Cyberpunkul la superlativ: Interviu cu FLORIN PITEA

Cel mai de seama reprezentant al miscarii cyberpunk ,in literatura fiind considerat un subgen rezervat doar celor rebeli si razvratiti impotriva oricarui sistem,FLORIN PITEA este unul din cei mai buni scriitori pe care ii are sf-ul romanesc.Are 5 volume proprii si a aparut in 11 antologii iar o parte din texte le-a risipit si prin diverse publicatii ca revistele CPSFA,Helion sau Galileo.Desi tinar Florin Pitea are in spate o cariera impresionanta iar povestile lui sunt geniale, una din ultimele ispravi fiind un roman excelent ANUL TERMINAL apreciat si de critici dar si de public si o povestire gotica superba in antologia DINCOLO DE NOAPTE. Astazi va prezint un interviu in exclusivitate cu acest mare autor

VN. Esti unul dintre cei mai importanti scriitori romani si unul dintre traducatorii buni ai sefeului romanesc. Este SFf&F un mod de viata? Ce are atit de special SF-ul pentru tine? De cind a intrat SF-ul in viata ta, iti mai amintesti?

Florin Pîtea: Literatura fantastică a intrat în viaţa mea firesc, ca o prelungire a basmelor, pe vremea cînd aveam patru sau cinci ani. Tot pe la cinci ani am făcut cunoştinţă cu cîteva romane de Jules Verne, după care citit cîte o carte sau două de Wells (la nouă ani), Asimov (la zece), Van Vogt (la doisprezece) şi… nu m-am mai oprit de atunci încoace. Pe ansamblu, literatura SF este produsul unei societăţi tehnologizate şi îi învaţă pe cititori despre conexiunile dintre ştiinţă, tehnologie şi civilizaţie, precum şi despre schimbările sociale rezultate din progresul tehnologic. De aceea sînt convins că are (sau ar trebui să aibă) un rol important.

VN.Care sunt cartile tale SF preferate? Dar autorii? Dintre cei romani, care iti plac? Dar dintre cei straini? Top 10.FP: Dintre cărţi, cel mai iute îmi vin în minte „Dune”, „Fundaţia”, „Hyperion”, „Cartea Soarelui Nou” şi „Neuromantul”, cu toate că am parcurs o mulţime de cărţi SF remarcabile, dintre care o parte au fost recenzate pe blogul meu, „Ţesătorul” (http://tesatorul.blogspot.ro/). Dintre autori, Iain M. Banks, Cory Doctorow, Terry Pratchett, Gene Wolfe. Dintre autorii români, i-aş aminti pe Liviu Radu, Sebastian A. Corn, Radu Pavel Gheo, Ana-Maria Negrilă. O menţiune specială pentru Oliviu Crâznic, care are în lucru o serie de povestiri, nuvele şi (cel puţin) un roman într-un univers space opera – un proiect cît se poate de promiţător.

VN. Ai lansat de curind romanul „Anul terminal”, un roman excelent din punctul meu de vedere si pe care l-am citit cu o mare placere. Care este povestea din spatele povestii ? Este special pentru tine acest roman?

FP: Mulţumesc pentru apreciere. Sînt mai multe poveşti în spatele poveştii. Una ar fi că am reacţionat, fie şi cu întîrziere, la acele filme despre liceeni făcute în anii 1980, care păreau să se petreacă într-o realitate paralelă, nu în cea în care trăiau românii. O alta ar fi că, după ani de expunere (de cele mai multe ori accidentală) la tiparele de vorbire ale unor persoane obişnuite, mi-am permis să creez o voce compozită care să le reflecte. Sigur nu voi mai folosi această voce în vreun alt roman – o dată a fost suficient. „Anul terminal” este o carte specială pentru mine şi dintr-un alt motiv – spre deosebire de „Gangland”, am planificat totul înainte de a scrie cartea. Personaje, decoruri, recuzită, intriga decupată în capitole şi în scene. Ca urmare, scrierea a fost mult mai uşoară.

VN.Ce te motiveaza sa scrii? Cum iti construiesti personajele? Este cyberpunk-ul un mod de exprimare?FP: Îmi place să născocesc şi să spun poveşti. De la bun început, mă gîndesc la cititori, sau mai exact la efectul pe care un text de-al meu îl va avea asupra cititorilor. Parte din acest efect apare ca urmare a creării unei legături empatice între cititori şi personaje. De aceea, caut să imaginez personaje cu o viaţă socială, profesională, afectivă. Cît priveşte literatura cyberpunk, Pat Cadigan remarca în urmă cu mulţi ani că genul acesta literar este asociat cu prezenţa ubicuă a calculatoarelor personale şi a Internetului. (Aş adăuga şi telefoanele mobile şi tabletele electronice pe listă.) Cîtă vreme aceste tehnologii există şi schimbă societatea, e firesc să existe şi un curent literar care să le reflecte. Că îi spunem „cyberpunk”, „postcyberpunk” sau „greenpunk”, e mai puţin important.

VN.Care a fost prima carte SF citita? Dar prima carte SF romaneasca? Dar intr-o limba straina? Ce carte citesti acum?

FP: „Douăzeci de mii de leghe sub mări” de Jules Verne a fost prima carte SF pe care am citit-o, pe la cinci sau şase ani. Prima carte SF românească… Poate „Verificaţi ipoteza Nessus” de Tudor Negoiţă, pe care am citit-o pe la zece sau unsprezece ani. (Mă tem că nu am înţeles mare lucru din ea, dar nici nu cred că băieţii de unsprezece ani se aflau în publicul-ţintă al domnului scriitor Negoiţă.) Prima carte SF pe care am citit-o în engleză a fost „Foundation” de Isaac Asimov – aveam paisprezece ani pe atunci, iar engleza mea era destul de şubredă. Acum citesc „Deep State” de Walter Jon Williams şi „The Wee Free Men” de Terry Pratchett (apărută la noi sub titlul „Scoţiduşii liberi”).

VN.Cite carti ai tradus? Care iti este cea mai draga? Dar cea mai neplacuta? Ce traduci acum?

FP: Am tradus două cărţi, dintre care numai una a fost publicată. „Axiomatic” de Greg Egan, la traducerea cărei am avut onoarea să colaborez cu domnul Mihai Dan Pavelescu, şi „Contact” de Carl Sagan, pe care editoarea nu a publicat-o, cu toate că a apreciat calitatea traducerii. Cînd am văzut cîtă muncă implica traducerea unei cărţi, m-am jurat că data următoare pe copertă avea să fie numele meu în calitate de autor. Şi aşa a fost – în 2001, cînd am publicat primul  meu volum, „Necropolis”.

VN.Cum este sa fii redactor? Dintre cartile redactate pina acum, care te-a impresionat cel mai mult?

FP: Munca de redactor este mai uşoară şi mai puţin anevoioasă decît cea de traducător. Sau poate mi se pare uşoară pentru că, în şaisprezece ani de cînd predau, am tot corectat eseuri de-ale studenţilor, teze de examen, teze de licenţă, iar între această activitate şi cea de redactor literar există unele asemănări. Am avut plăcerea să fiu redactor la „Neuromantul”, ediţia a treia, şi la „Snow Crash”, ambele cărţi de căpătîi în literatura (post)cyberpunk. Aş zice însă că cel mai impresionat am fost ca redactor literar de eforturile pe care le-a depus Ana-Maria Negrilă pentru revizuirea şi publicarea romanului său „Împăratul gheţurilor”. Transformarea de la prima versiune la cea tipărită a fost extraordinară, iar Premiul Vladimir Colin cu care a fost recompensată autoarea a fost pe deplin meritat. Ana-Maria Negrilă este o scriitoare excepţională şi am fost onorat să fiu redactor literar la două dintre cărţile ei.

VN.Daca ar fi sa ai o editura proprie, ce carti ai publica? Oarece titluri?

FP: Dacă ar fi să am o editură proprie, aş studia mai întîi piaţa ca să aflu cine mai cumpără cărţi, pe ce canale de distribuţie, din ce genuri literare şi aşa mai departe. Apoi aş face colecţii de carte cu care să acopăr segmentele cele mai importante ale pieţei. Titlurile le-aş alege în funcţie de preferinţele publicului cititor, nu de preferinţele mele personale. Am învăţat – greu, dar în cele din urmă am învăţat – că gusturile mele literare sînt idiosincratice şi deloc reprezentative pentru publicul larg.

VN.Pentru cititorii care nu iti cunosc scrierile, ce povesti ai scris, unde au fost publicate si cind? Ce alte povesti nu au fost publicate si sunt ferite de ochii publicului? Vei mai scrie?

FP: Anul acesta, pe 15 septembrie, se împlinesc douăzeci de ani de cînd mi-am făcut debutul literar. Am publicat destul de puţin, în Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia, Almanah Anticipaţia, Jurnalul SF, Nautilus, Ficţiuni, fiction.ro, Helion, Galileo, în antologii tematice precum „Steampunk – a doua revoluţie” sau „Dincolo de noapte – 12 feţe ale goticului”, precum şi în volume de autor – „Necropolis”, An/Organic”, „Gangland”, respectiv „Anul terminal”. Am cel puţin o schiţă inedită, dar mai important este că am cel puţin o duzină de proiecte de roman şi încă pe atîtea proiecte de povestiri şi nuvele. Probabil că cel mai repede voi duce la bun sfîrşit o nuvelă intitulată „Drifter” şi un volum de povestiri intitulat provizoriu „Exilaţi în Ciberia”.10.Va fi o continuare a „Anului terminal”?FP: Vă promit că nu voi scrie o continuare a romanului „Anul terminal” vreodată. Adoptarea acelei voci, a acelui vocabular, a acelui registru stilistic pentru a scrie un roman întreg s-a dovedit a fi o experienţă destul de dificilă, pe care nu doresc să o repet.

VN.Ce planuri de viitor ai? Ce bunataturi ne mai pregatesti?

FP: Plănuiesc să scriu un roman science-fantasy intitulat „Fierul şi fiara”. L-am planificat deja, cu mai mult timp în urmă, şi am scris primele două capitole. De asemenea, sînt pe cale să termin de tradus teza mea de doctorat, „Arta nu era chiar delict”, în vederea publicării. Sper să aibă din partea publicului cititor o primire cel puţin la fel de călduroasă ca şi ediţia engleză.

VN.Cum a fost la momentul debutului? Ai avut emotii?

FP: Prima mea schiţă, „Noaptea cea mai lungă”, a fost depusă la redacţia CPSF prin ianuarie 1992. Pretinsesem că ar fi o traducere din autorul fictiv Kilgore Trout. Domnul Mihai Dan Pavelescu, pe atunci redactor literar la „Anticipaţia”, a identificat schiţa ca fiind una originală, m-a contactat şi m-a îndrumat în procesul de revizuire în vederea publicării. Tot dumnealui mi-a împrumutat cîteva cărţi fundamentale din subgenul cyberpunk şi m-a încurajat să scriu în continuare. Îi sînt foarte recunoscător pentru îndrumare şi pentru sprijin. Cît priveşte debutul… După ce lucrasem un an şi reuşisem apoi să fiu admis la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti în toamna anului 1992, a sosit şi publicarea primei mele proze scurte. Îmi amintesc că am mers cu vechiul meu prieten, Mirel Palada, la Casa Presei Libere, am luat exemplare din revista în care îmi apăruse schiţa şi ne-am aşezat pe iarbă, în Herăstrău, ca să răsfoim revista. Am avut senzaţia distinctă că era pe cale să înceapă în viaţa mea o etapă nouă, frumoasă, pe care o aşteptasem de mult timp.13.Cum se impaca traducatorul cu scriitorul sau/si redactorul si viata personala?FP: Activitatea mea de traducător este de domeniul trecutului. Cea de redactor… uneori m-a făcut să pierd nopţi, dacă nu vacanţe întregi. Cel puţin într-o vară, parcă în 2005, am mers pe litoral cu nişte persoane apropiate – dumnealor au făcut plajă la Hanul Piraţilor, în vreme ce eu am bîntuit prin Gophtetul lui Sebastian A. Corn, unde a fost cît pe ce să îngheţ pe Creste. Iar anul trecut, în 2011, tot într-o vacanţă, în loc să colind pe dealuri, m-am aşezat în fiecare zi într-un hamac sau la o masă, pe terasă, şi am însoţit-o pe Izabel Ramirez în periplurile ei prin Bronx. Pentru cei apropiaţi, poate părea nepoliticos că mă rătăcesc ore în şir în cîte o carte, în loc să le ţin companie. Apoi le citesc cîte un capitol din romanul aflat în lucru şi… uneori le mai trece indignarea. (Alteori nu.)

VN. In calitate de membru marcant al SF-ului romanesc, cum vezi tendintele actuale din SF&F?

FP: Prin comparaţie cu anii 1980, în care apăreau două volume de autor pe an şi un almanah, acum sîntem răsfăţaţi cu o mulţime de cărţi fantastice şi SF, pe alese. Mi se pare îmbucurător că unele edituri, în special Millennium Books şi TexaRom, publică şi promovează sistematic autorii români din domeniu. Ceea ce mi-aş dori să văd ar însă şi un reviriment al interesului publicului cititor pentru această ofertă variată – cu alte cuvinte, mii şi zeci de mii de cititori pentru fiecare titlu apărut, mai degrabă decît zeci sau cel mult sute de cititori. Destui dintre scriitorii noştri de gen merită cu siguranţă un public mai larg.

VN.Ce carte SF ti-a placut cel mai mult? Ce carte te-a marcat si care ramine un simbol pentru tine?

FP: Grea întrebare. „O poveste cu un hobbit” de J.R.R. Tolkien a fost una dintre cărţile pe care le-am recitit obsesiv în copilărie şi adolescenţă. Poate de acolo mi-am luat obiceiul de a-mi servi oaspeţii cu ceai negru mai degrabă decît cu cafea, cum se obişnuieşte pe la noi. Tot de acolo am învăţat că e bine ca un bărbat să ştie să gătească. Sau că prietenii sînt mai importanţi decît comorile şi căpătuiala.

VN. Ce carte ti-ai fi dorit sa scrii din cele aparute pina acum?

FP: Am acasă, pe un raft, un set de agende cartonate, format A5. Fiecare dintre ele conţine un proiect de roman. Numesc în glumă raftul acela „Cimitirul cărţilor nescrise”. Deocamdată, din acel cimitir, am salvat două cărţi – „Gangland” şi „Anul terminal”. Mi se pare mult mai important să salvez alte cărţi din acel cimitir – cărţile mele – decît să fi scris o carte a altcuiva.

VN.Cine dintre cei dragi tie te-au sprijinit in drumul tau ca scriitor?

FP: Lista este lungă. De regulă, la sfîrşitul fiecărei cărţi pe care o public se află o listă cu mulţumiri, în care îi menţionez pe toţi cei care m-au ajutat cu ceva pentru a duce proiectul acela literar la capăt. Dar cu siguranţă că anumite nume reapar în aproape toate cărţile mele: Tudor Popa, Mihai Dan Pavelescu, Liviu Moldovan, Alexandru Diaconescu, Daniel Măndiţă, Cristian Cârstoiu, Horia Nicola Ursu. Fără sprijinul acestor oameni, cariera mea literară fie ar fi fost mult mai firavă, fie nu ar fi fost deloc. De asemenea, adesea am primit frumoase exemple şi sprijin moral de la scriitorii Liviu Radu, Sebastian A. Corn şi Oliviu Crâznic.

VN.Care sunt pasiunile tale? Care este cea mai mare dorinta a ta?

FP: Colecţionez romane fantastice şi SF în engleză, franceză şi română, albume cu artă grafică (în special pe cele de Luis Royo), romane grafice (mai ales dintre cele de Frank Miller şi Alan Moore) şi… lămpi cu lavă. Cea mai mare dorinţă a mea este să dobîndesc disciplina necesară pentru a scrie ficţiune în fiecare zi.

VN.Cite premii ai cistigat si care este cel mai important pentru tine?FP: Două premii ARSFan (1994, 1995), Premiul I la Consfătuirea Naţională de Science Fiction, Călăraşi, 1999, Premiul Vladimir Colin 2002-2005 (Premiul al III-lea), Premiul Vladimir Colin 2005-2007, precum şi mai multe premii la concursuri de proză scurtă organizate de Helion, respectiv pe AtelierKULT. Fiecare dintre aceste premii m-a bucurat, însă o surpriză foarte plăcută l-a constituit Premiul Vladmir Colin pentru romanul „Gangland”.

VN.Daca ar fi sa tii un discurs de multumire ca la premiile Oscar, catre cine s-ar indrepta multumirile tale?

FP: La premiile Oscar se acordă puţine secunde pentru un asemenea discurs, iar lista de persoane cărora le sînt recunoscător este foarte lungă. Tehnic vorbind, probabil că ar trebui să îi includă şi pe toţi cei care mi-au cumpărat şi citit cărţile. De aceea, secţiunea de mulţumiri a fiecărei cărţi de ficţiune pe care am publicat-o pînă acum începe: „Ţin în primul rînd să vă mulţumesc dumneavoastră, care aţi cumpărat şi citit această carte. Fără cititori, nu ar exista nici scriitori, nici cărţi.” Şi, dacă tot am ajuns aici, cum ştiu sigur că ai fost la lansarea celui mai recent roman al meu şi ai cumpărat un exemplar, am să menţionez în acest discurs: „Mulţumesc, Nicu Voicu!”   (Nota: Si eu iti multumesc ca ai scris un roman extrem de bun!)

VN.Cum sunt relatile tale cu autori straini? Dar romani?FP: Mulţumită site-ului de socializare Facebook, am putut să iau legătura cu un număr semnificativ de scriitori. Dintre cei străini i-aş menţiona pe Pat Cadigan, Rudy Rucker, John Shirley, Dan Simmons, Paul Di Filippo, Charles Stross, Neal Stephenson, Walter Jon Williams, Jack Womack, Lucius Shepard, Richard Kadrey. Pe cîţiva dintre ei i-am şi intervievat, iar rezultatul celui mai recent efort al meu în acest sens probabil va apărea în numărul 6 al revistei Galileo. Dintre cei români, i-aş aminti pe Dan Doboş, Oliviu Crâznic, Cătălina Fometici, Ştefana Cristina Czeller, Ana-Maria Negrilă, Cotizo Draia, Ovidiu Petcu, Dănuţ Ungureanu, Dănuţ Ivănescu. Dar, cum viaţa nu e făcută numai ca să stăm ţintuiţi dinaintea calculatorului, am sărbătorit recent un an de cînd reunesc, în ultima duminică a fiecărei luni, un grup informal de scriitori. Întrunirile sînt destinse şi amicale, iar uneori mai facem schimb de invitaţii la cîte un proiect, la o antologie sau la o revistă.

VN.Cum vei lupta pentru promovarea tinerilor scriitori romani de SF&F?FP: În măsura în care parcurg fie antologii de proză scurtă romînească, fie volume de autor, am obieciul să recenzez aceste cărţi pe blogul „Ţesătorul”. La fel se întîmplă şi cu apariţiile revistei Galileo, spre exemplu. Dacă am surprize literare plăcute, de regulă le semnalez, pentru că lucrurile bune nu se tac. De pildă, săptămîna trecută, într-o recenzie pe marginea antologiei „Dincolo de noapte” (îngrijită de Oliviu Crâznic), am evidenţiat remarcabilul debut literar al Laurei Sorin.

VN.In incheiere un mic discurs pentru fani ,bloggeri, scriitori,editori si cititori dar si pentru fanul tau no.1, ah! sa nu uit si pentru critici FP: Mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care aţi parcurs acest interviu. Vă invit să vizitaţi în continuare Blogul Fanului Science Fiction şi sper să ne revedem sănătoşi la relansarea romanului „Anul terminal” – pe 6 iulie, ora 18.00, la Librăria Engleză Anthony Frost, lîngă magazinul Muzica.

 A relatat din fata tastaturii fanul de serviciu Voicu Nicu aka voicunike.See ya!

posted by voicunike