandrețea cu care o protejează. Pe Eduardo, vărul de care a fost îndrăgostită în adolescență, pentru farmecul lui de efeb. În jurnal, fantasmele întâlnesc luciditatea, iar rezultatul este o viziune unică asupra erotismului și fidelității.

În jurnalul său, Anaïs Nin glisează mereu între autodezvăluire și automistificare, adevăr șocant și minciună menită să inspire. Henry și June este primul volum din „Jurnalul dragostei“, surprinzând anul 1931–1932, în care Anaïs Nin îi întâlnește la Paris pe scriitorul Henry Miller și pe soția lui, June. Pentru autoarea jurnalului, care se autoanalizează cu voluptate, aproape vorace, până la extincția oricărui alt personaj în afara propriei conștiințe, este o perioadă de mari contorsionări sufletești. Iubirea senzuală pentru Henry Miller, atracția fatală către June, atașamentul față de Hugo, soțul ei, și rămășițele iubirii adolescentine pentru vărul ei, Eduardo, toate aceste sentimente se întretaie și se decantează treptat în jurnal. Întreaga viață a lui Anaïs Nin stă sub semnul explorării sinelui, căutare căreia i se subordonează atât panerotismul, cât și pasiunea pentru psihologie. Incendiar și violent în distrugerea preconcepțiilor asupra vieții de cuplu, fidelității, căsătoriei sau iubirii senzuale, Henry și June conturează trei personaje puternice și contradictorii, care sunt de fapt trei proiecții de conștiință. Cum și conștiința poate fi pusă în scenă, cititorul trebuie prevenit: la Anaïs Nin, nimic nu e ceea ce pare, cu excepția originalității gândirii scriitoarei și a plăcerii pe care o dă lectura jurnalului său.

ANAÏS NIN (1903-1977) s-a născut în Franța, la Neuilly-sur-Seine, într-o familie cu rădăcini cubaneze, franceze și, din partea mamei, daneze. Are unsprezece ani când tatăl ei părăsește familia. Imediat după aceea, în drum spre America, Anaïs începe să-și scrie faimosul jurnal. La douăzeci de ani se căsătorește cu Hugo Guiler și revine în Franța, stabilindu-se la Paris. Aici descoperă lumea scriitorilor, a artiștilor, a avangardei și psihanalizei, o lume boemă în care își trăiește liber aventurile amoroase – cu Henry Miller, Otto Rank, Antonin Artaud, Edmund Wilson, Gore Vidal –, pe care le consemnează în jurnal. Își câștigă existența lucrând ca model, dansatoare, psihanalist amator. În 1939, înainte de izbucnirea războiului în Europa, se întoarce împreună cu Hugo Guiler în Statele Unite, iar în 1955, prea puțin preocupată de impedimente legale, se va căsători și cu Rupert Pole, mariaj anulat însă în 1966. Pole îi va fi totuşi alături până când scriitoarea se va stinge din viață în 1977, la Los Angeles. În 1932 Anaïs Nin publică prima carte, D.H. Lawrence: An Unprofessional Study, urmată de House of Incest (poem în proză, 1936), Winter of Artifice (1939) și Under a Glass Bell (povestiri, 1944), Stella – 1945, „romanul continuu“ Cities of the Interior (compus din Ladders to Fire – 1946, Children of the Albatross –1947, The Four-Chambered Heart – 1950, A Spy in the House of Love – 1954 și Seduction of the Minotaur – 1961), scrierile erotice Delta lui Venus (Delta of Venus, 1969; Humanitas Fiction, 2007) și Little Birds (1979, postum). Jurnalul lui Anaïs Nin este publicat în formă cenzurată începând cu 1966. Volumele aceluiași jurnal încep să apară necenzurate din anii ’90, în seria „Jurnalul dragostei“: Henry și June (Henry and June: 1931–1932; 1990; Humanitas Fiction, 2008, 2014, 2021), Incest (Incest: 1932–1934; 1992; Humanitas Fiction, 2006, 2010, 2016), Foc (Fire: 1934–1937; 1996; Humanitas Fiction, 2006, 2014), Nearer the Moon: 1937–1939 (1996), Mirages: 1939–1947 (2013) și Trapeze: 1947–1955 (2017). Opera lui Anaïs Nin este tradusă în peste douăzeci de limbi.

  • Titlu: Henry și June
  • Subtitlu: Din Jurnalul dragostei, necenzurat
  • An apariție: 2021
  • Ediție: a III-a
  • Pagini: 256
  • Format: 13×20 cm
  • ISBN: 978-606-779-771-8
  • ColecțieRaftul Denisei
  • Domeniuliteratură
  • Autor: Anaïs Nin
  • Traducere: Luana Schidu

Traducere de Alexandra Medrea

Romanul Evanghelia după Pilat a fost tradus în peste 20 de limbi.

În grădina Ghetsimani, un bărbat așteaptă să fie prins și dat pieirii. Numele lui este Ieșua, și e fiul unui dulgher umil din Nazaret. Dar cum se face că este dușmanul Cezarului și al Sinedriului? Cum de-a ajuns acest nazarinean să fie o amenințare pentru puterea lumească și cea a lui Dumnezeu? Soarta îi este pecetluită. Nu va vedea Ierusalimul în sărbătoarea Paștilor. Va muri pe cruce, și o știe.

Pilat din Pont i-a hotărât moartea fără să clipească, nebănuind că, trei zile mai târziu, zvonul Învierii va încinge spiritele și așa nesupuse ale iudeilor. Dar Imperiul domnește prin rațiune. Așa că pretorul va trebui să demonteze legenda primejdioasă pe cale de-a se naște.

Astfel începe călătoria lui Pilat: ca o anchetă. Reprezentantul Romei și al ordinii adună mărturii și respinge sau demonstrează teorii și ipoteze. Însă treptat rațiunea începe să șovăie și trebuie să se plece în fața evidenței. Pilat nu se află în fața unei enigme, ci a unui mister mai înalt. Pilat nu-l poate dezlega. Îi mai rămâne doar să se îndoiască. 

Sau să creadă.

ERIC-EMMANUEL SCHMITT s-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon. În 1983 absolvă cursurile prestigioasei École Normale Supérieure cu o diplomă în filozofie. Trei ani mai târziu obține titlul de doctor în filozofie. Debutează în 1991 cu o piesă de teatru, Noaptea de la Valognes. Îi urmează Vizitatorul, care îi aduce consacrarea și pentru care este distins cu trei premii Molière, Variațiuni enigmaticeLibertinul etc. În 1994 îi apare primul roman, Secta Egoiștilor, dar scrie în continuare piese de teatru care fac săli pline în Franța și în străinătate. În 2001 este recompensat de Academia Franceză cu Grand Prix du Théâtre pentru întreaga activitate. De același succes răsunător se bucură și romanele sale Evanghelia după Pilat (2000), Adolf H. Două vieți (2001), Pe când eram o operă de artă (2002), precum și eseul Viața mea cu Mozart (2005). Volumele care alcătuiesc „Ciclul invizibilului“ – Milarepa (1997), Domnul Ibrahim și florile din Coran (2001), Oscar și Tanti Roz (2002), Copilul lui Noe (2004), Luptătorul de sumo care nu se putea îngrășa (2009), Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată (2012), Doamna Pylinska și secretul lui Chopin (2018) și Félix și izvorul invizibil (2019) – s-au aflat luni întregi pe listele de bestselleruri din numeroase țări. Eric-Emmanuel Schmitt este autorul a cinci volume de povestiri, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri (2006), Visătoarea din Ostende (2007), Concert în memoria unui înger (2010), distins cu Premiul Goncourt pentru nuvelă, Cei doi domni din Bruxelles (2012) și Răzbunarea iertării (2017). În 2008 publică romanul Ulysse from Bagdad, în 2011, Femeia în fața oglinzii, în 2013, Papagalii din Piața Arezzo, în 2014, dipticul Elixirul dragostei și Otrava iubirii, în 2015, Noaptea de foc, iar în 2016, Omul care vedea dincolo de chipuri. În 2019 îi apare Jurnalul unei iubiri pierdute, distins în 2020 cu Premiul Jules Renard. Lui Eric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.

  • Titlu: Evanghelia după Pilat
  • An apariție: 2021
  • Ediție: a III-a
  • Pagini: 244
  • Format: 13×20 cm
  • ISBN: 978-606-779-775-6
  • ColecțieSeria de autor Eric-Emmanuel Schmitt
  • Domeniuliteratură
  • Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
  • Traducere: Alexandra Medrea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.