The Name of The Wind – mi-am tot promis ca nu o sa mai incep serii neterminate, dar avalansa de recenzii atot-pozitive mi-a dat planul peste cap, asa ca am zis sa mai fac o exceptie… si ma bucur ca am facut-o – un bildunsgroman ce fura enorm de la Oliver Twist si Great Expectations (atmosfera, personaje, evolutia povestii), totul presarat si plasat intr-un mediu fantasy intunecat cu un sistem de magie pe cat de interesant, pe atat de ascuns de-a lungul romanului. Fantezia insa reprezinta doar mijlocul, nu scopul, e doar filtrul prin care se reda povestea, 95% din actiune fiind inradacinata in realitate, lupa se pune, si pe buna dreptate, pe acele incantatoare personaje care fac din schimbarea paginii un deliciu. Poate ca romanul nu e original, dar e un amalgam excelent ce face pentru o lectura extrem de placuta – am fulgerat prin cele 670pg trade paperback in mai putin de doua zile.
The Wise Man’s Fear – asteptat cu nerabdare din vara de cand am devorat primul volum, capitolul doi din saga Kvothe nu dezamageste. Se simte ca Pat a lucrat la el, totul e extrem de bine slefuit, continua in acelasi stil ca si pana acum, dar nitel imbunatatit. Inca fura cu nerusinare si repovesteste mituri si legende arhicunoscute, dar o face cu gravitas. Aventurile continua cum ne-am astepta si, din pacate, nu se indeparteaza prea mult de partile rele din prima carte, accentul inca mai cade pe Ambrose, Denna si Universitate, dar exista si o pauza de respiro – doua treimi din carte sunt petrecute in Severen. Pe cat de mult a distrat imprumutand de la Joss Whedon, pe atat de mult a enervat, defectele personajelor fiind dureros de evidente – omnipotenta si ochelarii de cal ai lui Kvothe, egoismul lui Denna, lipsa de profunzime a lui Will si Sim samd. Punand la socoteala si banalitatea prezentului din care povesteste, cartea are de recuperat. Sa speram ca finalul trilogiei va aduce mai mult decat pana acum.
FanSF 