Lecturi 279: Richard Osman – Bărbatul care a murit de două ori

Richard Osman – Bărbatul care a murit de două ori (Thursday Murder Club II: The Man Who Died Twice, 2021) 408p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2021, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 22 (44) lei, ISBN 978-606-8959-81-8

Nota Goodreads: 4,52 (32 949 note)

Descrierea editurii: „Joia următoare… Elizabeth a primit o scrisoare de la un vechi coleg alături de care a trecut prin multe. Bărbatul are nevoie de ajutorul ei. Povestea lui implică niște diamante furate, un mafiot violent și o amenințare cât se poate de reală la adresa vieții sale. Pe măsură ce numărul cadavrelor crește, Elizabeth îi cooptează pe Joyce, Ibrahim și Ron în căutarea nemilosului criminal. Dar dacă ar da și de urma diamantelor? N-ar fi frumos? Însă de data aceasta prietenii noștri se confruntă cu un dușman care ar fi dispus să scoată din joc patru septuagenari fără să clipească. Poate Clubul Crimelor de Joi să-l găsească pe criminal înainte ca acesta să-i găsească pe ei?”

Cei patru septuagenari care alcătuiesc Clubul Crimelor de Joi s-au întors și aventurile lor sunt mai savuroase ca oricând, așa cum autorul Richard Osman ne-a obișnuit deja din primul volum al excelentei serii cu care a dat lovitura în 2020 pe piața engleză de carte: Clubul Crimelor de Joi, despre care scriam anul trecut, pe la început de decembrie, cu prilejul apariției cărții în limba română. Așadar, Elizabeth Best, Joyce Meadowcroft, Ibrahim Arif și Ron Ritchie, pensionarii cu minți sclipitoare care le-au pus gând rău infractorilor ce dau târcoale mirificului sătuc în care au ales să-și trăiască bătrânețile, s-au întors și sunt mai hotărâți ca oricând să împartă dreptatea (cu orice preț).

Nu mai rețin exact dacă autorul a săpat mai adânc în trecutul celor patru personaje principale în volumul precedent, deși parcă rețin că se vorbea destul de mult despre cariera de infirmieră a lui Joyce, însă de data asta la iveală ies detalii peste detalii privitoare la formidabila carieră de spion și de agent secret a lui Elizabeth, mintea care stă de fapt în spatele tuturor aventurilor (era să spun „relelor”) celor patru justițiari. Și totul pleacă aici de la o scrisoare pe care Elizabeth o primește din partea unui fost coleg.

Douglas Middlemass i-a fost nu doar coleg, partener de aventuri și confident, ci și soț lui Elizabeth. Din păcate însă, acesta a fost și a rămas un băiețel în corp de adult și nu și-a dat seama că o Elizabeth Best ajungi să cunoști, printr-un noroc porcesc, o singură dată în viață, iar dacă ajungi să o cunoști, ar trebui să ții și cu dinții de ea, nu să o înșeli cu cine apuci, când apuci și de câte ori apuci (firește că femeia i-a descoperit toate aventurile, în timp ce ale ei, nenumărate, de altfel, au rămas bine ascunse). Însă așa se întâmplă cu cei care nu gândesc mereu doar cu capul care trebuie, așa că cei doi s-au despărțit amiabil și și-a văzut fiecare de drumul și de carierele lui. Elizabeth s-a căsătorit cu un om înțelegător și iubitor, pe care însă acum demența îl strânge tot mai tare în gheare, în timp ce Douglas cine știe pe unde a hălăduit până a ajuns să ia din nou legătura cu fosta soție.

Din ce cauză? Păi, se pare că el a hotărât că pensia oferită de MI5 nu e suficientă, așa că nu doar din spirit de aventură, ci și stăpânit de o dorință mercantilă nebunească, a ales să jefuiască un mafiot local, așa, ca de despărțire, neștiind însă (sau copleșit de vreun acces de nesăbuință sinucigașă) nu doar că diamantele ce valorează douăzeci de milioane de dolari pe care le fură de la Martin Lomax, mafiotul local, nu sunt ale lui (cu toate că acesta putea acoperi foarte ușor paguba aia, care pentru el ar fi fost doar mărunțiș pentru scobitori), ci ale unei mari familii mafiote din New York. Care decide până la urmă că afrontul adus de impertinenții de englezi este mult prea mare și trimite pe cineva să le dea un avertisment verbal, pentru ca mai apoi să fie trimisă și artileria grea în caz că diamantele buclucașe nu vor apărea la loc.

De ce zic buclucașe? Pentru că douăzeci de milioane sunt totuși douăzeci de milioane, și oricât de puțin pretențios ar fi oricine, tentația unui trai de huzur pentru sine și pentru toți apropiații săi e mult prea mare. Prin urmare, nu doar mafioții, o tânără cunoștință de-a lui Douglas, fostul soț al lui Elizabeth, Douglas, Elizabeth și chiar și Joyce pornesc pe urmele diamantelor, în timp ce mafioții dau drumul bolovanului la vale și astfel cadavrele încep să se adune, ci chiar și polițiștii și agenții speciali ajung să creadă că apartamentele în care stau sunt ori pline de igrasie, ori prea înghesuite, ori într-un loc din care nu pot să respire aer curat, așa încât n-ar strica un diamant sau două, pentru un avans la un nou apartament, mai încăpător, sau o căsuță la țară, la aer curat. La urma urmei, pe cine n-ar tenta douăzeci de milioane de parai, când se zice că pentru a trăi o viață liniștită, fără a mai fi nevoie să mergi la muncă, ai nevoie doar de cinci milioane?

În scenă intră însă și poliția locală din Kent (să nu uităm că acțiunea are loc nu departe de Londra, dar nici foarte aproape, cât să se vadă smogul provenit de la industrie și de la milioanele de mașini din cel mai mare oraș al Europei, prilej să îmi aduc aminte de faptul că am lucrat și vizitat inclusiv trei orășele pomenite în carte, respectiv Tonbridge, Tunbridge Wells și Maidstone) atunci când bietul Ibrahim, psihologul echipei, este atacat mișelește de un mic smardoi ce-l lasă lat în rigolă pentru a-i fura amărâtul de telefon (care pun pariu că nici nu era ultimul model, de peste o mie de lire), așa încât ne reîntâlnim și cu polițiștii Donna De Freitas (la fel de singură) și Chris Hudson (ajuns pe culmile fericirii, întrucât relația sa cu mama Donnei merge mai bine ca oricând), dar și cu o mafioată locală, Connie Johnson, care mai animă nițel lucrurile din jurul sătucului pentru pensionari în care se petrec aventurile din acest excelent nou volum.

Aventurile se țin lanț, ancheta este mai întortocheată ca oricând, bătrâneii cu minți de genii te învârt de te amețesc, dar sunt și ei învârtiți de amețesc oricât sunt ei de geniali, mafioții scot pistoalele ca să arate cine-i cel mai tare, polonezul Bogdan Jankowski este la fel de capabil ca și-n volumul precedent și a devenit noul meu personaj favorit, în timp ce secretele din trecutul lui Elizabeth o transformă pe această bătrână desprinsă parcă din RED într-un soi de personaj de temut, pe care ar fi mult mai bine să-l ai drept aliat, nu drept dușman, la ce planuri coace și la cum îi merge mintea, în ciuda vârstei înaintate.

De fapt, nici nu ai vreo clipă impresia că ai de-a face cu personaje trecute cu mult de vârsta tinereții, ci cu adevărați spioni de talie internațională sau cu genii care ar stăpâni lumea dacă și-ar pune mintea să o facă. Savuros, complicat, plin de umor fin, de trimiteri discrete și de critică la adresa vremurilor în care trăim (nu sunt uitate curentele tot mai prezente în lumea actuală), dublat de două anchete duse ca la carte, acest nou volum din seria Clubul Crimelor de Joi nu doar că nu-i dezamăgește pe cei care au apreciat primul volum, ci chiar mărește miza și scoate noi și noi informații extrem de interesante despre cele patru personaje principale. Recomandat!

„Vedeți? E simplu. Stephen o cuprinde cu un braț, iar ea își odihnește capul pe umărul lui. Ce bărbat! În plus, generația lui Poppy e obișnuită să-și fabrice emoțiile, nu? O generație întreagă, ultragiată de cea mai mică neplăcere, ultrasensibilă la cea mai blândă formă de critică serios acum, ce s-a întâmplat cu… O clipă, tocmai își dă seama că de fapt nu crede asta, doar citise un articol într-un Daily Express pe care-l lăsase cineva în tren. Majoritatea tinerilor sunt ca Donna, se aruncă în lupte noi. Mult succes!”

NB: recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a volumului „Bărbatul care a murit de două ori”. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde, în zilele care urmează, vor apărea și alte păreri:

Anca și cărțile: https://ancasicartile.ro/

Ciobanul de Azi: https://ciobanuldeazi.home.blog/

Literatura pe tocuri: https://literaturapetocuri.ro/

Carti Recenzii Analogii Antologii: analogiiantologii.com

Pălărisme: https://palarisme.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.