Ce Citește Liviu 51: Brandon Sanderson – Calea Regilor

Posted: Februarie 4, 2016 by fansf in Fantasy, Lecturi, Pagina partenerilor, Premii SFFH, Recenzii
Etichete:, , , , , ,

Calea regilor (vol. 1) 7235533 22948021 Calea regilor (vol. 2)

Brandon Sanderson – Arhiva Furtunii de Lumină I: Calea Regilor (Stormlight Archive I: The Way of Kings, 2010) 756+800p., HC, 2 volume, Paladin, București, 2015, Colecția Fantasy Masters, Trad. Ana-Veronica Mircea, Red. Diana Marin Caea și Dragoș Roșca, 39+44 RON, ISBN 978-606-93846-3-3

Premii: David Gemmel Legend for Best Fantasy Novel 2011

Nominalizări: Locus for Fantasy Novel 2011, Phantastik Preis 2012, Goodreads Choice Awards 2010

Nota Goodreads: 4.62 (117167 Note)

Calea Regilor – doar premiul David Gemmel Legend pentru roman fantasy în 2011 și o nominalizare la premiul Locus, pe lângă cea de la Phantastik Preis din 2012, iar la premiul Locus a ieșit de-abia pe locul douăzeci și trei din douăzeci și patru de nominalizări, în urma unor romane horror scrise de Joe Hill sau Peter Straub, sau a unor romane SF precum Zoo City, de Lauren Beukes, sau Shades of Grey, de Jasper Fforde (apărut și la noi la editura Litera, cu titlul Nuanțe de Cenușiu). A câștigat Kraken, de China Mieville (în curs de apariție la Paladin, traducere de Laura Ciobanu), dar a lăsat fără premiu Sulița Deșertului, de Peter V. Brett, The Folding Knife, de K.J. Parker, sau Calea Regilor, debutul a ceea ce va deveni, în opinia mea, cea mai memorabilă serie fantasy scrisă vreodată. Pentru că în ciuda faptului că până acum au apărut doar două cărți din seria Stormlight Archive, acestea două sunt impresionante, atât prin dimensiuni, cât și prin execuție. Îmi aduc aminte când am citit acum vreo șase ani Elantris și mă gândeam că se cunoaște că Brandon Sanderson este un autor debutant. Însă de atunci a trecut mult timp și au mai fost scrise zeci de mii de pagini (inclusiv încheierea celebrului ciclu Roata Timpului, de Robert Jordan, pe care acesta nu a mai apucat să-l încheie – chiar, oare nu s-ar putea face și la noi o chestie asemănătoare? Atunci când o editură decide că o serie nu mai este profitabilă și că mai bine își lasă cititorii cu buza umflată, decât să ducă la bun sfârșit o serie începută? Adică să existe și la noi un fel de echivalent al lui Brandon Sanderson în materie de editori? Ce bine ar fi? Nu mai vrea Rao? Sau Trei? Pac! Sare Nemira sau Paladin. Dar nu trăim într-o lume fantastică, ci într-una reală, sunt conștient de asta).

Un roman de aproape 1500 de pagini vede lumina tiparului într-o prezentare grafică de excepție la Paladin, în 2015. Este vorba despre Calea Regilor, primul volum al seriei Arhiva Luminii de Furtună, o serie ce va cuprinde zece volume. A mai apărut Words of Radiance și urmează să apară Oathbringer, anul acesta sau la anul; restul, Dumnezeu cu mila! Sanderson are începute vreo șapte sau opt serii, iar fanii seriei Mistborn sunt probabil mai vocali, căci autorul livrează pe bandă rulantă romane din această serie; dar mai are doar trei de scris (e drept că n-au decât în jur de 400 de pagini, nu mamuți de 1000 de pagini), după care să sperăm că se va concentra pe această serie, înainte să-mi crească și mie barbă albă. Am ezitat să mă apuc de ea tocmai din cauza dimensiunilor colosale, însă luna trecută n-am mai avut ce face și m-am luat de ea. Dar nu mi-a părut rău deloc. Dacă în Elantris am avut de-a face cu o idee foarte interesantă de magie, dar execuția a cam lăsat de dorit, în primul volum din Mistborn, la fel, idee interesantă, deși pe mine nu m-a dat pe spate, ba chiar mi s-a părut cam trasă de păr (dar probabil de-asta se numește magie), iar Sufletul Împăratului a fost prea scurtă (doar e nuvelă, nu roman, iar ceea ce este și mai ciudat este că a reușit să înhațe un premiu Hugo) și parcă s-a terminat înainte de a începe, ei bine, cu romanul de față lucrurile stau cu totul altfel și nu degeaba majoritatea celor familiarizați cu lumile imaginate de Sanderson afirmă că seria aceasta este reușită.

Pentru că are de toate, idei, personaje, cataclisme, magie, cavaleri radianți, tot ce vrei și încă ceva pe deasupra. Personaje? Păi primul ar putea fi chiar Roshar – un ținut stâncos străbătut de canioane adânci și bântuit de furtuni cumplite, care au modelat deopotrivă peisajul şi civilizaţia – au trecut mai multe secole de la căderea celor zece ordine reunite sub numele de Cavalerii Radianţi, dar Cristalarmurile şi Cristalsăbiile lor au rămas. Iar acestea îi pot transforma pe oamenii obişnuiţi în războinici aproape invincibili. Pentru a le căpăta, oamenii oferă în schimb regate sau poartă războaie cumplite pe Câmpiile Sfărâmate. Astfel se întrepătrund destinele a patru personaje hotărâtoare pentru istoria Rosharului: Kaladin, chirurgul silit să devină soldat şi transformat apoi în sclav, Szeth, asasinul obligat să ucidă regi și să destrame imperii, Shallan, tânăra pupilă nevoită să-şi înşele maestra, şi Dalinar Kholin, înaltul prinţ căruia îi sunt trimise viziuni înfricoşătoare, de nedesluşit. Unul dintre ei va aduce izbăvirea. Sau pieirea.

Dar pe lângă aceste personaje mai avem alte zeci de alte personaje cu roluri mai mult sau mai puțin importante, ceva normal pentru o poveste atât de amplă și de ambițioasă. Căci luptele care se dau în Roshar n-or fi ele de dimensiuni grandioase, cu zeci de mii de oșteni și cu animale fantastice cum întâlneam în bătăliile imaginate de Tolkien, de exemplu, însă ele au altceva: îi au pe posesorii de Cristalarmuri și Cristalsăbii, iar când aceștia intră în luptă, bătăliile epice sunt duse la un nou nivel. Căci aceste armuri l-ar impresiona până și pe Ironman, oferindu-le puteri colosale purtătorilor și făcându-i aproape invincibili, datorită pietrelor prețioase încărcate cu lumină de furtună, din care își trag energia. Da, cam așa funcționează magia din această lume: pietrele prețioase se încarcă cu energie de la furtunile monstruoase care bântuie pe acolo și le împrumută această energie purtătorilor de Cristalarmuri, care-și pot chema și Cristalsăbiile, cele care pot ucide dintr-o singură lovitură o duzină de soldați.

Să încerc să rezum un asemenea roman este o încercare mai mult decât temerară, iar lungimea postării ar deveni și ea una demnă de Sanderson. Multitudinea de personaje, plus faptul că avem de-a face cu interludii și cu puncte de vedere de spunere a poveștii diferite fac această sarcină aproape imposibilă. Pentru că Sanderson nu se mulțumește să ne spună o poveste liniară, care începe în anul să zicem 1173 și se termină în 1174. Nu, aici avem de-a face cu multe flashback-uri, cu povești din vechime, cu Cavaleri Radianți dispăruți de mult, cu descrieri de animale și de plante fantastice, al căror rol în poveste pare de multe ori discutabil. Însă talentul acestui autor ce de-abia a sărit de patruzeci de ani constă tocmai în acest lucru: chiar dacă are mai multe serii începute, el reușește să țină în frâu fiecare poveste, cu zecile ei de personaje, cu propriul ei sistem de magie de fiecare dată nou, cu mitologie proprie, cu animale, cu palnte, cu spirite, cu fantome, cu trecuturi și cu viitoruri. Iar la sfârșit îți dai seama că nimic nu rămâne pe dinafară, totul a fost gândit să se așeze acolo unde trebuie, ca o piesă de puzzle. Mă înclin, ce să zic. Sunt frustrat că autorul nu duce povestea mai departe acum, imediat, în secunda asta, dar și alți sute de mii de fani se simt probabil la fel, fiecare își dorește același lucru, chiar dacă sunt fani Mistborn, Stormlight Archive, Reckoners, Alcatraz, Legion, Rithmatist sau Infinity Blade – gata, le-am enumerat pe toate, deși ar mai fi și Elantris, despre care se zvonește că va avea o urmare – însă toate (sau aproape toate) se petrec într-un univers și mai amplu, Cosmere, a cărui finalitate o vom vedea probabil în secolul următor.

Ce să spun, este cea mai impresionantă poveste fantasy pe care am citit-o vreodată (e drept că încă nu m-am luat de ASOIAF). Are tot ce-i trebuie și nu mai bate apa-n piuă cu burți neimportante și cu țărani care se plimbă cu căruța, a căror poveste începe în scutece și se termină pe tronul imperiului. Nu, aici chiar de la început asistăm la măcelărirea unui împărat îmbrăcat în Cristalarmură de către un asasin invincibil. Aici nu ai timp să-ți tragi răsuflarea, căci imediat apare un monstru înspăimântător sau o armată de parshendi cu armuri crescute direct din piele. Aici magia este la ea acasă tot timpul, la fel ca furtunile. Aici regii și împărații se duelează îmbrăcați în Cristalarmuri, sulițași aparent banali îi pot învinge găsindu-le o mică fisură în armură, iar ucenica unei eretice poate transmuta materia fără a se folosi de fabriale. Se pare totuși c-am fost cam optimist și când am terminat primul volum, spunând că peste zece ani vom vedea această serie terminată, și când l-am terminat pe al doilea – când am zis ceva de douăzeci de ani. Eu cred că vor fi mai degrabă undeva spre treizeci de ani, asta dacă nu se va enerva autorul și se va concentra pe această serie minunată, pe care de multe ori am suspectat-o că ar fi chiar genială.

Acum un an și ceva, după ce terminam de citit Omul Pictat, de Peter V. Brett, spuneam că Ana-Veronica Mircea și- a găsit adevărata vocație, aceea de traducătoare de romane fantasy de mari dimensiuni (nu că nu s-ar pricepe și la celelalte genuri, să nu fiu înțeles greșit); se pare că nu m-am înșelat, căci ce a reușit ea aici nu este la îndemâna oricui. Cu o redactare ceva mai atentă, ar fi ieșit o carte perfectă, iar dacă nu s-ar fi zgârcit tipografia cu cerneala, să ne dea și nouă voie să înțelegem hărțile fără lupă, atunci chiar nu aș mai fi avut niciun motiv de nemulțumire.

Posted by Liviu

Anunțuri
Comentarii
  1. haggard spune:

    fantasy adevarat.daca si la aceasta carte mai are cineva de comentat negativ inseamna ca trebuie sa se apuce de altceva.legat de seriile incepute si neterminate de editurile din romania acestea merg pe principiul;eu te-am editat eu te omor

    Apreciază

    • Bughy1k spune:

      Cu siguranta ca cei care vor avea pareri negative despre romanul in cauza se vor apuca de altceva. Pentru ei lecturarea romanului ar fi o pierdere de timp. DIn curiozitate, care sunt limitele fantasy-ului adevarat si ce reprezinta cel „neadevarat”?

      Apreciază

  2. Vero spune:

    Apropo de hărţi, în volumul după care am tradus sunt la fel de greu lizibile, ca şi diversele desene şi notiţe incluse. Eu, mai babă fiind, n-am reuşit să le descifrez nici cu lupa. Noroc că mi-a spus o prietenă unde le pot găsi pe internet (pe site-ul ilustratorului cărţii), altminteri n-aş fi reuşit să le traduc.

    Apreciază

    • Liviu Szoke spune:

      Nu numai că sunt șterse literele, dar s-a folosit și un font apoape imposibil de descifrat, eu unul n-am reușit să disting toate literele. Iar chestia cu cerneala ștearsă nu o întâlnim numai la hărți, ci și pe parcursul cărții; s-a mai plâns un cititor de asta, dar am crezută că doar exemplarul lui a fost așa, însă și al meu a fost la fel.

      Apreciat de 1 persoană

      • Vero spune:

        O fi fontul din ediţia în engleză… 😀
        Eu n-am avut timp să-mi răsfoiesc exemplarele. Şi nici chef. De obicei, la răsfoire am bafta să dau exact peste câte o greşeală care ne-a scăpat şi mie şi redactorului – şi mă enervez. 😀

        Apreciază

      • AlexColita spune:

        Fontu de pe cartea mea era foarte sters si taiat de niste linii iar pe langa asta lipseau si pagini din carte .

        Apreciază

  3. […] să scriu cele de mai jos aici, drept comentariu, dar m-am gândit că, eh, poate că nu e cazul. Mai bine vorbesc despre mine la […]

    Apreciază

  4. Ex... spune:

    Sant un cititor pasionat si urmaresc comentarile care sant aici,tin sa va multumesc pentru toti cititori care citesc aceasta pagina,pentru toate vestile bune sau nu prea bune.multumim si speram ka Roata Timpului, sa ne dea viata lunga.

    Apreciază

  5. Liviu Szoke spune:

    De la Ana-Veronica Mircea cetire, câteva lămuriri legate de aspectele seriilor începute de un traducător:
    ”Îmi place să traduc romane fantasy de mari dimensiuni. Numai că, deoarece colaborez cu mai multe edituri şi, recunosc, nici nu-mi organizez prea bine timpul, nu reuşesc să termin toate seriile începute. Aşa s-a întâmplat cu Mistborn şi probabil că aşa se întâmplă deja cu Demonii lui Brett. Aici, la demonii ăştia, şi-a mai băgat coada şi altceva: din motive necunoscute mie, Nemira a dat seria Omul Arămiu (Robin Hobb), începută de Antuza Genescu, pe mâna mea. În fine, nu-mi displace povestea, mi se pare doar mai greu de tradus decât Brett (şi decât Sanderson). 😦

    Cât despre romanul Words of Radiance, habar n-am cine o să-l traducă (dacă n-o fi şi ajuns deja la altcineva), ştiu doar că eu mă ocup deocamdată de Fundaţia lui Asimov, după ce primele 3 volume din serie au apărut la Paladin în traducerea lui M.D. Pavelescu.

    Poate că, în altă viaţă, o să am bani destui pentru o editură a mea, ca să traduc liniştită da capo al fine serii fantasy care îmi plac. (Sau ca să le scriu pe-ale mele. 😛 )”

    Apreciază

    • michael spune:

      ” habar n-am cine o să-l traducă (dacă n-o fi şi ajuns deja la altcineva)” – asta sună de parcă la Paladin s-a întîmplat des să-ți fie luată o serie pe care ai început-o pentru a fi dată altcuiva. sau poate sînt eu paranoic.oleacă. nu mult. 🙂

      Apreciază

      • Vero spune:

        N-am vrut să insinuez aşa ceva, MIchael, scuze. Mă gândeam doar că a trecut mult timp de când am terminat primul volum, că am întârziat cu Asimovul şi că, între timp, editura o fi având planurile ei, de care nu trebuie să-mi dea mie socoteală, aşa cum n-au obligaţia asta nici alte edituri – prin urmare nu sunt la curent cu ceea ce se întâmplă cu seriile începute de mine, la Paladin sau altundeva.

        Apreciază

  6. mj spune:

    Consider că versiunea cărții editată de editura Paladin lasă de dorit. Nu mă refer la traducere, aici nu am ce comenta, cu excepția unei singure scăpări a unui nume propriu rămas netradus într-un loc – deși în toată cartea este tradus – restul ține de alegerea traducătorului, nu este ușor să realizezi o asemenea traducere.

    Însă nu pot să înțeleg cum e posibil să fie atâtea scăpări la redactare, doar eu am numărat nu mai puțin de 180 (o sută optzeci!) de erori de scriere (cum ar fi cuvinte lipsă, cuvinte dublate, litere mâncate etc.) precum și pagini (în special în primul volum) cu porțiuni de text cu cerneală ștearsă, având în vedere cât timp a stat pentru a fi publicată această carte. Și uitându-mă pe lista colectivului care a lucrat la carte, apar doi redactori la primul volum și unul la cel de-al doilea.

    Având în vedere că vorbim de o carte ce are coperți cartonate, o carte cu un preț deloc neglijabil, o carte premium practic, astfel de erori n-ar trebui să existe. Nu mai spun că am trimis un mail editurii cu întreaga listă de erori (precizând pagina și eroarea), în speranța că la o eventuală reeditare vor fi corectate, și nici măcar un simplu „Mulțumesc” nu am primit, măcar pentru simplul fapt că am pierdut o oră numai să transcriu acea listă cu greșeli, nu mai vorbesc de altceva.

    Apreciază

    • Liviu Szoke spune:

      Am vorbit despre asta cu Matei Sâmihăian, care mi-a spus că mesajul tău a ajuns în redacție, dar nu la cine trebuia. Îl mai poți trimite o dată pe adresa paladin@editura-art.ro, iar pe Matei îl găsești tot timpul pe facebook și-ți va răspunde în cele din urmă, indiferent dacă-i scrii lui personal sau pe pagina editurii Paladin.

      Apreciază

    • Vero spune:

      Acel nume propriu (nu ştiu care e) rămas netradus n-a fost lăsat astfel cu intenţie, e o scăpare, „din cauza vitezei”, ca să zic aşa, mi se întâmplă de mai multe ori, dar de obicei văd când recitesc. Ceea ce-mi scapă când recitesc, deşi mă străduiesc s-o fac cu atenţie, sunt erorile de dactilografiere (cuvinte lipsă – am un apetit grozav când e vorba de prepoziţii şi conjuncţii, cuvinte dublate şi litere mâncate). Mă simt întotdeauna vinovată pentru ele; presupun că le-aş vedea dacă mi-aş reciti traducerea cam la o lună după ce o termin, dar nu reuşesc niciodată să-mi planific timpul astfel încât asta să fie cu putinţă.

      Apreciază

      • mj spune:

        Este vorba de „Wit” (volumul 2, pagina 737) la începutul ultimei părți, dacă nu mă înșel, unde sunt listate personajele care vor apărea în capitolele ce urmează.

        M-am gândit eu că e posibil ca aceste greșeli de dactilografiere să fie de la traducere, dar asta nu înseamnă că editorii/redactorii de la editură nu ar trebui să le „prindă” și să le corecteze.

        Oricum, legat de traduceri în sine, din ce mi-au trecut mie prin mână dintre cărțile traduse de dumneavoastră, cred că au fost cele mai bune traduceri. După cum ziceam, a traduce fantasy nu e ușor, sunt mulți termeni și jocuri de cuvinte pentru care trebuie găsite echivalențe cât mai bune. La capitolul acesta nu e nimic de reproșat, ba chiar e de lăudat.

        Apreciat de 1 persoană

      • Vero spune:

        Păi da, greşelile de dactolografiere nu pot fi decât ale traducătorului, fiindcă nu trimite traducerea scrisă de mână. 🙂 Drept este şi că traducătorul speră (cel puţin cel pe care-l văd eu în oglindă) să i le vadă şi să i le corecteze redactorul şi eventual să nu-l înjure (în sinea lui) fiindcă sunt prea multe. 🙂
        A, da, acolo mi-a scăpat Wit, cu siguranţă, fiindcă toate celelalte nume n-au fost traduse (pe al lui l-am tradus fiindcă l-am considerat mai degrabă poreclă). Probabil că din acelaşi motiv i-a scăpat şi redactorului.
        Şi trebuie să zic şi că mă bucur că vă plac traducerile mele, şi că îi mulţumesc oricui îmi atrage atenţia asupra greşelilor pe care le fac, chiar dacă sunt doar de dactilografiere. 🙂

        Apreciază

  7. Xander spune:

    Eu, unul spun pas la aceasta aparitie. Este o serie abandonata din start de catre editura, mai ales ca Sanderson inca nu a terminat-o.

    Apreciază

    • Andrei spune:

      ” Este o serie abandonata din start de catre editura”

      Faci parte din echipa Paladin? Nu de alta, dar Michael Haulica a spus total altceva.

      Apreciază

    • michael spune:

      dacă spui tu să seria este abndonată de editură… atunci să-i anunț pe colegii mei s-o abandonăm, că doar n-o să te contrazicem?! sau să așteptăm pînă o termină Sanderson de scris și dup-aia să începem publicarea? cum e mai bine?

      Apreciază

      • xander spune:

        Sa ma explic.Am folosit termenul respectiv in ideea ca termenul de aparitie al cartilor din colectile sf-f este atat de mare incat eu cel putin nu o vad finalizata.In schimb imi doresc din tot sufletul sa ma insel.Apreciez aparitiile de la Paladin , cumpar cartile aparute, mai ales ca citesc numai in romana.Ma bucur ca comentariu acid a starnit o replica si-mi doresc ca faptele sa ma contrazica dar fereastra de lansari pe 2016 se ingusteaza.Pot lansa si niste cifre estimative cu privire la aparitii comparativ cu anii precedenti: 1-2 titluri pana in bookfest, vara pauza,( o paranteza imi plac relatarile dumneavostra din Suedia…mi-ar placea sa ne povestiti mai multe),2-3 bookfest si 1-2 titluri la gaudeamus, eventual unul daca nu poate iesi fix de targ.In rest numai de bine.

        Apreciază

  8. Fennris spune:

    Eu inca citesc la ea(mai am vreo 400 pag) pana acum mi s-a parut foarte buna desi am intuit anumite evenimete care s-au petrecut, insa au fost si alte care m-au luat prin surprindere.Pana in momentul asta(in care mai am 400 pag de citit) pe primul loc se situeaza tot seria lui Patrick Rothfuss ca si preferinte peronale si WOK pe 2, dar cine stie, inca ma mai poate surprinde WOK 😀 😀

    Apreciază

    • Fennris spune:

      Am terminat cartea, mi-am schimbat parerea, a sarit pe locul 1 in topul preferintelor mele 😀 Am tot auzit ca volumul doi este si mai buna.Deja ma gandesc sa mi-o cumpar in engleza, nu stiu daca o sa am rabdare sa astept sa apara la Paladin, e bine ca sunt cam limitat in ceea ce priveste timpul liber si poate imi trece si astept cuminte sa apara la Paladin :)))

      Apreciază

  9. AlexColita spune:

    Si cand te gandesti ca a 2-a cartea „Words of Radiance ” e mai buna decat prima . Greu de imaginat asa ceva dar da e posibil 🙂 . Sper ca ,daca nu anu asta , macar la anu sa o scoata si pe a 3a.

    Apreciază

  10. marian spune:

    Buna ziua,

    Este primul meu comentariu aici si imi pare rau ca trebuie sa incep cu o critica.Acum sa va spun despre ce este vorba.
    De trei saptamani ma chinui sa achizitionez cartea Furia Rosie din editura Paladin si nu reusesc,pt ca cu totul ca a aparut pe site la noutati in librarie nu o gasesti.Stiu ce o sa- mi spuneti de ce nu fac comanda la editura,dar nu fac pt ca mie imi place sa vad inainte cartea ,sa o pipai ca sa zic asa si dupa aceea sa o cumpar.Obisnuit cu alte edituri unde in momentul in care o vezi pe site apare si in librarii,acum trei saptamani cand a aparut pe site, am dat telefon la paladin unde mi-a raspuns o doamna care m-a trimis la Sun Plaza, ca sigur o gasesc acolo.De atunci am incercat in fiecare saptamana si cartea nu a aparut,tineti cont ca eu stau in Dr.Taberii si Sun Plaza este in Berceni.Cred ca Paladin nu vrea sa isi vanda cartile daca trebuie sa te chinui atat sa pui mana pe o carte.

    Apreciază

    • fansf spune:

      Salut! Din ce am înțeles din discuțiile de pe Facebook, nimeni nu a văzut încă la față această carte, cu toate că pe site la Art este trecută la noutăți, deci probabil că n-a fost încă scoasă la vânzare.

      Apreciază

  11. marian spune:

    Daca dai telefon la editura iti spune doamna de acolo ca tocmai au livrat-o la Sun Plaza sau mai nou in Megamall Pantelimon.Am avut aceasta discutie acum 20 minute dar nu cred ca mai ma duc pana acolo o sa ma multumesc sa o cumpar cand o sa o vad din intamplare prin vreo librarie.Pana atunci o sa ma multumesc cu ce apare la o editura serioasa cum este Nemira.

    Apreciază

  12. eldracu spune:

    Am terminat si eu de citit cele doua carti. mie mi-au placut foarte mult si sper sa apara repede si volumul doi.. sa nu uit detalii din poveste. despre carte.. am gasit si eu mici greseli, dar pe mine nu ma deranjeaza atata timp cat nu se sare peste o fraza sau e vreo pagina in lipsa. mai grav a fost cand am gasit pagini lipite intre ele.. dar se rezolva usor cu un cutit ascutit.in schimb eu nu am dat peste greseli de imprimanta.. inafara de harti, unde m-am holbat sa inteleg numele taberelor. Recenzia mi se pare onesta.. curata, fara inflorituri.. pentru o carte plina de inflorituri.. sau plante ciudate.
    Lectura placuta in continuare.. in orice veti citi

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s