– John W. Campbell • Who Goes There? & Shirley Jackson • The Haunting of Hill House – la ambele am revazut recent ambele ecranizari asa ca m-am gandit ca ar fi timpul sa apreciez si materialul sursa. Din pacate, l-am gasit cu lipsuri. Tensiunea e perfecta si Julie Harris incanta in versiunea din ’63, iar magnum opusul lui Carpenter nu mai are nevoie de descriere.
– Robert R. McCammon • Swan Song – masiva si grandioasa precum The Stand, intunecata si deprimanta ca The Road, surprinzatoare si distractiva ca The Road Warrior. Cum editia asta e o placere de manevrat, iar formatarea e perfecta, SS nu mai pleaca din biblioteca.
– Markus Zusak • The Book Thief – una din cele mai placute lecturi ale anului, o combinatie geniala intre The Amazing Adventures of Kavalier & Clay, The Name of the Wind si Anne Frank. Dupa cum au zis si altii, este unsettling, thought-provoking, life-affirming, triumphant and tragic, this is a novel of breathtaking scope, masterfully told. It is an important piece of work, but also a wonderful page-turner. I cannot recommend it highly enough.
– Brian Keene • A Gathering of Crows – slasher tipic. Mediocru cap-coada, nu m-a impresionat deloc, mai mult m-a enervat reluand Roanoke/Croatoan, o tema mentionata in Mindhunters apoi abordata genial in Supernatural.
– Stephen King • Under The Dome – bo-ring. Personaje obisnuite (a se citi mediocre (a se citi plictisitoare)) in situatii exceptionale. Am renuntat ~pg 180, undeva pe la 20%, neputand rezista, nici chiar de dragul vremurilor de altadata.
– Alice Sebold • The Lovely Bones – o lectura extrem de placuta, chiar daca nu e genul meu – despre o pustoaica ucisa brutal care ajunge in rai si-si urmareste familia si prietenii si ucigasul. Deseori un pic prea feminin pentru gustul meu, dar a mers – mi s-a parut o versiune lejera din Dead Like Me, mai putin partea cu slujba criminala, ocupandu-se exclusiv de efectele asupra celor dragi. O evadare placuta pe langa atata noir si epic fantasy.
– Michael Chabon • The Yiddish Policemen’s Union – absolut delicios, desi destul de diferit fata de Kavalier & Clay – pe cand acesta din urma era un incantator bildungsroman fantasy plasat in WW2, debordand de optimism si amuzament, Yiddish e o cu totul alta mancare de pesti – un noir modern plasat intr-un viitor cu un alt rezultat la WW2, debordand de cinism si sarcasm. Personaje extrem de inteligente, dialoguri al naibii de ilare, un setting genial si un mister remarcabil de bine pus la punct, toate se-aduna in crearea unui grozav noir contemporan care e mai mult decat un amalgam de clisee.
– Adam Baker • Outpost – not just another post-apocalyptic zombie thriller. Scrisa de un teolog, reuseste sa fie ceva mai mult decat o combinatie de Day By Day si Who Goes There?, avand nu doar actiune si sperieturi, ci si suflet.
FanSF 