Anul trecut, în noiembrie, pe când lucram la tradiționalele materiale cu ce ne pregătesc editurile pentru cel mai important târg de carte de la noi – Gaudeamus, am zărit o copertă pe Bookblog, în articolul lor despre cărțile și lansările Grupului Editorial All. Atât imaginea de pe copertă, cât și eticheta mare și clară pe care scria Fantasy, mi-au atras atenția: All nu se omoară publicând romane fantasy sau SF, așa că romanul lui Alex Cuc, despre care vreau să vorbesc în continuare, era normal să-mi suscite interesul. Care interes s-a materializat prin prezența mea la standul editurii All atunci când acest roman a fost lansat, în prezența autorului, și a obținerii unui autograf. Nu era chiar prioritatea numărul unu în materie de lecturi, dar am căzut cu toții de acord, noi, membrii grupului Blogosfera SF & F, ca volumul despre care să scriem în luna ianuarie să fie tocmai Colți-Lungi. Din ce am citit pe ici, pe colo, romanul a fost publicat inițial în 2013 pe Amazon, în limba engleză, sub o licență Create Space, cu titlul Long-Fangs. The Union of Tribes. Nu cunosc exact motivele pentru care a fost ales de editura All pentru a apărea în colecția fantasy, în schimb știu că romanul de față a reprezentat o surpriză destul de plăcută pentru mine.
Descrierea editurii: „Povestea care aduce față în față, în încleștarea unei confruntări fără precedent, forța Naturii și lăcomia lumii civilizate începe într-un ritm alert și ne ține cu sufletul la gură până la ultima pagină. În numele progresului, albii distrug întinderi imense din jungla amzoniană, înlocuindu-le cu beton și fier. Băștinașii sunt transformați în mână de lucru ieftină și par a fi condamnați la nefericire. În vârtejul războiului dintre junglă și oraș, se conturează personalitatea emblematică a lui Colți-Lungi, căpetenia nemuritoare a celui mai mare trib. Deși se bazează pe experiența unei vieți de 500 de ani, Colți-Lungi are chipul unui puștan de numai 19. Este războinic, dar și întelept; se simte legat de Amazon și de secretele sale magice, dar este și absolvent al universităților Harvard și Sorbona. Are puteri ieșite din comun și o legătură deosebită cu zeitatea mărețului fluviu, Dha`ba`ta, dar este și un fan împătimit al trupei AC/DC. Sub conducerea sa, triburile amazoniene se unesc și pornesc lupta împotriva unor dușmani redutabili. În același timp, zeitatea malefică ce sălășluiește în fluviu, Kurupuri, încearcă să profite de situație, pentru a pune stăpânire pe sufletele tuturor. Suspansul crește încă și mai mult când jurnalista Sarah Reed, aflată în căutarea unui subiect demn de Premiul Pulitzer, sosește de la New York direct în inima conflictului dintre Colți-Lungi și invadatorii albi. Rolul ei va fi crucial, iar războiul… nu ia sfârșit după prima luptă!”
Am spus că a reprezentat o surpriză destul de plăcută nu pentru că ar porni de la o idee extraordinar de originală, la care nu s-a mai gândit nimeni până acum. Nu, lupta băștinașilor împotriva omului alb care a năvălit peste ei în goana lor după bogății nemaivăzute, ucigând fără milă, distrugând comunități și popoare întregi, în numele religiei sau al banului, nu este un subiect chiar nou. La urma urmei, majoritatea romanelor de aventuri din secolul nouăsprezece cam pe asta se bazau (primul autor care-mi vine în minte este chiar Karl May – chiar, Colți-Lungi, căpetenia nemuritoare a tribului amazonian Jagudo, pare inspirat tocmai de cel mai faimos personaj al lui Karl May, Winnetou), deși nu încercau să pună accentul neapărat pe cauzele declanșării conflictului, ci mai degrabă pe conflict. În fine, ceea ce m-a surprins din partea autorului este felul în care curge povestea. Nefiind deosebit de originală și plecând de la un subiect cam fumat de vreo două sute de ani încoace, autorul preferă să ne spună o poveste fără pretenții, dar o poveste care curge destul de fluent. Ce mi se pare însă stupidă în chiar descrierea făcută de editură este sintagma „un conflict nemaivăzut” (nu intru în amănunte, căci ar însemna să dau spoilere, însă, dacă te numești Colți-Lungi și ai cinci sute de ani, înseamnă că ai văzut ceva la viața ta; iar dacă ai văzut atâtea și atâtea și ai călătorit prin toată lumea, atunci înseamnă că te-ai prins și tu că un război împotriva cotropitorilor albi este un război pierdut din start, chiar dacă reușești să strângi toate triburile ce sălășluiesc în jungla amazoniană; adică, ce poți face tu cu niște sarbacane care suflă săgeți otrăvite împotriva unei armate de tancuri? Sau a unui avion? Sau a unei bombe? OK, nu îmbătrânești din cauză că te scalzi într-un lac cu proprietăți speciale, dar tu însuți recunoști că nu ești nemuritor. Și atunci ce pretenții ai împotriva armatei boliviene, nu mai spun a Statelor Unite?).
Trec peste greșeli și inadverdențe și peste ideea că te poți lupta cu toți oamenii albi de pe tot continentul sud-american având la dispoziție câteva mii de indieni cu arcuri și săgeți otrăvite, căci, la urma urmei, omul e dator să-ncerce. Dar m-aș aștepta la ceva mai multă înțelepciune de la un războinic de teapa lui Colți-Lungi cel Invincibil (nu și Nemuritor). Așadar, am reușit să trec peste aceste aspecte și mi-am zis să mă bucur de poveste. Care poveste nu este chiar cea mai fluentă din lume, dar se poate citi ușor (pe mine nu m-a plictisit, trebuie să recunosc): este alertă, cu ceva idei, cu multă violență și cu un personaj principal foarte carismatic (mă refer aici la Colți-Lungi), căruia i se opune un personaj negativ pe măsură – Luke cel Roșu. Personajul feminin este însă insuficient dezvoltat și chiar la un moment dat m-am întrebat ce naiba caută în această poveste. Zeitatea răuvoitoare este și ea prezentă și este chiar destul de înfiorătoare prin ceea ce poate să facă, deși nu apare ca prezență fizică. Un plus pentru faptul că nici personajele pozitive nu sunt chiar uși de biserică.
Cine vrea să citească o poveste cu idei mărețe și nemaiîntâlnite, n-a luat în mâini cartea potrivită. Cine vrea să citească o poveste care curge lin, o poveste fără pretenții (bun, o avea ea ceva pretenții moralizatoare, dar pe mine m-au lăsat cam rece prin platitudinea lor) și cu un personaj principal destul de plăcut, atunci zic că-i poate da acestui volum o șansă.
Recenzia face parte din proiectul Blogosfera SF&F. În fiecare a doua miercuri a lunii, un grup de bloggeri vor publica simultan părerile lor despre o carte din sfera SF&F semnată de un autor român. Așadar, dacă vreți să vedeți alte păreri despre Colți-Lungi, le găsiți pe blogurile: Assasin CG, Catharsis Writing, Cu mintea la… SF, Jurnaul unei cititoare și Nantan Lupan. Pentru 8 februarie, citim Cum să fabrici un semizeu de Florin Purlucă.
Dacă vreți să aflați cum văd și alții „Colți-Lungi”, găsiți mai multe opinii pe:
Assasin CG (Silviu Gheorghe): http://wp.me/pXmW8-43D.
Catharsis Writing (Ștefan Decebal Guță): https://catharsiswriting.wordpress.com/?p=3707.
Cu mintea la… SF (Silvia Penciulică): http://wp.me/p6AcyV-9t.
Jurnalul unei cititoare (Georgiana Vlădulescu): http://jurnalul-unei-cititoare.blogspot.ro/2017/01/blogosfera-sf-f-colti-lungi.html.
Nantan Lupan (Ileana Andreea Drop): http://www.nantanlupan.com/…/blogosfera-sf-f-alex-cuc…/.
Posted by Liviu
FanSF 
Un gând despre &8222;Ce Citește Liviu 86: Alex Cuc – Colți-Lungi. Uniunea Triburilor&8221;