Ce citește Liviu 116: Mircea M. Țara – Inima Dragonului

Posted: Mai 10, 2017 by fansf in Fantasy, Lecturi, Noutate, Recenzii
Etichete:, , ,

img-book

Mircea M. Țara – Inima Dragonului (2017) 384p., TPB, 13×20, Crux Publishing, 2017, Colecția Fantasy, 42 lei, ISBN 978-973-98394-6-4

Descrierea editurii: „Nisal, Cetatea Zăpezilor, paradis al artiștilor și al magicienilor, este zguduit din temelii în urma unui complot sinistru. Prinși la mijloc, Lied, un bard cu talente ce depășesc cu mult o ureche muzicală, alături de banda lui de hoți de buzunare, au de înfruntat demoni străvechi, armata Umbrelor și magia neagră abil mânuită de Magiștrii regatului. Dar dușmanul lor cel mai mare este timpul. Astfel că oameni, liandrini, zollany și dragoni legendari treziți din negura amintirilor trebuie să lupte împreună pentru a împiedica distrugerea iminentă a Nisalului.Miza? Inima Dragonului, un artefact ce îi oferă posesorului ei putere nelimitată și capacitatea de a distruge sau de a reface lumea.”

La ultimul târg Final Frontier am avut parte de o surpriză din partea editurii Crux Publishing: lansarea romanului Inima Dragonului al debutantului Mircea Țara. Lume multă, sala plină, invitați de seamă, întuneric deplin, de abia vedeai cine vorbește pe scenă. Am încercat să-mi fac o oarecare idee despre ce este vorba în carte, însă prea multe nu mi-au ajuns până la urechi, fiind poziționat și tocmai în fundul sălii (probabil că de vină erau și cărămizile din care erau făcuți pereții și tavanul sălii unde au avut loc aproape toate lansările). Știam însă că despre cartea aceasta va trebui să scriem în luna mai în cadrul proiectului Blogosfera SF & F, așa că a doua zi nu mi-a mai rămas decât să iau un autograf de la autor.

Îmi plac poveștile fantasy, mai ales cele mai întunecate, cu ceva mai mult sânge și cu personaje dezgustătoare, mai degrabă antieroi decât eroi. Nu sunt mare admirator al violenței, dar nici povești cu zâne și inorogi parcă n-aș mai citi. Parcă mai degrabă aș alege o poveste scrisă de Joe Abercrombie sau Mark Lawrence, ori o altă descoperire ceva mai recentă de-a mea (destul de veche pentru alții), Daniel Abraham și a sa serie nou tradusă la Paladin, Pumnalul și Moneda. Iar povestea imaginată de Mircea Țara parcă împrumută ceva și din lumea conturată de Daniel Abraham în seria mai sus-pomenită: dragonii și rolul extrem de important pe care l-au jucat aceștia în istoria raselor ce populează această lume. Spre deosebire de lumea lui Abraham, dragonii din povestea lui Mircea Țara sunt încă vioi și puternici. Nu însă și atotputernici.

Avem de-a face cu un oraș înconjurat de ghețuri, Nisalul, protejat însă de gerul năpraznic cu ajutorul magiei menținute de un grup de magi foarte puternici de la palatul regal, palat sub care se află îngropat un artefact ce susține acea magie (și, dacă ar cădea în mâinile cui nu trebuie, i-ar oferi acestuia puteri nelimitate și chiar capacitatea de-a distruge lumea). În scenă își face apariția într-o bună zi cel mai înzestrat bard al tuturor timpurilor, care, ironic, se numește Lied și care, din glumă, aruncă asupra regelui o vrajă care-l va scufunda într-un somn din care nu-l va mai putea trezi nimeni sau nimic. Poate doar artefactul numit Inima Dragonului. Lied se vede urmărit de toți magii regelui, trimiși special de Magistrul Suprem pentru a-l pedepsi pentru boroboața cu adormirea regelui. Însă nimeni nu știe că de fapt acest magistru nu vrea ca regele să se mai trezească din somnul magic. Căci e și el om, și ca toți oamenii care trăiesc în umbra cuiva mai puternic ca ei, nutrește gânduri de preamărire. Așa că bardul și cei doi hoți de buzunare care au fugit cu el, Vel și Mira, cărora nu le sunt deloc străine puterile magice (și niște dragoni mititei și simpatici prind mare drag de ei), se trezesc urmăriți de o ceată de magi puși pe omor, susținuți totodată de o adevărată oaste de soldați trimiși să-i captureze nu contează cum, în viață sau nu.

Aventurile se țin lanț, oameni buni, iar eroii noștri nici nu scapă bine dintr-o confruntare, răniți, tăiați de săbiile unor creaturi ale întunericului desprinse parcă din Pământul de Mijloc al lui Tolkien, zgâriați de ghearele unei armate de dragoni treziți brusc din somn, pârliți de focuri magice sau atacați ba de pitici, ba de monștri aparent nemuritori și însetați de sânge proaspăt, că se văd iar nevoiți să o ia de la început, să înceapă un soi de misiune la nivelul următor, să scape de urmăritori, să găsească comoara… pardon, artefactul și tot așa.

De fapt, eu am perceput întreaga poveste cam în felul următor: ca o succesiuni de misiuni ce alcătuiesc un joc video. Din cameră-n cameră, personaje urmărite de armii de monștri sau vrăjitori malefici, în căutare de recompense, apoi pauză pentru cafea și țigări, și din nou la treabă. O poveste foarte fotografică, foarte vie, un fel de bildungsroman (nu numai o călătorie inițiatică, spre maturizare, a celor doi protagoniști mai tineri, Vel și Mira, ci și a bardului-pușlama ce crede la început că totu-i o joacă, dar care ajunge, pu în fața unor sacrificii dureroase, să-și descoperă calități nebănuite) plin de aventuri și populat de creaturi din cele mai diverse.

Puncte tari: poveste care decurge fără sincope, personaje credibile și bine schițate, cu calități, dar și cu numeroase defecte (cele negative sunt negre de tot, cele pozitive sunt mai degrabă cenușii decât albe), creaturi interesante și o lume destul de luxuriantă, care stă bine în picioare datorită sistemului de magie imaginat de autor.

Puncte slabe: pe alocuri redactarea lasă de dorit (virgule lipsă, cuvinte lipsă, înlocuirea eronată, în două locuri, a mai mult ca perfectului cu perfectul simplu și „podeau” în loc de „podeaua” tot în două locuri), dar, per ansamblu, povestea este foarte îngrijită și stă excelent în picioare. Aș ruga editura să nu mai înghesuie aproape patruzeci de rânduri pe pagină, mi s-a părut pur și simplu că mă târăsc prin poveste la un moment dat.

Concluzii: o lume credibilă, personaje vii, finalul lasă loc și de continuări, ceea ce nu e neapărat un lucru rău. Proza decurge foarte fluent, nici nu zici că e scrisă de un debutant, mai ales că avem de-a face cu o poveste de mare întindere, care se va transforma în serie. Per ansamblu, absolut deloc o pierdere de timp, o voce nouă și interesantă în peisajul fantasy românesc și, zic eu, de urmărit. Părerea mea: merită citită.

Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Inima Dragonului, le găsiți pe blogurile: Iulia Albota, Assasin CG, Catharsis Writing, Jurnaul unei cititoare, Maria Leontina, Nantan Lupan și Cu minte la… SF. Luna viitoare vom scrie despre Tenebre. Cazul Laura, de Daniel Timariu, și, o premieră, despre încă un volum: Epoca Inocenței, de Adrian Mihălțianu.

Despre Inima Dragonului mai scriu:

Iulia Albota

Assasin CG (Silviu Gheorghe)

Catharsis Writing (Ștefan Decebal Guță)

Just other things (Maria Leontina)

Jurnalul unei cititoare (Georgiana Vlădulescu)

Cu mintea la… SF (Silvia Penciulică)

Nantan Lupan (Ileana Andreea Drop)

Posted by Liviu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s