INTERVIU CU MIHAI DAN PAVELESCU: SF PUR

Unul din cei mai tari sefisti de pe plaiurile autohtone Mihai Dan Pavelescu s-a nascut pe  18 iulie 1956 in bucuresti si a absolvit cu succes Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic Bucuresti. Cel mai mare traducator al nostru a fost pe rind redactor literar al CPSF Anticipatia, coordonator de colectie la Nemira, coordonator de colectie la Teora, coordonator de colectie la Pygmalion si realizator a 8 editii a almanahului Anticipatia si a 75 de numere din CPSF Anticipatia. Debut ca traducator in revista Vatra, anul 1983, si tot ca traducator colaboreaza cu alti trei traducatori importanti- Cristian Tudor Popescu,Florin Pitea si Mihai Badescu- la traducerea unor carti insemnate pentru sf&f. Cu numeroase premii la activ cel mai important dupa parerea mea este premiul pe care si l-a cistigat cu daruirea si tenacitatea lui exemplara pentru sf&f- inima noastra oricind la picioarele lui. In rindurile care urmeaza iata un interviu cu acest om extraordinar  MIHAI DAN PAVELESCU

VN. De ce sf&f ? De unde atita pasiune si dedicare pentru sf&f? Cum a luat nastere aceasta pasiune?

MDP. Pas.  (Mie mi se pare că SF-ul este unicul gen literar preocupat intrinsec de viitorul omenirii; sub forma asta sună al naibii de politically correct, aşa că-mi place să-l parafrazez pe Sf. Augustin apud Borges: „dacă sînt întrebat de ce iubesc SF-ul, nu ştiu, dar dacă nu sînt întrebat…, atunci ştiu“. {Cred că SF-ul este/poate fi un mod de viaţă, dar ca orice „mod de viaţă“ adevărat, nu poate fi impus din exterior, ci trebuie descoperit personal.Probabil că mă repet, dar, privind cu ochii de acum şi generalizând cu vorbe meşteşugite de babalâc, mi se pare singura literatură preocupată în mod constant şi „programatic“ de viitorul oamenilor, de ce s-ar putea întâmpla cu noi toţi, ca specie şi indivizi. Îmi place mult o vorbă: „Realitatea este cârja celor care nu înţeleg SF-ul“}.Nota mea-preluare din alt interviu)

VN. De ce ai ales traducator si nu scriitor?

MDP. O fi ceva genetic 😀 Fratele tatei, George Pavelescu (care este amintit și de Călinescu – en passant, recunosc – în Istoria literaturii române cu pseudonimul lui de poet George Drumur <http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Drumur>), a fost traducător de poezie și librete de operă; el a fost însă și scriitor ca și fiul lui, vărul meu, Marian Pavelescu/Drumur <http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Drumur>. Cu scrisul am cochetat ca toți puștii, adolescenții… cred că pe acolo m-am oprit, în adolescență, simțind că n-am originalitate; mă făcea praf livrescul.

VN. Mai tii minte cite carti ai tradus? Ce titluri de carti traduse tii ascunse in sertarul tau secret?

MDP. Nu pot spune câte cărți am tradus, dacă nu mă uit pe listă 🙂 . Mă uit chiar acum și-ți spun cifra exactă: 295, la care se adaugă cele 3 la care lucrez acum. Să nu crezi însă că toate au fost cărți de sute de pagini… cea mai mică a avut numai 16 pagini și se numea 37 de secrete despre prosperitate de Randy Gage <http://www.meteorpress.ro/carti-665-37_de_secrete_despre_prosperitate_O_revelatie_asupra_modului_in_care_sa_materializati_bogatia.php>. Pe de altă parte, cea mai mare a avut 1197 de pagini, Alchimistul neutronic de Peter Hamilton <http://www.nemira.ro/nautilus-sf/alchimistul-neutronic–1808>. Din ele însă SF-uri au fost mai puțin de jumătate, în jur de 120.

Nu mai am sertar secret, pentru că nu mai am motive de secretomanie. Am doar un manuscris (exact, scris de mână – 450 de pagini; cred că-s grafoman :-D), Across the Sea of Suns/Străbătând oceanul de stele <http://en.wikipedia.org/wiki/Across_the_Sea_of_Suns>, pe care nu-l văd însă publicat de nimeni din România (i-am descurajat pe toți care mi l-au cerut), fiind al doilea (sic!) volum din „Galactic Center Saga“ de Gregory Benford.

Există pe de altă parte cărți pe care editurile pentru care le-am tradus nu le-au publicat (încă?). Și sunt nu mai puțin de 33; dintre ele, Lumea inversă de Christopher Priest <http://www.nemira.ro/nautilus-sf/lumea-inversa–1036> a apărut deja la Nemira în traducerea altcuiva, iar altă carte, pe care o tradusesem inițial pentru Doina Uricariu în 1994, va apărea la toamnă în colecția Epsilon de la Editura Trei.

Nota mea:Pentru toti cititorii iata o  parte din lista cu traducerile nepublicate ale lui MDP

Dune, Frank Herbert (trad. 1985)
Traversând oceanul de stele, Gregory Benford (1986)
Lumea inversă, Christopher Priest (1989)
Mileniu, John Varley (1994)
Tarner de Gor, John Norman (1994)
Supradoza Mona Lisei, William Gibson (1996)
Omul demolat, Alfred Bester (trad. 1979)
Sfârşitul copilăriei, Arthur C. Clarke (1980)
Zeii înşişi, Isaac Asimov (1980)
Poarta, Frederik Pohl (1980)
Dune, Frank Herbert (1981)
Drumul iadului, Roger Zelazny (1981)
Stăpânul cântecelor, Orson Scott Card (1982)
Rendez-vous cu Rama, Arthur C. Clarke (1982)
Cronicile marţiene, Ray Bradbury (1984)
Traversând oceanul de stele, Gregory Benford (1986)
Ferma animalelor, George Orwell (1986)
Neuromantul, William Gibson (1987)
Lumea lui Rocannon, Ursula LeGuin (1989)
Lumea inversă, Christopher Priest (1989)

VN. Cum este sa fii coordonator de colectie sf&f? E greu,e usor?Ce satisfactii ai in meseria asta?

MDP. E greu, e uşor, e complicat, e simplu, e enervant, e relaxant; na! ca orice altceva din viață.

VN. Cind ai debutat pe hirtie si cu ce poveste?

MDP. Am debutat în 1983, cu „Jocul dintre sânge și colb“ de Roger Zelazny, în revista Vatra nr. 143. Citeam pe atunci revista (lunară) cu sfințenie și după un an am simțit că știam ce fel de texte publică și ce traducere mi-ar accepta; când instinctul mi s-a confirmat și la primele 2 traduceri trimise și publicate la Almanahul Anticipația („Arena“ de Fredric Brown și „Copilul dimineții“ de Gardner Dozois), am zis: „Hopa, am nas de editor“ :P.

VN. Ca sensei al sf-ului romanesc ai promovat multi autori romani talentati,care sunt acestia si care sunt criteriile tale cind ii alegi?

MDP. Nu sunt și n-am fost sensei (ca să-l parafrazez pe Mike Hăulică); spre deosebire de traduceri, nu mi-am făcut o listă cu autorii pe care i-am debutat (că de promovat, mărturisesc că nu m-am omorât cu firea, ci i-am lăsat să se promoveze singuri prin calitatea textelor). Pe când am lucrat la CPSF Anticipația, am publicat ce îmi plăcea; mai târziu am învăţat să fac și compromisuri ;-).

VN. Cite colectii de SF&F ai nasit?

MDP. Poate că sună ca o ironie a sorții, dar mai degrabă am fost chemat să „depanez“ ce „nășiseră“ alții.

VN. Prin ce sita treci cartile la o colectie de sf&f atunci cind le alegi pentru publicare?

MDP. Pas. (Nu-i greu de observat că favorizez ceea ce Dozois numeşte în mod repetat „SF pur“: dezvoltarea coerentă de universuri imaginare, care nu recurge la procedee de tip deus ex machina. Nota mea : Preluare din alt interviu)

VN. Cum se impaca viata de zi cu zi cu tradusul? Cum se impaca meseria de traducator cu cea de coordonator?

MDP. Viața mea personală se împacă prost cu tradusul; dacă mă ocup de una, n-am timp pentru alta și până la urmă am constatat că viața mi s-a transformat în tradus. Cineva mi-a spus că sunt un software de tradus :-D.

Povestea cu coordonarea este nițel mai delicată, fiindcă am cusururi firești și două dintre ele sunt perfecționismul și lehamitea; când nu izbutesc să-l impun pe primul, îl îmbrățișez pe-al doilea.

VN. Se spune ca esti discipolul lui Ion Doru Brana, este adevarat? Prin anii ’80 circula un „brat” de foi cu traducerea cartii Dune de Frank Herbert , (am avut si eu privilegiul sa citesc o parte din acele foi si sa-mi doresc sa apara in romana o asa carte), ai avut vreo contributie la acea traducere? Ce alte traduceri au avut aceeasi soarta?

MDP. Nu cred că sunt discipolul cuiva. Doru îmi este un prieten foarte drag, cu care mă revăd întotdeauna cu plăcere la un păhărel sau mai multe. L-am respectat și apreciat mult, și l-am vizitat de câte ori am avut prilejul; cu timpul însă am devenit comod și leneș… așa că….

Dune <http://www.nemira.ro/serie-autor-frank-herbert/dune–993> a fost o carte pe care am tradus-o amândoi fără să avem habar unul de altul. Doru era însă un perfecționist prin comparație de mine. După ce a terminat traducerea, a corectat-o de nu știu câte ori, a stilizat-o, a dactilografiat-o, i-a pus coperte cartonate cu grafică făcută de el (este și desenator talentat) și apoi a păzit-o cu strășnicie. Probabil că Dan Merișca o fi făcut vreo copie xerox după ea, dar să fiu sincer n-am văzut-o. Eu am tradus Dune în 1981 (mă uit pe listă acum) și-mi amintesc că eram inginer stagiar la Antefrig, pe strada Fântânica, și nea Florică Piper mă lăsa să-mi văd de traduceri, deși nu înțelegea ce aveam de câștigat din scrisul cu creionul pe foi dictando pe care nu le citeau decât prietenii – am tradus în anul ăla Dune, Drumul iadului <http://ro.wikipedia.org/wiki/Drumul_iadului> și Stăpânul cântecelor <http://www.nemira.ro/serie-autor-orson-scott-card/stapanul-cantecelor–1231>.

Cum ziceam, am tradus Dune, n-am corectat-o, n-am stilizat-o, dar i-am dat drumul prin fandom și o mai acum și acum: trei manuscrise scâlciate, îngălbenite, cu colțurile îndoite, ținute între coperte tari pentru proiecte de diplomă de facultate.

Tot cu Doru m-am mai suprapus cu două povestiri de Gibson: „Johnny Mnemonic“ și „Chrome“ <http://ro.wikipedia.org/wiki/Chrome_(culegere_de_povestiri)>.

VN. Din cartile traduse care iti este cea mai draga? Dar care te-a enervat cea mai mult?

MDP. Mi-a scos peri albi <http://www.teora.ro/cgi-bin/teora/romania/mbshop.cgi?database=01&action=view_product&productID=0644&category=>, o carte pe care n-o înțelegeam, deși nu eram novice în calculatoare. Traduceam de-a-mboulea, pur şi simplu cuvânt după cuvânt, străduindu-mă să dau sens fiecărei propoziții în parte, și dup-aia discutam ore la rând cu Cora Radulian, care era a doua traducătoare și tot n-a ieșit ceva prea grozav 😦 .

Dragi îmi sunt multe.

VN. De-a lungul timpului ai colaborat cu mai multi traducatori, cum este sa traduci la mai multe maini?

MDP. Am tradus cu Cristian T. Popescu Capsați-l pe Jack Barron de Norman Spinrad <http://www.scribd.com/doc/510053/Norman-Spinrad-BUG-JACK-BARRONCapsatil-pe-Jack-Barron-> și Întoarcerea din stele de Stanislav Lem <http://www.scribd.com/doc/29110782/Lem-Stanislaw-Intoarcerea-Din-Stele> într-un mod foarte simplu: eu traduceam repede-repede, fără să-mi bat deloc capul cu stilizarea sau cu orice altceva, trimiteam fasciculele pe măsură ce le terminam la Adevărul (romanul a apărut patru luni în foileton în Adevărul literar-artistic) și Cristi mătura după mine și făcea ca totul să sune frumos sau potrivit; n-am avut curiozitatea să compar vreodată versiunea mea (inițială) cu versiunea finală, așa că n-am habar cum s-ar împărți meritele.

După aceea n-am mai tradus alături de nimeni, până la Dansul dragonilor <http://www.nemira.ro/cantec-de-gheata-si-foc/dansul-dragonilor–1909>, pentru că „ardea“ ca să zic așa. Eu am apărut ultimul în echipă și Ana-Veronica Mircea făcuse deja un glosar foarte bun, pe care-l completam toți; mai schimbam ceva mesaje doar când aveam păreri diferite (rar) și trebuia să convenim pentru o variantă.

VN. Ce ne poti povesti despre Biblioteca Americana? Dar despre Biblioteca Nationala?

MDP. Pas. (Nota mea: Cititi asta si asta : aici si aici)

VN . Cum a fost ca redactor la CPSFA, almanah Anticipatia, sau la Nemira,Lucman,Pygmalion sau editura Stiinta &Tehnica? Ce „diamante” literare ai descoperit ? Cit a durat aceasta aventura?

MDP. Pas.

VN. Din multitudinea de premii primite care sunt cele mai importante pentru tine? Esti mindru de ele?

MDP. Nu am tradus pentru premii; să fiu sincer, cel mai mult îmi plăcea înainte de 1990, când terminam de tradus ceva și-i dădeam drumul în fandom. Treptat strânsesem traducerile în nişte volume format A4, cu coperte tari, roșii, și titluri aurii foarte inspirate: SF1, SF2, SF3… Știu că circulau prin țară, ajunseseră pe la Galați, Brăila, Buzău, Iași, Suceava… Atunci am fost cu adevărat mândru. Erau „antologiile“ mele.

VN. Esti unul din membrii fondatori ai cenaclului Prospectart,povesteste-ne te rog despre acea perioada. Ce sentimente te incearca dupa atitia ani? Ce mari scriitori romani s-au lansat de pe rampa cenaclului?

MDP. Poate altă dată.

VN. Ce pasiuni ai? Care este cea mai mare dorinta a ta?

MDP. Nu mai știu exact ce pasiuni am… Cred că la un moment dat aveam multe, apoi s-au tot redus. Îmi doresc să am timp să pot traduce.

VN. Ai vreun text scris ca autor? Ce carte sau povestire ai fi vrut sa scrii daca ti-s-ar oferi aceasta ocazie?

MDP. N-am decât începuturi de texte scrise până la 17 ani.

VN. Care sunt autorii tai romani preferati? Dar straini ? Fa-ne un top 10.

MDP. Pas.( Vladimir Colin, Romulus Bărbulescu şi George Anania, Cristian Tudor Popescu. nota mea-preluare din alt interviu)

VN. Care sunt traducatorii tai preferati?

MDP.În ordinea descoperirii lor: Ion Doru Brana, Mihnea Gafiță, Irina Horea.

VN. Ce planuri de viitor ai?

MDP. Să fiu sănătos.

VN. Spre finalul interviului vorbeste-ne despre noua colectie de sf&f, EPSILON de la editura Trei.

Pe scurt: SF-UL Ɛ DE LA 3. Aș fi dorit să lansez colecția Epsilon cu trei titluri la Bookfest, dar din diverse cauze vor fi numai două: Cronoliții de Robert Charles Wilson <http://en.wikipedia.org/wiki/The_Chronoliths> și Premiile Nebula 2011, ed. Kevin Anderson <http://www.amazon.com/The-Nebula-Awards-Showcase-2011/dp/B007K4FV62/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1336928278&sr=1-1>; al treilea titlu a fost amânat pentru Gaudeamus. Până atunci însă spre sfârşitul verii vor apărea romanul de care povesteam mai devreme că-l tradusesem pentru Doina Uricariu și pe care-l retraduc, fiindcă… manuscrisul (da! tot manuscris, primul calculator mi l-am cumpărat abia în 1994, cu banii de la Omul demolat <http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_demolat>)

s-a pierdut, și fie un fantasy, fie alt SF la care țin foarte mult și care a fost distins cu câteva premii internaționale, printre care Locus și Arthur C. Clarke. Iar la Gaudeamus vor fi cel puțin două surprize mari 😀 Un autor care a mai apărut o singură dată în România și a fost taaaare neglijat și o antologie foarte celebră.

VN. Care este opinia ta despre sf-ul romanesc? Dar despre cel strain? Cum crezi ca poti ajuta la promovarea scriitorilor romani tineri?

MDP. După ce am plecat de la Anticipația (CPSF + almanahul), am decis să nu mă mai implic în SF-ul românesc.

VN. Ce carte va fi mereu prima in inima ta ? Dar povestire? Ce citesti acum?

MDP. Picnic la marginea drumului <http://ro.wikipedia.org/wiki/Picnic_la_marginea_drumului> mi-a apărut pe neașteptate în minte acum vreo opt ani, într-o noapte pe când mergeam spre Fontana di Trevi și-mi repetam prostește în cap „Fericire pentru toți, pe gratis, și hai să nu plece nimeni supărat“, și de atunci n-a mai vrut să iasă.

Citesc (din) cinci cărți – Embassytown, Everybody Wants Some, Final Days, The Wind through the Keyhole, Numbers in the Dark & Other Stories – și nu mă mai hotărăsc odată pe care s-o duc naibii cap-coadă.

VN. Care este relatia ta cu editorii si cu redactorii? Dar cu cititorii?

MDP. Cred că sunt un tip relativ la locul lui și mă-nțeleg bine cu toată lumea. Nu-s tocmai genul care să iasă sub luminile rampei, dar este loc pentru toți.

VN. In incheiere un discurs pentru cititori, fani,autori,traducatori ,redactori si editori dar si pentru fanul tau numarul 1 forever.

MDP. SF-ul n-a murit (cum zvoneau unii) și aduce multe minunății.

A relatat pentru voi din fata tastaturii fanul de serviciu Voicu Nicolae aka voicunike.