Cu o prezenta constanta pe on-line Ioana Visan face parte dintre tinerele condeie talentate ale sf-ului romanesc.Debuteaza in revista Nautilus numarul 18 din luna iulie 2008 cu povestirea Inghetul care ulterior a fost premiata cu premiul Cititor SF 2008 pentru cea mai buna povestire romaneasca.Este prezenta in antologiile „Dansind pe Marte si alte povestiri fantastice”, „Steampunk:A doua revolutie” si Venus: Povestiri erotice science fiction.In rindurile ce urmeaza va prezint un amplu interviu cu o scriitoare foarte talentata si cu o mare priza la public,astept cu cea mai mare nerabdare un volum personal semnat IOANA VISAN.
VN. Cind ai inceput sa scrii? Cum a fost la debut?
IV. Prima poveste (eu le spun poveşti textelor mele indiferent de lungime) scrisă de la cap la coadă, cu personaje, plot şi tot tacâmul, datează din vara lui 1993. Tocmai intrasem la liceu şi mă aflam în vacanţă la munte, la bunici, având în bagaje mai multe cărţi împrumutate de la prieteni ca să-mi ţină de urât la nevoie. După ce am citit “Pe aripile vântului”, am simţit nevoia să-mi clătesc creierii cu ceva şi m-am apucat de scris. Ceea ce a ieşit a fost o poveste SF cât un caiet de lungă şi care a rămas până în ziua de azi una din favoritele mele.
Debutul a avut loc abia în 2008. A fost o coincidenţă, dar a textul a fost publicat chiar de ziua mea, împlineam 30 de ani şi, sincer, aveam altele pe cap la momentul respectiv ca să mă gândesc că era cu adevărat vorba de un debut. A fost însă un sentiment plăcut.
VN. De ce ai ales sf&f si nu altceva?
IV. Mai mult SF decât F. De ce? Pentru că întotdeauna am avut impresia că literatura SF se adresează în special oamenilor inteligenţi. Asta ar fi explicaţia savantă. Varianta mai simplă este că scriu ceea ce îmi place să citesc. Unii oameni sunt fascinaţi de istorie, vor să ştie tot ce s-a petrecut în trecut. Eu nu sunt, poate tocmai pentru că putem afla ce s-a întâmplat. Pe mine mă interesează mai mult viitorul, nu neapărat cel real, care poate fi anticipat într-o anumită măsură şi pe care oricum nu o să apucăm să-l trăim fiind prea îndepărtat, ci cel care ar putea fi. Mă fascinează posibilităţile. Şi îmi place să nu îmi fie îngrădită imaginaţia, să nu existe limite.
VN. Care a fost prima povestire publicata?
IV. Se numeşte “Îngheţul”, publicată în iulie 2008, în nr. 6 din Nautilus. Povestirea a primit premiul Cititor SF pentru cea mai bună proză scurtă SF românească din 2008.
VN. Dintre povestirile aparute pina acum si pe hirtie si on-line care iti este cea mai draga? Ne poti face un top cu cele mai preferate?
IV.Din cele apărute pe hârtie îmi plac la fel de mult “Plimbarea de dimineaţă a domnişoarei Vu” şi “Adevărul din privire” chiar dacă sunt atât de diferite. Iar din cele publicate on-line aş alege “Camuflaj” şi “Navigând prin ceaţă”, s-au scris uşor şi repede, fiind scrise pentru propria plăcere, cu o menţiune pentru “La distanţă de un lift”, care trebuia să fie mai mare şi mai complexă, dar n-am mai apucat să scriu continuarea.
VN. Ce planuri de viitor ai? Ce ne pregatesti in „bucataria” ta?
IV. În primul rând să vă spun cum arată “bucătăria”. Este un birou greu din metal, de 1,60 metri lungime, la care îndeletnicirea mea oficială este aceea de “încălzitor de pisică”. De jur împrejur sunt nici mai mult, nici mai puţin de 25 de ghivece cu plante de dimensiuni variate, care din când în când mai şi înfloresc. Şi asta doar înăuntru. În partea cealaltă a geamului care înconjoară biroul din trei părţi, se întinde o terasă mare, plină de flori de la începutul primăverii şi până dă zăpada. Aşa-i că sună bine? Am poze ca dovadă. Iar asta este o diversiune pentru că nu prea îmi place să vorbesc despre planurile mele, probabil pentru că nu sunt niciodată bătute în cuie, dar dacă mă întrebaţi atât de frumos am să vă răspund.
În momentul de faţă lucrez la nişte texte noi pe care vreau să le includ împreună cu o selecţie din textele deja publicate într-un viitor volum de povestiri. Am primit propunerea de curând şi abia m-am apucat de lucru, aşa că prea multe detalii nu am. Dacă iese treaba, ar urma să fie publicat în toamnă. Vom vedea. În paralel, traduc în engleză o nuvelă apocaliptică şi vreau să văd cum stă treaba cu self-publishing-ul pe Amazon. Pentru viitor am în plan o poveste cu vampiri, pentru că eu n-am scris niciodată nimic despre vampiri şi cineva trebuie să-i salveze reputaţia lui Vlad Ţepeş. Iar în final, ar mai fi o poveste fantastică în engleză, scrisă pentru prieteni, care între timp a trecut de stadiul de nuvelă şi a ajuns la dimensiunile unui roman. Este doar partea întâi dintr-o trilogie şi probabil, când va fi gata, va ajunge tot pe Amazon. Deocamdată, prioritar este volumul de povestiri.
VN. Pentru cititori povesteste-ne cum s-a nascut povestea „Plimbarea de dimineata a domnisoarei Vu” aparuta in Antologia Steampunk-A Doua Revolutie, editor Adrian Craciun, aparuta la editura Millennium Books? Ce sentimente te-a incercat cind ti-ai vazut numele ca fiind dezchizator de carte?
IV. Totul a început cu o invitaţie din partea lui Adrian, pe care am luat-o ca o provocare pentru că eu nu prea le-aveam cu steampunk-ul. Sâmburele de idee a încolţit în timp ce sortam fotografiile din concediu şi am dat peste ceva ce aducea a Lebăda Ralucăi. Mai aveam nevoie şi de un subiect, totuşi, iar aici am apelat la o idee mai veche despre care nu-mi trecuse prin minte să scriu şi poate că nici nu aş fi folosit-o dacă nu apărea această ocazie.
Cred că a fost vorba de şoc, când am văzut cuprinsul antologiei. Adrian îmi ceruse să fac nişte revizii la text, iar după ce i-l trimesesem nu mai primisem nicio veste de la el, nici că da, nici că ba. Şi apoi, dintr-o dată, mi-am văzut numele în capul listei. Fireşte că m-am bucurat. Era prima mea întâlnire cu steampunk-ul şi domnişoara Vu îmi dăduse ceva bătăi de cap, dar se pare că textul a fost primit bine de public. Dublă bucurie, deoarece pentru a-l scrie am renunţat la un alt proiect, care n-avea treabă cu scrisul, şi bine am făcut. Pentru acest text am primit nominalizarea la categoria Debut la ROMCOM 2012.
VN. Prezenta constanta pe on-line publici mai des pe internet decit pe hirtie, de ce aceasta alegere?
IV. N-aş spune că este o alegere. Pur şi simplu este vorba de lene. Decât să stau toată ziua pe site-uri să văd cine ce proiect are în pregătire, eu prefer să scriu sau să citesc. Dacă îmi zboară pe la urechi vreo veste legată de o temă care mi se pare interesantă şi dacă celelalte proiecte aflate în desfăşurare îmi permit, mă apuc de scris. Uneori, nu-mi place subiectul sau mi se pare că n-am nimic de spus despre el, dar ideea nu-mi dă pace şi la sfârşit mă trezesc cu o poveste. Se mai întâmplă. Cert este că n-am refuzat niciodată vreo propunere de colaborare.
VN. In 2011 ai publicat in revista Every Day Fiction povestirea “Unhinged Reality”, cum este sa publici in afara, te-a ajutat cineva? Ce sentimente te-au incercat la acel moment?
IV. Bazându-mă pe experienţa personală, aş spune că este mult mai greu să publici în afară. Pe lângă faptul că trebuie să ai un text bun, trebuie să cunoşti şi piaţa foarte bine, să ştii cine ce vrea să publice. Iar cum eu prefer să citesc romane în loc de proză scurtă, m-am confruntat cu aceeaşi problemă menţionată mai sus. Textul fusese scris pentru Daily Science Fiction, unde a fost respins. Apoi m-am gândit că Every Day Fiction n-avea să-l accepte pentru că era SF, dar cum n-aveam nimic de pierdut, l-am trimis şi acolo şi editorilor le-a plăcut. N-a fost vorba de niciun fel de ajutor, dacă nu punem la socoteală încurajările verbale ale prietenilor. Am trimis textul şi am aşteptat răspunsul, iar, când a sosit, mi-am zis “În sfârşit!”
VN. Pe blogul Moshului Sf ai publicat o poveste tare faina “Invazia”, de unde iti vine inspiratia? Dar ideile pentru povesti?
IV. Eu sunt o persoană vizuală şi de multe ori o simplă imagine este punctul de pornire pentru o poveste. În cazul “Invaziei”, a fost o umbră pe tavan. Alteori, mă trezesc gândindu-mă oare cum aş rezolva o anumită problemă. Aşa a apărut “Seminţe de înţelepciune”, publicată recent în Nautilus. Sau am o idee drăguţă, dar iau un caz particular care întoarce totul pe dos. Indiferent de situaţie, ideile vin de la sine, nu-i nevoie să alerg după ele ca să le prind.
VN. Ce reactie ai avut cind textul tau „Adevarul din privire” a fost selectat pentru Antologia Venus aparuta la editura Eagle Publishing House?
IV. Mărturisesc că am avut emoţii cu acest text. Tema dată era legată de dragostea în universul SF, iar povestea mea ieşise poliţistă. Până în ultimul moment am avut dubii că va fi acceptată, aşa că m-am bucurat că a fost. Iniţial vrusesem să particip şi la precedenta antologie SRSFF, dar nu ştiu cum s-a făcut că n-am mai apucat să scriu textul.
VN. Ce pasiuni ai? Care este dorinta ta cea mai mare?
IV. Pe lângă cărţi, muzică, filme, îngheţată şi plimbări lungi (sună banal, nu?) trebuie să adaug neapărat şi patinajul. Administrez un site de patinaj, Absolute Skating, împreună cu un grup de prieteni şi ne ia o mulţime de timp, dar este undeva la graniţa dintre sport şi artă şi face iarna să treacă mai repede.
Cât despre dorinţa cea mai mare, m-aş mulţumi cu o viaţă cât mai lungă şi fericită şi, dacă se poate, fără răceli. Deocamdată planul funcţionează, cu excepţia răcelii.
VN. Cum vezi sf-ul romanesc?
IV. SF-ul românesc se află pe o curbă ascendentă. Sunt tot mai multe locuri în care se poate publica şi are cine să o facă. Dacă mai ieşim şi din criză şi încep să se plătească textele şi să se cumpere cărţi, atunci chiar începe să fie bine.
VN. In incheiere citeva cuvinte (discurs) pentru fani si cititori.
IV. Fanilor le mulţumesc şi sper să rămână fideli şi mai departe. Cititorilor de doresc să se bucure de cât mai multe texte bune, iar dacă dau de ceva ce le-a plăcut să nu ţină doar pentru ei, să recomande la alţii, să comenteze on-line, să scrie recenzii, să facă vâlvă. Un scriitor apreciat este un scriitor mulţumit, care se aşează cu mult mai mult entuziasm la masa de scris, şi astfel avem toţi de câştigat. Haideţi să visăm împreună!
FanSF 