Semnal editorial 33: Cărți apărute sau în curs de apariție la editura YoungArt

Când Cei Nenumiți o aleg pe micuța Tenar să devină Preoteasa Mormintelor, fetița pierde tot: casa, familia, până și numele. Căci ea este Cea Devorată acum, stăpână peste tăcere și întuneric, și se află în slujba unor puteri vechi și nemiloase. Cu timpul, fata ajunge să-și cunoască bine tărâmul și îndatoririle; soarta ei este limpede. Până într-o zi, când un tânăr vrăjitor, Ged, pătrunde în labirintul interzis ca să fure o comoară inestimabilă. Ged aduce cu el lumina magiei, care e mult mai ispititoare decât întunericul adânc și îngrăditor. Continuă lectura

Ce Citește Liviu 33: Ursula K. LeGuin – Orașul Iluziilor

26148774 26148773 26244250 

Ursula K. Le Guin – Orașul Iluziilor: Lumea lui Roccanon. Planeta Exilului. Orașul Iluziilor (Hainish Cycle I-II-III: Roccanon’s World, 1966, 1994. World of Exile, 1966, 1994. City of Illusions, 1967, 1995) 432p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2015, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Oana Ionașcu, 50 RON, ISBN 978-606-579-969-1

Îmi amintesc cu nostalgie timpul liber din liceu, când devoram peste 100 de cărți pe an, uneori chiar și câte o carte pe zi. Zilele acelea au trecut, dar am rămas cu amintirea unor cărți extraordinare. Nu că m-aș plânge că acum nu apar cărți extraordinare, dar parcă nu mai poți rămâne oau! când poți citi orice carte în engleză în chiar ziua în care apare și la ea acasă. Însă parcă simt un oarecare regret pentru că nu mai pot redescopri autori ca Roger Zelazny, Kate Wilhelm, Isaac Asimov, Samuel R. Delany, Robert Silverberg sau Ursula K. Le Guin, în opinia mea cea mai valoroasă autoare de SF născută vreodată. Mărturisesc că romanul ei de căpătâi, Mâna Stângă a Întunericului, la început nu mi-a plăcut, și am avansat cu greu în primele, să zic, treizeci de pagini. Dar am perseverat, pentru că nu abandonez o carte oricât de proastă ar fi, și bine am făcut. Pentru că nu degeaba într-un clasament Locus pe care l-am descoperit la sfârșitul unui număr din CPSFA mai vechi (500 și ceva poate, sper să nu mă înșel, dar mi-e lene să caut) acest roman vine pe locul doi după Dune (sper să nu dați cu pietre, dar mie Dune nu mi se pare cel mai bun roman SF publicat vreodată). Pentru că un asemenea roman cum este The Left Hand of Darkness nu cred că se va mai scrie vreodată. Iar când mă uit ce cărți iau acum Hugo, Nebula sau, de ce nu, World Fantasy, parcă îmi pare rău că la începutul anilor ’70 nu existau mai multe premii pentru creații SF sau Fantasy. Pentru că romanul Ursulei K. Le Guin ar fi meritat toate premiile din lume, plus crearea altora, special pentru el. Continuă lectura