Câștigătorul concursului organizat de editura Crime Scene Press în parteneriat cu Biblioteca lui Liviu

Am primit 33 de răspunsuri de la 30 de participanți, iar filmarea cu extragerea câștigătorului o puteți urmări atât pe pagina Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke), cât și pe pagina mea personală de Facebook, aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100007516980374.

1) Ionel Annamaria

2) Rosca Rodica

3) Simion Mihaela Monica

4) Ionel Balan

5) Dospina Adrian-Cătălin

6) bookbizz

7) Tudor Sicomas

8) cititornecunoscut

9) Zsolt

10) Teo Matei

11) Maria-Mădălina

12) Isvoranu Daniela

13) rrasvan

14) Larisa M

15) Leila Laleli

16) athousandsummers

17) Mari

18) Daniel Nicoleta

19) Dragos Mitu

20) Gabriela Pintea

21) horade

22) Denisa Mitu

23) Dorina Balosache

Iar câștigătorul este: poziția cu numărul 21, Horade. Am să te rog să trimiți un e-mail cu datele tale, adresa și numărul de telefon la: bibliotecaluiliviu@gmail.com, pentru ca editura să îți expedieze premiul. Mulțumesc!

Puteți urmări înregistrarea extragerii câștigătorilor pe pagina de Facebook a blogului, Biblioteca lui Liviu, sau pe pagina mea personală.

Mulțumesc tuturor pentru participare și vă mai aștept și la alte concursuri! Și vă invit să urmăriți postările viitoare, bineînțeles, atât pe blog, cât și pe pagina de Facebook a blogului.

Clip video cu extragerea câștigătorului.

Lecturi 253: Richard Osman – Clubul Crimelor de Joi

Richard Osman – Clubul Crimelor de Joi (Thursday Murder Club I: Thursday Murder Club, 2020) 408p., TPB, 14×20.5, Crime Scene Press, 2020, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 35.2 (44) lei, ISBN 978-606-8959-63-4

Nota Goodreads: 4,15 (15.061) note

Descrierea editurii: „Într-un sătuc liniștit pentru seniori, patru pensionari excentrici care au legat o prietenie improbabilă se întâlnesc o dată pe săptămână ca să rezolve cazuri de crimă rămase neelucidate. Dar când un om e ucis chiar sub ochii lor, Clubul Crimelor de Joi se pomenește aruncat în mijlocul primei sale anchete adevărate. Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă. Ajutați de o tânără polițistă dornică să se afirme și de un inspector-șef căruia nu-i mai lipsește mult să-și ia lumea în cap, echipa noastră strălucită, dar absolut neobișnuită trebuie să salveze locul care le-a devenit cămin, dar și să demaște mintea diabolică din spatele complotului.”

Pe la târgurile de carte și pe la festivalurile de literatură crime de care e plină lumea vestică se șoptește că cei mai avizi consumatori ai acestei ramuri a literaturii au cam început să se cam sature de intrigile cu sătucuri englezești bucolice și aparent liniștite, care în spatele unor pajiști mereu verzi și însorite și ale unor căsuțe fermecătoare și cochete ascund secrete din cele mai macabre, iar bătrânei fragili și bătrânici ce merg doar cu cadrul de mers și abia se târăsc pe trotuar sunt în stare de cele mai abominabile fapte, ascunzând taine care îți fac părul măciucă în cap.

Richard Osman, realizator de televiziune și, se pare, un scriitor extrem de promițător, dacă este să ne luăm după acest prim roman polițist apărut în septembrie 2020 (după o amânare din pricini pandemice), are ambiția să contrazică această idee, cum că s-a săturat lumea de asemenea intrigi și că de fapt și-ar dori și altceva (de unde poate și sviditatea cu care britanicii continuă să consume romane și seriale nordice, fără să pară că s-ar fi săturat), și așază pe rafturile librăriilor tocmai o astfel de poveste: într-un sătuc bucolic cuibărit între dealurile din Kent, la marginea unui cimitir vechi de câteva secole, unde pare că s-au strâns toți bătrâneii din comitat, se strâng patru prieteni nu ca să croșeteze, să rezolve cuvinte încrucișate sau să facă schimb de rețete de prăjituri, ci pentru a încerca să soluționeze crime rămase nerezolvate de către poliție.

Cei patru sunt Elizabeth, fostă polițistă, Joyce, fostă asistentă medicală, Ron, fost lider sindical, al cărui fiu a fost, până nu cu mult timp în urmă, un boxer plin de succes, și Ibrahim (poate un soi de omagiu la știți voi ce), fost psihoterapeut. Toți au între șaptezeci și optzeci de ani, toți au niște minți sclipitoare, toți par fragili și inofensivi și, poate tocmai de aceea, nimeni nu-i bagă în seamă și toți cred că își pot vedea nestingheriți de mârșăviile lor. Și pentru că un metru pătrat de teren în Anglia costă aproape cât un metru pătrat de aur, pentru un dezvoltator imobiliar lipsit de scrupule ar fi o adevărată mană cerească să pună mâna pe o bucată de pământ de care, să zicem, un bătrân aproape senil ar fi dispus să se despartă pentru o sumă aproape insignifiantă.

Și nu contează când în cale apare și un cimitir. Ce, doar s-au mai văzut morminte mutate dintr-un loc în altul cu excavatorul, nu? Complicațiile (și cadavrele) încep să apară însă atunci când intră zâzania între doi astfel de dezvoltatori imobiliari, foști parteneri, actualmente, porniți pe căi separate, ale căror năzbâtii și ilegalități (poate și niscaiva cadavre îngropate cine știe pe unde, din vremurile lor de glorie, de foști traficanți de droguri) merg cu vreo două decenii în urmă, iar unul dintre ei sfârșește cu țeasta zdrobită de un obiect contondent în propria casă. Vina cade, evident, asupra fostului său partener, numai că, pe măsură ce cei patru bătrânei încep să sape (și ați fi uimiți ce determinare și resurse au la dispoziție), lucrurile încep să devină tot mai încurcate. Și ce te faci când și cel de-al doilea rechin imobiliar capătă o seringă plină cu fentanil în braț, suficientă pentru a doborî și un cal? Atunci, pe cine mai dai vina? Cine să fie criminalul? Preotul care ține cu dinții de cimitir? Vreunul dintre bătrâneii din sat, care se pun zid în fața excavatoarelor, tunând că ei nu pleacă de acolo? Vreun fost mafiot… pardon, partener de afaceri ai celor doi, întors să se răzbune pentru cine știe ce faptă abominabilă pentru care abia acum a izbutit să se răzbune?

Ancheta înaintează cu pași lenți, iar polițiștii, Donna, o tânără agentă plecată din Londra cea plină de evenimente și venită aici să măsoare adâncimea rizurilor de pe cauciucurile șoferilor din parcările magazinelor de scule și unelte (precum Nicholas Angel/Simon Pegg în celebrul Hot Fuzz, căruia, am avut impresia în timp ce citeam cartea, autorul îi aduce un frumos omagiu), și Chris, un inspector-șef de 51 de ani ușor supraponderal și singuratic, care a văzut multe, dar niciodată nu și-a închipuit că va fi somat să se prezinte aproape seară de seară la Clubul Crimelor de Joi al celor patru bătrânei pentru a fi pus la curent cu cele mai recente progrese ale anchetei și pentru a-i pune și el la curent pe cei patru cu ce-a mai scos la iveală poliția, par a face doar act de prezență și ai impresia că au fost creați numai pentru a da impresia că totuși rolul poliției nu e doar să coboare pisici din copaci sau să dea amenzi pentru depășirea vitezei pe drumurile înguste și mărginite de garduri vii ale sătucurilor englezești.

Un umor fin și discret, combinat cu cel negru, tipic britanic, străbate această fermecătoare poveste în care toți au câte ceva de ascuns și-n care sunt rezolvate nu doar anchete de acum, ci și din urmă cu o jumătate de secol. Nimeni nu e ce pare a fi, toți au desaga plină de secrete murdare, pe care le-au crezut uitate și îngropate, inclusiv bătrânii Elizabeth cea sclipitoare, Joyce cea aparent naivă (al cărei rol de povestitor l-am înțeles abia la final), Ron cel mucalit și tare de gură și Ibrahim cel cu picioarele pe pământ, gata să furnizeze oricând o bucată de informație utilă pentru toată lumea.

M-a amețit, m-a cucerit și m-a uimit povestea asta tare complicată pe care a imaginat-o Richard Osman și care la noi iese de la tipar exact astăzi, 2 decembrie. Am bănuit ba pe unul, ba pe altul, ba mafioții ciprioți sau turci, ba bătrâneii cei conservatori care au votat ieșirea Regatului din Uniune, ba pe ăla, ba pe celălalt, dar niciodată nu mi-am închipuit că trebuie mers atât de mult înapoi pe firul istoriei. Finalul, o ultimă întorsătură de situație ca de adio, așa, adaugă încă un colț de stea celor deja strânse de-a lungul unei povești foarte frumoase, cu ritmul ei subtil și lent, de Midsomer Murders și anchete demne de romanele Agathei Christie. Recomandată (celor răbdători din fire și dornici de nenumărate întorsături de situație)!

Concurs Editura Crime Scene Press & Biblioteca lui Liviu: „Clubul Crimelor de Joi”, de Richard Osman

Pe final de săptămână și pentru că la precomandă se află un volum despre care s-a vorbit mult în Marea Britanie în ultima vreme, fiind #1 Sunday Times Bestseller și vândut deja în 27 de țări, iar România este una dintre primele țări în care apare traducerea, Editura Crime Scene Press, în parteneriat cu Biblioteca lui Liviu, dă startul unui concurs ce are ca premiu trei exemplare din „Clubul Crimelor de Joi” (http://crimescenepress.ro/produs/clubul-crimelor-de-joi/), de Richard Osman.

Ca de obicei, vor fi de fapt trei concursuri, care vor avea loc aici, pe blog (https://fansf.wordpress.com/) și pe Instagram (https://www.instagram.com/liviuszoke/), câte un exemplar pentru fiecare concurs.

Pentru a participa aici, trebuie să dați like paginii Biblioteca lui Liviu (https://www.facebook.com/LiviuSzoke) și Editurii Crime Scene Press (https://www.facebook.com/crimescenepress) și să răspundeți la întrebarea: De ce ați vrea să câștigați acest roman?

Câștigătorul va fi ales luni, 7 decembrie, prin aplicația Comment Picker for Facebook. Mult succes!

Prezentare carte

PRODUS DISPONIBIL PENTRU PRECOMANDĂ, LA PREȚ PROMOȚIONAL

PRECOMANDĂ DISPONIBILĂ ÎN PERIOADA 17.11.2020-02.12.2020

LIVRAREA ÎNCEPE CU DATA DE 02.12.2020

#1 bestseller Sunday Times, tradus în 37 de țări

Romanul care a stabilit un nou record de vânzări în Marea Britanie – peste 250 000 de exemplare vândute la o lună de la lansare

Declarată cartea anului 2020 de rețeaua de librării W H Smith

Într-un sătuc liniștit pentru seniori, patru pensionari excentrici care au legat o prietenie improbabilă se întâlnesc o dată pe săptămână ca să rezolve cazuri de crimă rămase neelucidate.

Dar când un om e ucis chiar sub ochii lor, Clubul Crimelor de Joi se pomenește aruncat în mijlocul primei sale anchete adevărate.

Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă.

Ajutați de o tânără polițistă dornică să se afirme și de un inspector-șef căruia nu-i mai lipsește mult să-și ia lumea în cap, echipa noastră strălucită, dar absolut neobișnuită trebuie să salveze locul care le-a devenit cămin, dar și să demaște mintea diabolică din spatele complotului.

Receptare critică

„O sursă de delectare.” – Kate Atkinson

„Deșteaptă și amuzantă. Fabulos de bună.” – Ian Rankin

„Pe măsură ce numărul cadavrelor crește și aflăm mai multe despre viața și patimile lui Joyce, Ibrahim, Ron și Elizabeth, e imposibil să nu ajungi să-i încurajezi – și să speri că o să-i întâlnești din nou cât mai curând.” – The Times, Crime Book of the Month

„Una dintre cele mai plăcute cărți ale anului… Bine scrisă, amuzantă și minunat de generoasă… Marele farmec al Clubului Crimelor de Joi e că e mult mai mult decât un roman de suspans. Pe lângă faptul că aduce un omagiu iubirii care durează o viață, laudă și prieteniile în care ne găsim sprijin când trecem prin vicisitudinile vieții.” – Daily Express

„Inteligentă, caldă și înțeleaptă, cu personaje irezistibile, e unul dintre cele mai fermecătoare romane ale anului.” – Daily Mirror

Semnal editorial 229: 3 noi apariții la editura Crime Scene Press – Osman, Jónasson, Arion

Prezentare carte

PRODUS DISPONIBIL PENTRU PRECOMANDĂ, LA PREȚ PROMOȚIONAL

PRECOMANDĂ DISPONIBILĂ ÎN PERIOADA 17.11.2020-02.12.2020

LIVRAREA ÎNCEPE CU DATA DE 02.12.2020

#1 bestseller Sunday Times, tradus în 37 de țări

Romanul care a stabilit un nou record de vânzări în Marea Britanie – peste 250 000 de exemplare vândute la o lună de la lansare

Declarată cartea anului 2020 de rețeaua de librării W H Smith

Într-un sătuc liniștit pentru seniori, patru pensionari excentrici care au legat o prietenie improbabilă se întâlnesc o dată pe săptămână ca să rezolve cazuri de crimă rămase neelucidate.

Dar când un om e ucis chiar sub ochii lor, Clubul Crimelor de Joi se pomenește aruncat în mijlocul primei sale anchete adevărate.

Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă.

Ajutați de o tânără polițistă dornică să se afirme și de un inspector-șef căruia nu-i mai lipsește mult să-și ia lumea în cap, echipa noastră strălucită, dar absolut neobișnuită trebuie să salveze locul care le-a devenit cămin, dar și să demaște mintea diabolică din spatele complotului.

Receptare critică

„O sursă de delectare.” – Kate Atkinson

„Deșteaptă și amuzantă. Fabulos de bună.” – Ian Rankin

„Pe măsură ce numărul cadavrelor crește și aflăm mai multe despre viața și patimile lui Joyce, Ibrahim, Ron și Elizabeth, e imposibil să nu ajungi să-i încurajezi – și să speri că o să-i întâlnești din nou cât mai curând.” – The Times, Crime Book of the Month

„Una dintre cele mai plăcute cărți ale anului… Bine scrisă, amuzantă și minunat de generoasă… Marele farmec al Clubului Crimelor de Joi e că e mult mai mult decât un roman de suspans. Pe lângă faptul că aduce un omagiu iubirii care durează o viață, laudă și prieteniile în care ne găsim sprijin când trecem prin vicisitudinile vieții.” – Daily Express

„Inteligentă, caldă și înțeleaptă, cu personaje irezistibile, e unul dintre cele mai fermecătoare romane ale anului.” – Daily Mirror

Informații suplimentare

TraducătorGeorge Arion Jr.
ISBN978-606-8959-63-4
Formatbroșat, 14 x 20,5 cm
Anul apariției2020
Număr pagini408

Prezentare carte

Un nou volum din seria Dark Iceland

Pe malurile liniștite ale unui fiord din nordul Islandei, un bărbat e ucis în bătaie.

În timp ce lumina nopților albe e preschimbată în întuneric la umbra unui nor uriaș de cenușă vulcanică, o jurnalistă dornică să dea lovitura pleacă de la Reykjavík să investigheze crima, fără să știe că de întrebările pe care le pune depinde viața încă unei persoane.

În același timp, Ari Thór, tânărul polițist din Siglufjörður, e hotărât să-i arate șefului său că e gata să preia mai multă răspundere la serviciu. Dar cazul nu pare să înainteze, iar atmosfera de la secție e tot mai sumbră, pentru că unul dintre colegi parcă a văzut o stafie…

Ce-ți rămâne de făcut când te prind din urmă grozăviile de odinioară? Ce secrete se ascund în amintirile pe care le credeai de mult îngropate? Până unde ești dispus să mergi ca să salvezi ce ți-a mai rămas din umanitate?

Un thriller de atmosferă excepțional care te aruncă într-o cursă contracronometru.

Cărțile lui Ragnar Jónasson s-au vândut în peste 1,6 milioane de exemplare în toată lumea.

Receptare critică

„Un mister clasic, urmărit dintr-o perspectivă islandeză unică… Un roman excelent pe care îl recomand cu căldură.”

Lee Child

„Cărțile lui Jónasson au revitalizat genul Nordic Noir.”

Jake Kerridge, Sunday Express

„Un amestec deosebit între Nordic Noir și Epoca de Aur a prozei polițiste… o scriitură economă și evocatoare, îmbinată cu abile trucuri de prestidigitație.”

Laura Wilson, Guardian

„O abordare modernă asupra unui mister în stilul Agathei Christie, înșelător și cu turnuri ca de slalom…”

Ian Rankin

Informații suplimentare

TraducătorGeorge Arion Jr.
ISBNISBN 978-606-8959-59-7
Formattrade paperback cu supracopertă
Anul apariției2020
Număr pagini268

Prezentare carte

Un nou volum cu Andrei Mladin

În plină pandemie de Covid-19, Andrei Mladin e invitat să scrie o povestire care va fi publicată într-o culegere de proză scurtă din Franța.

În aparență, nimic mai simplu. Condițiile sunt ideale.

Nu pentru mult timp.

Când prietenul lui îl sună din spital rugându-l să aibă grijă de anticariatul pe care-l deține și să onoreze comenzile clienților, Andrei acceptă cu inima strânsă. Și, cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, se pomenește în mijlocul unui complot îndreptat împotriva Președintelui și atras într-o anchetă despre destinul frânt al mai multor tinere.

Cum să mai scrii ceva?

Pe măsură ce presiunea începe să-și spună cuvântul, așternerea cuvintelor pe hârtie devine tot mai anevoioasă iar granița dintre realitate și ficțiune tot mai neclară. Angoasele personajelor se confundă cu angoasele scriitorului, obsedante, ispititoare, tulburătoare. Cum poți evada din propria minte? În cine să ai încredere?

Un adevărat tur de forță literar, conceput de cel mai îndrăgit autor român de mystery & thriller.

Receptare critică

„Eroul este un amestec de Sam Spade și Marlowe, superman flegmatic și Don Juan pe cât de păgubos, pe atât de invincibil.”

Dan C. Mihăilescu

„… nu poți scoate cărți din tine dacă n-ai înghițit în prealabil câteva biblioteci. Un sfat cât o carte, sau cât mai multe cărți. Chapeau, domnule George Arion.”

Ani Bradea, „Tribuna”

„George Arion dovedește, încă o dată, că literatura polițistă este în mod esențial și înainte de orice altceva, literatură.”

                                                                                                            Caius Dobrescu

„George Arion – un autor emblematic al policier-ului românesc.”

                                                                                                Jean Harris

Despre autor

GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci.
Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970.
În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers’s Club.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se eplică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste.

Proză mystery & thriller

Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) – 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016.
Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană.
A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999).
Cetățean de Onoare al orașului Tecuci.
În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.

Informații suplimentare

ISBN978-606-8959-56-6
Nr. pagini480
Formattrade paperback cu supracopertă
Anul apariției2020

Lecturi 245: *** – Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii

*** – Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii (2020) 352p., HC, 17.5×11.5, Crime Scene Press, 2020, Red. George Arion Jr., 31.5 (35) lei, ISBN 978-606-8959-51-1

Descrierea editurii: „ În 2020, paisprezece autori români, izolați în casele lor, respectând îndemnul „Stai în casă!”, au hotărât să înregistreze sau să imagineze întâmplări din timpul pandemiei care ne răvășește viețile de câteva luni. Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii este o colecție de narațiuni datorate unor condeieri din diverse generații, cu experiențe literare diferite și cu stiluri originale. Ar fi putut să aștepte resemnați să vadă cum vor evolua lucrurile. Au preferat să riposteze prin scris la ceea ce ne amenință existența.

Textele lor sunt o modalitate de eliberare de fricile care, în mod firesc, ne macină în această perioadă nefastă, cum n-a mai cunoscut omenirea de multă vreme. În istorisirile lor veți întâlni neliniște, încrâncenare, flagelarea nepăsării cu care sunt tratați uneori oamenii, dar și a indolenței pe care o manifestă câteodată aceștia, ignorând virusul, adoptând posturi aberante, inventând teorii ale conspirației halucinante. Covidul a funcționat ca un revelator pentru comportamentul uman, de la noi, din alte părți ale globului. Oricât ar părea de ciudat, în aceste pagini veți întâlni chiar și umor. Sau viziuni de domeniul fantasticului. Sau dezvăluiri cutremurătoare. Și încrederea că, mai devreme sau mai târziu, totul se va termina cu bine. Și cu ajutorul cuvintelor putem depăși momentul de cumpănă cu care ne confruntăm. Au fost, întotdeauna, un reazem de nădejde. În orice caz, suspansul e prezent în fiecare dintre aceste povestiri captivante, scrise special pentru volumul a cărui lectură vi-o dorim cât mai agreabilă.”

Cu o strângere de inimă am început să citesc acest nou volum scos de editura Crime Scene Press, singura editură de la noi din țară axată exclusiv pe publicarea de literatură polițistă. De ce oare? Pentru că după șase luni de pandemie, de izolare și de reducerea la minimum a călătoriilor, în scopuri de necesitate și cam atât (cu mici excepții, desigur), parcă nu mai aveam chef să și despre oameni aflați în posturi similare, bașca și martorii sau, mai râu, victimele unor acte violente. Și, ce să mă mai ascund după deget, de la o vreme ezit mult înainte să încep o antologie – nu mai expun și motivele.

Paisprezece povestiri, cincisprezece autori. Cum vine asta? E simplu. O povestire, cea care și dă numele volumului, este scrisă la patru mâini, de către Ovidiu Pecican și Amalia Lumei. Povestirile au fost așezate în ordinea anilor în care s-au născut autorii lor, în ordine crescătoare, astfel încât decanii Stelian Țurlea, George Arion sau Michael Haulică au avut întâietate, urmați de… ei bine, ați priceput cum stă treabă.

Nu am să mai însă fiecare povestire pe rând, ci am să le menționez pe cele care mi-au plăcut cel mai mult și de ce. Țin doar să menționez că fiecare povestire este unică în felul ei, la fel cum și autorii lor au stiluri și metode proprii, abordări diferite, subiecte diferite.

Cel mai mult mi-a plăcut povestirea lui Caius Dobrescu, „În via noastră, fără sfârșit”, vă zic de pe acum. E lirică, întunecată și sumbră, are un subiect care abia la final se dezvăluie și punerea ei în scenă mi-a creat adevărați fiori. Răzbunarea moarte n-are pare a fi dictonul după care se dictează personajul principal, care așteaptă câteva decenii să execute o vendetă personală ce vă va da cu siguranță fiori. Excelentă!

Cel mai fin gândit caz este cel imaginat de Michael Haulică în genial intitulata povestire „Ea vine o dată, ea pleacă pe rând”. Cum să comiți o crimă și să te debarasezi de cadavru în plină pandemie și stare de urgență, într-un loc în care toți locatarii știu tot ce mișcă, cine intră, cine iese și la ce oră, cine ce face și cu cine, și nu poți ieși afară din casă decât pentru a merge la serviciu sau pentru a face cumpărături de strictă necesitate? Cu toate astea, cineva izbutește să comită crima aparent perfectă. Nițel străvezie mi s-a părut motivația criminalului, dar na, se spune că dragostea e oarbă, nu?, și ce nu face omul cuprins de gelozie?

În excelenta povestire a lui Alexandru Arion, „Moartea pe acoperișul fierbinte”, un polițist acrit de toate, sătul până în măduva oaselor de căldură, de imbecili și de viruși ucigași, este chemat pe o arșiță cumplită, tocmai pe acoperișul unui bloc, pentru a cerceta locul în care un bătrân de optzeci și cinci de ani a fost ucis cu mai multe lovituri de cuțit. Toți vecinii aveau un dinte împotriva fostului securist înjunghiat mortal, toți vecinii au prin apartamente câte un set de cuțite identic primit pe cupon, toți vecinii au câte o opinie, iar tartorul suprem pare a fi administratorul de bloc, un adevărat exponent de seamă al administratorilor ce-și vâră mereu nasul în treburile oamenilor și cred că în sarcina lor cade să aibă grijă de bunăstarea celor care i-au pus, nu neapărat benevol, să aibă grijă de interesele lor.

O povestire cu tentă fantastică, extrem de scurtă, din păcate, dar cu tâlc, scrie și George Arion pentru această antologie, în care finalul te va lăsa la fel de mască pe cât este lăsat și personajul principal când bate în sfârșit la ușa misterioasei femei pe care o urmărise până atunci doar de la geam. Tot o tentă fantastică va căpăta destul de repede și povestirea lui Gabriel Brănescu, „Substituirea”, în care pandemia își face de cap ori cu mințile oamenilor, ori, mai rău, cu trupurile lor.

În „Curcănăria versus Pandemia” a lui Petre Crăciun, autoritățile care ar trebui de fapt ne protejeze sunt înfățișate în toată hidoșenia lor absolută, de clică de incompetenți, aroganți sau de-a dreptul dobitoci, care-și însușesc meritele altora, iau decizii anapoda sau chiar idioate, umplându-se de ridicol și fără să-și dea măcar seama, iar lumea obișnuită capătă încă o dată senzația că e de fapt pe cont propriu și că fiecare trebuie să se descurce cum o putea. O notă sobră este adusă de povestirea „Pandemicon” a lui Ovidiu Pecican & Amalia Lumei, în care o răzbunare îndelung și atent pusă la cale este executată însă la un nivel aproape amatoricesc.

Aș mai menționa și povestirea lui George Arion Jr., al cărui stil laconic s-a potrivit perfect ideii finale, plus începutul povestirii lui Mihnea Arion, care este, să zicem, aproape perfect.

Pe final nu pot să nu remarc dezamăgirea provocată de povestirea lui Eugen Cristea, care mi s-a părut doar un soi de farsă, o glumă bună de citit la un cenacul, nu de publicat într-o antologie, și, nu în ultimul rând, să dau și un premiu pentru cele mai multe elucubrații… pardon, am vrut să zic răbufniri la adresa Covid în general și a gestionării crizei de către autorități, în special… înghesuite în douăzeci și ceva de pagini, autoarea lor fiind Oana Stoica-Mujea: „Covidul vostru e o inepție” sau „- Sigur că da, vom lăsa criminalii în libertate, deschidem granițele să vină toți infectații, ba chiar îi trimitem și la sparanghel că poate mor natural. Am înțeles, închidem ancheta.” Păcat de cazul frumos pus în scenă, dar cred că, printr-o singură povestire, autoarea a reușit să mi-o facă antipatică pe Iolanda Știreanu cât pentru toate cele cinci volume care alcătuiesc seria cu ea.

Autorii antologați au stiluri și și-au imaginat povești suficient de diferite între ele pe o temă dată, încât să fie imposibil să nu găsești măcar câteva care să îți placă. Și nu trebuie neapărat să fii fan înrăit al poveștilor polițiste ca să le parcurgi cu plăcere, admirând ba măiestria cazurilor, ba felul în care vede fiecare în parte criza aceasta cumplită, ba o replică spumoasă, ba o întoarcere elegantă din condei, o crimă atent plănuită, un criminal perfid, găsești, practic, de toate.

Pentru „Pandemicon”, au semnat: Stelian Țurlea, George Arion, Michael Haulică, Eugen Cristea, Ovidiu Pecican & Amalia Lumei, Petre Crăciun, Caius Dobrescu, Adrian Onciu, Gabriel Brănescu, Alexandru Arion, Mircea Pricăjan, Oana Stoica-Mujea, George Arion Jr., Mihnea Arion.

Lecturi 231: Ragnar Jonasson – Orb în zăpadă + Orb în noapte

Orb in zapada fotografia produsului 51509517. sy475

Ragnar Jónasson – Seria Dark Iceland I: Orb în zăpadă (Dark Iceland I: Snjóblinda, 2010) 272p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2018, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 19.8 (33) lei, ISBN: 978-606-8959-22-1

Nominalizări: Barry Awards Nominee for Best Paperback Original (2016)

Nota Goodreads: 3.55 (8981 note)

Descrierea editurii: „Ari Thór Arasson. Polițist începător, cu studii de filosofie și teologie pe care nu le-a mai terminat. Primul post îl trimite departe de prietena lui, în cel mai nordic oraș din Islanda, bântuit de un trecut pe care nu-l poate lăsa în urmă. Iarna în micul oraș pescăresc Siglufjördur. O femeie e găsită în zăpadă, pe jumătate dezbrăcată. Sângerează și e inconștientă. Un scriitor în vârstă cade pe scări în teatrul din oraș și moare. Ari Thór trebuie să cearnă adevărul de minciuni și să descopere crimele trecutului într-o comunitate unde nu poate avea încredere în nimeni. Iar asta înainte ca furtunile de zăpadă și întunericul sufocant să-l copleșească.”

Ragnar Jónasson – Seria Dark Iceland II: Orb în noapte (Dark Iceland II: Náttblinda, 2014) 224p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2019, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 19.8 (33) lei, ISBN: 978-606-8959-42-9

Nominalizări: Mörda Dead Good Reader Award for Most Captivating Crime in Translation (2016)

Nota Goodreads: 3.71 (3761 note)

Descrierea editurii: „Al doilea volum al seriei Dark Iceland. Ari Thór locuiește deja de câțiva ani în micul oraș Siglufjördur, cea mai nordică așezare din Islanda. Are un copil cu soția lui, Kristín, dar încă se cofruntă cu trecutul său tulbure, iar relațiile tensionate cu locuitorii continuă să-l stoarcă de puteri. Liniștea micii comunități e spulberată atunci când cineva împușcă un polițist, în miez de noapte, lângă o casă părăsită. Ancheta îl conduce pe Ari Thór printre ițele politicii locale la o confruntare cu primarul din Siglufjördur, dar și la un sanatoriu din Reykjavík, unde cineva e ținut împotriva voinței lui. În oraș apare o tânără misterioasă care fuge de ceva ce nu îndrăznește să dezvăluie nimănui. Devine tot mai limpede că niște întâmplări tragice din trecut țes o vrajă întunecată care-i amenință pe toți cei din prezent. Un thriller extraordinar, complex, care sondează adâncurile cele mai negre ale minții omenești.” Continuă lectura

Lecturi 214: Laura Lippman – Doamna din lac

Imagini pentru LAURA LIPPMAN DOAMNA DIN LAC IMAGES

Laura Lippman – Doamna din lac (Lady in the Lake, 2019) 320p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2019, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 31.5 (35 lei), ISBN 978-606-8959-46-7)

Nota Goodreads: 3.59 (8925 note)

Descrierea editurii:În 1966, Baltimore e un oraș al secretelor pe care toți par să le știe – toți, mai puțin Madeline „Maddie” Schwartz. În urmă cu un an era o soție fericită, chiar răfățată – acum, și-a părăsit soțul, după o căsnicie de douăzeci de ani, hotărâtă să-și îndeplinească visul din tinerețe,  să găsească scopul și pasiunea vieții sale, să-și lase amprenta asupra unei lumi aflate în continuă schimbare. Când îi ajută pe polițiști să găsească trupul neînsuflețit al unei fete ucise, reușește să primească o slujbă la ziarul de după-amiază din oraș, Star. Aici, are ocazia să-și construiască un renume și se pare că a găsit exact povestea care s-o propulseze: o femeie dispărută al cărei cadavru e descoperit în fântâna dintr-un parc. Numai că femeia e negresă, iar prejudecățile tuturor înseamnă că Maddie devine singura persoană căreia îi pasă de ce a fost ucisă. În căutările sale, Maddie intră în contact cu tot felul de oameni care, până atunci, se aflau cu mult în afara cercurilor ei. Numai că, de multe ori, ambiția și tenacitatea o orbesc, iar incapacitatea ei de a vedea dincolo de propriile nevoi va însemna un dezastru, și pentru ea, și pentru cei din jurul ei…”

A mai trecut un târg Gaudeamus, al zecelea pentru mine, dacă nu mă înșel. Lume multă sâmbătă și duminică, ceva mai puțină, mult mai puțină, de fapt, vineri, când am venit eu. M-am dus glonț la editura Rao, deși inițial intenția mea era să merg glonț la Crime Scene Press. Din varii motive, desigur. Unul dintre ele a fost nerăbdarea de-a vedea cele unsprezece titluri noi cu care singura editură din România orientată exclusiv pe literatura polițistă. De la noi sau de pe afară. Din cele patru zări, de pe mai multe continente, trecând în revistă limbi din care nu prea s-au tradus la noi romane polițiste. Nu e locul aici să trec în revistă autorii apăruți la Crime Scene Press, poate, însă, în vreun articol viitor… Nu se știe niciodată. E de ajuns să-i menționez pe Grange, Fred Vargas, Ken Bruen, Ann Cleeves sau Lawrence Block. Sau pe George Arion, V.T.  Morogan sau Caius Dobrescu. Ori pe Ragnar Jonasson și, cu voia voastră, pe Laura Lippman, proaspăt intrată în portofoliul Crime Scene Press.

Numele ei îmi părea cunoscut. Aveam impresia că îi mai apăruse un roman la noi, iar memoria mea, deși șubredă uneori, mi-a confirmat acest lucru: a mai apărut un volum acum ceva ani, care însă nu prea mai e de găsit. A apărut la Litera, în fosta colecție Thriller, precursoarea colecției Buzz Books. Așadar, un roman de Laura Lippman, cel mai recent apărut, în 2019, proaspăt, cald, gata să fie savurat. Proaspăt apărut, dar cu un subiect nu la fel de proaspăt. Adică nu în sensul rău, cum că ar fi fumat, nicidecum. Ci nu foarte proaspăt pentru că faptele se petrec în Baltimore-ul anului 1966.

Așadar, suntem în orașul american Baltimore, locul în care trăiește și autoarea, și suntem în 1966. Adică negrii sunt în continuare priviți ca persoane de mâna a doua, evreii nu se căsătoresc decât între ei, rolul femeii e doar la cratiță și cine a mai auzit ca o femeie de treizeci și șapte de ani, cu un copil în vârstă de șaisprezece, să își părăsească soțul după aproape douăzeci de ani de căsnicie? Ce e în capul ei, așadar? Cine este Madeline Schwartz, soție, mamă devotată până în ziua în care în casa ei este organizată o cină la care participă o fostă cunoștință din tinerețe, ce declanșează tumultul din ea?

Madeline Schwartz a trăit respectându-și soțul și familia, părinții și vecinii, doar că la treizeci și șapte de ani și-a zis că gata!, ajunge, până aici. Și a plecat de-acasă, s-a mutat cu chiriei, și-a făcut dispărut inelul de logodnă ca să încaseze asigurarea (consistentă) pe el și s-a combinat cu polițistul de culoare trimis să ancheteze ipoteticul furt al inelului ei. Apoi s-a angajat la ziar, deși n-avea nicio chemare, deși gazetăria acelor ani chiar însemna gazetărie și ca să devii ziarist trebuia să începi încă de când aveai caș la gură și toată viața în față, nu să ai treizeci și șapte de ani și să fii femeie singură, fără niciun pic de experiență.

„Lui Ferdie nu-i spuse nimic din toate acestea. Nu-i povesti nici despre incidentul cu Edna, care i se părea rușinos, nici despre cum avea de gând să cultive bărbați care s-o ajute să-și îndeplinească ambițiile, cu toate că era sigură că ar fi fost gelos într-un mod care ar fi flatat-o. Ca și în cazul lui Milton.”

Însă toată lumea subestima ambiția nemăsurată a lui Maddie Schwartz, cum îi plăcea ei să i se spună. Chiar și colegii de la ziar, chiar și femeile cu care intră în legătură, chiar și părinții, soțul, fiul, polițiștii, patronii de bar și fata moartă aruncată în fântâna de pe lac. „Doamna din lac” adică, negresa tânără descoperită, din întâmplare, tocmai de Maddie, în urma unei scrisori ajunse la ziar, trimisă la poșta redacției, de care se ocupa, pe post de asistentă, un fel de șmotru în materie de ziaristică, tocmai Maddie. Asta după ce tot Maddie descoperise fetița evreică dispărută, asasinată mișelește de un vânzător șters și banal, rămas cu grave probleme la cap în urma unor experimente pe oameni ale armatei americane.

Și uite așa, pas cu pas, mințind, înșelând încrederea oamenilor de bună credință, manipulând și păcălind, Maddie se apropie, pas cu pas, de visul căpătat tocmai la vârsta de treizeci și șapte ani: acela de a deveni ziaristă cu normă întreagă, să-și vadă numele scris la ziar, în dreptul articolelor senzaționale: cu moarte, morți, cadavre, adică ce se vinde și atrage atenția. Ne aflăm într-o vreme în care nu era voie să te afișezi braț la braț cu iubitul de culoare, în care femeile nu puteau intra neînsoțite în anumite baruri și cluburi, în care nicidecum o soție nu se putea trezi, spre patruzeci de ani, că trebuie să-și abandoneze soțul și fiul și să plece să locuiască cu chirie, pentru a-și atinge adevăratul potențial.

Mi-a plăcut mult atmosfera anilor șaizeci, cu problemele americanilor de la acea vreme. Mi-a plăcut stilul molcom, întortocheat, deși nu foarte greu de urmărit: capitolele cu Maddie sunt povestite la persoana a treia, apoi, printre ele, sunt intercalate capitole povestite la persoana întâi, din punctul de vedere al personajelor cu care intră ia contact Maddie: soțul, chelnerița, vrăjitoarea, scorpia, redactorul de la ziar, polițistul, reporterul de la ziar, barmanul și așa mai departe. Mi-ar fi plăcut ca și capitolele cu Maddie să fi fost povestite la persoana întâi, poate așa am fi sondat și mai adânc în tenebrele minții acestei femei profund tulburate. Așa, ajungem să o cunoaștem prin faptele sale (abominabile, multe dintre ele) și prin părerile celorlalți la adresa ei (deloc măgulitoare). Povestea este antrenantă și excelent pusă în scenă de o adevărată maestră a suspansului. Romanul, totodată, continuă linia de romane de suspans (polițiste) cu final neașteptat, care răstoarnă cu totul ceea ce credeai că știi până atunci. Un alt plus al acestui excelent prim roman scris de Laura Lippman pe care-l citesc. Și de aceea sper ca editura Crime Scene Press să nu se oprească aici cu această autoare.

Lecturi 192: Jorge Zepeda Patterson – Tricoul negru

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Jorge Zepeda Patterson – Tricoul negru (Muerte contrarreloj, 2018) 350p., TPB, 13×20, Crime Scene Press, 2019, Trad. Ramona Filip, Red. George Arion Jr., 35 (31.5) lei, ISBN 978-606-8959-33-7

Nota Goodreads: 3.87 (147 note)

Descrierea editurii: „Turul Franței. Cea mai importantă competiție de ciclism din lume. Toți sportivii visează să urce pe podium și, mai ales, să îmbrace tricoul galben. Nimeni nu vorbește despre riscurile, eforturile și sacrificiile de proporții epice la care se supun de bunăvoie pentru acea clipă de glorie. Unii sunt dispuși să moară. Alții sunt dispuși să ucidă. Marc Moreau, fost polițist militar, actual locotenent al lui Steve Panata, favoritul la câștigarea Turului, e aruncat într-o intrigă tulburătoare atunci când principalii pretendenți la titlu încep să fie eliminați pe rând din cursă. Participând în competiție și în calitate de sportiv, și în calitate de detectiv, Marc trebuie să aleagă între prietenie, orgoliu și însăși viața lui.

Un thriller psihologic care se desfășoară în cercul restrâns al celor implicați în Turul Franței, având ca fundal crestele impunătoare ale Pirenilor și Alpilor. Un mister în care fiecare personaj e suspect, cu toții au propriile motive, iar incertitudinea te ține cu sufletul la gură prin răsturnări de situație neașteptate. Iar finalul îi va mulțumi chiar și pe cei mai exigenți cititori. Până unde ai merge pentru victorie?”

Probabil cel mai neobișnuit cadru de desfășurare al unui roman mystery, polițist, crime, noir, cum vreți să-i spuneți, că tot am folosit tot soiul de sintagme în ultimele două interviuri care au apărut pe blog, în care i-am avut pe post de invitați pe doi dintre cei mai în vogă autori de literatură crime ai momentului: înălțimile neprimitoare ale Alpilor și Pirineilor, cu curbele lor periculoase, pantele abrupte și râpele uneori mortale, unde se desfășoară competiția cliclistică supremă – Turul Franței. Din ce-am aflat din acest volum (și am aflat multe), celelalte două mari competiții sunt Turul Italiei (Il Giro) și Turul Spaniei (La Vuelta), însă niciunul nu se compară cu Turul Franței. Niciunul nu are faima acestuia, amploarea, duritatea și spiritul de competiției al acestuia. În nicio altă competiție sportivă de acest gen nu se pompează mai mulți bani (o bicicletă de-a campionului, furată, ajunge să valoreze în jur de o jumătate de milion de euro, după cum aflăm din acest volum), în nicio altă competiție sportivă de acest gen spiritele nu sunt la fel de încinse, orgoliile mai mari și intrigile mai spumoase. Țelul suprem: Tricoul Galben.

Prilej pentru care scriitorul mexican Jorge Zepeda Patterson, despre care nu auzisem în viața mea până nu am aflat că va fi publicat de editura Crime Scene Press (apropo, lăudabilă această inițiativă, acest curaj al singurei edituri din România care publică exclusiv literatură polițistă: aceea de a propune noi și noi autori, din toate colțurile lumii, de cele mai diverse naționalități și cu cele mai năstrușnice locuri de desfășurare a acțiunii; eu unul, salut încă o dată acest curaj și consider această editură drept cea mai temerară dintre toate editurile de nișă – poate la egalitate cu Hecate), lansează una dintre cele mai interesante povești ale ultimilor ani: ce-ar fi dacă un asasin perfid, dar cu temele extrem de bine făcute, ar începe să asasineze (sau să boicoteze) cicliști care participă la Turul Franței?

Care i-ar fi motivele? Păi, să câștige cineva anume. Dar cine? Că mai toate echipele sunt atacate. Dar să revin asupra unui aspect lămuritor: la Turul Franței, după cum am aflat din carte, nefiind pasionat de acest sport (însă povestea asta chiar mi-a trezit interesul, prilej cu care probabil că voi începe să urmăresc competiția ce stă să înceapă chiar în acest weekend, din ce-am aflat de pe Eurosport), pornesc la drum 198 de cicliști. Traseul are 3600 de kilometri lungime și competiția se desfășoară pe parcursul a trei săptămâni. Cicliștii trebuie să străbată teritoriul mai multor state ce se învecinează cu Franța, să parcurgă 21 de etape, iar sportivul care obține cel mai bun timp în fiecare etapă îmbracă tricoul galben la sfârșitul fiecărei etape. Apoi, marele final, când este încoronat regele.

Banii sunt mulți, condițiile sunt groaznice, relieful e mai neprimitor ca oriunde, sumele de bani puse în joc sunt enorme și faima de-a îmbrăca celebrul tricou galben la sfârșitul întrecerii este de neegalat. Marc Moreau, fost soldat lipsit de merite, cu origini columbiene și franceze, este locotenentul principal (fiecare echipă înscrisă în competiție are un lider, care este ajutat la rândul său de mai mulți locotenenți, cicliști care participă la Tur doar pentru a-l ajuta pe acesta să îmbrace tricoul galben la final) al echipei Fonar, al cărei lider este americanul Steve Panata. Cei doi se cunosc de mici și au crescut ca frații. În principiu, Marc Moreau ar fi mai valoros, mai puternic, mai rezistent și mai înzestrat decât fratele Steve Panata ca să câștige Turul Franței. Însă sorții, charisma, banii și înfățișarea au avut câștig de cauză, astfel încât s-a decis ca Panata să fie liderul. Și-n această calitate a câștigat până acum patru tricouri galbene. Acum are șansa să devină cel mai bun, căci are șansa să devină primul ciclist din istorie care îmbracă de cinci ori celebrul tricou (aici ficțiunea se împletește cu realitatea, când este amintit imensul scandal de dopaj care l-a lăsat fără trofee pe celebrul Lance Armstrong, ce câștigase de șase ori Turul Franței).

Însă iată că mai mulți cicliști suferă accidente bizare: unul este înecat în cada din baia hotelului în care echipa lui fusese cazată, altuia îi este sabotată bicicleta și e gata să-și rupă gâtul, o butelie care alimenta o rulotă explodează în mod misterios, un ciclist este otrăvit, câteva echipe se aliază împotriva echipei Fonar, liderii acestora par troglodiți lipsiți de minte, cu care nu te poți înțelege decât prin semne și care par dispuși să facă moarte de om pentru a câștiga competiția, în timp ce susținătorii adevărați ai lui Marc Moreau încep să-i șoptească la ureche că el ar trebui de fapt să îmbrace tricoul galben la final, că el îl merită mai mult decât oricine, că el… că el… așa și pe dincolo.

Povestea merge mult înapoi, până la origini, pare un fel de melodramă la început, de scenariu de telenovelă pentru care sunt binecunoscuți mexicanii, însă intriga este extrem de solidă, detaliile suculente din timpul competiției, personajele complexe și vii, cu bunele, dar și cu relele lor, și documentarea temeinică ce a stat la baza acestei povești fac cu adevărat deliciul acestui roman. Profund, uneori, de te pune pe gânduri, complex, dar și naiv, totodată, în unele părți, romanul este structurat în douăzeci și unu de capitole, care alcătuiesc tot atâtea etape. Etapele Turului Franței. Verdict? Am citit cu plăcere povestea, deși nu se citește chiar ușor, nu mi s-a părut chiar o lectură de vacanță, de citit în avion, pe plajă sau în tren, căci trebuie urmărite cu mare atenție indiciile (mi-a adus aminte de modul în care-și structurează Agatha Christie poveștile, introducând personajele pe rând, făcându-l pe fiecare în parte să pară suspect, strângând dovezi împotriva lui, apoi năruind ipoteza printr-o singură frază), însă povestea mai are încă un mare atu: cadrul de desfășurare al poveștii. Cine a citit și „Înghețat” al lui Bernard Minier (cum a fost cazul meu), știe despre ce vorbesc. Un roman polițist unicat, cred, în peisajul editorial românesc al ultimilor ani – universul marilor competiții sportive mondiale -, dublat de o poveste despre prietenie, respect între sportivi (uneori), loialitate, ambiție și spirit de sacrificiu.

Lecturi 186: Ken Bruen – Garda

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text

Ken Bruen – Garda (Jack Taylor I: The Guards, 2001) 256p., TPB, 14×20.5, Crime Scene Press, 2016, Trad. George Arion Jr., Red. Alexandru Arion, 27 (33) lei, ISBN 978-606-93185-0-5

Premii: Shamus Award for Best PI Hardcover 2004, Premio Novelpol for Best Novel (black / police) 2006

Nominalizări: Barry Award Nominee for Best Novel 2004, Macavity Award Nominee for Best Mystery Novel 2004, Edgar Award Nominee for Best Novel 2004, Deutscher Krimi Preis for 3. Platz International 2010

Nota Goodreads: 3.87 (5029 note)

Descrierea editurii: „Dat afară de curând din Garda Siochana – pe scurt Garda, forța de poliție irlandeză – Jack Taylor își contemplă viitorul prin halbele de bere pe care le consumă cu sârg la Grogan, unul dintre ultimele pub-uri adevărate din Galway. Nu vede prea mare lucru înaintea lui. În rarele momente de trezie, aspiră să devină cel mai bun detectiv privat irlandez, dacă nu și singurul – din cauza istoriei pline de trădări și spionaj a Irlandei, locuitorii acesteia nu suportă nicio meserie care se apropie, chiar și de departe, de cea de “turnător”. De fapt, Jack se clatină amenințător pe marginea cea mai ascuțită a prăpastiei vieții sale, amintirile trecutului săpându-i răni adânci în suflet, iar perspectivele fiind aproape inexistente. Inexistente până când o femeie ravisantă pășește în bar, aducând cu ea o propunere stranie. Nimeni nu-i dădea șanse prea mari lui Jack nici măcar să fie capabil să se țină pe picioare suficient de mult timp cât să intre în contact cu frumoasa lui clientă. Cu toate acestea, chiar și spre marea lui surpriză, ia job-ul, fără să realizeze, însă, în ce afacere urma să intre.” Continuă lectura