Lecturi 259: Liz Moore – Un râu lung și luminos

Ar putea fi o imagine cu text

Liz Moore – Un râu lung și luminos (Long Bright River, 2020) 576p., TPB, 13×20, Corint, 2021, Colecția Leda Bazaar, Trad. Carmen Ion, Red. Liviu Szoke, 54,45 (60,5) lei, ISBN: 978-606-793-955-2

Nominalizări: Goodreads Choice Award Nominee for Mystery & Thriller 2020

Nota Goodreads: 4,06 (61 303 note)

Descrierea editurii:Două surori străbat aceleași străzi, deși viețile lor sunt cum nu se poate mai diferite. Apoi, una dintre ele dispare.

Într-un cartier din Philadelphia zguduit de criza opiaceelor, două surori odinioară de nedespărțit se trezesc de părțile opuse ale baricadei. Una dintre ele, Kacey, trăiește pe străzi, dependentă de droguri. Cealaltă, Mickey, străbate cartierul cu mașina de patrulă a poliției. Nu-și mai vorbesc, iar autoritățile nu cunosc nimic despre relația dintre ele, însă Mickey n-a încetat niciodată să-și facă griji pentru sora ei mai mică.

Apoi, Kacey dispare brusc, iar întâmplarea coincide cu un bizar lanț de crime săvârșite în cartierul lui Mickey. Riscându-și slujba de polițistă și, poate, chiar și bunăstarea fiului ei de patru ani, Mickey devine periculos de obsedată de găsirea făptașului – și a surorii ei – înainte de a fi prea târziu.

Alternând misterul din prezent cu povestea copilăriei și a adolescenței celor două surori, Liz Moore creează o operă care are darul să te țină tot timpul în suspans, dar și să te impresioneze. Un râu lung și luminos îmbină cea mai înaltă formă de ficțiune polițistă cu intimitatea emoțională a unei drame familiale de neuitat, oferind cititorilor o poveste deopotrivă antrenantă și sensibilă despre indestructibila legătură dintre familie și destin.”

Într-un cartier cu nume select din orașul american Philadelphia trăiesc cele mai diferite surori din lume. Michaela este polițistă și străbate străzile cu mașina împreună cu un coleg nou pe nume Lafferty, după ce fostul partener, Truman, s-a ales cu genunchiul zdrobit în urma unei agresiuni lipsite de sens. Ea are un fiu de cinci ani pe nume Thomas, pe care îl crește singură, după ce tatăl băiatului s-a făcut nevăzut și nu mai vrea să știe nimic de ei. O duc greu amândoi, mama este tot timpul absentă, iar bona angajată nu poate suplini totuși prezența mamei. După ce tatăl băiatului a încetat să-și mai achite obligațiile financiare, mama și fiul au fost nevoiți să renunțe la casa lor cochetă și la școala care punea în valoare abilitățile înnăscute ale băiatului și să se mute cu chirie la o bătrânică pe nume doamna Mahon.

Sora lui Mickey, cum e cunoscută Michaela, se numește Kacey și este prostituată și dependentă de droguri. Aparent de neînțeles aceste diferențe colosale, însă autoarea nu alege un fir narativ cursiv și molcom, ci plonjează în trecutul teribil de dureros al celor două personaje, unde aflăm ce le-a determinat pe cele două tinere să pornească pe drumuri atât de diferite în viață.

Mama celor două fete a murit în urma unei supradoze de droguri pe când ele erau foarte mici, Kacey fiind practic bebeluș când a rămas orfană. Cum tatăl lor fusese cel care, în opinia bunicii fetelor, Gee, o transformase pe tânăra mămică într-o dependentă de droguri, acestea ajung până la urmă în grija exclusivă a bunicii. O irlandeză sadea obișnuită cu greul, care se trezește practic peste noapte că trebuie să crească două fetițe rămase ale nimănui.

Iar de aici începe drama. Căci nu poți educa și crește doi copii micuți când tentațiile pândesc la orice pas, când dealerii de droguri abia așteaptă să transforme suflete nevinovate în viitori dependenți de narcotice care ar face orice pentru un gram de drog în plus și când marea ta grijă e să muncești pe rupte ca să ai cu ce hrăni trei guri, nu să te îngrijești ca nepoatele tale să aibă parte de o educație aleasă.

Nu când sunt două orfane amărâte, fără un ban și fără nici cel mai mic sprijin. Noroc cu polițiștii care le ajută, cel puțin pe Michaela, care alege să se pună cu burta pe carte pentru a ajunge cineva, în timp ce Mickey, al cărei singur îndrumător de până atunci a fost tocmai sora ei cea mare, alunecă pe o pantă din ce în ce mai periculoasă: droguri, promiscuitate, indivizi dubioși și dependență.

Facem un salt în viitor și aflăm de la ce pornește de fapt trama polițistă: un șir de crime ale căror victime sunt prostituatele care bat trotuarele din cartierul Kensington pune pe jar autoritățile. Nimeni nu știe de ce le atacă și de ce sunt omorâte. Și pentru ca tensiunea să crească și mai mult, Mickey se trezește că sora ei parcă s-a evaporat de pe fața pământului. Nimeni nu știe unde și de ce a dispărut sau dacă măcar mai trăiește.

Un râu lung și luminos nu este doar un roman polițist procedural pentru care autoarea a ales o protagonistă nonconformistă în locul unui detectiv care le știe pe toate, acrit de viață și alcoolic, ea fiind polițistă de patrulă, simplă și cu mijloace limitate și mamă singură pe deasupra, ci și o sfâșietoare dramă de familie cu orfani pe care nu-i ajută nimeni, dependenți de droguri, părinți denaturați, familii destrămate și disfuncționale, polițiști corupți și multă mizerie și decrepitudine, autoarea zugrăvind în tonuri cenușii și pregnante o lume crudă și mohorâtă, unde realitatea cruntă și hâdă din spatele caselor cu peluze îngrijite în față îți face părul măciucă în cap.

Narațiunea pendulează între prezentul în care Michaela ia situația în propriile mâini după ce plângerea în fața șefului direct, un pietroi lipsit de suflet și obișnuit să taie și să spânzure în propria secție plină de polițiști „integri și dedicați meseriei”, rămâne fără niciun ecou, și trecutul încărcat de suferințe (dar ce zic eu încărcat de suferințe, e doar un eufemism afirmația asta a mea, căci întâlnești în povestea celor două surori niște pagini care îți vor pica destul de greu la stomac, mai ales dacă ești părinte) al celor două surori care au avut ghinionul să rămână orfane de la o vârstă atât de fragedă.

Nu este un roman ușor digerabil, la fel ca în cazul romanelor polițiste nordice, unde una e lumea pe care ne-am imaginat-o noi, cu oameni bogați și fericiți ce-și petrec vacanțele în insule exotice pline de soare, și alta e cea reală: depresie, anxietăți, nemulțumiri legate de trai, de imigrație și de frig, iar în cazul de față autoarea Liz Moore face o alegere foarte interesantă: aceea de-a ne prezenta latura mai puțin plăcută a orașului unde a fost adoptată Constituția Statelor Unite, căci polițiștii stau cu mâinile în sân când aud de „încă o prostituată care a dat colțul: ei, și ce dacă? O bătaie de cap mai puțin, o grijă în minus, oricum era sortită să sfârșească cu un ac înfipt în venă și nu-i va simți nimeni lipsa!” și se cred mai presus de lege. Parte roman mainstream, parte poveste polițistă puternic antrenată în realitatea americană de secol XXI, „Un râu lung și luminos” e menit parcă să deschidă ochii cititorilor care își făcuseră cu totul alte idei despre societatea americană pre- și post-Trump.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.