Ce Citește Liviu 32: G. Willow Wilson – Alif Nevăzutul

13239822 16280868 15981407 Alif Nevăzutul

G. Willow Wilson – Alif Nevăzutul (Alif the Unseen, 2013) 424p., HC, 140×205, YoungArt, București, 2015, Trad. Andra Matzal și Cosmin Postolache, Red. Mădălina Vasile, 33 RON, ISBN 978-606-93849-8-5424

Premii: World Fantasy 2013

Nominalizări: John W. Campbell Memorial 2013, Locus for First Novel 2013

Despre romanulul americanei convertită la islamism și devenită cetățean egiptean G. Willow Wilson am auzit pntru prima dată când a câștigat, surprinzător din punctul meu de vedere, premiul World Fantasy în 2013. Și spun surprinzător pentru că acum, după ce am citit romanul, și am văzut celelalte nomninalizări, m-aș fi așteptat să-l câștige Fată Înecându-se (despre care am scris aici) sau Luna Ucigașă (apărută în vară la Nemira). N-am citit Crandolin, al Annei Tambour (despre care, sincer, nici n-am auzit până azi, când am căutat celelalte nominalizări la World Fantasy Award din 2013) și nici Some Kind of Fairytale al recent dispărutului Graham Joyce, roman care, culmea apare tot la Paladin. Deci din 5 nominalizări, 3 apar la Paladin/Art. Interesant!  Continuă lectura

Ce Citește Liviu 9 (6-14.02 2012) – Succint

Suzanne Collins-Jocurile Foamei (Hunger Games I: The Hunger Hames, 2008) 308p., HC, Nemira, 2011, Colecția Suspans Nr. 208, Trad.  Ana-Veronica Mircea

Suzanne Collins-Jocurile Foamei: Sfidarea (Hunger Games II: Catching Fire, 2009) 318p., HC, Nemira, 2011, Colecția Suspans Nr. 209, Trad. Ana-Veronica Mircea

Suzanne Collins-Jocurile Foamei: Revolta (Hunger Games III: Mockingjay, 2010) 334p., HC, Nemira, 2011, Colecția Suspans Nr. 212, Trad. Ana-Vernica Mircea

Jocurile Foamei prezintă povestea lui Katniss Everdeen, o tânără de 16 ani, ce se luptă să supraviețuiască într-o Americă post-apocaliptică. America a fost distrusă de cutremure, incendii, inundații și războaie și se numește acum Panem. Panem-ul a fost divizat în 13 districte, toate conduse de mâna de fier a Capitoliului, prin intermediului Președintelui Snow. În urma războiului cu Capitoliul toate districtele au fost supuse, iar Districtul 13 a fost bombardat și distrus.

Katniss este membru al Districtului 12, district ce se ocupă cu mineritul (toate districtele au câte o ocupație: minerit, cherestea, agricultură, tehnologie etc.) și, în urma unei explozii în mina de cărbuni, tatăl ei moare și toate greutățile întreținerii familiei cad pe umerii ei. Acum trebuie să se ocupe de hrana familiei sale, alcătuită acum din mama sa (care suferise o depresie profundă și era tot timpul absentă) și din sora cea mică, Primrose, alintată Prim. Katniss se ocupă cu vânătoarea (activitate total interzisă de Capitoliu, care veghează asupra tuturor Districtelor cu ajutorul soldaților săi, Apărătorii Păcii) împreună cu prietenul ei cel mai bun, Gale Hawthorne (al cărui tată murise, de asemenea, în accidentul din mină, astfel încât întreținerea familiei căzuse pe umerii săi).

În fiecare an au loc Jocuriel Foamei, o întrecere extrem de sângeroasă, organizată de Capitoliu, cu scopul de a pedepsi Districtele pentru că se răsculaseră. Astfel, din fiecare District se aleg câte 2 tineri (băiat și fată, prin tragere la sorți) pentru a participa la Jocurile Foamei: o întrecere pe viață și pe maoarte cu un singur câștigător rămas în viață. În acest an, al 74-lea an de întrecere, ghinioniștii sunt Peeta Mellark, fiul brutarului (îndrăgostit în secret de inabordabila Katniss) și Primrose Everdeen. Katniss sare în față și cere să-i ia locul lui Prim, pentru că știa că surioara ei mai mică n-ar fi putut supraviețui întrecerii. Este acceptat și schimbul iar cei doi, Katniss și Peeta, pleacă spre Capitoliu pentru a fi pregătiți în vederea participării la Jocurile Foamei.

Aici sunt curățați, fardați, epilați, antrenați pentru a deveni ucigași perfecți. Fiecare cuplu de participanți din fiecare dsitrict (deci 24 de participanți) este antrenat de un îndrumător, un fost partcipant și câștigător al Jocurilor. Peeta și Katniss îl au îndrumător pe Haymitch Abernathy, câștigător al Jocurilor Foamei la ediția cu numărul 50, un bețiv, depresiv și depravat, mereu pus pe harță și permanent cu capsa pusă. Când toți concurenții au fost pregătiți cum trebuie încep Jocurile Foamei, un fel de Big Brother într-o arenă de dimensiuni imense, cu păduri, râuri, lacuri, peșteri și animale monstruoase, numai că este un Big Brother mortal-nu poate supraviețui nimeni decât un concurent. Pentru Peeta și Katniss pregătitori anul acesta sunt Cinna, un designer de echipamente pentru concurenți cu idei revoluționare (la propriu și la figurat), care o transformă pe Katniss într-o favorită a publicului (Katniss avea o broșă de aur de fata primarului, ce întruchipa o pasăre de foc într-un cerc de foc, numită Gaiță Zeflemitoare-păsări mutante, spioni ai Capitoliului, folosite de aceștia pebtru a afla planurile rebelilor în timpul războiului, acum inutile și abandonate în sălbăticie).

Surprinde sălbăticia și depravarea cetățenilor Capitoliului, care pariau pe concurenți, se transformau în sponsori ai acestora (le puteau trimite alimente, arme, orice era necesar pentru supraviețuire), niște ipocriți și depravați, care nu se sfiesc să urmărească cu sufletul la gură cum adolescenții (unii chiar copii de 12 ani, cum este Rue) se măcelăresc între ei, dar care, tot ei, spectatori miloși, nu se feresc să lăcrimeze și să sufere pentru idila dintre Katniss și Peeta (la ideea lui Cinna se hotărăște ca cei 2 să pozeze în cuplu îndrăgostit nebunește, ceea ce Peeta și mărturisește înainte de a intra în arenă). Acestea fiind spuse, să înceapă Jocurile Foamei, ediția 74.

N-aș putea continua fără a dezvălui mare parte din continuarea intrigii acestei cărți aproape superbe, plină de viață și de amărăciune (dezvălui doar că anul acesta se schimbă un pic regulamentul, permițându-se ca, în cazul în care supraviețuiesc 2 concurenți din același District, să rămână amandoi în viață), cum de altfel nu pot continua rezumatul fără a dezvălui intriga din celelate 2 urmări (citiți doar Trilogia, eu zic că merită, și nu mă entuziasmez când aud de intrigă care are ca eroi copii sau adolescenți, indiferent că e vorba de filme sau cărți), pot doar spune că în partea a doua lucrurile se complică, Jocurile Foamei trec la un next level, cu best of the best, iar în partea a III-a, ei bine, titlul spune totul.

Este evident că Suzanne Collins s-a inspirat din lumea antică (mai ales cea romană) când a creat această trilogie: întrecerile din Jocurile Foamei seamănă izbitor cu luptele pe viață și pe moarte cu luptele între gladiatori din arenel romane, populația Capitoliului este cel puțin la fel de depravată ca nobilimea romană (se îndoapă ca porcii, în timp ce populația Districtelor moare de foame, lucru remarcat cu amărăciune și de Katniss), cu diferența că acum dispun de tehnologie avansată, așa că își pot face peilea verde sau își pot grefa mustăți de felină (sunt totuși mulțumiți că li se dă pâine și circ), abundă numele antice (Cato-cel mai periculos concurent de anul acesta, face parte dintr-un District care făcuse o artă ucigașă din pregătirea pentru Jocuri; Sebecca-șeful creatorilor jocurilor de anul acesta; Plutarch Heavensbee-șeful creatorilor de jocuri din anul următor; Caesar Flickerman-prezentatorul spectacolului de prezentare a concurenților; Brutus-concurent la Jocuri în volumul 2; Fulvia; Messalla-ca personajul din celebrul roman ‘Ben Hur’ al lui Wallace etc).

Mărturisesc că personajul central al cărților, Katniss Everdeen, mi-a devennit destul de repede antipatic: mofturoasă, capricioasă, răzbunătoare, nesuferită, exploatatoare (dar poate este de înțeles să aibă toate aceste ‘calități’, când de la vârsta de 11 ani a trebuit să vâneze-apropo, este un arcaș perfect, cel mai priceput trăgător care participă la Jocuri-pentru a-și hrăni familia, iar acum trebuie să-și ucidă contracandidații pentru a supraviețui), antipatie dată, poate, și din cauză că am văzut pe IMDB că The Hunger Games, programat să apară în martie 2012, o are ca interpretă a lui Katniss pe Jennifer Lawrence, o actriță cu o față care pur și simplu ceva foarte enervant.

Ce i-aș reproșa autoarei este că nu prea a dat o explicație convingătoare asupra faptului că districtele au acceptat cu stoicism prigoana Capitoliului, care le-a răpit anual câte 2 copii ca pedeapsă că s-au răsculat și i-a pus să se omoare între ei cu sălbăticie. De acord, Capitoliul este puterea, are arme și soldați, dar cetățenii Districtelor sunt mult mai numeroși, de ei depind toate produsele necesare Capitoliului; de asemenea, este uimitor cum Președintele Snow taie și spânzură cum vrea el, execută oameni într-o veselie din te miri ce, mai ceva ca un dictator din lumea a treia, fără ca nimeni să nu i se opună.

Nu m-am putut abține să nu compar această trilogie cu Divergent al Veronicăi Roth (despre care am scris mai mult aici): lume post-apocaliptică în ambele, America transformată, lumea divizată (12 Districte în Jocurile Foamei, 5 facțiuni în Divergent), eroină adolescentă în ambele, întreceri (pe viață și pe moarte în Jocurile Foamei, dar se moare și în antrenamentele de pregătire în vederea acceptării într-una din facțiuni în Divergent), revolte în cele din urmă.

Interesantă mișcarea celor de la Nemira, care au publicat inițial această serie în format de buzunar în colecția Junior (deși ridică semne de întrebare dacă este o lectură chiar potrivită pentru juniori-eu cred că are cam multe morți violente, capete zburate, animale ucigașe, jocuri sângeroase și mortale), apoi au republicat seria în format Hardcover și au mutat-o în Colecția Suspans. Per ansmablu mie mi-a placut mult, nu este chiar o capodoperă, dar este cu mult peste lesturile care au invadat piața de carte (vampiri seducători, vârcolacă șarmanți, vrăjitoare adolescente care-și descoperă puterile fenomenale). Traducerea este perfectă, se vede mâna responsabilă a Anei-Veronica Mircea (așa ar trebui să arate toate traducerile), redactarea (nu știu cui aparține, Nemira o ține ascunsă privirilor publicului) la fel. Există și un blog dedicat în întregime universului creat în Jocurile Foamei, mai multe puteți afla pe blogul Jocurile Foamei. Nota mea-9!

Chelsea Quinn Yarbro-Nopțile Bestiei (Beastnights, 1989) 430p., MMP, Nemira, 2006, Colecția Suspans Nr. 40, Trad. Mihai Moroiu

Un roman uimitor, dens și întunecat, brutal și sângeros, cu un criminal monstruos, care ucide femei după ce le violează. Personajul principal al cărții este Aaron Holliman (foarte ironic acest joc de cuvinte: Holyman=om sfânt, când numai un sfânt nu este acesta), un fost combatant în războiul din Vietnam, anchetator al soldaților americani, prins și torturat groaznic de Vietcong, acum rămas cu sechele oribile, cicatrici enorme și coșmaruri nesfârșite. Celălat personaj principal este ajutorul de șerif Llewelyn Frazier, prieten al lui Aaron, familist convins, care se ocupă de anchetarea unor crime oribile asupra unor femei. Un criminal în serie atacă femei tinere într-un parc de lângă San Francisco; le ia prin surprindere, sare asupra lor, le mușcă și le violează, apoi le omoară, un criminal extrem de puternic și de nemilos (toate atacurile se desfășoară când plouă, și plouă aproape în fiecare zi).

Aaron are dureri foarte mari ca urmare a torturilor la care fusese supus în Vietnam (ancheta niște soldați americani care violau femei vietnameze, apoi le șantajau să le dea bani, dar fusese trădat vietnamezilor de chiar colegii săi, apoi acele femei fuseseră ucise, astfel încât și acum se simte vinovat pentru moartea lor) și urmează un tratament experimental sponsorizat de Asociația Veteranilor Americani, sub îndrumarea psihiatrului asociației, Michael Gilchrist, un doctor cu ochelari de cal, obtuz și refractar la tot ce-l înconjoară, convins că numai el are dreptate. Terapeuta și iubita lui, Mignon, este convinsă că acest tratament nu=i face bine, ba chiar îi înrăutățește situația, îl face nesuferit și violent, în loc să-l ajute.

Pe măsură ce trece vremea, se apropie Ziua Recunoștinței, apoi Crăciunul și Anul Nou, atacurile asupra femeilor se înmulțesc și devin din ce în ce mai violente, femeile nu mai sunt doar mușcate, ci de-a dreptul sfâșiate, semn că ucigașul își pierde din ce în ce mai mult controlul; Aaron devine din ce în ce mai nemulțumit și mai neliniștit, stările sale de rău se agravează când plouă și are accese de amnezie (starea lui o făcuse pe soția lui să divorțeze și, din cauza acestei stări, vrea să o îndeparteze pe Mignon, care chiar îl iubește și vrea să-l ajute cu adevărat).

Stările și trăirile sufletești ale lui Aaron sunt surprinse cu extrem de multă finețe, stări care fac relația acestuia cu Mignon și cu psihiatrul foarte tensionate; autoarea surprinde cruzimea umană sub toate aspectele sale, cruzime monstruoasă și de neînțeles pentru majoritate (torturile oribile și crude pe care le îndurase Aaron în război, atacurile violente și greu de acceptat asupra unor femei nevinovate și lipsite de apărare).

Autoarea, Chelsea Quinn Yarbro, mai este cunoscută la noi pentru primele 2 romane din Seria Saint-Germain, Hotel Transilvania (2006) și Palatul (2009), ajunsă acum la 25 de volume (un roman din serie, The Palace-1978 a fost nominalizat la World Fantasy Award) . Mi-a plăcut foarte mult această bijuterie de roman, violent, macabru și trist în același timp, psihologic și mă bucur că l-am câștigat la Concursul Săptămânal organizat de Revista Suspans, am descoperit astfel unul din romanele excepționale publicate la noi. Nota mea-10!

Posted by Liviu

World Fantasy Award – Partea a IV-a

Continuarea de Aici, Aici și Aici:

1999

 

 

 

 

 

 

 

 

WinneLouise Erdrich-The Antelope Wife

Charles de Lint-Newford V: Someplace to Be Flying

Sean Stewart-Mockingbird

Guy Gavriel Kay-Sarantine Mosaic I: Sailing to Sarantium

Thomas Sullivan-The Martyring

2000

 

 

 

 

 

 

 

Winner  Martin Scott (Martin Millar)-Thraxas I: Thraxas

Steven Erikson-Malazan Book of the Fallen I: Garden of the Moon (Malazan I: Grădinile Lunii) Tritonic (2008)

Peter S. Beagle-Tamsin

James P. Blaylock-The Rainy Season

Nina Kiriki Hoffman- Red Heart of Memories I: A Red Heart of Memories

Terence M. Green-A Witness to Life

2001

 

 

 

 

 

 

 

Winners Tim Powers-Declare

Sean Stewart-Galveston

China Mieville-New Crobuzon I: Perdido Street Station (Noul Crobuzon I: Stația Pierzaniei) Tritonic (2005)

Philip Pullman-His Dark Materials III: The Amber Spyglass

Guy Gavriel Kay-Sarantine Mosaic II: Lord of Emperors

Paula Volsky-The Grand Ellipse

1999

Câștigătoarea din acest an a fost poate o surpriză, având în vedere că acest World Fantasy este singurul premiu din carieră al autoarei și că a concurat cu mult mai titrații Charles de Lint și Guy Gavriel Kay. Este o poveste despre legendele nativilor americani, un domeniu mai puțin abordat de autorii de SFFH, poate și de aceea juriul a decis în favoarea ei.

Dintre cărțile nominalizate în acest an se remarcă, desigur, Mockingbird a lui Sean Stewart, o carte fermecătoare și plină de magie, nominalizată și la Nebula (2000), Locus Fantasy (1999) și James Tiptree Jr. Award (1999). Ar mai fi de semnalat Someplace to Be Flying a lui Charles de Lint (pentru care fac lobby pe lângă Editura Trei să fie publicat în română), partea a V-a a Seriei Newford, ajunsă deja la 24 de volume (2009) și Sailing to Sarantium a lui Guy Gavriel Kay, prima parte a Dipticului Sarantine Mosaic, serie ce se desfășoară în același univers creat în Tigana. Dacă ar fi fost după mine, eu aș fi premiat Mockinbird!

2000

Scoțianul Martin Millar a început să publice în 1999, sub pseudonimul Martin ScotSeria Thraxas, care număra, în 2003, deja 8 volume. Primul volum al seriei, Thraxas, a câștigat,  World Fantasy în 2000 și a mai fost nominalizat la Premiul Seiun (Japonia) în 2003, pentru cel mai bun roman tradus, oarecum surprinzător, având în vedere că printre nominalizați s-au mai numărat Peter S. Beagle, Nina Kiriki Hoffman și James P. Blaylock (la ora aceea Steven Erickson era un ilustru necunoscut). Thraxas este un erou mai atipic, bețiv, grăsan și un parior înrăit, sărit de 40 de ani și care intră mereu în belele, încercând să le rezolve, o poveste detectivistică într-un regat magic. De același autor (Martin Millar) la noi a apărut Zânele Punkiste din New York (The Good Fairies of New York) la Editura Tritonic (2008)

Dintre nominalizați se remarcă, acum, Steven Erickson cu Gardens of the Moon (nominalizată și la Locus pentru roman de debut), prima parte a epicei Serii Malazan Book of the Fallen, ajunsă în 2010 la 10 volume. Romanul a ‘beneficiat’ de o traducere execrabilă la Tritonic (2008), practic o bătaie de joc la adresa bunului simț, dar Nemira tocmai a anunțat că va începe publicarea acestei serii superbe în această vară (mulțumiri lui Nicu). Nu trebuie uitat, desigur, veteranul Peter S. Beagle, al cărui roman, Tamsin (povestea unei adolescente americane, mutată în Anglia, și a Fantomei de 300 de ani, Tamsin) a mai fost nominalizat la Locus (roman Fantasy) și a câștigat Mythopoeic Fantasy Award for Adult Literature (2000). Eu aș fi premiat Gardens of the Moon.

2001

Anul acesta au fost 2 câștigători: despre Tim Powers am tot vorbit, numai la World Fantasy a fost nominalizat de 7 ori, câștigându-l de 2 ori-cu Last Call (prima parte a Trilogiei Last Call) în 1993 și cu cel de față, Declare, un roman stand-alone care se ocupă de Profesorul Andrew Hale, membru al Serviciului Secret Britanic, cu un plot ce implică, printre altele, Arca Biblică și Căderea Cortinei de Fier. Unul din cele mai premiate romane ale anului 2000, cu nominalizări la Locus Fantasy Novel (2001), Nebula (2002), Mythopoeic Fantasy Award for Adult Literature (2002), Phantastik Preis Foreign Novel (2005), Arthur C. Clarke Award (2011), SF Site Poll (2001) și câștigător al International Horror Guild Award (2001). Celălalt câștigător din 2001 a fost Sean Stewart cu Galveston, câștigător și al Sunburst Award (2001) și nominalizat la Locus Fantasy Novel (2001) și SF Site Poll (2001); o poveste despre magie care se petrece pe insula Galveston, prinsă într-un Mardi Grass etern și invadată de creaturi care mai de care  mai neobișnuite: scorpioni cât câinii, o văduvă care-și devorează victimele, clovnul care plânge.

 Unul dintre romanele nominalizate în acest an a fost tradus și la noi: China Mieville cu Perdido Street Station (prima parte a Trilogiei New Crobuzon, premiată cu Arthur C. Clarke Award-2001, British Fantasy Award-2001, Ignotus Foreign Novel Award-2002, Kurd Lasswitz Preis-2003 și cu Prix de l’Imaginaire-2004 și nominalalizată la James Tiptree Jr. Award-2001, Locus Fantasy Award-2001, British SF Award-2001, Hugo Award-2002, Nebula-2003 și SF Site Poll-2002), apărută la Tritonic în două ediții, cu titlul Stația Pierzaniei, un superb amestec de new-weird, fantasy și SF pe fundalul orașului Noul Crobuzon, populat de creaturi fantastice, extratereștri și rase eteroclite, un savant neobișnuit care trebuie să ajute un păsăroi Garuda, experimente monstruoase ale autorităților etc. De remarcat ar mai fi  The Amber Spyglass a britanicului Philip Pullman, a III-a parte a Seriei His Dark Materials, un amestec fascinant de steampunk și Young Adult Fantasy (la noi au apărut Materiile Întunecate-Luminile Nordului și Materiile Întunecate-Pumnalul Diafan, primele 2 părți ale seriei, la Editura Humanitas, la vreo 7 ani distanță unul de celălalt-să sperăm că nu va mai dura tot atât până când va mai apărea și celălalt volum, că atunci cei care erau copii când citeau primul volum în română vor ajunge bunici la al treilea). Romanul a mai fost nominalizat la Locus Fantasy Award în 2001. Eu aș fi premiat Perdido Street Station, unul din cele mai bune romane din ultimul deceniu, revoluționar și fascinant deopotrivă.

Posted by Liviu

World Fantasy Award-Partea a III-a

Continuarea de Aici și Aici:

1996

Winner  Christopher Priest-The Prestige (Magicienii) Nemira (2006)

James P. Blaylock-All the Bells on Earth

Tim Powers-Last Call II: Expiration Date

Vikram Chandra-Red Earth and Pouring Rain

Graham Joyce-Requiem

Nina Kiriki Hoffman-Chapel Hollow II: The Silent Strength of Stones

1997

Winner  Rachel Pollack-Godmother Night

George R.R. Martin-A Song of Ice and Fire I: A Game of Thrones (Cântec de Gheață și Foc I: Urzeala Tronurilor) Nemira (2007)

Marc Laidlaw-The 37th Mandala

William Kotzwinkle-The Bear Went Over the Mountain

Mark Summer-Devil’s Tower

Melanie Rawn, Kate Elliott & Jennifer Roberson-the Golden Key

Terence M. Green-Shadow of Ashland

1998

Winner  Jeffrey Ford-Cley I: The Physiognomy

Arturo Perez-Reverte-The Club Dumas/La Sombra de Richelieu (El Club Dumas, 1993) (Clubul Dumas) Polirom (2004)

Harvey Jacobs-American Goliath

Eric S. Nylund-Dry Water

Patrick O’Leary-The Gift

Charles de Lint-Newford IV: Trader

1996

Marele câștigător al anului 1995 a fost romanul The Prestige, câștigător al  James Tait Black Memorial Prize for Fiction (1995) și nominalizat la Arthur C. Clarke Award (1996), British Science Fiction Award (1996), Locus Fantasy Award (1997) și Seiun (2005-pentru roman tradus). Cartea a apărut și la noi în 2006 la editura Nemira, cu titlul Magicienii, și a fost ecranizată în 2006 de Christopher Nolan.

Dintre nominalizați se remarcă Tim Powers cu Expiration Date, a doua parte a trilogiei ‘Last Call’ (care mai cuprinde Last Call-1992, câștigător al Locus Fantasy Award-1993 și nominalizat la Mythopoeic Fantasy Award for Literature-1996 și Italia International Novel Award-1996, și Earthquake Weather-1997, câștigător al Locus Fantasy Award-1998 și nominalizat la Bram Stoker Award-1998 și la British Science Fiction Award-1998) și Graham Joyce cu Requiem (câștigător al British Fantasy/August Derleth Award-1997 și nominalizat la Locus Horror/Dark Fantasy Award-1997), autor tradus și la noi de Editura Tritonic (2008) cu romanul Limitele Magiei, în Colecția Lit.

1997

Câștigătoarea din acest an, Godmother Night a lui Rachel Pollack, a mai fost nominalizată la James Tiptree Jr. Award-1997 și la Lambda Literary Award-1997.

Dintre nominalizați se remarcă, desigur, A Game of Thrones, de George Raymond Richard Martin, prima parte din seria A Song of Ice and Fire (ce mai cuprinde, deocamdată, alte 4 volume: A Clash of Kings-1998, A Storm of Swords-2000, A Feast for Crows-2005 și A Dance with Dragons-2011, toate multi-premiate și multi-nominalizate la Hugo, Nebula, Locus etc.), aparută și la noi la Editura Nemira în 2 ediții-paperback și hardcover la niște prețuri amețitoare. Romanul a mai câștigat Locus Fantasy Award-1997, Ignotus Spanish Award pt. roman tradus-2003, și a mai fost nominalizat la Nebula Award-1998. Să sperăm că Martin va apuca să termine această saga monumentală, ecranizată de HBO, și că nu va fi nevoie de Brandon Sanderson să o termine. S-ar mai remarca, poate, Shadow of Ashland, de Terence M. Green, nominalizat la British Fantasy Award-1996, lista lungă, și la Aurora Awards-1997, premiu dat de canadieni.

1998

Câștigătorul din acest an, The Physiognomy, de Jeffrey Ford, face parte din trilogia Cley (care mai cuprinde Memoranda-1999 și The Beyond-2001, nominalizată la Locus Fantasy Award-2002) și a mai fost nominalizată la Seiun Award-2005, pentru roman tradus. Complet necunoscut la noi pentru romane (nu știu de povestiri), Jeffrey Ford a mai câștigat de două ori World Fantasy Award cu romanul The Shadow Year și cu The Drowned Life (culegere de povestiri), ambele în 2009.

Dintre nominalizați s-ar putea remarca Arturo Perez-Reverte, cu The Dumas Club (nominalizarea la World Fantasy Award i-a fost retrasă ulterior), nominalizat la Macavity Awards-1998 și la Anthony Awards-1998. Romanul a apărut și la noi la Editura Polirom (2004), cu titlul Clubul Dumas și a fost ecranizat de Roman Polanski în 1999. S-ar mai remarca, desigur, Charles de Lint cu Trader, al IV-lea volum din seria Newford (ce conține până acum 23 de volume). Romanul a mai fost nominalizat la Locus Fantasy Award-1998, Mythopoeic Fantasy Award for Literature-1998, British Fantasy Society-1998 și la Aurora Award-1998. Autor de asemenea complet necunoscut și nebăgat în seamă la noi.

Aștept cu maxim interes sugestiile și criticile voastre pentru a îmbunătăți această rubrică de PREMII INTERNAȚIONALE.

Posted by Liviu