Fragment „Lumii îi spuneau pădure” de Ursula K. LeGuin (Armada, 2022, trad. Mihai-Dan Pavelescu)

Câștigător al premiului HUGO

Finalist al premiilor NEBULA & LOCUS

Planeta Athshe era un paradis ai cărui locuitori erau binecuvântați cu o înțelegere mistică a vieții. Însă existența pașnicilor athsheeni se schimbă pentru totdeauna când lumea lor este invadată de yeomenii cei însetați de sânge, căci sunt reduși la statutul unor sclavi aflați la cheremul unor stăpâni nemilostivi. Iar disperarea îi împinge să se revolte. Numai că violența ajunge să amenințe înseși principiile de bază ale societății lor, pervertindu-le credințele și modul de viață. Și, de îndată ce comit prima crimă, își dau seama că au pornit pe un drum fără întoarcere.

„Le Guin scrie într-un stil direct și captivant despre ființe care simt că sunt sfâșiate de forțele uriașe care acționează în societate – fie ele tehnologice, politice sau economice – și care luptă cu mult curaj să își păstreze integritatea.“
The New York Times Book Review

„Asemenea tuturor marilor scriitori, Ursula K. Le Guin creează lumi imaginare care reușesc să ne vindece și să ne ajute să ne întoarcem, cu inimile ușoare, în universul nostru.“
The Boston Globe

FRAGMENT

Nu erau glasuri omenești. Erau mai subțiri, moi și bolborosite. Extratereștri.

Lăsându-se în patru labe înapoia acoperișului din plastic al barăcii, care zăcea pe sol deformat de căldură, ascultă nemișcat.

La câțiva metri de el, pe potecă, trecură patru creechi. Erau creechi sălbatici, goi, cu excepția unor centuri largi, din piele, de care atârnau cuțite și săculețe. Niciunul nu purta șortul și gulerul din piele ale îmblânziților. Voluntarii din tabără fuseseră, pesemne, incinerați, odată cu oamenii.

Semnal editorial 33: Cărți apărute sau în curs de apariție la editura YoungArt

Când Cei Nenumiți o aleg pe micuța Tenar să devină Preoteasa Mormintelor, fetița pierde tot: casa, familia, până și numele. Căci ea este Cea Devorată acum, stăpână peste tăcere și întuneric, și se află în slujba unor puteri vechi și nemiloase. Cu timpul, fata ajunge să-și cunoască bine tărâmul și îndatoririle; soarta ei este limpede. Până într-o zi, când un tânăr vrăjitor, Ged, pătrunde în labirintul interzis ca să fure o comoară inestimabilă. Ged aduce cu el lumina magiei, care e mult mai ispititoare decât întunericul adânc și îngrăditor.

Ce Citește Liviu 33: Ursula K. LeGuin – Orașul Iluziilor

   

Ursula K. Le Guin – Orașul Iluziilor: Lumea lui Roccanon. Planeta Exilului. Orașul Iluziilor (Hainish Cycle I-II-III: Roccanon’s World, 1966, 1994. World of Exile, 1966, 1994. City of Illusions, 1967, 1995) 432p., TPB, 13×20, Nemira, București, 2015, Colecția Nautilus SF, Trad. Mihai-Dan Pavelescu, Red. Oana Ionașcu, 50 RON, ISBN 978-606-579-969-1

Îmi amintesc cu nostalgie timpul liber din liceu, când devoram peste 100 de cărți pe an, uneori chiar și câte o carte pe zi. Zilele acelea au trecut, dar am rămas cu amintirea unor cărți extraordinare. Nu că m-aș plânge că acum nu apar cărți extraordinare, dar parcă nu mai poți rămâne oau! când poți citi orice carte în engleză în chiar ziua în care apare și la ea acasă. Însă parcă simt un oarecare regret pentru că nu mai pot redescopri autori ca Roger Zelazny, Kate Wilhelm, Isaac Asimov, Samuel R. Delany, Robert Silverberg sau Ursula K. Le Guin, în opinia mea cea mai valoroasă autoare de SF născută vreodată. Mărturisesc că romanul ei de căpătâi, Mâna Stângă a Întunericului, la început nu mi-a plăcut, și am avansat cu greu în primele, să zic, treizeci de pagini. Dar am perseverat, pentru că nu abandonez o carte oricât de proastă ar fi, și bine am făcut. Pentru că nu degeaba într-un clasament Locus pe care l-am descoperit la sfârșitul unui număr din CPSFA mai vechi (500 și ceva poate, sper să nu mă înșel, dar mi-e lene să caut) acest roman vine pe locul doi după Dune (sper să nu dați cu pietre, dar mie Dune nu mi se pare cel mai bun roman SF publicat vreodată). Pentru că un asemenea roman cum este The Left Hand of Darkness nu cred că se va mai scrie vreodată. Iar când mă uit ce cărți iau acum Hugo, Nebula sau, de ce nu, World Fantasy, parcă îmi pare rău că la începutul anilor ’70 nu existau mai multe premii pentru creații SF sau Fantasy. Pentru că romanul Ursulei K. Le Guin ar fi meritat toate premiile din lume, plus crearea altora, special pentru el.